T I T L U L III

1.3 – revizuirea hotărîrilor judecătoreşti.

 Consideraţii generale . Sediul materiei.

 Obiectul revizuirii.
 Părţile. Instanţa competentă să examineze cererile de revizire şi sesizarea ei.
 Temeiurile şi termenele de depunere a cererii de revizuire.
 Examinarea cererilor de revizuire.

1. Consideraţii generale. Sediul materiei.

Institutul revizuirii ca cale de atac de retractare, în rând cu căile de atac de reformare are sarcina de a
asigura pronunţarea pe caz a unei hotărâri legale şi întemeiate, protejând prin aceasta drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului cît şi drepturile persoanelor juridice.
Ambele cai de atac de reformare şi de retractare, deşi esenţial diferă prin procedura de exercitare, au
menirea de a eficientiza actul de justiţie.
Calea de atac de reformare poate fi exercitată împotriva hotărîrilor şi deciziilor care nu au intrat în
vigoare, pe cînd revizuirea ca cale de atac de retractare poate fi exercitată numai împotriva hotărîrilor
încheierilor şi deciziilor irevocabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Revizuirea este o cale de atac de rtractare comună şi nesuspensivă de executare prin intermediul
căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii. După
cum însă judicios sa observat, în practica instanţelor există tendinţa de a se da o interpretare extensivă a
normelor de procedură care reglamenteză revizuirea, fie în privinţa condiţiilor de admisibilitate (obiect,
motive), fie a soluţiilor care se pot pronunţa.
Retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi
întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, or unul dintre elementele fundamentale ale
preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridiciare, care înseamnă între altele, că
soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. Deaceia, legea admite
revizuirea numai în cazuri strict determinate.
Dreptul la un proces echitabil în faţa instanţei de judecată, garantat de art.6 paragraful 1 din
Convenţie, trebuie interpretat in lumina preambulului Convenţiei, care enunţa preeminenţa principiului
supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele
fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă,
între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. (Brumărescu contra România ,
hotărîrea din 28 octombrie 1999 p. 61)
Revizuirea este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează instanţei competente să examineze
cererea de revizuire (art 448 CPC) cerînduise să revină asupra hotărîrii atacate, în baza noilor
împrejurări invocate, care, de regulă , s-au ivit ulterior pronunţării hotărîrii.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărîrea, a cărei revizuire se cere, a fost justă în
raport de actele dosarului existente la data pronunţării hotărîrii, însă, ulterior s-au descoperit materiale
noi sau s-a constatat că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încît situaţia de fapt reţinută
de către instanţă, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realităţii, impunîndu-se
retractarea hotărîrii respective.
Motivele pentru care poate fi depusă o cerere de revizuire sînt prevăzute limitativ de lege (art. 449
CPC). Este adevărat că şi la căile de atac de reformare (apelul, recursul) motivele au acelaş regim,, în
schimb, există o diferenţă în sensul că hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în
raport de materialul dosarului exsistent la data pronunţării acelei hotărîri, ci numai în baza unor
împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. Deci, pe calea revizuirii nu se pune
problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce nu format
obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită.
O particularitate importantă a revizuirii constă în faptul, că retractarea unei hotărîri se poate solicita
numai pentru erori involuntare săvîtşite de instanţă în raport cu starea de fapt reţinută în hotărîre , fie în
raport cu materialul existent la data pronunţării, fie în raport cu unele împrejurări ulterioare.
Sediul materiei îl constituie prevederile Capitolului XXXIX, art. 446 – 453 Cod de Procedură Civilă.

2. Obiectul revizuirii.

Portivit art. 446 CPC, obiectul revizuirii constituie hotărîrile, încheierile şi deciziile irevocabile ale
tuturor instanţelor judecătoreşti emise în procedură contencioasă, în procedură specială şi în procedura
contenciosului administrativ.
Obiect al revizuirii îl constituie şi încheierile date în prima instanţă privind încetarea procesului,
scoaterea cererii de pe rol.
Necătînd faptul că legea nu indică direct, obiect al revizuirii poate constitui şi ordonanţa
judecătorească, deoarece potrivit art. 14 CPC ea este un act judecătoresc de dispoziţie.
Dat fiin că revizuirea nu este o cale de contestare, ci de retractare, la obiectul revizuirii vor fi
atribuite şi deciziile de inadmisibilitate a recursului declarat potrivit Secţiunii a II-a CPC.
Revizuirea poate fi exercitată chiar dacă partea nu a uzat de căile de atac apelul şi recursul, deci nu
există condiţia restrictivă de la recurs, care nu poate fi utilizată dacă sa omis apelul. Unica condiţie
pentru depunerea cererii de revizuire fiind ca actul Judecătoresc să fie irevocabil. Legea nu
condiţionează admisibilitatea revizuirii de exercitarea în prealabil a apelului sau recursului.
Nu se admite înnaintarea cererii de revizuire în interiorul termenului prevăzut pentru înnaintarea
apelului sau recursului, or actul judecătoresc în cazul dat, nu face obiectul revizuirii, hotărîrea a cărei
revizie se cere, nefiind irevocabilă.
Nu intră în categoria hotărîrilor susceptibile de revizuire deciziile date în apel sau recurs prin care sa
dispus rejudecarea cauzei, deciziile prin care sa respins recursul sau apelul ca tardiv. Încheierile de
restituire a cererii de recurs, de a nu da curs cerereii de recurs.
Nu sînt susceptibile de revizuire actele judecătoreşti prin care nu sa rezolvat fondul, cum ar fi :
încheierea privind declinarea competenţei, conflictul de competenţă, strămutarea pricinii, suspendarea
procesului etc.

3. Părţile. Instanţa competentă să examineze cererea de revizuire şi sesizarea ei.

Părţile în revizuire se numesc revizuient, subiectul activ, şi intimat partea adversă. Revizuient poate
fi oricare din părţile care au figurat în procesul în care sa pronunţat hotărîrea a cărei revizuire se cere,
bineînţeles cu condiţia de a justifica un interes. Procedura revizuirii poate fi pornită doar la iniţiativa
persoanelor indicate în art. 447 CPC.

Dreptul de a depune cerere de revizuire îl au:

- părţile (reclamantul sau pîrîtul) şi alţi participanţi la proces (intervenienţii, reprezentanţii,
procurorul care au participat la proces), persoanele împuternicite să adreseze în instanţă cereri
în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane sau care
 intervin în proces pentru a depune concluzii în apărearea drepturilor unor alte persoane,
precum şi peroanele interesate în pricinile cu procedură specială);
- persoanele care nu au participat la proces, cu condiţia că prin hotărîrea emisă ele au fost
lezate în repturi.
Egalitatea exercitării căii de atac a revizuirii presupune că oricare dintre subiecţii dreptului la acţiune
(în condiţiile prevederilor art. 16 din Constituţia Republicii Moldova şi ale art. 22 CPC) pote exercita
calea de atac în condiţiile temeiurilor prevăzute la art. 449 CPC, cu excepţia reglementărilor prevăzute la
art. 447 lit. c) şi la art. 449 lit. j) CPC, care edictează regula că în cazul în care Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului a derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces
Guvernul Republicii Moldova , ea considerînd că ptin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept
prevăzut de Constituţia republicii Moldova sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi Libertăţilor fundamentale – cererea de revizuire poate fi depusă numai de către Procurorul
General.
Reieşind din prevederile art. 448, alin. 1) CPC, cererea de revizuire declarată împotriva unei hotărîri
care a rămas irevocabilă prin neatacare şe va soluţiona de instanţa care a pronunţat hotărîrea în fond.
Dacă hotărîrea în privinţa căreia este declarată revizuirea anterior a fost supusă căilor de atac, în
urma cărui fapt instanţa ierarhic superioară a menţinut hotărîrea, a modificat-o sau a casat-o cu emiterea
unei noi hotărîri, cererea de revizuire se examinează de instanţa care a menţinut, a modificat sau a emis
o nouă hotărîre (art.448, alin.2) CPC)
Cererile de revizuire, declarate împotriva hotărîrilor, care au fost supuse căilor de atac, însă, de fapt,
n-au fost examinate în fond, fiind doar judecate recursutile împotriva încheiarilor, astfel încît au devenit
irevocabile fără ca legalitatea lor să fie verificată în ordine de apel sau recurs, vor fi soluţionate de
instanţa care a pronunţat hotărîrea în fond, aplicîndu-se prevederile art. 448, alin. 1) CPC
Cu titlu de exemplu: hotărîrea a fost contestată cu apel şi recurs, însă cererea de apel a fost returnată
fără examinare din motivul neachitării taxei de stat, iar recursul a fost respins ca neîntemeiat.
Cererea de revizuire depusă în cazul în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a derulat o
procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova, care
consideră că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia RM şau de
Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, se va examina
în toate cazurile de către Curtea Supremă de Justiţie.
De asemenea, de competenţa Curţii Supreme de Justiţie este examinarea cererilor de revizuire
declarate asupra hotărîrilor Curţii de Apel Economice care au trecut admisibilitatea şi au fost declarate
inadmisibile.
Cererea de revizuire se perfectează în formă scrisă şi se depune la instanţa competentă să o
examineze.
Dacă cererea de revizuire a fost depusă la o altă instanţă decăt cea competentă, instanţa sesizată
emite o încheiere privind refuzul de primire a cererii şi le explică părţilor dreptul de a se adresa în
instanţa competentă să examineze cererea de revizuire. Iar în cazul primirii, din greşală, a cererii pe rol
instanţa î-şi va declina competenţa.
Potrivit prevederilor art. 451, alin 4 CPC, nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire.
Prin cererea de revizuire repetată se înţelege cererea declarată într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu
privire la acelaşi obiect, în privinţa aceleiaşi hotărîri şi pe aceleaşi temeiuri care au fost invocate
anterior.
Cererea de revizuire poate fi înnaintată şi în situaţia cînd acţiunea constă din mai multe pretenţii,
invocîndu-se temei de revizuire doar pe o pretenţie.

4. Temeiurile şi termenele de depunere a cererii de revizuire.

 Motivele care justifică exercitarea revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 449 CPC.

a) instanţa Judecătorească a depăşit, la pronunţarea hotărîrii, atribuţiile puterii judecătoreşti;

Acest motiv vizeză situaţia în cazul cînd în procesul realizării justiţiei instanţele judecătoreşti
depăşesc competenţa generală, admiţînd judecarea unor cazuri care sînt încredinţate, prin lege, altor
jurisdicţii.
Art. 115 (1) di Constituţie prevede că justiţia se înfăptueşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin
curţile de apel şi prin judecătorii.
Potrivit art. 4 (2) din Legea privind organizarea judecătorească instanţele judecă toate cazurile
privind raporturile juridice civile administrative şi penale, precum şi alte cauze pentru care legea nu
stabileşte o altă competenţă.
Astfel că judecarea cazurilor pentru care legea stabileşte o altă competenţă şi constituie depăşirea
atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Existenţa unor litigii specializate , precum şi necesitatea de a degreva instanţele judecătoreşti de
unele cauze foarte simple, impun existenţa unor organe cu atribiţii jurisdicţionale din afara sistemului
instanţelor judecătoreşti, (Autorităţile publice, Inspectoratul Fiscal, Departamentul Vamal,
Departamentul Control şi Revizie, etc.) ceea ce înseamnă că autoritatea judecătorească nu are
monopolul funcţiei de a judeca, unele cauze fiind încredinţate prin lege, altor jurisdicţii.
Imixiunea puterii judecătoreşti în examinarea cauzelor date prin lege în competenţa altor organe
jurisdicţionale se încadrează în temeiul de revizuire prevăzut de art. 449 lit. a) CPC .
Cu titlul de exemplu: în temeiul art.221 din Codul cu privire la Contravenţiile Administrative,
organele vamale examinează cazurile cu privire la contravenţiile administrative pevăzute de art.193
al.1C.C.A. cu dreptul de a aplica sancţiuni faţă de cetăţeni şi de persoanele cu funcţii de răspundere.
Instanţa judecătorească, avind atribuţii, în baza Legii Contenciosului Administrativ, de a exercita
controlul judecătoresc asupra hotărîrilor Departamentului Vamal – organ cu activitate jurisdicţională, în
cadrul examinării cauzei, la pronunţarea hotărîrii, expunînduse asupara legalităţii actului administrativ,
s-a pronunţat în materie de drept administrativ şi, substituind organul vamal, depăşind astfel atribuţiile
puterii judecătoreşti, a sancţionat partea în proces pentru contravenţiie prevăzute de art.193 C.C.A ; sau
– la judecarea unei cauze concrete, instanţa s-a expus asupra constituţionalităţii unei legi ,a unuei
hotărîri de Guvern cu caracter normativ - atribuţie, dată prin Constituţie Curţii Constituţionale.

b) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, că unul dintre participanţi la proces sau unul
dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii;

Motivul respectiv are în vedere situaţia în care soluţia din hotărîrea atacată este rezultateul lipsei de
obiectivitate a judecătorului sau comportării ilicite a participantului la proces care au denaturat
intenţionat adevărul. În toate aceste cazuri se cere să existe o condamnare definitivă pentru o infracţiune
privitoare la pricină.
Pentru probarea acestui temei de revizuire forţă probantă are doar sentinţa irevocabilă de
condamnare.
Mai mult, în doctrină şi jurisprudenţă, s-a subliniat că revizuirea nu va fi admisă decît dacă
infracţiunea săvîrşită de judecător sau participant la proces a fost determinantă pentru soluţia la care sa
oprit instanţa a cărei hotărîre se atacă cu revizuire.
Condamnarea judecătorului pentru un act de injustiţie pe o cauză concretă nu poate servi temei de
revizuire a altor hotărîri emise de instanţă sub preşedenţia sau cu participarea judecătorului respectiv.
 c) au devenit cunoscute circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au
putut fi cunoscute petiţionarului anterior;

Pentu a redeschide procesul pe acest temei este important ca circumstanţele sau faptele date,
existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea
unorului probe concludente.
Legea (art. 449 lit. c) CPC) vorbeştte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior
petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe
deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie
esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste
circumastanţe (fapte). Or în măsura în care circumstanţele invocate de revizuient erau cunoscute
instanţei şau puteau fi cunoscute printr-o cercetere multiaspectuală a probelor dar instanţa nu le-a luat în
consideraţie şi în rezultat s-a comis o eroare judiciară, această erooare poate fi corijată doar prin
reformarea hotărîrii şi nu prin retractare.
Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior
pronunţăriii hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut
posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.
Astfel ca o condiţie esenţială de resdeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele
(faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmănd a fi diferenciate de faptele
noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după dare hotărîrii pot servi temei de adresare
cu o nouă acţiune în judecată dar nu ca temei de revizuire.
Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influienţeze esenţial soluţia
dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei
de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea jusră a cauzei.
Cu titlul de exemplu: instanţa a pronunţat o hotărîre pe un litigiu privind partajul averii succesorale
prin care sucesorii legali au primit cota respectivă din averea succesorală. După ce hotărîrea a rămas
irevocabilă unul din reclamanţi a aflat că cel care a lăsat moştenirea ia testat toată averea lui. În timpul
examinării cauzei această circumstanţă nu a fost şi nu putea fi cunoscută reclamantului întrucît
testamentul se păstra la notar, care la momentul examinării cauzei, privind partajul averii succesorale, nu
a dovedit sa-i comunice despre existenţa testamentului.
Aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice
dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

d) după emiterea hotărîrii s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant
la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa
participantului la proces.

Acest motiv de revizuire vizează situaţia în care la data pronunţării hotărîrii atacate, instanţa nu a
avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de
voinţa lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură să schimbe soluţia dată.
Legea prevede, în această privinţă, doar un singur mijloc de probă, respectiv acela al înscrisurilor în
sensul art. 137 CPC iar nu şi declaraţiile de martor fie luate în formă autentică, sau rapoarte de expertiză.
Pentru a se admite cererea de revizuire pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. d) CPC necesită a fi
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- revizuientul să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în
procesul în care sa pronunţat hotărîrea atacată. Deci în măsura în care înscrisul a făcut obiect
de cercetare şi era cunoscut de instanţă, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou;
- înscrisul invocat să fi existat la data cînd a fost pronunţată hotărîrea ce se cere a fi revizuită.
Această cerinţă este esenţială, deoarece altfel un proces definitiv cîştigat ar putea fi supus
 revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior eliberate şi autoritatea de lucru judecat ar pierde
din valoare, ar deveni iluzorie.
În cazul cînd înscrisul poartă o dată ulterioară pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere , el
poate servi ca temei de revizuire doar cu condiţia să se refere la situaţii atestate de alte
înscrisuri preexistente;
- Înscrisul nu a putut fi prezentat instanţei , fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică , fie
dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii. Astfel că nu constituie temei de revizuire
descoperirea oricăror acte ci numai acelora reţinute de partea potrivnică, sau acelor ce nu au
putut fi prezentate datorită forţei majore;
- Înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de
instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decît cea pronunţată;
- Înscrisul nou trebuie prezentat personal de partea care solicită revizuirea şi nu poate pretinde
instanţei sa-l administreze din oficiu.
Dacă una din condiţiile expuse nu este îndeplinită, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.

e) prin sentinţă penală irevocabilă , au fost declarate minciunoase de- poziţiile martorului, fals
raportul de expertiză, incorectă traducerea, fals înscrisul, ori falsă proba materială în al căror temei
s-a emis hotărîrea;

Acest temei de revizuire vizează situaţia în care soluţia din hotărîre, a cărei revizuire se cere, este
rezultatul comportării ilegale a martorului care a depus mărturii mincinoase, ori a expertului care a
denaturat advărul în raportul său, a traducerii incorecte, a înscrisului sau probei materiale false.
Pentru probarea temeiului respectiv, este important ca depoziţiile mincinoase, raportul de expertiză
fals, traducerea incorectă, înscrisul sau proba materială falsă să fi fost stabilite în cadrul unei cauze
penale cu pronunţarea unei sentinţe care la momentul solicitării revizuirii să fie irevocabilă.
Dar nu este suficient ca înscrisul să fi fost declarat fals pentru a se admite revizuirea. Pentru aceasts
este necesar ca înscrisul respectiv să fi fost determinant pentru pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se
solicită.
La judecarea cererii de revizuire va fi citat şi cel condamnat de săvîrşirea infracţiunii.

f) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea , sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti, sau
hotărîrea ori decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a
căror revizuire se cere;

Motivul respectiv are în vedere situaţia în care hotărîrea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o
hotărîre care ulterior a fost desfiinţată sau modificată, dispărînd astfel suportul probator pe care se
sprijină. Rezultă deci, că cererea de revizuire urmează a fi admisă numai în măsura în care întradevăr
actul de dispoziţie în cauză, care a fost modificat ori desfiinţat, a fost determinant pentru soluţia din
hotărîrea a cărei revizuire se cere.
Este important ca actul de dispoziţie prin care sa anulat sau modificat hotărîrea , sentinţa sau decizia
instanţei judecătoreşti să fie irevocabil. Şi doar în acest caz se consideră că au intervenit modificări în
materialul probator pe care s-a sprijinit instanţa la pronunţarea hotărîrii.
O altă condiţie ar fi ca la cererea de revizuire să fie anexată copia actului de dispoziţie în cauză.
Drept temei de revizuire în acest caz poate servi nu numai hotărîrea judecătorească dar şi actul de
deispoziţie emis de un alt organ (de exemplu: ordonanţa emisă de Procuratura Generălă).

g) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost atrase în

proces;
 Motivul că instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost atrase în
proces (art. 449 lit. g CPC) , poate fi invocat doar cu condiţia că prin hotărîrea sau decizia emisă,
instanţa s-a expus în privinţa drepturilor unor persoane care nu au fost atrase în proces.
Cu titlu de exemplu : la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a fost inclus şi
partajat un bun ce-i aparţinea unui terţ. Astfel că prin hotărîrea privind partajarea bunurilor au fost atinse
drepturile unei alte persoane care de fap nu a fost atras în proces. Acest temei de revizuire poate fi
invocat doare de persoana care:
a) nu a fost atrasă în proces;
b) prin hotărîrea, a cărei revizuire se cere, acestei persoane i-a fost lezat un drept prevăzut de lege;
Material probant pentru argumentarea acestui temei servesc înscrisuri care demonstrează că
revizuentul real deţine dreptul pe care pretinde că i-a fost lezat prin hotărîrea a cărei revizuire se cere.

h) hotărîrea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărîri legale într-o altă cauză;

În situaţia cînd revizuientul susţine că hotărîrea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărîri legale
într-o altă cauză, el urmează să confirme prin prezentarea unor probe concludente că între aceste două
hotărîri există o legătură de cauzalitate directă.
Cu titlu de exemplu:hotărîrea instanţei de judecată prin care sa dispus de a obliga pîrîtul să nu-i
creeze reclamantului impedimente în utilizarea unui lot de teren , împiedică adoptarea unei hotărîri
legale într-o altă cauză privind contestarea dreptului de proprietate la acest lot de teren de către pîrît.

i) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională;

Pentru revizuirea hotărîrii pe motivul specificat la art. 449 lit. i) CPC se va ţine cont de principiul
neretroactivităţii Hotărîrilor Curţii Constituţionale , în sensul că temei de revizuire va servi aplicarea
legii declarate neconstituţionale la momentul pronunţării hotărîrii , dar nu şi după, cu excepţia cazurilor
cînd legea este declarată neconstituţională din momentul adoptării. Faptul declarării
neconstituţionalităţii legii aplicate de către instanţă la soluţionarea cauzei urmează a fi confirmat prin
prezentarea hotărîrii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

j) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a derulat o procedură amiabilă într-o

cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova, care consideră că prin hotărîrea
instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia Republicii Moldova sau de Convenţia pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale;

Temeiul prevăzut la art. 449 lit. j) CPC implică unele exigenţe specifice de care se va ţine cont.
Astfel, reieşind din sensul art. 13 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 353-XV din
28.10.04 , procedura amiabilă (soluţionarea amiabilă a unei cauze împotriva Republicii Moldova) se
confirmă prin următoarele documente:
- demersul Agentului guvernamental;
- scrisoarea Curţii Europene despre notificarea Agentului guvernamental;
- răspunsul dat Curţii Europene despre recunoaşterea de către stat a violării drepturilor;
Toate aceste documente urmează a fi prezentate instanţei întru argumentarea temeiului de revizuire.
Cererea de revizuire pentru temeiul indicat poate fi depusă şi de către Procurorul General.
 k) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau
libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine, potrivit legii naţionale,
o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de o judecată din ţară ;

Pentru a invoca acest temei de revizuire este necesar de a prezenta instanţei hotărîrea Curţii Europene
prin care s-a dat cîştig de cauză pe cazul respectiv.

Termenele de exercitare a revizuirii calcularea lor sînt prevăzute de art. 450 CPC.
Termenul de depunere a cererii de revizuire nu este un termen de decădere şi deci în cazul de
revizuire se poate cere repunerea în termen , în condiţiile art. 116 CPC , dacă partea nu a putut exercita
calea de atac revizuirea în termnul prevăzut de lege , dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa .
Cererea de revizuire se depune :
a) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele
respective – în cazurile în care instanţa judecătorească a depăşit, la pronunţarea hoărîrii,
atribuţiile puterii judecătoreşti; instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile personaelor
care nu au fost atrase la proces; hotărîrea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărîri legale
într-o altă cauză; a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea
Constituţională;
b) în termen de 3 luni din ziua în care a devenit irevocabilă sentinţa penală – în cazurile în care
s-a constatat, prin sentinţa penală irevocabilă, că unul dintre perticipanţii la proces sau unul
dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii; prin sentinţa penală
irevocabilă, au fost declarate mincinoase depoziţiile martorului , fals raportul de expertiză,
incorectă traducerea, fals înscrisul ori falsă proba materială în al căror temei s-a emis
hotărîrea;
c) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau
faptele esenţiale a pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior şi nu i-au putut fi cunoscute –
în cazurile în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care
nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior;
d) în termen de 3 luni din ziua în care s-a descoperit înscrisul respectiv – în cazurile în care,
după emiterea hotărîrii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un
participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu
depinde de voinţa participantului la proces;
e) în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat cunoştinţă de hotărîrea, sentinţa
sau decizia anulată sau modificată care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau
deciziei a căror revizuire se cere – în cazurile în care s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea,
sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti sau hotărîrea ori decizia unui alt organ care au
servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere;
f) în interiorul termenului de derulare a procedurii amiabile la Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului – în cazul cînd Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a derulat o
procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii
Moldova, care consideră că prin hotărîrea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de
Constituţia Republici Moldova sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi a Libertăţilor Fundamentale;
 g) în termen de 3 luni după emiterea hotărîrii Curţii Europene pentru Drepturile Omului – în
cazul în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat o încălcare a
drepturilor sau libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine ,
potrivit legii naţionale , o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărîrii pronunţate de
o instanţa din ţară;
După cum rezultă din prevederile art. 450 CPC, nu există o dispoziţie derogatoare în privinţa
termenului de exercitare a revizuirii pentru procuror, astfel că el trebuie să se încadreze în termenul
stabilit pentru părţi.
La depunerea cererii de revizuire se achită taxa de stat în mărime de 25% din taxa ce se plăteşte la
depunerea cererii de chemare în judecată , iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 25% din taxa
calculată din suma contestată . În cazul cînd revizuientul , la depunerea cererii, nu achită taxa de stat,
instanţa, reieşind din prevederile art. 452 alin. (1) CPC aplică art. 408 CPC şi dispune, printr-o încheiere,
de a nu da curs cererii, acordîdu-i revizuientului termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea
instanţei poate fi atacată cu recurs, cu excepţia încheierilor date de Curtea Supremă de Justiţie.
În caz de neîndeplinire în termenului stabilit , cererea de revizuire se restituie fără examinare printr-
o adresă.
Privitor la cererea de revizuire, legea admite scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat.
Cererea de revizuire nu are efect suspensiv.
Revizuientul poate solicita suspendarea executării hotărîrii, a cărei revizuire se cere, doar cu
depunerea unei cauţiuni.
Cauţiune se depune la Departamentul de executare a hotărîrilor judecătoreşti din cadrul Ministerului
Justiţiei, în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărîrea contestată. Ca urmare a depunerii cauziunii,
Departamentul de executare a hotărîrilor judecătoreşti eliberează bonul de plată, care se anexează la
cererea de suspendare.
În cazul îndeplinirii tuturor cerinţelor sus-menţionate, instanţa se pronunţă printr-o încheiere asupra
suspendării executării hotărîrii a cărei revizuire se cere.
Încheierea, privind suspendarea executării, poate fi atacată separat cu recurs, cu excepţia încheierii
adoptate de Curtea Supremă de Justiţie.
Cauţiunea rămîne la contul depus pînă la adoptarea unei hotărîri irevocabile în cauza dată. În cazul
admiterii acţiuni , suma respectivă poate fi utilizată în contul executării hotărîrii, în modul prevăzut de
lege.
Dacă cererea de revizuire este respinsă ca inadmisibilă, suma depusă se restituie în temeiul încheierii
adoptate.
Privitor la cererea de revizuire nu se admite suspendarea executării din oficiu.

5. Examinarea cererii de revizuire.

Art. 452 CPC prevede că cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru
cererea de chemare în judecată. Desigur , trebuie de ţinut seama şi de regulile speciale stabilite de
legiuitor prin normele care reglementează revizuirea. Astfel art. 452 (2) CPC precizează că dezbaterile
sînt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, fără a intra în fondul cauzei.
Condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire sînt:
-capacitatea procesuală;
-calitatea procesuală;
-existenţa unuia din temeiurile prevăzute de lege;
- achitarea taxei de stat, respectarea termenului de depunere a cererii.
 După ce primeşte cererea de revizuire judecătorul pregăteşte pricina pentru dezbateri judiciare,
îndeplinind actele procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă. După pregătirea pentru dezbateri
judiciare, pricina se numeşte pentru examinare.
Instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de
examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţii la proces sînt înştiinţaţi despre locul, data şi
ora şedinţei de judecată. Neprezentarea lor din motive întemeiate sau dacă nu există date despre citarea
lor legală constituie temeiuri de amînare a examinării cererii de revizuire. În celelalte cazuri,
neprezentarea lor nu împiedică examinarea cererii de revizuire.
E de menţionat faptul că, în toate cazurile la materialele cauzei trebuie să fie anexate datele care ar
confirma citarea legală a participanţilor la proces.
După prezentarea raportului asupra pricinii, instanţa judecătorească ascultă explicaţiile persoane care
a depus cererea de revizuire, apoi a celorlalţi participanţi.
Cererea de revizuire poate fi înnaintată şi în situaţia cînd acţiunea constă din mai multe capete de
cerere, invocîndu-se temei de revizuire doar pe un capăt de cerere.
După ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din actele de dispoziţie:
a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă;
b) încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii.
Încheiere privind respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă poate fi contestată cu recurs în
instanţa ierarhic superioară, cu excepţia cazurilor în care cererea de revizuire este examinată de Curtea
Supremă de Justiţie . încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, pronunţată de
Curtea Supremă de Justiţie, este irevocabilă, părţile fiind lipsite de dreptul de a o ataca cu recurs.
Decizia pronunţată de instanţa de recurs referitor la legalitatea respingerii cererii de revizuire, în
cazul dat este irevocabilă şi nu poate fi contestată pe căile de atac prevăzute de Codul de procedură
civilă la Curtea Supremă de Justiţie.
Încheierea de admitere a cererii de revizuire se pronunţă în camera de deliberare şi se supune căilor
de atac odată cu fondul , în condiţiile legii.
Daca hotărîrea supusă revizuirii a fost contestată anterior cu recurs în cazul cînd calea de atac apelul
nu este prevăzută, pricina se va transmite după admiterea cererii de revizuire la rejudecare în instanţa
care a emis hotărîrea.
Pricinile care au fost examinate anterior în apel şi în recurs se vor trimite, după admiterea cererii de
revizuire, la rejudecare în apel.
Ca excepţie de la norma sus menţionată, în cazul cînd în urma examinării cererii de revizuire s-a
depistat că în proces nu a fost atrasă partea corespunzătoare, pricina se trimite, după admiterea cererii de
revizuire, la rejudecare în instanţa de fond, ţinînd cont de faptul , că în instanţa de apel nu pot fi atrase
noi părţi.
În cazul admiterii cererii de revizuire depuse împotriva încheierii de inadmisibilitate a recursului
declarat împotriva deciziilor instanţei de apel, recursul se judecă în acelaşi complet de judecată, care a
admis revizuirea.
În urma judecării cauzei după admiterea cererii de revizuire, instanţa adoptă o hotărîre, care poate fi
supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărîrea revizuită.
Deci, după caz , hotărîrea va putea fi atacată pe cale apelului sau recursului. Însă hotărîrea
pronunţată într-o cerere de revizuire ce a avut ca obiect o decizie a instanţei de recurs prin care s-a
evocat fondul , este irevocabilă şi deci nu mai poate fi atacată nici cu recurs.