Curs 12

PRINCIPIILE BUGETARE

Conf. univ. dr. Maria-Andrada GEORGESCU

Departamentul de Economie și Politici Publice
Facultatea de Administrație Publică
SNSPA – București
maria-andrada.georgescu@administratiepublica.eu
12.1. Apariția principiilor bugetare
Principiile bugetare = reguli de bază, definite prin
dreptul bugetar, care au luat naștere în perioada de
început a capitalismului.

Începuturile dreptului bugetar – Anglia sec. XIII – a fost

adoptată Marea Chartă (1215) – regele sau altcineva
era oprit să încaseze venituri de la populație fără
aprobarea Parlamentului. Tot Parlamentul trebuia să
aprobe modul de cheltuire a veniturilor de către
suveran, să aprobe cheltuielile coroanei, precum și
lefurile funcționarilor civili ai regelui.
Franța - primele manifestări ale principiilor bugetare – 1790, an
după care încep să se cristalizeze elementele de drept bugetar.

Țările Române – cristalizarea principiilor bugetare se realizează

prin Regulamentele Organice (introduse în Țara Românească în
1831 și în Moldova în 1832), documente prin care se separă
visteria statului de cea a domnitorului și se precizează obligațiile
Obșteștii Adunări privind folosirea veniturilor statului.

Treptat se conturează reguli din ce în ce mai precise în materie

bugetară, reguli ridicate apoi la rang de principii bugetare.

Principii bugetare: universalitatea, unitatea, anualitatea,

echilibrarea, specializarea, specificitatea cheltuielilor, realitatea,
unitatea monetară și publicitatea.
 12.2. Principiul universalității bugetare
Art.8 din Legea 500/2002
Permite un control democratic asupra bugetului, regrupând
două reguli:

a) regula bugetului brut (regula non-contractării) – veniturile

și cheltuielile se înscriu în buget în sumele lor totale, fără
nicio ajustare;

b) regula de neafectare (regula non-afectării) – veniturile

bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare
(adică nu se stabilește o legătură particulară între un anume
venit și o anume cheltuială), cu excepția donațiilor și
sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.
Dacă se respectă cele două reguli – buget brut –
în el figurează toate veniturile și toate cheltuielile
cu sumele lor totale, totalul veniturilor fiind
destinat acoperirii cheltuielilor privite în ansamblul
lor.

În practică, principiul se respectă parțial – s-a trecut

la elaborarea de bugete mixte, în care veniturile
și cheltuielile unor instituții publice figurează cu
sumele lor totale, iar altele numai cu soldul.
 12.3. Principiul unității bugetare
Art. 10 din Legea 500/2002
veniturile și cheltuielile bugetare trebuie să se înscrie
într-un singur document

Respectarea acestui principiu conduce la elaborarea unui buget clar,

pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor
publice.
Obs. În condițiile în care numărul tipurilor de bugete prevăzute de
Legea 500/2002 și Legea 273/2006 este foarte mare, sensul actual
al acestui principiu este acela că resursele și cheltuielile bugetare
sunt reglementate în mod unitar prin Legea privind finanțele publice,
prin Legea privind finanțele publice locale și prin legile bugetare
anuale.
Derogări de la principiul unității – elaborarea, pe lângă bugetul de stat,
a unor bugete anexe, conturi speciale de trezorerie, bugete
extraordinare și bugete autonome.
Bugetele anexe – bugete întocmite de unele instituții sau servicii
publice ale statului, care au o autonomie relativă și nu dispun
obligatoriu de personalitate juridică.
Conturile speciale de trezorerie – conturi prin care se
efectuează execuția de casă a bugetului, dar se fac și alte
încasări și plăți în contul statului, care nu reprezintă venituri
propriu-zise ale bugetului sau nu sunt cheltuieli definitive pentru
buget.
Bugetele extraordinare – se elaborează în situații deosebite,
când apar temporar cheltuieli excepționale (asanarea crizelor,
prevenirea și ducerea războaielor etc.) pentru care se instituie
venituri speciale.
Bugetele autonome – bugete întocmite de către întreprinderi
publice cu personalitate juridică și autonomie financiară, de
instituții publice din sfera administrației de stat, de servicii
publice care dispun de personalitate juridică și nu au caracter
industrial sau comercial, cum ar fi serviciile sociale, financiare,
culturale și de educație.
12.4. Anualitatea bugetului
Art. 11 din Legea 500/2002
Definește dimensiunea în timp a bugetului

periodicitatea întocmirii și aprobării

Principiul bugetului (anul bugetar)
anualității
perioada de timp în care bugetul
aprobat trebuie executat (durata
exercițiului bugetar)
Potrivit acestui principiu, guvernul trebuie să
întocmească proiectul bugetului de stat pentru o
perioadă de un an, iar parlamentul trebuie să-l
analizeze și să-l aprobe anual.
Aprobarea trebuie dată înainte de data începerii anului
bugetar
Austria, Belgia, Franța, Olanda, Germania, Grecia, Brazilia, Venezuela,
Peru, România etc. – anul bugetar coincide cu anul calendaristic,
începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie
Turcia – anul bugetar începe la 1 martie
Noua Zeelandă - anul bugetar începe la 31 martie
Marea Britanie, Danemarca, Canada, Japonia, India, Irak, Indonezia -
anul bugetar începe la 1 aprilie
Australia, Suedia, Camerun, Egipt, Pakistan, Sudan, Uganda etc. - anul
bugetar începe la 1 iulie
SUA și Thailanda - anul bugetar începe la 1 octombrie
Principiul anualități vizează și durata exercițiului
bugetar. Aceasta reprezintă perioada de timp în
care trebuie să se încaseze veniturile și să se
efectueze cheltuielile înscrise în bugetul aprobat
de parlament.
Se întâmplă ca unele venituri înscrise în bugetul
aprobat să nu se poată încasa integral până la
sfârșitul anului bugetar, iar cheltuielile angajate
pe baza bugetului aprobat să fie decontate abia
anul următor.
metoda de gestiune
Soluții
metoda de exercițiu
1) Metoda de gestiune – durata exercițiului
bugetar este limitată la aceea a anului bugetar.
Veniturile restante și cheltuielile neefectuate se
vor înscrie pe măsura realizării lor în bugetul
anului următor.

2) Metoda de exercițiu – durata execuției bugetului

o depășește pe aceea a anului bugetar,
execuția continuând încă o perioadă de trei sau
șase luni în anul următor pentru lichidarea
operațiilor ”restante” din anul precedent.
România
 Anul bugetar coincide cu anul calendaristic.
 Execuția bugetară se încheie la 31 decembrie.
 Orice venit neîncasat și orice cheltuială
neefectuată până la 31 decembrie se va încasa
sau se va plăti în contul bugetului anului următor.
 Creditele bugetare neutilizate până la închiderea
anului sunt anulate de drept.

Metoda de gestiune
 12.5. Principiul echilibrului bugetar
Unul din principiile tradiționale de drept bugetar
echilibrarea veniturilor și cheltuielilor bugetare

Legea 500/2002 nu mai prevede acest principiu

legiuitorul a apreciat în mod realist faptul că în

condițiile actuale sunt puține șanse ca veniturile
publice să acopere integral cheltuielile publice
indispensabile.
Legea conține totuși unele prevederi referitoare la
echilibrul bugetar – exemple:

- în timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile

bugetare anuale care determină majorarea deficitului bugetar (Art.
17 (4) Legea 500/2002);
- Guvernul exercită conducerea generală a activității executive în
domeniul finanțelor publice, scop în care examinează periodic
execuția bugetară și stabilește măsuri pentru menținerea sau
îmbunătățirea echilibrului bugetar, după caz (Art. 18 (2) din Legea
500/2002);
- în vederea menținerii echilibrului bugetar, Guvernul poate aproba
(…) limite lunare de cheltuieli, în funcție de estimarea încasării
veniturilor bugetare,în cadrul cărora ordinatorii principali de credite
deschid și repartizează credite bugetare pentru bugetul propriu și
pentru instituțiile publice subordonate (Art. 49 (4) din Legea
500/2002);
- ș.a.
12.6. Principiul specializării bugetare
Art. 12 din Legea 500/2002
veniturile bugetare se înscriu și se aprobă de către
parlament pe surse de proveniență, iar cheltuielile
bugetare se grupează după natura lor economică
și destinația lor

Aplicarea acestui principiu presupune elaborarea

prealabilă și aprobarea de către MFP a unei
scheme unitare de grupare a veniturilor și
cheltuielilor bugetare – clasificație bugetară
12.7. Principiul (regula) specificității
cheltuielilor
Fiecare cheltuială bugetară are o destinație precisă
și limitată și este determinată de autorizările
conținute în legi specifice și în legile bugetare
anuale.

În cazul în care nu există o bază legală, nicio

cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici
angajată și efectuată.
12.8. Principiul unității monetare
Art. 13 din Legea 500/2002

constă în obligativitatea exprimării tuturor

operațiunilor bugetare în monedă națională
 12.9. Principiul publicității
Bugetul trebuie să fie adus la cunoștința opiniei publice,
astfel încât să fie asigurată transparența cu privire la
proveniența și modul de utilizare a banilor publici.
În România, sistemul bugetar este deschis și transparent, aceasta
realizându-se prin (Art. 9 din Legea 500/2002):
a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor,
cu prilejul aprobării acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative
de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra
conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele
nepublicabile, prevăzute de lege.
 12.10. Principiul realității bugetului
A figurat în LFP din 1996, însă în noua lege
(500/2002) nu mai apare.
veniturile și cheltuielile bugetare să fie stabilite pe baze reale, adică să
reflecte, pe de o parte, nevoile reale și indispensabile ce trebuie
satisfăcute prin înfăptuirea programului economic și social de
guvernare, iar, pe de altă parte, resursele pe care statul le va putea
realmente mobiliza pentru susținerea efortului bugetar

Ca atare, se prezintă în locul acestui principiu metodele de

evaluare a veniturilor și cheltuielilor bugetare
Metode clasice
Metode moderne
 A. Metode clasice de evaluare
 Metoda automată – evaluarea forfetară a veniturilor
și cheltuielilor bugetare pe baza datelor din ultimul
buget încheiat (metoda penultimei)
 Metoda majorării sau diminuării – nu se mai
transpune automat situația dintr-un singur an în
proiectul noului buget, ci se ia în considerare tendința
din ultimii cinci sau mai mulți ani consecutivi.
 Metoda evaluării directe – este o metodă analitică,
evaluarea făcându-se pentru fiecare venit și fiecare
cheltuială în parte, pornindu-se de la execuția
preliminată a acestora pentru anul în curs și luând în
considerare evoluțiile previzibile cu implicații
previzibile în anul care urmează.
B. Metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari
 Modelul american PPBS (Planned Programmed Budgeting
System) – apărut în domeniul apărării, din 1965 aplicat în întreaga
administrație publică americană – instrument de lucru în vederea
raționalizării opțiunilor bugetare – faze:
1) faza de planificare;
2) faza de programare;
3) bugetarea.
 Metoda de bugetare cu bază zero ZBB (Zero-Based Budgeting) –
folosit după 1980 în SUA – examinează critic toate cheltuielile prin
prisma oportunității și utilității lor, ca și cum s-ar porni de la zero
pentru toate cheltuielile.
 Metoda raționalizării opțiunilor bugetare RCB (Rationalisation
des Choix Budgetaires) – conceput de francezi, pornind de la
modelul american și adaptându-l specificului economiei proprii – faze:
1) studiul;
2) decizia;
3) execuția;
4) controlul.