Velenciuc Maria, gr.

1. După părerea mea cele mai importante drepturi ale părții vătămate sunt următoarele:
a) să facă declaraţii şi explicaţii - eu consider acest drept unui dintre cel mai important din
motiv că, doar partea vătămată și infractorul sunt acei actori care cunosc cel mai bine
circumstanțele în care s-a săvârșit infracțiunea. Declarațiile și explicațiile ei în coroborare cu
probele acumulate și cu declarațiile infractorului vor duce la aflarea adevărului despre acțiunile
săvârșite.
b) să cunoască esenţa învinuirii – acest drept îi permite persoanei vătămate să cunoască cu
exactitate de ce este învinuit infractorul, și dacă în învinuirea înaintată se încadrează pe deplin
faptele săvârșite de infractor. Astfel infractorul trebuie să răspundă pentru toate atingerile aduse
părții vătămate prin săvârșirea faptei
c) să se împace cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile prevăzute de lege – acesta este
un drept personal al părții vătămate neputând fi folosit de altă persoană în locul ei. Acest drept
este folosit atunci când partea vătămată va fi satisfăcută moral în urma acțiunii de împăcare. În
urma împăcării părţilor se realizează atât recuperarea prejudiciului cauzat de săvârşirea
infracţiunii, iertarea vinovatului ce a săvârşit actul infracţional, cât şi recunoaşterea din partea
făptaşului a vinovăţiei sale.
d) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului,
procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului – urmare a punerii în aplicare a
acestui drept procesul pe examinare a cauzei va fi unul corect, imparțial, fără careva influențări,
iar decizia luată asupra lui va fi doar în baza materialului probatoriu.
e) să exercite căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreștii - acest drept îi permite părții
vătămate în cazul când nu a rămas satisfăcută moral, material în urma condamnării sau
necondamnării persoanei vinovate să conteste hotărârea pronunțată pe această cauză, pentru
obținerea rezultatului dorit de ea.
2. Eu consider că condamnarea infractorului nu în toate cazurile reprezintă o satisfacție
morală a victimei. Spre exemplu în cazul unui omor intenționat - persoana nu mai este, iar chiar
dacă a fost condamnat făptașul, persoana nu se mai întoarce, sau în cazul vatamanilor corporale
grave și deosebit de grave, atingerile adusei victimei niciodată poate nu vor mai fi
reparate(desfigurarea feței, țintuirea la pat, cărucior, etc.). Cu totul că se oferă și despăgubiri
morale victimei nu în toate cazurile viața revine la fel cum era înainte de săvârșirea actului
infracțional.
3. Eu consider că victimele simulante tot trebuie să fie pedepsite, întrucât organul de
urmărire penala a pierdut timp și cheltuieli pentru examinarea și cercetarea plângeri depuse.
Aceasta dorind să obțină pe nedrept condamnarea unei persoane, obținerea de bani cu titlul de
despăgubiri, privarea unei persoanei juridice de dreptul de a exercita o anumită activitate şi
lichidarea acesteia în cazul unui concurent, etc. Codul penal prevede răspunderea în cazul
denunţului falsă sau plângerea falsă, declaraţia mincinoasă a părții vătămate, iar pedepsirea
acestor victime simulante trebuie să survină imediat.