Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Până acum s-au inventat multe tipuri de dispozitive de indicat, pentru diverse domenii de
aplicație, care pot avea cu totul alte forme și principii de funcționare decât mausul tradițional, ca
de exemplu: trackball, touch pad, touch screen, joy stick, graphics tablet, Nintendo Wii Remote
Apple Magic Mouse s.a.
Istoria mouse-ului
Denumirea "mouse"
Denumirea de mouse (șoarece) i-a fost atribuită datorită firului plasat în spatele
dispozitivului, ce semăna cu o codiță.
În gramatica noastră, a fost introdus termenul românizat "maus", pe când francezii îi
spun "souris" (șoricel). Rușii l-au tradus și ei, scriindu-l în alfabetul chirilic, evident cu aceeași
semnificație. Germanii au avantajul că termenul seamănă cu cel englez și îl numesc "Maus".
Spaniolii îi spun "raton", iar italienii folosesc termenul original, din limba engleză.
Termenul "mouse" datează din anul 1965, atunci când a fost găsit într-o publicaţie
englezească ce purta denumirea „Computer-Aided Display Control”. Acest termen a fost susţinut
şi de Compact Oxford - ediţia a treia şi ediţia a patra a dicţionarului american Heritage, care a
declarat că denumirea de "computer mice" şi "computer mouses" erau forme corecte de plural
pentru „computer mouse”.
Primul mouse a fost mouse-ul cu rotiţe, inventat în anul 1963 de către Douglas Engelbart.
Dispozitivul a fost denumit și bug (în engleză gândac), dar denumirea a dispărut în
favoarea celei de maus (mouse). A fost unul din cele câteva dispozitive de indicat dezvoltate
pentru Sistemul On-Line al lui Engelbart NLS computer, care era un sistem atât hardware cât
și software. Au fost dezvoltate și alte dispozitive, pentru a se folosi de alte mișcări ale
corpului, cum ar fi dispozitive montate pe cap și atașate de bărbie sau nas; dar în cele din
urmă mausul a câștigat datorită simplității și comodității sale.
Primul maus era voluminos și folosea două roți dințate perpendiculare una față de alta:
rotația fiecărei rotițe era translatată în mișcare de-a lungul unei axe a planului. Engelbart a
primit patentul US3541541 la data de 17 Noiembrie 1970, sub numele "Indicator de poziție
X-Y pentru un sistem de afișare". Pe atunci, Engelbart se gândea ca utilizatorii să țină mausul
cu o mână, în timp ce cu cealaltă tastau pe o tastatură având cinci taste.
Mouse-ul mecanic
Sistemul de detectare a mişcării acestuia este bazat pe o bilă şi două roţi dinţate separate,
dispuse la 90 de grade. Sistemul este simplu de înţeles, o roată dinţată este pusă special pentru a
primii mișcările bilei inainte-inapoi, iar alta pentru a le primi pe cele laterale. Odată ce roţile
dinţate se învârt, dinții fracţionează (întrerup, pe moment) fascicolele de lumină infraroşu, care
este trimisă către senzor de la emiţător. Astfel, se detectează mişcarea bilei, implicit a mouse-
ului.
Bila este complet rotundă (sau sferică) şi este fabricată 90% din oţel, fiind acoperită cu un
strat de 10% din cauciuc pentru a avea aderență pe mai multe suprafeţe.
Mai jos este imaginea unui mouse cu bilă. Design-ul câștigător de mouse a fost inventat
la Școala Politehnică Federală din Lausanne, inspirat de profesorul Jean-Daniel Nicoud și
fabricat de inginerul Andre Guignard. Noul mouse avea o singură bilă de cauciuc și trei butoane.
În 1985, Rene Sommer a adăugat un microprocesor, o componentă esențială
5. Senzorii captează pulsurile de lumină pentru a le converti în deplasări pe cele două axe.
Mausurile moderne au luat naștere la École polytechnique fédérale de Lausanne (EPFL) sub
inspirația Profesorului Jean-Daniel Nicoud și a mâinilor inginerului și ale ceasornicarului André
Guignard. Un rezultat al EPFL, Logitech, a lansat primul maus popular.
Mouse-ul optic
Mausurile optice timpurii, așa cum sunt cele inventate de Steve Kirsch de la Mouse Systems
Corporation, puteau fi folosite doar pe o suprafață metalică specială: mauspad, care avea
imprimată o grilă fină de linii albastre și gri. Pe măsură ce puterea de calcul a devenit mai ieftină,
a devenit posibilă integrarea unor circuite integrate de procesare de imagini în maus. Acest
avantaj a permis mausului să detecteze mișcarea relativă pe o varietate mare de suprafețe, astfel
transformând mișcarea pe suprafață în mișcarea indicatorului, eliminând nevoia unui mauspad
special. Această evoluție a condus la adoptarea pe scară largă a mausului optic.
Mausurile optice moderne, independente de suprafață, funcționează folosind un senzor optic
pentru a lua imagini succesive ale suprafeței pe care operează mausul. Majoritatea acestor
mausuri folosesc LED-uri pentru a ilumina suprafața care este urmărită; mausurile optice cu
LED sunt deseori denumite greșit "mausuri cu laser", probabil datorită luminii roșii a LED-ului
care este folosită în aproape toate mausurile optice. Schimbările dintre un cadru și următorul sunt
procesate de procesorul de imagini al circuitului integrat și apoi transformate în mișcări pe cele
două axe de coordonate. De exemplu, senzorul mausului optic Agilent Technologies ADNS-
2610 procesează 1512 cadre pe secundă: fiecare cadru este o matrice pătrată de 18x18 pixeli, iar
fiecare pixel poate avea 64 nivele diferite de gri.
Cererea pentru avansul tehnologiei mausurilor optice vine în mare parte din partea gamerilor de
FPS-uri, care preferă mausuri mai precise pentru o țintă mai precisă.
Lipsa de atenție în folosirea mausurilor optice poate provoca leziuni grave ale ochilor. Țintirea
privirii spre LED poate provoca leziuni ale retinei.
Mouse-ul cu laser
Am ajuns la mouse-ul laser, cel mai performant mouse de până acum şi îndrăgit de pasionaţii
de shootere (jocuri cu împuşcături), acolo unde precizia este punctul forte. Spre deosebire de cel
cu led, mouse-ul cu laser are o rezoluție mult mai mare, fiind mult mai exact.
Utilizatorul execută doar rotaţii mici ale încheieturii mâinii pentru a muta cursorul, reducând-
se astfel oboseala la folosire. Un astfel de maus consuma mai putină energie decât mausul optic,
oferă sensibilitate crescută, are o greutate redusă şi oferă o ușurință în utilizare. În combinaţie cu
o tastatură wireless un maus inerţial poate oferi aranjamente alternative ergonomice care nu
necesită o suprafaţă de lucru plană.
Mausurile tactile
În 2000, Logitech a introdus mausul tactil, care conținea un actuator care făcea ca mausul să
vibreze. Un astfel de maus putea fi folosit pentru a completa interfețele utilizator cu feedback
prin pipăit, de exemplu: a da feedback atunci când se trecea de marginea unei ferestre.
Mausuri neconvenționale
Există mouse-uri special concepute pentru persoanele cu dizabilități, ce nu pot utiliza un mouse
obișnuit.
Mouse-ul cameră are mărimea unei camere web și arată aproximativ ca aceasta. Acest
tip de cameră urmărește un punct selectat de pe capul unei persoane, atunci când persoana mișcă
din cap este mișcat și cursorul pe ecran.
Mouse-ul de picior este folosit de persoanele care nu își pot folosi capul sau mâinile și
este comandat cu ajutorul piciorului. Trackball-ul este un dispozitiv asemănător mouse-ului cu
bilă, dar la care utilizatorul mișcă bila cu ajutorul mâinii, care la rândul său mișcă cursorul.