Familia in epoca antica

Familia detinea un rol important in viata economica, sociala, religioasa si educativa a lumii

antice. In antichitate predomina familia monogama care avea un vadit caracter patriarhal.
Autoritatea tatalui era sacra. Sotia, desi era sub autoritatea sotului, se bucura totusi de mai multe
drepturi, putea sa participe la intrunirile familiei, fiind inconjurata de respect
In Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei – tatal si sotul. Casatoriile se
incheiau in baza unor contracte si erau insotite de aducerea unui dar de casatorie din partea mirelui
si a zestrei din partea miresei.
Un statut aparte avea primul nascut care deseori devenea mostenitorul puterii tatalui. In
societatile orientale familiile erau cu multi copii si se caracterizau prin strinse relatii de rudenie.
In Egipt, in schimb, femeia nu era considerata o fiinta inferioara. Drepturile primului nascut
au fost consolidate de cultul mortilor, care putea fi oficiat numai de un fiu, indeosebi de primul
nascut. In India capul familiei avea putere nelimitata, iar dupa moartea sa aceasta putere se
transmite primului nascut. In China, respectul filial si loialitatea fraterna constituiau legaturile
solide ale familiei. Chinezii erau adepti ai familiei cu multi copii.
Ceremonia de nunta din Grecia antica
In societatea greaca femeia era exclusa din viata publica, fiind obligata sa traiasca intr-un
compartiment separat al casei. Activitatea ei se limita la treburile casnice.
Fetele primeau o educatie sumara. O atentie deosebita era acordata educatiei baietilor: grecii
cautau sa dezvolte calitatile corpului si ale spiritului care le-ar permite sa fie cetateni utili patriei
lor. Era o onoare pentru greci de a face studii, majoritatea cetatenilor fiind carturari. De la sapte ani
baietii mergeau la scoala, unde studiau gramatica, matematica, muzica, poezia, istoria; la gimnaziu
ei practicau sportul, caci activitatile fizice jucau un rol important in societatea greaca, unde
dominau spiritul de competitie si grija pentru dezvoltarea corpului si spiritului.
La Roma autoritatea paterna avea un caracter sacru. Sotia, matrona, desi era sub autoritatea
sotului, se bucura totusi de o serie de drepturi: putea sa participe la intrunirile familiei, la
banchetele publice, la spectacole si jocuri publice, fiind inconjurata cu respect din partea barbatilor.