Traco-Geto-Dacii Coșleț Daniel

Geții au fost un popor tracic, care în jurul anului 339 î.Hr. locuia pe ambele maluri ale cursului
inferior al Dunării. Istoricul antic Strabo a arătat că dacii și geții „vorbesc aceeași limbă”.
Iar Trogus Pompeius afirma că geții și dacii erau identici. Singura deosebire între cele două
grupuri consta în împrejurarea că geții locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai
înalte, montane.
Tracii au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracă, o componentă a
familiei limbilor indo-europene. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul
regelui Burebista, având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem,
Dunărea panonică și Morava - spre vest, Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus
(lanțul Balcanilor) - spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava. Geții au fost menționați
pentru prima dată în 468 î.Hr. de către Sofocle în tragedia Triptolemos.[3] Herodot i-a introdus
în istorie prin următoarea mențiune: „geții sunt cei mai bărbați și mai drepți dintre traci”.
Istoricul Tucidide spune că geții aveau aceleași arme și mergeau călăre ca și sciții. Tracii făceau
parte din categoria popoarelor indo-europene de limbă satem, alături de slavi, baltici, indo-
iranieni (cum ar fi sarmații și sciții de origine indo-europeană propriu-ziși), albanezi și armeni.
Separarea tracilor din masa populațiilor indo-europene s-a petrecut în epoca bronzului, în
momentul în care s-au individualizat grecii și ilirii.
Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (și indică râul
Mureș) până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius - de la izvoare și până la
Drobeta), iar geții stăpâneau partea de la cataracte, (astăzi Cazane) denumită Istru până la
vărsarea acesteia în Marea Neagră. Tot el spune că "dacii au aceeași limbă cu geții" și că "elenii
i-au socotit pe geți de neam tracic". De asemenea Dio Cassius ce spune că regele
getic Burebista i-a zdrobit pe boii și tauriscii conduși de regele Critasir, afirmă că Critasir a fost
învins de daci, și păstrează denumirea luptătorilor armatei de geți sau daci pentru a denumi
popoarele de la Nord. Îmbrăcămintea lor era asemănătoare cu cea a țăranilor români din zilele
noastre. Erau bărboși, cu plete mari, purtau pantaloni lungi îndoiți la glezne, tunică scurtă cu
mâneci, fiind acoperiți pe cap cu o căciulă ( tarabostes ) conică iar în picioare aveau opinci.
Femeile îmbrăcau o cămașa plisată la gât și pe piept, cu mâneci scurte, conservată astăzi sub
numele de ie.
Economie Ocupațiile principale erau agricultura (în special cereale, pomi fructiferi și viță-de-
vie), creșterea vitelor și oilor și cunoșteau apicultura; caii erau folosiți mai ales ca animale de
povară, dar caii crescuți de daci aveau și faima de a fi foarte buni în război. Ei făceau comerț cu
cetățile grecești care, pe atunci, se aflau pe țărmul Mării Negre.
De asemenea extrăgeau aur și argint din minele din Transilvania și aveau un comerț înfloritor
cu exteriorul, constatabil și prin numărul mare de monede grecești si romane descoperite.
Primele monede geto-dace au apărut prin secolul al III-lea î.Hr. și le imitau pe
cele macedonene (emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Filip al III-lea). Bătute din argint,
după cum atestă tezaurele descoperite la Jiblea (județul Vâlcea) Entități politice: Dromihete,
conducătorul Geților, l-a invins pe Lysimachus în aproximativ 300 î.Hr. Mai înainte, în 531
î.e.n., Darius al Persiei i-a supus pe Geți alături de Traci. Oroles i-a condus pe Geți în secolul II
î.Hr.. Iulius Caesar vorbește despre ținuturile Dacilor în De Bello Gallico. Conflictele
cu Bastarnii și apoi cu romanii (112 î.e.n. - 109 î.e.n., 74 î.e.n.) au slăbit puterea dacilor,
dar Burebista, contemporan cu Caesar, i-a unit pe Daci într-un regat puternic și a reorganizat
armata, învingându-i pe Bastarni și pe Boi, orașele grecești de pe țărmul vestic al Mării Negre,
de la Olbia pe râul Bug, și până la Apollonia, în Tracia recunoscându-i autoritatea. Dezvoltarea
Daciei reprezenta o amenințare pentru Imperiul Roman, dupa cucerirea Galiei, Caesar inițiind
planul unei campanii împotriva Dacilor, dar moartea sa a amânat războiul. Cam în același timp
și în circumstanțe asemănătoare(un complot la curtea regală), Burebista moare, iar regatul său
este împărțit în cinci regate la nord de Dunăre și trei in Dobrogea, sub conducători diferiți.
Religia :Dacii obținuseră deja un grad înalt de civilizație până să ia pentru prima dată contact
cu romanii. Ei credeau în nemurirea sufletului și considerau moartea ca o simplă schimbare de
țară. Conducătorul preoților avea o poziție importantă ca reprezentant al zeității
supreme, Zamolxis/Zalmoxis/Zalmoksha, pe pământ, fiind de asemena și sfătuitorul regelui.
Criton (doctorul lui Traian) în Getica a spus că „Regii geți au impus frică de zei și concordie prin
abilitați și magie, bucurându-se astfel de un statut înalt”. Co-guvernarea preot-rege în Dacia
(regele fiind în cele din urmă, mult mai puternic) este similară cu relația Enaree-rege (la sciți),
druid-rege (la celți) și chakravartin-yogin (în India), urmând astfel un model comun în nordul
Eurasiei al acelor vremuri.