Bolile sistemului nervos

1. Meningita
a. Definiție
Meningita este o boală infecțioasă care se manifestă prin inflamarea membranelor
care înconjoară creierul și măduva spinării. Meningita poate fi cauzată de o
bacterie sau de un virus, în cazuri rare de fungi și apare cu o frecvență mai mare la
copii, adolescenți și persoanele cu imunitate scăzută.  Meningita poate fi de mai
multe tipuri, în funcție de cauza care stă la baza apariției sale. Cele mai comune
tipuri de meningită sunt meningita bacteriană și meningita virală, prima fiind cea
mai gravă formă, iar cea din urmă fiind cel mai des întâlnită. De asemenea, mai
există o formă de meningită, foarte rar întâlnită, numită meningită fungică.

b. Simptome
Meningita bacteriană și virală au simptome asemănătoare, însă în cazul meningitei
bacteriene acestea devin agresive și se pot dezvolta inclusiv pe parcursul a câtorva
ore. Este important ca de la primele semne și simptome de meningită, persoana să
se prezinte la medic de urgență.
o Febră mare
o Durere de cap acută
o Rigiditate a gâtului
o Respirație accelerată
o Stare de somnolență
o Sensibilitate oculară la lumină
o Dureri musculare sau articulare
o Mâini și picioare reci
o Stări de greață și vărsături
o Stări de confuzie
o Irascibilitate
o Dificultăți de concentrare
o Convulsii
o Iritații sau erupții ale pielii
o Lipsa apetitului și a senzației de sete
c. Cauza
i. Meningita bacteriană

Meningita bacteriană este cauzată de o bacterie, este contagioasă și foarte

periculoasă deoarece poate pune viața în pericol. Cele mai comune bacterii
care provoacă meningită sunt meningococul, pneumococul (bacteria
Streptococcus pneumoniae) și Listeria monocytogenes. Infecția cu aceste
bacterii se poate localiza oriunde în organism, dar poate migra către creier
și măduva spinării, declanșând meningita bacteriană acută.

1
 ii. Meningita virală

Meningita virală este cauzată de un virus și chiar dacă este mai puțin
periculoasă față de meningita bacteriană, aceasta poate cauza complicații
grave la persoanele care au imunitate scăzută sau la nou-născuți. Meningita
virală poate fi cauzată de mai multe tipuri de virusuri, dintre care cele mai
des întâlnite sunt: enterovirusurile, virusul herpes simplex, virusul urlian,
responsabil de apariția oreionului, HIV și virusul West Nile.

iii. Meningita fungică

Mai rar întâlnită, meningita fungică este cauzată de o infecție cu fungi și
nu este contagioasă. Infecția poate apărea în altă parte a organismului și,
dacă nu este tratată cu medicamente antifungice, se poate răspândi în
organism, ajungând la creier și măduva osoasă și provocând meningită
fungică. Cele mai afectate persoane sunt cele care au un sistem imunitar
foarte slăbit, care suferă de cancer sau SIDA.
d. Tratament
o Antibiotice administrate intravenos.
o Fluide administrate intravenos pentru a preveni deshidratarea.
o Oxigen prin masca, in caz ca exista probleme de respirație.
o Medicamente bazate pe steroizi, pentru a ajuta la reducerea oricărei inflamări
din jurul creierului.
e. Prevenire
o Vaccinare

 Bacteriile sau virusurile care provoacă meningită pot fi localizate la nivelul

nasului sau gâtului, astfel că o persoană poate fi purtătoare a acestora fără
ca simptomele să se manifeste. În acest caz, copiii și persoanele cu
imunitate scăzută le pot contacta cu ușurință și pot dezvolta, ulterior,
meningită. Din acest motiv, vaccinarea împotriva meningitei rămâne cea
mai importantă metodă de prevenție a bolii.

 Există mai multe tipuri de vaccin meningococic, în funcție de bacteria

responsabilă care poate produce meningită:
 vaccinul meningococic polizaharidic contra meningococului de tip A
și C – destinat adulților
 vaccinul meningococic conjugat contra meningococului de tip A, C,
W, Y - destinat imunizării copiilor începând cu vârsta de 2 luni.
 vaccinul meningococic serogrup B, contra meningococului de tip B,
responsabil de apariția celei mai agresive forme de boală, care poate
ucide în numai 24 de ore.

2
2. Encefalita
a. Definiție
Encefalita este o afecțiune care pune viata in pericol si necesita îngrijire medicala
de urgenta. Nu este o afecțiune foarte frecventa, in schimb este deosebit de severa.
Se spune ca aceasta inflamație este acuta fiindca ea apare subit si se dezvolta
foarte repede. Oricine poate fi afectat, indiferent de vârsta, dar encefalita la copii
si encefalita la persoanele in vârsta prezinta cel mai mare risc. In cele mai multe
cazuri, cauza infecției nu este identificata.

b. Simptome
Majoritatea persoanelor cu encefalită prezinta:
o Durere de cap
o Febra
o “Furnicături” in muschi sau articulații
o Oboseala sau slăbiciune

Uneori semnele si simptomele sunt mai severe si pot include:

o Confuzie, agitație sau halucinatii

o Convulsii
o Pierderea senzației sau paraliziei in anumite zone ale fetei sau corpului
o Slăbiciune musculara
o Probleme cu vorbirea sau auzul
o Pierderea conștiinței

La sugari si copii mici, semnele si simptomele pot include, de asemenea:

o Umflarea in locurile moi (fontanele)

o Greața si varsaturi
o Rigiditatea corpului
o Lipsa poftei de mâncare
o Iritabilitate
c. Cauza
Cauza exacta a encefalitei nu este cunoscuta in toate cazurile. Cea mai frecventa
cauza o reprezintă o infectie virala, dar trebuie spus ca infecțiile bacteriene si
afectiunile inflamatorii ne infecțioase pot provoca de asemenea boala.

Virusurile care provoacă encefalita:

 Virusul herpes simplex (HSV). Este cauza cea mai frecventa a encefalitei.
 Alte virusuri herpetice: virusul Epstein-Barr (determina frecvent
mononucleoza) si virusul varicelo-zosterian (determina varicela si zona
zoster).
 Enterovirusurile: acestea provoacă o boala cu simptome similare gripei
(inflamație oculara si dureri abdominale).

3
  Virusuri purtate de țânțari: pot provoca infecții precum West Nile, La Crosse,
St. Louis, encefalita estica si vestica. Simptomele infecției își fac simțita
prezenta in câteva zile sau săptămâni de la expunerea la virus.
 Virusuri purtate de căpușe (virusul Powassan): simptomele apar de obicei la o
săptămâna de la înțepătura unei căpușe infectate.
 Virusul rabiei: provoacă o progresie rapida către encefalita, imediat după ce s-
au manifestat simptomele.
 Infecții ale copilăriei (rubeola, oreionul si pojarul german): au fost cauze
frecvente ale encefalitei secundare. Astăzi, pentru aceste afecțiuni exista
vaccinuri.
d. Tratament
Tratamentul pentru encefalita se concentrează pe atenuarea simptomelor. Exista
doar un număr limitat de agenți antivirali specifici, testate fiabil, care pot ajuta,
dintre care unul este aciclovirul. Succesul este limitat pentru majoritatea
infecțiilor, cu excepția cazului in care condiția se datorează herpes simplex. Daca
se suspectează encefalita herpetica, se începe prompt tratamentul cu aciclovir, in
doza de 10 mg/kg i.v la 8 ore si se continua timp de 14 zile. Terapia simptomatica
consta in tratamentul febrei, deshidratării, tulburărilor electrolitice si convulsiilor.

e. Prevenire
Cel mai bun mod de a preveni encefalita virala este sa luați masuri de precauție
pentru a evita expunerea la virușii care pot provoca boala. (păstrarea unei igiene
bune, spălarea des a mâinilor, vaccinarea)

3. Convulsiile
a. Definiție
Convulsiile reprezintă crize paroxistice, caracterizate prin contracții involuntare
ale musculaturii striate (tonice, colnice, tonico-clonice), determinate de descărcări
anormale ale neutronilor corticali, asociate sau nu cu tulburări ale stării de
conștiență, senzoriale sau vegetative, percepute de bolnav si/sau persoanele din
jur.

b. Simptome

Convulsiile, ca manifestări acute si ocazionale, sunt frecvent întâlnite la copii. Se

considera ca acestea reprezintă un răspuns al encefalului in curs de maturizare la
diferite tipuri de agresiuni (fizice, chimice, etc.).

Convulsiile febrile

Reprezintă tipul de convulsii ocazionale întâlnite cu cea mai mare

frecventa in practica pediatrica, fiind acele convulsii apărute la sugar si la
copilul mic, in contextul unei afecțiuni acute febrile de cauza extra
cerebrala.

4
i. Convulsiile febrile simple:
 Pot surveni intre vârsta de 6 luni - 5 ani, incidenta maxima
situând-se intre 14 si 18 luni. Sunt mai frecvente întâlnite la
sexul masculin;
 Apar in primele 24 de ore ale unei afecțiuni acute febrile
(infecții acute respiratorii, infecții acute digestive, boli
eruptive, vaccinări), evoluand cu febra  peste 38,5 °C;
 Criza convulsiva este tonica, clinică sau tonico-clonica,
generalizata;
 Durata unei crize este scurta, in general sub 15 minute. Nu
determina starea de rău convulsiv;
 Examenul neurologic este normal, fără anomalii neuro-
psihice preexistente sau deficit postcritic;
 Lipsesc antecedentele heredo-colaterale de convulsii
febrile  (aproximativ 20%-25%);
 Traseu EEG (normal sau iritativ difuz imediat postcritic)
este normal la 2 săptămâni de la criza convulsiva;
 Riscul recidivelor este crescut;
 Riscul de epilepsie este redus si relativ apropriat de riscul
populației generale, apreciat la 1%.

ii. Convulsiile febrile complexe.

 Sunt convulsiile apărute in complex febril, la copiii cu
antecedente patologice neurologice;
 Vârstele la care pot surveni se situează in general fie sub 9 luni,
fie peste 4 ani;
 Criza convulsiva este unilaterala;
 Durata crizei este prelungita, putând depăși 15 min. Convulsiile
pot avea caracter subintrant si pot evolua spre starea de rău
convulsiv;
 Examenul neurologic atât înainte, cat si postcritic, arata
modificări (retard neuro-psihic, deficite motorii preexistente sau
instalate postcritic);
 Tendința crescuta de recurenta a crizelor, atât imediat, cat si
ulterior;
 Risc crescut de sechele neurologice; riscul de epilepsie este
crescut (10%-15%);
 Traseul EEG este modificat atât imediat postcritic, cat si in
perioada intercritica;
 Necesita instituirea tratamentului anticonvulsivant cronic, de
obicei chiar după prima criza.

5
c. Cauza

Crizele de convulsii, de obicei bilaterale, cu durate scurte, apar in context febril,

uneori chiar ca prima manifestare a bolii;

Alte cauze de convulsii ocazionale: 

 metabolice (hipocalcemice; hipoglicemice; hipoxice, hiperoxice;

hiponatremice - intoxicații cu apa, hipernatremice);
 toxic-medicamentoase;
 infecții cu Salmonella, Shigella, tetanosul, afecțiuni intracraniene.

Hipertensiunea arteriala (ecefalopatia hipertensiva) este o alta cauza. In cazul

epilepsiei: diagnosticul diferențial poate fi uneori dificil, mai ales când criza de
convulsii are caracter complex. 

d. Tratament

i. Tratament anticolvulsivant se face prin administrarea de diazepam

intrarectal, atunci când nu avem abord venos.

Destul de frecvent, copilul este adus la spital in perioada postcritica, când

atitudinea terapeutica trebuie sa se concentreze spre combaterea eficienta a
următoarelor ascensiuni febrile ce pot surveni in evolutia bolii acute si spre
profilaxia reaparitiei, in urmatoarele ore, a unor noi crize de convulsii
febrile.

ii. Tratamentul antitermic

Reprezinta o masura esentiala, tinand cont de faptul ca ascensiunea febrila

a determinat in mod primordial criza si de riscul existent de reaparitie a
convulsiilor in urmatoarelor 24 de ore.

Se folosesc mijloace antitermice medicamentoase: acetaminofen

(paracetamol), algocalmin sau acid acetil salicilic. 

Mijloacele hipotermizante fizice (impachetari, bai hipotermizante) vor fi

asociate in cazul esecului partial sau total al tratamentului medicamentos.

Hidratarea corecta a copilului reprezinta o masura auxiliara ce previne

deshidratarea ce poate accentua hipertermia.

6
 iii. Tratamentul etiologic al infectiei

In majoritatea cazurilor nu este posibil, fiind vorba de infecții virale.

Administrarea de antibiotice se va facce doar in cazurile de infecții
bacteriene.

Evolutia convulsiilor febrile este, in general, favorabila. Dezvoltarea

neuro-psihica a copiilor care au avut convulsii febrile simple este normala.

e. Prevenire

Nu exista nicio metoda specifica pentru a preveni crizele convulsive.

 Sfaturi si sugestii:
o Modul de administrare al medicamentelor prescrise trebuie
respectat cu strictete.
o Pentru stabilirea diagnosticului si prescrierea unui tratament
adecvat, persoanele care insotesc pacientul trebuie sa
specifice toate simptomele si detaliile din timpul unei crize
convulsive.
o Incercati sa adoptati un stil de viata sanatos, fara excese,
pentru a putea controla crizele convulsive. Privarea de
somn, hrana si stresul contribuie la cresterea numarului de
convulsii.
o  Daca este posibil, puteti purta casti de protectie pentru a
preveni traumatismele craniene. Acest lucru va diminua
riscul unei leziuni craniene, dar si existenta convulsiilor
ulterioare.
o Evitati consumul de droguri recreative.
o Nu consumati alcool in cantitati excesive.
o Daca manifestati crize convulsive necontrolate, evitati sa
conduceti un autoturism, dar si activitatile care va pun viata
in pericol (inot, alpinism, ciclism etc).

7
4. Depresia
a. Definitie
Depresia se caracterizeaza printr-un sentiment persistent de tristete, pesimism,
lipsa interesului pentru orice activitate si chiar pentru viata, a carui intensitate
poate ajunge la letargie totala si apatie.

Depresia clinica este o afectiune grava, declansata probabil de un dezechilibru

chimic cerebral si nu are nimic de-a face cu deznadejdea care survine de obicei in
urma unei deceptii. Apare spontan si, in cazurile fericite, dispare de la sine după o
perioada de timp, prin autoreglarea functionarii creierului. Din pacate, marea
majoritate a depresivilor necesita interventie specializata si prescrierea unui
tratament adecvat, de lunga durata.

b. Simptome

Sentimentul de tristete din când in când nu este neaparat un simptom al depresiei.

Ceea ce stabileste un adevarat episod depresiv este faptul ca aveti urmatoarele
simptome in cea mai mare parte a unei zile, aproape in fiecare zi, timp de cel putin
doua saptamani:

 tristete;
 sentiment de deznadejde, lipsa de valoare, vinovatie sau goliciune;
 anxietate;
 neliniste;
 furie sau iritabilitate;
 pierderea interesului pentru activitatile pe care de regula le indragiti;
 lipsa de energie;
 oboseala;
 incetinirea gandirii sau a miscarilor;
 probleme de concentrare;
 prea mult sau prea putin somn;
 pierderea apetitului sau mancatul excesiv;
 dureri de cap inexplicabile, dureri de stomac sau alte dureri si dureri care
nu au o explicatie medicala clara;
 ganduri de moarte sau sinucidere.

8
c. Cauza

Depresia nu are intotdeauna un declansator cunoscut si se poate instala fara niciun

semn de avertizare. Cu toate acestea, se stie ca anumite situatii declanseaza o
dispozitie negativa. Printre declansatoarele frecvente ale depresiei se numara:

 o schimbare majora de viata, cum ar fi un nou loc de munca;

 probleme financiare, inclusiv faliment sau datorii;
 probleme legate de relatii, cum ar fi tensiunea in familie, o despartire sau
un divort;
 pierderea unei persoane dragi;
 nasterea unui copil; (depresie postpartum);
 singuratatea - de exemplu, daca prietenii si familia s-au mutat departe;
 stres la locul de munca sau la domiciliu;
 consumul de alcool sau droguri; boli majore.

d. Tratament

Persoanele care prezinta simptome depresive trebuie incurajate sa consulte un

medic. Tratamentul ia in calcul toate aspectele care sunt in relatie cu depresia si se
bazeaza, daca este cazul, pe medicamente antidepresive. Acestea inlatura inhibitia,
imbunatatesc dispozitia, linistesc angoasele, cresc disponibilitatea
neurotransmitatorilor cerebrali sau ajuta ca acestia sa fie utilizati mai eficient. 

Principalele medicamente antidepresive:

 antidepresive triciclice – cresc nivelul serotoninei si favorizeaza ingrasarea
 neuroleptice – scad agitatia, au actiune sedativa asupra activitatii fizice si
emotivitatii
 IMAO (inhibitori de monoaminoxidoza) – incetinesc degradarea naturala a
dopaminei si a altor neurotransmitatori
 litiu – are efect de calmare, mareste nivelul serotoninei si il scade pe cel al
noradrenalinei
 ISRS (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei) – pe langa efectul
antidepresiv, scad apetitul si duc la pierderea in greutate. 

e. Preventie

Pe langa medicamentele si terapia, iata cateva sfaturi despre stilul de viata care va
pot ajuta sa faceti fata simptomelor depresiei:

 Exercitiu - alergati, calatoriti cu bicicleta, inotati - oricare dintre activitatile

pe care le alegeti va creste nivelul de substante chimice din creier care va

9
 fac sa va simtiti mai bine. Incercati sa fiti activ in majoritatea zilelor, daca
nu in toate zilele saptamanii;
 Dormiti suficient - incercati sa dormiti 7-9 ore pe timp de noapte. Somnul
prea putin poate accentua simptomele depresiei cum ar fi iritabilitatea si
oboseala mentala;
 Ramaneti conectat - singuratatea poate agrava depresia. Incearcati sa iesiti
cu prietenii sau sa va conectati cu ei prin telefon;
 Adoptati o dieta echilibrata si limitati consumul de alcool.

5. Schizofrenia

a. Definitie

Schizofrenia este o tulburare mentala cronica si severa care afecteaza modul in

care o persoana crede, simte si se comporta. Persoanele cu schizofrenie pot parea
ca au pierdut contactul cu realitatea. Boala poate duce la o combinatie de
halucinatii, iluzii, ganduri si comportament extrem de dezordonat, care afecteaza
activitatea zilnica. Persoanele cu schizofrenie necesita tratament pe tot parcursul
vietii. Tratamentul precoce poate ajuta la tinerea sub control a simptomelor,
înainte de a se dezvolta complicatii grave, si poate ajuta la imbunatatirea
perspectivei pe termen lung.

b. Simptome

Schizofrenia implica o serie de probleme cu gandirea (cunoasterea),

comportamentul sau emotiile. Semnele si simptomele pot varia, dar de obicei
implica iluziile, halucinatiile sau discursul dezorganizat. Cele mai comune
simptome sunt:

 Delirul. Acestea sunt credinte false care nu se bazeaza pe realitate. De

exemplu, credeti ca sunteti vatamati sau hartuiti. Deluziile apar la
majoritatea persoanelor cu schizofrenie;
 Halucinatii. Acestea implica, de obicei, impresia ca vedeti sau auziti
lucruri care nu exista. Cu toate acestea, pentru persoana cu schizofrenie,
halucinatiile au forta si impactul deplin al unei experiente normale.
 Gandirea dezorganizata (vorbirea). Gandirea dezorganizata este dedusa din
discursul incoerent. Comunicarea eficienta poate fi afectata, iar
raspunsurile la intrebari pot fi partial sau complet independente. Rareori,
vorbirea poate include punerea in comun a unor cuvinte care nu pot fi
intelese, uneori cunoscute sub numele de „salata” de cuvant;
 Un comportament motor anormal. Acest lucru se poate manifesta intr-o
serie de moduri, de la liniste la agitatia imprevizibila. Comportamentul
poate include rezistenta la instructiuni, postura inadecvata sau bizara, lipsa
de raspuns complet sau miscare inutila si excesiva.

10
 Simptomele pot varia in functie de tipul si severitatea in timp, cu perioadele de
agravare si remisiune a simptomelor. Unele simptome pot fi intotdeauna
prezente.

La barbati, simptomele schizofreniei incep, de obicei, la inceputul de 20 ani.

La femei, simptomele incep de obicei undeva aproape de 30 ani. Este
neobisnuit ca boala sa fie prezenta la copiii. De asemenea, este rara pentru cei
mai in varsta de 45 de ani

c. Cauza

Nu se stie ce cauzeaza schizofrenia, dar cercetatorii cred ca o combinatie de

genetica, chimia creierului si mediul incomjurator au contribuit la dezvoltarea
acestei tulburari. Probleme cu anumite substante chimice, inclusiv
neurotransmitatorii numiti dopamina si glutamat, pot contribui la schizofrenie.
Studiile neuroimagistice arata diferente in structura creierului si in sistemul nervos
central al persoanelor cu schizofrenie.

Factori de risc pentru schizofrenie

Desi cauza exacta a schizofreniei nu este cunoscuta, anumiti factori par sa creasca
riscul aparitiei sau declansarii schizofreniei, si anume:
 Un istoric familial de schizofrenie;
 Cresterea activarii sistemului imunitar, cum ar fi de la inflamatii sau boli
autoimune;
 Unele complicatii la sarcina si nastere, cum ar fi malnutritia sau expunerea
la toxine si virusi;
 Consumul de droguri.

d. Tratament

Schizofrenia necesita tratament pe toata durata vietii, chiar si atunci când

simptomele au incetinit. Tratamentul se bazeaza pe medicamente si terapie
psihosociala. In unele cazuri, poate fi nevoie de spitalizare. Un psihiatru cu
experienta in tratarea schizofreniei este cel care stabileste tratamentul. Echipa de
tratament poate include si un psiholog, un asistent social si un psihiatru.

e. Preventia

Nu exista nicio modalitate sigura de prevenire a schizofreniei, dar respectarea

planului de tratament poate ajuta la prevenirea recidivelor sau agravarii
simptomelor.

11
6. Coma

a. Definiție
Coma este un sindrom clinic care presupune degradarea totală sau parțială a stării
de conștiență, survenită pe fondul unor evenimente traumatice la nivelul creierului
– cum ar fi edemul cerebral, comoția cerebrală, hematomul subdural, hemoragia
intracraniană, accidentul vascular, tumori  etc. – sau poate fi indusă de echipa
medicală, cu scopul de a conserva funcțiile vegetative.

În timpul comei, persoana respectivă este conectată la aparate care susţin funciile
vitale, nu răspunde la stimuli exterior, nici măcar la durere, dar este vie şi arată ca
şi cum ar dormi profund.

În funcție de cauză, pacientul poate sta în comă de la câteva zile până la câteva
săptămâni. Însă există și situații când acesta intră în stare vegetativă, iar şansele de
a se trezi din comă sunt mult mai mici.

b. Simptome

 Pierderea cunoştinţei şi a motilităţii voluntare

 Lipsa sensibilităţii (persoana nu reacţionează la stimuli dureroşi)
 Bătăi neregulate ale inimii

c. Cauza
Peste 50% dintre persoanele care intră în comă suferă în prealabil un traumatism
cranio-cerebral sau prezintă diverse afecţiuni care perturbă circulaţia sângelui la
nivelul creierului.

Printre cauzele comei amintim:

 Traumatismele cranio-cerebrale – pot duce la hemoragie şi hipertensiune
intracraniană (exemple: accidente rutiere, lovituri, căderi de la înălţime)
 Inflamaţia creierului (encefalita) – cauzată de lipsa de oxigenerare a
creierului, dezechilibre electrolitice sau hormonale
 Hemoragie intracraniană – cauzată de anevrism cerebral, hipertensiune
intracraniană, tumori cerebrale
 Accident vascular cerebral
 Hiperglicemie sau hipoglicemie
 Privarea de oxigen a creierului (hipoxia cerebrală) – cauzată de numeroase
afecţiuni şi situaţii medicale, precum: stop cardiac sau respirator, leziuni
cerebrale, asfixie, înec, infecţii pulmonare, strangulare, accident vascular
cerebral, hipotensiune arterială etc.
 Abces cerebral – cauzat de infecţii bacteriene (streptococice, stafilococice),
fungice sau parazitare, boli congenitale cardiace, infecţia cu HIV,
transplantul de organe, meningită, encefalită

12
  Intoxicaţii – monoxid de carbon, fum, crize severe de astm, exces de
alcool, supradoză de droguri
 Crize frecvente de epilepsie

d. Tratament
Tratamentul depinde de cauza care stă la baza apariţiei comei. De exemplu, dacă
se constată o intoxicaţie alcoolică, insuficienţă renală, crize de hiper- sau
hipoglicemie, otrăvire, infecţii etc., tratamentul va consta în aplicarea măsurilor
necesare în astfel de situaţii (spălături gastrice, restabilirea nivelului glicemiei,
dializă, administrarea de antibiotice etc.).

Dacă inflamaţia creierului este cauza comei, se poate recurge la trepanare, pentru
diminuarea presiunii intracraniene. De asemenea, intervenţia chirurgicală este
necesară în cazul în care cauza comei este reprezentată de o tumoră cerebrală sau
de un hematom subdural care determină hemoragie sau hipertensiune
intracraniană.

Uneori, cauza comei este tratată şi pacientul îşi recapătă parţial sau integral
funcţiile vegetative, dar sunt şi situaţii când leziunile cerebrale sunt severe şi
ireversibile, existând riscul ca pacientul să rămână cu dizabilităţi permanente sau
chiar să intre în moarte cerebrală.

e. Prognostic
Prognosticul este variabil, în funcţie de fiecare situaţie medicală. Şansele de
recuperare depind de cauza comei, de succesul tratamentului aplicat şi de timpul în
care pacientul a stat în comă – prognosticul este extrem de rezervat dacă pacientul
stă în comă mai mult de 21 de zile.

13
Surse:
o https://www.catena.ro/sanatate/vaccinuri/meningita-simptome-cauze-i-prevenie
o https://www.medlife.ro/articole-medicale/meningita-simptome-cauza-tratament
o https://www.drmax.ro/encefalita-simptome-cauze-tratament-preventie
o https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/encefalita-cauze-simptome-
tratament
o https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/convulsie-febrila-cauze-
simptome-tratament
o http://m.sfatulmedicului.ro/Epilepsia-si-Convulsiile/convulsiile_7588
o https://www.google.ro/amp/s/www.farmaciata.ro/hemoragia-cerebrala-cauze-si-
simptome/amp/
o https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/depresia
o https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/depresie-episod-depresiv-
cauze-simptome-diagnostic-tratament
o https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/schizofrenie-cauze-simptome-
tratament
o https://www.csid.ro/boli-afectiuni/coma-tipuri-cauze-diagnostic-%C5%9Fi-tratament-
17893592/

14