Sunteți pe pagina 1din 2

MINCIUNĂ ŞI ADEVĂR

A scrie despre adevăr este un lucru destul de simplu din punctul de vedere al omului
obişnuit. La o analiză mai profundă vom vedea că adevărul nu este o chestiune destul de
simplă. Ceea ce putem vedea în vremurile comtemporane este mai mult decât orice o
schimbare de accent în ceea ce priveşte adevărul. În antichitate adevărul a fost o tematică şi
o problematică a filosofilor. Artistotel, Platon şi Socrate cu toţii au abordat în scrierile lor tema
adevărului. Acest lucru nu mai este actual azi când adevărul αλιθια a devenit o chestiune
legată de dreptate. Astfel în vremea noastră mai multe ministere ale justiţiei din toată lumea
au ca şi deviză veritas, adevărul.
Nu fără de nici un motiv pe emblema uneia dintre cele mai cunsocute universităţi din
lume: Univeristatea din Harvard la facultatea de drept găsim scris în litere latine veritas, sau
mai bine spus adevăr. Prin urmare, putem vedea în ceea ce priveşte tema adevărului o
schimbare de accent din antichitate în vremurile noastre a modului în care omul se
raportează la adevăr. Este adevărul o temă filosofică sau una juridică?
Adevărul a fost din antichitate mai mult decât orice o problemă filosofică. Filosofia
antică şi-a propus mai mult decât orice slujirea devărului. Adevărul era definit de Platon ca
ceea ce se opune minciunii. Filosofii au fost cei care au scris că omul are în sine o sete de
adevăr şi de ceea ce aduce cu sine adevărul. Adevărul este o temă polivalentă.
În cultura europeană în special putem remarca mai mult decât orice un fel de accent al
latinităţii pe tema adevărului ca şi justiţie şi nu ca şi filosofie. Adevărul este o temă filosofică
în primul rând dar el a fost dezbătut şi de alte ramuri ale ştiinţei. Ceea ce putem învăţa de la
filosofi este că adevărul este ceea ce este dorit de toţi oamenii de bine şi de oamenii oneşti în
general. În timp ce oamenii buni preferă adevărul, oamenii răi şi stricaţi preferă minciuna şi
ambiguitatea.
Adevărul este în sine opus minciunii şi neveridicului. În acest sense, ortodoxia ne învaţă
să trăm într-un veac al adevărului şi nu unul a miunciunii. Minciuna este o problemă a zilelor
noastre. Vedem cum mari demnitari, mari guvernanţi sunt oameni care spun minciuni. În
general minciuna este o trăsătură a omului inferior şi a omului fără de Dumnezeu. Omul care
crede în Dumnezeu evită minciuna în timp ce în omul în care nu exiestă Dumnezeu, minciuna
este la ea acasă.
Evident, adevărul a fost şi o temă a teologilor şi ea continuă să fie o temă care se află
în centrul atenţiei teologilor. De ce să fie preocupaţi teologii de adevăr? Teologii trebuie să fie
preocupaţi de adevăr fiindcă adevărul este mai mult decât orice ceea ce defineşte
autenticitatea sau veridicitatea omului. Este astfel mai mult decât orice o mare diferenţă de
expresie dintre omul care spune adevărul şi omul care spune o minciună.
Adevărul este mai mult decât orice o temă a filosofiei. Totuşi, de adevăr se vorbeşte în
mai multe ramuri de studiu. Ştim despre adevăr în cultură, civilizaţie, artă, ştiinţe, psihologie
sau metafizică. Adevărul este fără de nici o îndoială o realitate ontologică a omului, adică
face parte din fiinţa omului.
Ontologic adevărul este o temă a filosofiei dar mai este am putea spune şi o realitate a
gnoseologiei. Adevărul aduce cu sine cunoaştere şi mai mult decât orice am putea spune
deplinătate. În zilele noastre putem vedea din nefericire o încetare a omului de a mai fii
preocupat de tema adevărului, aceasta fiindcă zilele noastre sunt zile ale perisabilului şi ale
netemeiniciei. Vedem cum multe realităţi mincinoase sunt prezentate ca şi adevăr. Este cât
se poate de clar că ontologia adevărului nu are nimic de a face cu minciunea la fel cu lumina
nu are nimic de a face cu întunericul.
Lumina şi întunericul, minciuna şi adevărul sunt două teme antagonice care l-au
preocupat pe om din cele mai vechi vremuri. Domnul Iisus Hristos s-a prezentat pe Sine ca şi
„calea adevărul şi viaţa”. Vedem astfel şi un caracter religios al adevărului în care însuşi
Domnul Iisus Hristos este una cu adevărul. Despre ce adevăr vorbea Domnul Iisus Hristos?
Explicaţia religioasă a adevărului este că în timp ce adevărul este de la Dumnezeu,
minciunea este de la diavoli, rivalii sau antagoniştii lui Dumnezeu.
Ortodoxia consideră că Dumnezeu este autor al adevărului. Fie că este vorba de adevăr
filosofic, adevăr ştiinţific sau adevăr social, adevărul este ceea ce trebuie să slujim şi să
căutăm adevărul. De multe ori calea spre adevăr este mai mult decât orice chiar adevărul în
sine. Nu putem să acceptăm minciunea şi o viaţă în minciună.
Mincinoşii, cei care au tegiversat şi au dezmembrat realitatae vor fii permenant
condamnaţi de epocile care au trecut şi de cea prezentă. Definiţia adevărului este simplă:
adevărul este opusul minciunii. În timp ce adevărul este asociat cu ceea ce este pozitiv,
minciunea este asociată cu ceea ce este negativ. În timp ce adevărul şi slujirea lui îl duce pe
om la Dumnezeu, minciunea îl aruncă pe om în neant. Adevărul este ceea ce trebuie să iubim
şi să căutăm să realizăm în viaţa noastră. Dincolo de simplul adevăr zilnic, vom descoperii
marele Adevăr al lui Dumnezeu. Teologii ne spun că cel mai mare adevăr este Dumnezeu.
Primul şi cel mai fundamental adevăr este să recunoşatem existenţa lui Dumnezeu.
Pentru cei care sunt precopaţi de tema adevărului, se cuvine să ştie că adevărul este
fiinţa lăuntrică a omului, nevoia lui cea mai profundă. Slujitori ai adevărului sunt cei care Îl
caută pe Dumnezeu şi prezenţa Sa. Dumnezeu şi adevărul sunt două realităţi ce nu pot fii în
nici un caz negate sau falsificate.
Evident, mrejele psihologiei minciunii sunt foarte largi, slujirea minciunii şi a falsului
fiind o metodă mult mai uşoară decât slujirea adevărului care este o temă mai exigentă.
Filosofia adevărului este simplă. Filosofia minciunii este ambiguă şi alunecoasă. Mincinosul
este omul fals, omul care trăieşte în iluzioriu. În timp ce adevărul este realul minciuna este
falsul, îndoielnicul, nesigurul, lipsa de sinceritate.
Trăsătura psihologică a adevărului este sinceritatea. Orice om care are discernământ
preferă să aibă prieteni şi să fie înconjurat de oamenei sinceri. Oamenii mincinoşi şi ipocriţi
sunt de obicei evitaţi şi condamenaţi. Există fără de nici o îndoială o psihologie a adevărului.
Religia consideră că această psihologie este viaţa cu Dumnezeu şi viaţa în Dumnezeu.

Teolog Radu Teodorescu

S-ar putea să vă placă și