”Universitatea Dunărea de Jos„ din Galati

Facultatea: Stiinte si Mediu

Specializarea: SM anul III

Referat
Disciplina :Meteorologie
Tema: ”Vanturile„

Student:Voloceai Veronica

Profesor:Voiculescu Mirela

2017-2018

Cuprins:
1.1 Introducere…………………………………………………………………3

1.2 Elementele caracteristice vântului………………………………...............3

1
1.3 Clasificarea vânturilor……......……………………………………………...6

2.Bibliografie……………………….………………………………………..9

1.1Introducere

Vântul reprezintă deplasarea în sens orizontal a aerului datorită

diferenţelor de presiune.Inegala repartiţie a presiunii atmosferice se
datorează unor cauze termice şi dinamice.Diferenţele de temperatură
creează densităţi diferite ale aerului care atrag diferenţe de presiune –
maxime şi minime barometrice. Aerul se deplasează întotdeauna de la
centrele de presiune maximă către cele cu presiune minimă.Deplasarea
aerului se face până când diferenţa de presiune dintre două regiuni se
echilibrează şi apare calmul atmosferic.

2
 Existenţa curenţilor de aer din atmosferă determină diversitatea
fenomenelor meteorologice şi schimbările de vreme. Vântul ca element
meteorologic tinde să egalizeze diferenţele de temperatură,
presiune şi umezeală existente în atmosferă.

1.2 Elementele caracteristice vântului

.
Elementele caracteristice vantului sunt:

1.directia;
2.viteza;
3.intensitatea;
4.durata;
5.structura.
1.Directia vantului
1.Directia vantului-Se stabileşte în funcţie de punctul cardinal şi
intercardinal dinspre care bate vântul.Ea prezintă o variaţie diurnă şi una
anuală în funcţie de condiţiile orografice şi de modul diferit de repartiţie a
presiunii între diferitele forme de relief. Dimineaţa bate dinspre est, la
prânz dinspre sud, seara dinspre vest, iar noaptea dinspre nord. Acest
lucru se pro duce în straturile inferioare ale troposferei. La înălţime
situaţia este inversată, rotirea este spre stânga. În oraş direcţia vântului
este orientată în funcţie de reţeaua stradală, canalizându-se de-a lungul
marilor bulevarde.
După direcţie sunt vanturi:
-permanente cu aceeaşi direcţie (alizee, vânturile de vest),
-periodice care îşi schimbă direcţia la intervale egale de timp (musonii),
-neregulate care apar la intervale de timp inegale şi cu direcţii diferite.
Directia Vantului se masoara cu ajutorul manecii de vant.

2.Viteza vantului

Viteza vantului-este distanţa parcursă în unitatea de timp. Se exprimă în

m/s sau km/. Prezintă ca şi direcţia o variaţie diurnă şi anuală. În
troposfera inferioară se înregistrează un maximum după amiaza şi un
minimum noaptea. Amplitudinea variaţiei zilnice este mai mare vara
decât iarna şi mai mare pe timp senin decât pe timp noros. Variaţia anuală
depinde de particularităţile climei şi de condiţiile locale. În emisfera
nordică la latitudini temperate, pe continente viteza cea mai mică este

3
iarna în regim anticiclonic, iar cea mai mare primăvara. Viteza vântului
creşte o dată cu înălţimea datorită dispariţiei forţei de frecare.

3. Intensitatea sau tăria vântului

Intensitatea sau tăria vântului-este presiunea exercitată de aerul deplasat

de vânt asupra obiectelor aflate în calea lui. Se apreciază pe baza
efectelor pe care le produce asupra mediului, folosindu-se scara Beaufort,
cu valori de la 0 la 12, de la calm atmosferic la ciclon tropical, care indică
gradul de tărie, viteza corespunzătoare şi efectele asupra obiectelor
întâlnite în cale.

4.Durata vântului

Durata vântului-este intervalul de timp scurs de la începerea vântului

până la încetarea lui. Ea depinde de valoarea diferenţei de presiune dintre
două regiuni geografice. După durată vânturile se clasifică în temporare şi
permanente, de scurtă durată şi de lungă durată.

5.Structura vântului

Structura vântului-este determinată de inconstanţa direcţiei şi vitezei

acestuia.
După structură, vânturile se împart în:
-laminare,
-turbulente,
- rafale.

Vântul laminar se realizează când aerul se deplasează lent cu viteze

mici şi uniform, sub formă de unde paralele, fără a-şi modifica direcţia şi
viteza. Astfel de structură este specifică suprafeţelor de teren netede unde
frecarea este mică (câmpii).
Vântul turbulent se caracterizează prin oscilaţii mari ale vitezei şi
direcţiei la intervale mici de timp. Prin frecarea de suprafaţa terestră se
formează frecvent vârtejuri sau turbioane. Apare pe terenuri accidentate
sau cu numeroase obstacole (turbulenţă dinamică), iar în timpul zilei
datorită încălzirii diferite a scoarţei terestre (turbulenţă convectivă).
Vântul în rafale este acela la care direcţia şi viteza prezintă oscilaţii
mari la intervale foarte scurte de timp (5-10 minute sau chiar mai puţin).
Vântul în rafale este acela la care direcţia şi viteza prezintă oscilaţii mari
la intervale foarte scurte de timp (5-10 minute sau chiar mai puţin).

4
[fig.1] Tipuri de structură a vântului înregistrate pe anemogramă: a)
vânt laminar; b) vânt turbulent; c) vânt în rafale. [Măhăra, 2001]

a. vant laminar [http://www.hailazbor.ro/manuale/meteorologie.pdf]

[fig.2]

b.vant turbulent [http://www.hailazbor.ro/manuale/meteorologie.pdf ]

[fig.3]

1.3Clasificarea vânturilor

Vânturile se clasifică după următoarele criterii:

-frecvenţa,

5
-natura si zonele de acţiune,

- altitudinea.

1. După frecvenţă

În funcţie de acest criteriu există vânturi permanente, periodice,

neregulate. Vânturile permanente cele mai cunoscute sunt alizeele, ce bat
în zona intertropicală şi vânturile de vest. Vântul cu frecvenţa cea mai
mare într-o anumită regiune se numeşte vânt dominant, care bate cel mai
mult dintr-o anumită direcţie.

2.Natura si zonele de aciţune

Există vânturi ca rezultat al circulaţiei generale a atmosferei şi vânturi ale
circulaţiei locale.
Vânturile locale sunt determinate de condiţiile fizico-geografice locale
care generează contraste barice diurne sau sezoniere sub influenţa
regimului termic al uscatului şi apei. Se manifestă pe suprafeţe restrânse
şi sunt vânturi calde (foehnul), reci (bora) şi periodic-reversibile (brizele).

Foehnul este un vânt local cald descendent (catabatic) care se formează

în regiunea montană, acolo unde o culme muntoasă desparte o maximă de
o minimă barică. Tipic în Alpii elveţieni, mai apare în Caucaz, Altai,
Anzi (Zonda), Cordilierii nord-americani (chinook), pe ţărmurile
Groenlandei, în Australia de est şi la noi în ţară pe versantul nordic al
Munţilor Făgăraş şi Parâng (Vântul Mare), pe versantul sud-vestic al
Munţilor Ţarcu, Retezat şi Semenic spre Banat (Coşava), pe versanţii
estici ai Apusenilor, estul Carpaţilor Orientali şi în Carpaţii şi Subcarpaţii
de Curbură.

Vânturi locale reci sunt catabatice (descendente) puternice în care

masele de aer descendente nu se încălzesc suficient. Se formează în
regiunile de munte, unde aerul rece se localizează pe platourile înalte, se
prăvăleşte brusc ca nişte cascade spre apele mai calde ale zonelor litorale.
Bora acţionează în Alpii Dinarici şi Podişul Karst atunci când în
Marea Adriatică se formează o minimă barometrică. Are viteze foarte
mari producând pagube materiale.
Vânturi de tip Bora mai apar în Caucaz, pe ţărmul răsăritean al Mării
Negre, în regiunea Novorosiisk, pe ţărmul Lacului Baikal.

6
 Mistralul este un vânt orografic descendent rece care bate primăvara şi
iarna dinspre Masivul Central Francez, acoperit cu zăpadă, pe valea
Rohnului spre Marea Mediterană, între Corsica şi Baleare. Are efecte
negative puternice asupra culturilor de citrice şi viţă de vie. În România
există Crivăţul şi Nemira o ramură a Crivăţului care coboară dinspre
Carpaţii Orientali spre Depresiunile Braşov şi Ciuc, iarna şi la începutul
primăverii când provoacă viscole.
Vânturi locale periodic-reversibile. În această categorie intră brizele
care pot fi de munte şi de mare. Apar datorită diferenţelor de încălzire şi
de presiune dintre vale şi culme (la cele de munte) şi dintre uscat şi mare
(la cele marine). Brizele de munte sunt de două feluri: briza de vale (ziua)
cu apariţia convecţiei termice şi a norilor cumuliformi şi briza de munte
descendentă (noaptea). Brizele marine sunt: de mare (ziua) şi de uscat
(noaptea). Ele creează climate locale de litoral maritim.
Brizele marine, care sunt mişcări ale aerului pe orizontală determinate
de încălzirea diferită a uscatului faţă de mare Aceste mişcări sunt ziua de
la mare spre uscat (briza de mare) iar noaptea de la uscat spre mare (briza
de uscat). Acest lucru se datorează faptului că uscatul se încălzeşte mai
repede ziua şi se răceşte mai repede noaptea.

Briza de mare.
http://www.hailazbor.ro/manuale/meteorologie.pdf
[fig.4]

Bibliografie selectivă:

7
1.RODICA POVARĂ,(2004) CLIMATOLOGIE GENERALĂ, Bucureşti, Editura
Fundaţiei România de Mâine
2. http://www.hailazbor.ro/manuale/meteorologie.pdf
3.https://www.scribd.com/doc/84923485/Observatii-Si-Masuratori-Meteorologice
4.A.Doneau,N.Besleaga,Meteorologie sinoptica, dinamica si aeronautica Bucuresti,
Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti.
Imagini:
1. Măhăra, 2001.
2. http://www.hailazbor.ro/manuale/meteorologie.pdf