CUPRINS

INTRODUCERE ...............................................................................................................................1

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND MEDIUL DE MARKETIN...................2

1.1. Esenţa şi rolul mediului de marketing în activitatea întreprinderii ......................................3
1.2. Caracteristica macromediului extern de marketing ...............................................................3
1.2.1 Mediul economic ....................................................................................................................4
1.2.2 Mediul demografic .................................................................................................................5
1.2.3 Mediul politico – instituţional ...............................................................................................5
1.2.4 Mediul cultural .......................................................................................................................6
1.2.5 Mediul natural ........................................................................................................................7
1.2.6 Mediul tehnologic ...................................................................................................................7

CAPITOLUL II. MEDIUL INTERN AL ÎNTREPRINDERI .......................................................9

2.1. Caracteristica mediului intern ...................................................................................................9
2.2. Terenuri .......................................................................................................................................9
2.3. Clădiri ..........................................................................................................................................9
2.4. Dotările – Echipamentele ...........................................................................................................9
2.5. Personalul ...................................................................................................................................10
CONCLUZI ......................................................................................................................................11
BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................................................12

1
 INTRODUCERE
Dacă firma poate înţelege schimbările care intervin permanent în cadrul mediului în care
operează, atunci va putea profita din plin de eventualele ocazii favorabile ale pieţei, cu condiţia să se
axeze pe reacţia in timp.
Actualitatea temei de cercetare este determinată şi de cerinţele companiilor de asigurare
privind majorarea continuă a indicatorilor de performanţă. Acest rezultat poate fi obţinut printr-o
cunoaştere profundă a instrumentelor de marketing şi a practicii avansate în domeniul respectiv.
Studierea şi segmentarea pieţei asigurărilor, evaluarea calitativă şi cantitativă a cererii de servicii de
asigurare, optimizarea politicii de preţ şi de produs a companiei, poziţionarea produselor de
asigurare pe piaţă, determinarea nişei de piaţă şi a segmentelor-ţintă, utilizarea mijloacelor de
comunicare şi stimulare a vînzărilor sunt probleme ce ţin de marketingul asigurărilor. Soluţionarea
acestora depinde de combinaţia de resurse, de posibilităţile şi capacităţile fiecărei companii în parte.
Mediul de marketing poate determina oportunităţi de sporire a afacerilor cu clienţii
existenţi sau cu alţii noi, sau poate serios deteriora capacitatea de satisfacere a necesităţilor
clienţilor, prin nepotrivirea cererii cu oferta. Prin urmare, nu este suficient să cunoşti şi să te
adaptezi la mediu, ci este nevoie de capacitate de mobilizare şi coordonare pentru adaptarea
operativă a activităţii la noile cerinţe.De aceea, mediul de marketing trebuie supravegheat şi analizat
pentru a intui cît mai corect natura şi dimensiunile potenţialelor schimbări ce se prefigurează, iar în
funcţie de acestea, să se pregătească planuri concrete de răspuns.
Avantaje pe care întreprinderile le pot avea în urma analizei mediului:
conştientizarea mai puternică din partea echipei manageriale privind modificările survenite în
mediul de afaceri; planificarea strategică şi decizii mai eficiente; eficienţă sporită de conducere;
rezultate superioare în activitatea externă; alocarea mai eficientă a resurselor; planificarea mai
eficientă a consumului de energie.
Tranziţia la economia de piaţă diversifică şi multiplică considerabil relaţiile dintre agenţii
economici supunind unui pericol sporit patrimoniul, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor
juridice şi fizice, fapt care actualizează necesitatea protejării cu ajutorul asigurărilor a bunurilor,
activităţii de antreprenoriat, veniturilor, integrităţii cetăţenilor contra calamităţilor naturale,
situaţiilor extremale şi accidentelor.

2
 CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND MEDIUL DE
MARKETIN
Mediul de Marketing al unei întreprinderi e format din totalitatea factorilor de natură
economică,
socială, demografică, politică, culturală, juridică, administrativă, care acţionează asupra activităţii
întreprinderii şi din totalitatea resurselor interne ale firmei care sunt supuse acestei acţiuni.
Firmele de succes au o viziune asupra activităţilor orientată din exterior către interior. Ele înţeleg că,
în mediul (Figura 1.1) care operează, se ivesc noi şi noi ocazii favorabile şi ameninţări, de aici
importanţa vitală pe care firmele o acordă urmăririi permanente şi adaptările continue la schimbările
de mediu.
Deşi într-o organizaţie fiecare director are obligaţia de a urmări evoluţia mediului extern,
marketerii sunt cei care beneficiază de două aptitudini deosebite şi anume: ei dispun de metode bine
conturate în vederea obţinerii informaţiilor despre mediul de marketing (sistemele informaţionale şi
cercetările de marketing) ; ei sunt cei care, în mod normal, îşi petrec majoritatea timpului în
anturajul clienţilor şi a concurenţilor.
Prin supravegherea sistematică a mediului, ei au posibilitatea de a revizui şi adapta strategiile de
marketing astfel încît firma să facă faţă dificultăţilor ivite şi să valorifice ocaziile de piaţă.

MEDIUL DE
MARKETING

EXTERN INTERN

MACROMEDIU MICROMEDIU
Fig. 1.1
Elementele mediului de marketing Sursa: elaborată de autor

3
1.1. Esenţa şi rolul mediului de marketing în activitatea întreprinderii
Mediul de marketing este ansamblul de factori şi forţe care scapă controlului imediat al
firmei şi care influenţează menţinerea sau dezvoltarea relaţiei sale cu clienţii profitabili.
Orice organizaţie economică funcţionează în condiţiile pe care i le oferă mediul său de
marketing. Pentru întreprindere, acesta se constituie într-un ansamblu de oportunităţi, dar şi de
primejdii. Pentru a valorifica în interesul său oportunităţile, dar şi pentru a se feri de primejdii, prima
condiţie este ca firma să cunoască componentele, fizionomia şi mecanismul de funcţionare a
mediului, factori care îi influenţează activitatea de marketing şi forţele ce afectează nivelul
performanţelor sale economice.
Specialiştii consideră că analiza mediului şi adoptarea unui proces sistematic de identificare
a schimbărilor semnificative este foarte important pentru a prognoza
impactul ce-l poate avea asupra organizaţiei.
În literatura de specialitate se remarcă preocuparea pentru analiza mediului extern, pentru unii autori
- mediul intern fiind o componentă a micromediului.
Mediul de marketing intern al întreprinderii reflectă totalitatea activităţilor şi condiţiilor în
care compartimentul de marketing îşi desfăşoară activitatea, precum şi raporturile pe care el le
întreţine cu celelalte compartimente ale întreprinderii. El are un rol deosebit asupra oportunităţii,
organizării şi eficienţei mixului de marketing reprezentînd cadrul ce trebuie adaptat cerinţelor
mediului extern şi totodată, sistemul care aplică şi verifică orientările şi schimbările impuse de
activităţile de marketing.
Marketerii care acceptă în mod pasiv situaţia mediului de marketing, fără a încerca să o
schimbe, vor reacţiona prin strategii de adaptare, cei care consideră că prin unele acţiuni pot
influenţa mediul, adoptă o strategie activă, o strategie de management a mediului prin care îşi
propun să iniţieze măsuri de influenţare a publicului, a legislaţiei, a comportamentului
consumatorilor etc.

1.2. Caracteristica macromediului extern de marketing

Macromediul de marketing cuprinde forţele externe care acţionează asupra întreprinderii şi a
micromediului său stimulînd sau frînînd activitatea desfaşurată de aceasta, acţionînd asupra
întreprinderii fără ca aceasta să-i poată influenţa. Există un consens în a considera că cei mai
importanţi factori exogeni care influenţează activitatea întreprinderii sunt cei care compun mediul :
economic, demografic, politico-instituţional, cultural, natural şi tehnologic. Din totalitatea acestor
4
factori există unii cu o acţiune puternică sau mai puţin puternică, pentru a lua în considerare aceşti
factori trebuie să existe 4 categorii de activităţi:
1. Observarea tuturor factorilor care acţionează asupra firmei;
2. Monitorizarea factorilor;
3. Prognozarea schimbărilor în evoluţia factorilor monitorizaţi.
4. Analiza efectelor pe care le-ar putea avea schimbările în evoluţia factorilor asupra firmei.
1.2.1. Mediul economic
Constituie cadrul concret în care întreprinderea activează, fiind definit atît de raporturile care
apar în societate în producţia, repartiţia, schimbul şi consumul bunurilor materiale şi serviciilor, cît
şi prin structurarea pe ramuri, subramuri şi domenii de activitate. Reflectă nivelul de dezvoltare atît
pe ansamblu, cît şi la nivelul verigilor componente şi se concretizează în : piaţa internă, piaţa externă
şi pîrghiile economico-financiare. Rata de creştere a economiei unei ţări are un impact important
asupra eforturilor de marketing ale unei întreprinderi - o rată înaltă de creţtere înseamnă o economie
puternică şi prin urmare un potenţial de marketing ridicat.
Cele mai importante variabile economice pe care operatorii de marketing trebuie sa le
urmărească atenţi sunt următoarele:
1. Veniturile şi puterea de cumpărare: Cei cu venituri mari au alte interese, nevoi şi preferinţe
decît cei cu venituri mici. Operatorii de marketing trebuie să cunoască forma repartiţiei
veniturilor pe clase sociale şi pe categorii de populaţie;
2. Structura bugetului de cheltuieli: atunci cînd veniturile sunt în creştere, ponderea în procente
a banilor cheltuiţi pentru alimente scade, crescînd procentul sumelor alocate pentru produse
de lux. Astfel economia este caracterizată de două tipuri distincte de consumatori. Unul, de
obicei cel mai numeros, are o mare reacţie şi elasticitate faţă de preţ, căutînd produse la
preţuri scăzute care le permit să facă cumpărătura, iar celălalt dispus să plătească sume
considerabile pentru o calitate sporită;
3. Recesiunea: faza ciclului economic, cînd veniturile şi cheltuielile într-o economie se reduc.
Cumpărătorii potenţiali se limitează numai la bunurile strict necesare, din cauza creşterii
şomajului. Scad cumpărăturile de bunuri de folosinţă îndelungată. Specialiştii în marketing
trebuie să pună accentul nu atît pe calităţile superioare ale produselor, ci pe funcţionalitatea
acestora, pentru a depăşi rezistenţa psihologică a cumpărătorilor potenţiali;
4. Taxarea: este opţiunea guvernelor de a transfera banii din sectorul privat în cel public. În
situaţia unor economii centralizate, taxele indirecte, cum este TVA, măresc preţul bunurilor

5
 şi serviciilor pentru consumator. Astfel, specialiştilor în marketing le rămîn prea puţine
posibilităţi de a influenţa preţurile;
5. Ratele dobînzilor: influenţează disponibilul de bani a consumatorilor. Ratele mari ale
dobînzilor limitează cheltuielile curente, iar sumele totale pentru bunuri de lux ţi bunuri
neesenţiale sunt reduse drastic. Creşterea dobînzilor poate pune speacialiştilor în marketing
serioase probleme deoarece scade cererea şi va creşte cererea cînd ratele dobînzilor sunt
mici;
6. Inflaţia: influenţează marketingul de export. Dacă un produs devine prea scump, este
posibilă o scădere a vînzărilor în ţările care nu se confruntă cu presiuni inflaţoniste,
consumatorii de acolo orientîndu-se spre furnizori mai ieftini;
7. Cursul de schimb valutar.

1.2.2. Mediul demografic

Reprezintă punctul de pornire în analiza macromediului de marketing al organizaţiei şi se referă
la populaţia existentă într-un anumit teritoriu (prin „teritoriu” se are în vedere aria pieţei organizaţiei).
Din perspectiva marketingului, interesează studierea populaţiei urmînd două direcţii majore:
1. ca „furnizor” de consumatori pentru produsele şi serviciile organizaţiei;
2. ca „furnizor” de forţă de muncă pentru organizaţie.
De aceea, situaţia demografică, mai ales în ceea ce priveşte nivelul, dinamica, structura populaţiei,
repartizarea teritorială şi pe medii (urban-rural), are efecte multiple atît pe termen scurt, cît şi pe
termen lung asupra activităţii întreprinderii, ceea ce presupune studierea continuă şi a prognozelor
demografice.
Aceste atribute sunt utilizate de întreprindere în determinarea dimensiunilor pieţei potenţiale,
în elaborarea de estimări privind evoluţia cererii de produse şi servicii, în stabilirea celui mai potrivit
mix pentru piaţa respectivă. Atributele demografice pot furniza indicii clare asupra structurii gamei
de produse, asupra preţurilor pe care consumatorii sunt dispuşi să le plătească pentru aceste produse,
asupra modalităţilor optime de distribuire a lor şi a celor mai potrivite acţiuni promoţionale.

1.2.3. Mediul politico – instituţional

Mediul politic reflectă, într-o alcătuire specifică fiecarei ţări, structurile societăţii, clasele sociale şi
rolul lor în societate, forţele politice şi relaţiile dintre ele, gradul de implicare a statului în economie,
gradul de stabilitate a climatului politic intern, zonal şi internaţional.

6
Mediul instituţional este constituit din ansamblul reglementărilor de natură juridică prin care este
vizată direct sau indirect activitatea de piaţă a întreprinderii. În acelaşi cadru se înscriu şi
reglementările elaborate de organisme interne şi internaţionale vizînd armonizarea practicilor
comerciale, facilitarea actelor de piaţă cum sunt: norme tehnice, recomandări, convenţii etc.
Un punct de pornire al analizei îl constituie structura şi modul de funcţionare a sistemului
politic la nivelul pieţei de interes pentru organizaţie.
Modul concret de funcţionare al sistemului politic îl constituie regimul politic. Din perspectiva
marketingului, orientarea forţelor politice aflate la putere înspre stînga sau înspre dreapta determină
atitudini şi evoluţii diferite în plan economic, la nivelul pieţei sau domeniului de interes.
Studierea aspectelor referitoare la normele, reglementările, instrucţiunile, în general legislaţia
referitoare la piaţă, industria sau sectorul de interes pentru organizaţie reprezintă o componentă a
analizei de mediu politic.
Ca atare, legislaţia reglementează conduita în afaceri prin trei tipuri de legi :
1. Legi menite să apere concurenţa şi care cer ca practicile de marketing să fie corecte şi egale
pentru toţi partenerii;
2. Legi care protejează cumpărătorul împotriva produselor necalitative, poluate fizic sau moral,
împotriva preţurilor prea mari etc.;
Legi care protejează interesele generale ale societăţii - îmbunătăţirea calităţii vieţii, conservarea
mediului ecologic, conservarea resurselor naturale etc.

1.2.4. Mediul cultural

Cultura este definită ca un ansamblu complex de cunoştinţe, credinţe religioase, artă, morală,
obiceiuri şi al tuturor celorlalte capacităţi şi obişnuinţe pe care le dobîndeşte omul ca membru al
societăţii.
Studierea culturii face obiectul unei discipline ştiinţifice distincte – antropologia culturală.
Antropologia culturală surprinde imaginea pe care şi-o creează individul asupra sa şi asupra a ceea
ce îl înconjoară.
Metodele fundamentale de cercetare rămîn observarea participativă şi comparaţia interculturală.
1. observarea participativă presupune integrarea cercetătorului în mediul şi comunitatea culturală
studiată şi observarea comportamentului acestora în condiţiile implicării efective în
desfăşurarea acestuia.

7
 2. comparaţia interculturală presupune analiza unui comportament determinat de factori culturali
concomitent în contextul mai multor culturi.
Printre metodele de cercetare tot mai folosite în desfăşurarea studiilor de antropologie culturală se
numără şi testele psihologice şi chestionarele de tip sociologic.
Din punct de vedere al originii şi al modului de dobîndire al lor, valorile culturale sunt clasificate în
valori primare şi valori secundare.
Valorile primare sunt transmise fiecărui individ de către familie, prin intermediul şcolii, al bisericii
şi al altor instituţii sau organizaţii în care individul este implicat activ (participă).
Valorile secundare sunt dobîndite de către individ, pe măsura evoluţiei sale în timp. Ele
completează setul de valori primare şi sunt adoptate de către individ sau, dimpotrivă, creează
conflicte în gîndirea şi comportamentul individului.
Este greu de definit un set de valori culturale de referinţă care să fie universal valabile la nivelul
tuturor pieţelor.

1.2.5. Mediul natural

Mediul natural conţine relieful, terenuri, bogăţiile solului şi subsolului, condiţiile climaterice
din zona respectivă, clima, distribuirea în spaţiu a activităţilor economice şi identificarea resurselor
de materii şi materiale. Mediul natural a devenit o componentă a macromediului care nu mai poate fi
ignorată, în etapa actuală, întrucît este unanim acceptată ideea că aspectele ecologice constituie
restricţii în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin reducerea resurselor puse la dispoziţie, mai
ales a celor neregenerabile şi epuizabile, ci şi prin nivelul poluării acceptabile.
De aceea, orice întreprindere este obligată să folosească numai tehnologii nepoluante şi să-şi
organizeze astfel întreaga activitate încît să protejeze mediul ambiant, dar să şi combată degradarea
lui.
1.2.6.Mediul tehnologic
Mediul tehnologic, în epoca actuală, constituie cadrul de dezvoltare a întreprinderii şi
prezintă o multitudine de incidenţe asupra ei, care vizează toate domeniile de activitate, toate
compartimentele ei, în mod concret prin: invenţii şi inovaţii, produse noi, calitatea tehnologiilor care
pot fi achiziţionate, calitatea cercetărilor tehnice la care are acces, numărul brevetelor şi licenţele
înregistrate etc.
Pentru specialiştii în marketing, noile tehnologii sunt importante din următoarele motive:
1. creează noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;
8
 2. pot identifica şi satisface nevoi latente;
3. modifică modelele cererii. Tehnologiile viitorului prevestesc reîntoarcerea la o economie de
tip casnic, mulţi oameni urmînd să devină producători independenţi de „bunuri informatice”
şi mai puţin de mărfuri clasice;
4. pot modifica natura concurenţei;
5. pot ajuta la descoperirea de noi consumatori.

În relaţie cu marketingul, tehnologia reprezintă un determinant-cheie pentru toate cele patru

componente clasice ale mixului de marketing:
1. utilizarea unei tehnologii moderne, performante, eficiente, conduce la crearea unor produse
şi servicii mai performante, mai atrăgătoare şi mai satisfăcătoare;
2. tehnologiile noi, moderne, presupun, în general, utilizarea unor cantităţi mai reduse de
resurse sau cel puţin raţionalizarea (eficientizarea) consumului de resurse. Ca urmare, costul
producerii unui bun sau al furnizării unui serviciu va fi redus;
3. noile tehnologii dezvoltate permit crearea şi menţinerea unor canale de distribuţie mai
eficiente, cu un număr redus de intermediari şi mult mai apropiate de punctele de consum
final.

Distribuţia devine mai flexibilă, controlabilă şi eficientă din punct de vedere financiar.
tehnologiile moderne de telecomunicaţii şi informatice creează oportunităţi noi pentru dezvoltarea
unei comunicaţii de marketing directe, personalizate şi interactive cu consumatorii/utilizatorii finali
ai produselor/serviciilor.

9
 CAPITOLUL II. MEDIUL INTERN AL ÎNTREPRINDERI

2.1 Caracteristica mediului intern

Mediul intern al întreprinderii este alcătuit din totalitatea elementelor ce asigură realizarea
obiectivului de activitate al acesteia. Acesta intră în acţiune ca un ansamblu în care componentele
conlucrează, condiţionîndu-se reciproc, potenţîndu-se sau anihilîndu-se una pe cealaltă după caz. În
ultima instanţă, mediul intern se identifică cu firma insăşi, definit ca agent economic în cadrul căruia
are loc combinaţia factorilor de producţie în scopul producerii de bunuri şi servicii.
Structura mediului intern
Resursele de care dispune firma la un moment dat se găsesc sub cele mai diferite forme, putînd fi
structurate după diferite criterii. Cel mai frecvent este luat în consideraţie conţinutul resurselor pe
baza căreia se obţine o grupare clasică: resurse materiale, resurse financiare, şi resurse umane.
Din acest punct de vedere deosebim: dotări (clădiri, echipamente, tehnologii, informaţii,
infrastructură etc), terenuri, disponibilităţile băneşti (în numerar şi aflate în cont) şi personalul cu
structurile sale (vîrstă, pregatire, specializare).
2.2 Terenuri
Terenurile şi resursele naturale reprezintă factorii de producţie fără de care nu este
posibilă desfăşurarea activităţii. Terenul apare deci, atît ca principal factor de producţie (în
agricultură, silvicultură) fie ca bază de desfăşurare a proceselor economice, pe el fiind amplasate
clădiri, echipamente etc.
În fiecare din aceste ipostaze , pămîntul şi resursele naturale sunt analizate prin prisma
contribuţiei la realizarea obiectivelor propuse. Potenţialul acestora este exprimat de proprietaţile
fizico-chimice, amplasare, peisaj, poziţia faţă de sursele de aprovizionare şi desfacere etc.
2.3 Clădiri
Clădirile asigură o parte a suportului fizic de desfăşurare a proceselor economice, fiind
diferenţiate după locul ocupat în aceste procese: depozite, spaţii de vînzare, clădiri administrative
etc. În numeroase situaţii, clădirile reprezintă elemente esenţiale ale procesului de prestaţie.
2.4 Dotările – Echipamentele
Echipamentele (dotările) reprezintă elementele esenţiale ale suportului fizic pe care se
desfăşoară activităţile firmei, în mai toate situaţiile. Performanţele acestea sunt date de nivelul tehnic
la care sunt realizate , punîndu-şi amprenta asupra calităţii produselor şi serviciilor livrate. Ele

10
determină costurile, preţurile, productivitatea etc. Echipamentele se regăsesc totodată în tehnologiile
de fabricaţie şi comerciale utilizate de întreprindere în desfăşurarea proceselor de producţie sau
comerciale.
Dotările / echipamentele au în componenţă echipamente complexe, maşini de calcul, birotică
necesară desfăşurării proceselor economice etc.
2.5 Personalul
Personalul exprimă resursele umane ale întreprinderii şi reprezintă în ultima instanţă,
factorul activ şi determinant al potenţialului firmei. Analiza acestuia este deosebit de complexă. Ea
urmăreşte, în esenţă, evidenţierea calităţii resurselor umane. Surprinderea acestuia necesită
urmărirea cu atenţie a numărului şi structurii, gradul de calificare, vîrsta, aptitudinile, motivaţia etc.
Capacitatea acestuia reiese din analiza atentă a organizării sistemului decizional, rezultatului obţinut
etc.

11
 CONCLUZII
Asigurarea este un instrument de protecţie a valorilor şi a factorilor de producţie dintr-o
anumită ţară. Volumul şi ritmul de creştere al acestora influenţează direct dezvoltarea asigurărilor.
În principiu pe piaţă nu există bariere în dezvoltare – fiecare asigurător este liber în a-şi implementa
strategia de dezvoltare conform noii legislaţii în asigurări, care de altfel rămîne a fi destul de
liberală.
Este relevant faptul că asigurătorii încurajează şi promovează activ canalele de vînzare prin
brokeri de asigurări, iar clienţii nu au decît de profitat de pe urma serviciilor de calitate pre şi post-
vînzare prestate de brokerii de asigurări. De notat este că pe piaţă există, în prezent, doar un singur
broker cu participaţie străină directă, iar brokerii de renume preferă să lucreze prin corespondenţi
locali.
Criza financiară va afecta piaţa asigurărilor, dar într-o măsură mai mică. Asigurările din ţara noastră
nu sunt produse foarte răspîndite, astfel nu există încă tradiţii similare ţărilor industrializate, unde
fiecare mişcare este asigurată. De fapt, în ţara noastră se asigură numai cine este impus sau are
nevoie de asigurare pentru realizarea anumitor afaceri dar nicidecum nu se prea gîndeşte cineva la o
acoperire a riscurilor.
Cert pîna la acest moment este faptul că vor fi ocoliţi de criză acei asiguratori care vor aplica
eficient strategii de management al profitului, al personalului, şi care se vor reorienta de la o creştere
extensivă şi cîştig de cotă de piaţă cu orice preţ, la profitabilizarea activităţii prin gestionarea optimă
a costurilor operaţionale şi a portofoliului.

12
 BIBLIOGRAFIE
I. Acte legislative şi normative
1.1 Legea Republicii Moldova Nr.1508-XI din 15 iunie 1993 „Cu privire la
asigurări”;
1.2 Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube
produse de autovehicule, nr. 414-XVI din 22.12.2006, Monitorul Oficial al
R.Moldova, 2007, nr.32-35;
1.3 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 12 iunie 1991 "Cu
privire la măsurile de perfecţionare şi reglementare a activităţii de asigurare";
II. Manuale, monografii, cărţi, broşuri
2.1 Belostecinic Grigorie, Petrovici S. „Marketing” Editura Universitas,
Chişinău 1998;
2.2 Geoegescu I., Marketingul întreprinderii în condiţiile economiei de piaţă, în
vol. Management şi Marketing în regii autonome, societăţi comerciale, firme
particulare, vol.I, II, supliment la rev. Tribuna Economică,1991;
2.3 E. Hill & T. O.Sullivan;
III. Site-urile consultate
3.1 www.1asig.ro
3.2 www.artas.md
3.3 www.asigurare.md
3.4 www.asigurari.md/rom
3.5 www.asito.md

13