Alexandru Lapusneanul

Nuvela este opera epica in proza, avand dimensiuni intre a povestirii si a romanului in care
conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea personajului.

Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-
lea (aprox. 1790-1850) aparuta in spatiul european.

Costache Negruzzi se inspira in scrierea nuvelei sale din letopisetul intitulat “Letopisetul Tarii
Moldovei” scris in prima sa parte de Grigore Ureche. Scriitorul vizeaza doar a doua domnie a lui
Lapusneanul (1564-1569), perioada despre care sunt corespunzatoare urmatoarele. Alexandru
Lapusneanul intra in Tara Moldovei pe la Braila insotit de oaste turceasca oferita de Sulliman Pasa. Pe de
alta parte, tatarii amenintau invadarea Moldovei prin alt punct pentru a crea haos. Stefan Tomsa,
domnitor pe atunci al Moldovei, pune oamenii de rand sa mearga in calea domnului pentru a-l ruga sa se
intoarca. Domnitorul le raspunde ca daca ei nu-l vor, el ii vrea pe ei si va merge mai departe cu sau fara
vrerea lor (replica inspira motto-ul primului capitol). Stefan Tomsa, auzind raspunsul ia hotararea de a
pleca din tara in Tara Leseasca(Polonia), fiind instotit de boierii Veverita, Spancioc si Motoc. Domnitorul,
dupa un lung sir de omoruri trimite vorba boierilor pentru a se aduna la dregatorie pentru intrunirea de
la curte. In secret, angajase leflegii, mercenarii, pentru a nu afla lumea ce se intampla. Si dupa
inchiderea portilor, atat boierii cat si slugile lor, fie ca erau vinovati, fie ca nu, au fost macelariti . Unii au
incercat sa scape urcandu-se pe gardul de zavrele, dar au fost trasi inapoi si omorati. Ultimul fragment
de letopiset surprinde finalul domniei lui Alexandru Lapusneanul. Domnul aflat la cetatea Hotinului
cheama episcopi si mitropoliti pentru a se spovedi. Lasa tronul Moldovei urmasului sau Bogdan si
considerat ca si mort este calugarit sub numele de Pahomie. Cazut in lesin, nu poate reactiona la ceea ce
se intampla. Alte surse, zic unii, “ca nici moartea domnului nu a fost curata” sugereazaca domnitorul nu
a murit de moarte buna ci otravit de doamna Ruxanda dupa ce Alexandru si-a dat seama ca i s-au luat
puterile prin calugarie si ar fi spus ca de se va scula “va popi si el pe unii” replica folosita ca motto al celui
de-al 4-lea capitol. Dupa moartea domnitorului a fost inmormantat la manstirea Slatina unde a fost dusa
si familia acestuia, lasand o pata insangerata in istoria Moldovei.

Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv propriu, care in sens
denotativ indica o personalitate istorica, domnitor al Moldovei care a domnit de doua ori, fiind detronat
prima oara datorita tradarii boierilor si care s-a intors a doua oara la tron, impunandu-se cu ajutor strain.
In sens conotativ, titlul surprinde personajul pricipal al operei, tipul de domnitor crud, despot si tiran,
caracterizat prin disimulare si o buna cunoastere a psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu
indica o trasatura a nuvelei istorice.

Tema o constituie istoria neamului, tema de inspiratie romantica, fiind surprinsa a doua donie a
lui alexandru Lapusneanul, scriitorul realizand o fresca sociala pentru perioada 1564-1569.
 Naratorul operei este obiectiv, fiind omniscient si omniprezent, iar perspectiva
narativa este obiectiva.
In mod riguros, opera este construita in capitole simetrice care urmaresc in mod gradat conflictul.
Fiecare capitol poarta ca titlu un motto sugestiv ce reia replica unui personaj si rezuma actiunea
capitolului. Motto-urile celor 4 capitole sunt “Daca voi nu ma vreti eu va vreu”. (Acest motto este spus
de Alexandru Lapusneanul cand afla ca nu este vrut de boieri), ” Ai sa dai sama, doamna!” (Al doilea
mott-o este spus de o vaduva cand se plangea la Ruxanda de faptele sotului sau.), “Capul lui Motoc
vrem” (Al treilea este replica supsa de popr cand erau in fata portii casei lui Lapusneanul) si “De ma voi
scula, pre multi am sa popesc si eu”. (Ultimul este replica Lui Alexandru Lapusneanul cand afla ca a fost
calugari.)

Incipitul cuprinde “Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa
care acum carmuia tara…”. El reprezinta introducerea personajelor secundare Stefan Tomsa, Iacov
Eraclid si cel principal Alexandru Lapusneanul. Locul ne este prezentat, fiind “Moldavia” unde are loc
actiunea textului. Timpul este unul istoric, iar limbajul este arhaic si popular, avem ca exemple
“buzduganul”, “carmuia”, “septe mii”, “spahii”. Alexandru Lapusneanul este introdus ca si personaj
vandut de boieri, dar era pe calea razbunarii. Deoarece se creeaza o introducere in istoria neamului,
incipitul reprezinta o desciere pe scurt a catorva personaje secundare, dar si a intentiei lui Alexandru de
a reveni la tron.

Alexandru Lapusneanul fusese invins de doua ori si de aceea se retrage la Constantinopol. Iacov

Eraclid, asa zisul “Despotul” moare ucis de Stefan Tomsa. Alexandru pleaca spre Moldavia pentru a-si
recapata tronul cu ajutorul celor 7000 de spahii si celor doi voinici Bogdan si Motoc. Relatia cu Motoc
este tensionanta deoarece el este cel care l-a vandut pe Alexandru, iar acuma incearca sa-si recapete
increderea. Intors, afla ca nici poprul, nici boierii nu-l vor inapoi, dar nu-l intereseaza acest lucru. Tomsa,
fiind nepregatit, fuge In Valahia, astfel Lapusneanul reuseste sa-si recapete tronul, devenind din nou
domnitor, poporul isi punea sperante, dar boierii erau ingroziti. Acesta ii dezamageste, dand foc la
aproape toate cetatile din Moldova. El lua averile boierilor sub tot felu de pretete, dar ei nu aveau
curajul sa riposteze pentru ca stiau ca o fac cu pretul vietii. Astfel, relatia din tre Alexadru si boieri era
una de superioritate totala. Alexandru se casatoreste cu fiica lui Petru Rares, pe nume Ruxanda. Acest
lucru dovedeste aparitia unei schimbari in viata lui. Intr-o zi, femeia este abordata de o vaduva cu cinci
copii care ii spune si reproseaza despre faptele sotului sau. Femeia, ingrozita, il roaga pe Alexandru sa nu
mai ucida pe nimeni, iar ele se hotaraste sa dea un ospat la palat, unde ii invita pe boieri. La mitropolie,
Lapusneanul se hotaraste sa inceteze cu crimele. Scena slujbei incepe cu fraza “Cand sosi Alexandru-
voda, sfanta slujba si boierii erau toti adunati”. Lapusneaul ne este prezentat “imbracat cu toata pompa
domneasca” si se specifica ca asta este impotriva obiceiului sau. Nu avea nicio arma, asadar isi luase in
serios rolul. El se inchina icoanelor dupa ce asculta Sfanta Slujba, saruta moastele Sf. Ioan, iar in acel
moment era galben la fata si racla ar fi tresarit. Apoi se duce sa le vorbeasca boierilor, cerand iertare
pentru toate varsarile de sange, ceea ce reprezenta ademenirea lor in joc. boierii il iarta, inafara celor
doi boieri juni care se pare ca stiau de planul sau. Asadar, el reuseste sa se faca crezut si iertat, astfel
incat boierii urmaru sa ii vina la ospat.
 Boierii sunt asteptati la ospat (47 la numar), unde Alexandru ii astepta in capul mesei. Mancarea
servita este simpla si de potolit setea foloseau vin. In toiul ospatului, Veverita se ridica si inchinand
paharul zise “Sa traiesti intru multi ani, Maria-ta! Sa stapanesti tara in pace si milostivul Dumnezeu sa ne
intareasca in gandul ce ai pus de a nu mai strica pre boieri si a bantui norodul”. La auzirea acestor vorbe,
se porneste un adevarat razboi. Poporul care statea la poarta palatului strica sa-l ucida pe Motoc,
acuzandu-l pentru toate cele intamplate. Insa, domnitorul o face pe Ruxanda sa lesine dand poporului
cadoul pe care il cereau si organizand capetele dupa rangul fiecaruia, in forma de piramida. Astfel,
Alexandru isi duce razbunarea la bun-sfarsit. Dupa ce trec patru ani de la macel, pe Alexandru il ia dorul
de a varsa sange si incepe a face din nou victime, fiind nemultumit ca nu a putut sa-i omoare pe
Spancioc si Stroici. El se imbolnaveste in cetatea Hotinului. Aflandu-se pe patul mortii, ele este calugarit
in stare de inconstienta si apoi cand se trezeste ii ameninta pe toti. El este otravit si inmormantat la
manastirea Slatina. Asadar, destinul lui Alexandru s-a incheiat asa cum el si l-a creat, omorand din
razbunare. Piramida de capete pe care o face semnifica o boala pe care o are, psihicul nefiindu-i sanatos.

Finalul cuprinde “Acest fel fu sfarsitul …”. El reprezinta sfarsitul tiranului in mod concis, care lasa
“o pata de sange” in istoria Moldovei. Aceasta pata de sange reprezinta ceea ce il caracteriza cu
adevarat pe Lapusneanu. Era insetata de putere si o folosea la maxim, omorand cat mai multi oameni.
EL fiind inmormantat la manastirea Slatina, reprezinta un fapt verosimil care este specific nuvelei.
Limbajul este mai putin popular deoarece avem doar cateva cuvinte, cum ar fi “fu” si “monastirea”.
Deoarece se creeaza o incheiere a istoriei personajului, Alexandru Lapusneanul reprezinta o moarte
simbolica pentru Moldova.
Fiind o nuvela istorica romantica “Alexandru Lapusneanul cuprinde o serie de personaje ce pot fi
tipologizate in functie de participarea lor la actiune, tendinta spre exceptional, ranguri si functii
nobiliare, dominante caracteriale. Alexandru Lapusneanul este personaj principal si tipul domnitorului
despot crud si tiran, bun cunoscator al tipologiei umane, dar si personaj care disimileaza. Doamna
Ruxanda este personaj episodic si tipul doamnei de curte, sotie devotata, dar si tipul ingerului din
punctul de vedere al antitezei romantice. Motoc este personaj secundar si tipul boierului las, misel si
tradator, viclean si profitor. Spancioc si Stroici sunt personaje episodice si tipul boierilor iubitori de tara
si neam.

Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi este
o nuvela istorica romantica.