Sunteți pe pagina 1din 4

Ceramică (din greacă κεράμιον Keràmion) se numeşte un material obţinut prin modelarea şi

arderea argilelor. Aceeşi denumire se dă şi artei şi tehnicii de fabricare a obiectelor prin


modelarea şi arderea argilelor, denumită şi arta ceramicii, precum şi obiectelor de argilă făcute
prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălţuirea, uscarea şi arderea
lui. [1]

Arta prelucrării lutului este foarte veche. De exemplu, într-o peşteră din provincia Hunan, China,
au fost descoperite mai multe piese de ceramică cu o vechime estimată la 17.500 - 18.300 de
ani. [2]

În colecţiile din Muzeul Ţăranului Român sunt strânse circa 3000 de piese de ceramică, de o
mare diversitate, ca oale folosite la vatră pentru pregătirea alimentelor, chiupuri, ploşti şi
ulcioare, căni, străchini, cancee, cahle şi ţepe de casă, utilizate în gospodăria ţărănească
tradiţională românească. [3]

În prezent, din ceramică se fabrică o varietate de produse, de la obiecte sanitare şi veselă, până la
faianţe şi ţigle pentru acoperiş, izolatoare electrice, piese tehnice rezistente la temperaturi înalte.
3. Principalele tipuri de produse ceramice decorative si de menaj

Marfurile ceramice pentru articole de menaj si decorative pot fi obtinute din patru tipuri de masa
ceramica: portelan, semiportelan, faianta si ceramica comuna.

Portelanul este un produs ceramic fin cu structura vitrifiata de culoare alb- cenusiu sau alb-
galbui si translucid. In functie de natura si proportiile materiilor prime si dupa natura fondului
principal, portelanul poate fi moale sau tare.
Portelanurile moi au un continut ridicat de fondanti si se obtin la o temperature de ardere relative
joasa, adica sub 1300C. Astfel glazura este mai putin dura, prezinta transluciditate, grad de alb
admis mai mare. Se utilizeaza pentru articole fine de menaj si articole decorative de arta.
Portelanurile tari se caracterizeaza printr-un grad de alb mai scazut, transluciditate buna, glazura
dura, stabilitate termica si chimica buna.
Dupa fondantul utilizat deosebim 3 tipuri de portelan: feldspatic, feldspato- calcic, magnezic.

Semiportelanul este o masa ceramica fina cu multe caracteristici intermediare intre faianta si
portelan aspectul lui apropiindu-l mai mult de faianta. Se caracterizeaza prin: culoare alb-
cenusiu sau gri, semivitrifiat,rezistenta mecanica mai ridicata decat faianta, se utilizeaza pentru
articole de menaj folosite in industria hoteliera si in alimentatia publica la articole sanitare si
tehnico- sanitare.

Faianta este o masa ceramica fina cu o structura poroasa obtinuta din materiale argiloase, cuart,
calcar, felspat, dolomite. Se caracterizeaza prin: culoare alb- galbui, galbuie, porozitate mare-
absorbtie mare de apa, glazura opaca, semiopaca, mata sau colorata, opacitate spre deosebire de
portelan.
Dupa compozitia masei ceramice distingem 2 tipuri de faianta: argiloasa si silicioasa.

Ceramica comuna este o masa obtinuta din argile comune cu un continut ridicat de oxizi de fier
in amestec cu nisip si calcar. Prezinta o culoare rosie sau neagra iar structura este granuloasa.
Cuprinde 3 tipuri: ceramica populara, ceramica comuna termorezistenta, majolica.
Ceramica populara poate fi rosie- de traditie romana, neagra- de traditie dacica.
Ceramica comuna termorezistenta prezinta rezistenta la foc datorita continutului de compusi
mineralogici. Se utilizeaza pentru vase de menaj.
Majolica este dublu glazurata si se utilizeaza pentru articole decorative, teracote.

4. Principalele marfuri ceramice pentru constructii

Ceramica in constructii creste ca importanta in conditiile actuale fiind realizata din toate tipurile
de masa ceramica. Principalele subgrupe:
- marfurile ceramice pentru zidarie si invelitori: caramizi, tigle, olane;
- materiale de constructii de finisaj : placi ceramice din faianta, placi din gresie semifina si fina
pentru pardoseli glazurate si neglazurate;
- obiecte sanitare: lavoare, rezervoare de spalare, bideuri, accesorii de baie (etajere , sapuniere,
cuiere, port hartie), piedestale pentru lavoare etc.
- tuburi din gresie ceramica antiacida cu diferite dimensiuni pentru lucrari industriale.

5. Calitatea marfurilor ceramice

Verificarea calitatii marfurilor ceramice pentru menaj si decorative se face prin analiza
organoleptica si prin analize de laborator. Analiza organoleptica se face prin identificarea tipului
de masa ceramica si verificarea conditiilor de aspect (verificarea formei, dimensiunilor si
defectelor conform conditiilor de admisibilitate.
Identificarea tipului de masa ceramica se face prin examinarea: structurii ciobului, culorii in
sectiune, grosimii peretilor, sunetului la lovire, transluciditatii si acoperirii cu glazura.
Analiza de laborator pentru verificarea calitatii cuprinde verificarea unor caracteristici de
calitate. Astfel se verifica prin metode de laborator: rezistenta la soc termic, absorbtia de apa,
rezistenta glazurii la acizi, emisia de substante toxice din d cor (Pb, si Cd in mg/l), toxicitatea
glazurii s.a.

6. Conditii de marcare, ambalare, depozitare si transport

Marcarea pieselor de menaj se face pe spatele obiectului cu 3 mentiuni:


- marca de fabrica;
- caliatea;
- inscriptia “lucru manual” numai pentru produsele decorate manual.
Ambalarea se face cu grija, folosind cutii de carton duplex sau triplex si protejate intre ele cu
hartie de matase creponata sau manson din carton ondulat. Cutiile se lipesc cu banda gumata.
Depozitarea se face in spatii inchise, curate si ferrite de umiditate.
Transportul trebuie facut cu mijloace acoperite si prevazute cu semnele avertizoare de fragilitate,
respective simbolul “FRAGIL”.

Ceramica este unul din cele mai vechi mestesuguri,datand inca din epoca neoliticului,adica cu
mai bine de 6000 de ani i.Hr. Putem admira in muzeele tarii superbele vase din ceramica din
acea epoca,care apoi pe teritoriu Romaniei a dat nastere unei civilizatii deosebite.

Ceramica populara datorita existentei milenare, reprezinta dovada continuitatii si unitatii


poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic. In secolele IV si III i.e.n. apare ceramica
daco-getilor, ceramica care se poate regasi prin tehnica si decor , in productia unor centre de
olari.

Peste aceste tipuri de ceramica s-au suprapus formele ceramicii grecesti si apoi cele romane. Mai
tarziu, prin aparitia ceramicii smaltuite, ceramica romaneasca se inscrie in aria ceramicii
bizantine de lux.
Cele mai importante centre de olarit din tara sunt la Horezu si Oboga in Oltenia, Arges si
Darmanesti in Muntenia, Marginea,Cucuteni.

Ceramica de Horezu are un caracter propriu,unitar, bine definit prin forma, decor ,tehnica si
colorit.

Olaritul este o meserie deosebit de grea, necesitand indemanare, putere si cunostinte deosebite.
Cea mai mica greseala greseala poate distruge obiectul.

Ceramica este produsa in mai multe etape:

Producerea ceramicii are mai multe etape:

Extragerea pamantului (lutul) din filoane speciale,dopirea lui, framantarea cu mainile, picioarele,
sau cu un ciocan mare de lemn, amestecandu-se cu apa. Aceasta pasta se curata de impuritati,
prin taiere in felii subtiri cu o sarma sau o lama metalica.

Obiectul se realizeaza prin asezarea bulgarelui de argila moale pe roata olarului.Mesterul o


roteste cu piciorul, cu maiinile modeleaza bucata de lut constituind forma dorita vasului.

Roata e formata din doua parti, unu disc mic sus si unul mai mare in partea de jos, acestea fiind
unite printr-un ax vertical. Pe discul de sus se pune bulgarele de pamant, iar discul de jos este
miscat de mester, imprimandu-i cu piciorul o miscare circulara.

Modelarea vasului necesita o foarte buna tehnica si o viteza de lucru mare, pentru ca lutul sa nu
se usuce.

Dupa ce sunt modelate vasele, se aseaza la uscat cateva zile.

Una din cele mai raspandite tehnici de decorare este cea cu cornul de vita avand in varf o pana de
gasca. Cornul este umplut iar culoarea se scurge prin pana de gasca. Avem astfel o penita
veritabila. Decorurile fine se obtin folosind gaita un betisor din lemn cu fire de par de porc.

Absolut toate culorile folosite sunt naturale. - Rosul este obtinut dintr-un pamant bogat in oxid
de fier (ruseala) Acesta este uscataa,toacat marunt, rasnita si inmuiata in apa. Se obtine astfel un
lichid dens care se strecoara printr-o sita. - Negrul se obtine si el dintr-un pamant special, gasit in
eroziunile de pamant dupa ploi. - Verdele se obtine prin arderea in cuptor a cuprului. Zgura se
cojeste, se piseaza, se macina si apoi se amesteca cu huma. - Albul se obtine din var amestecat cu
piatra alba de munte, arsa si pisata. -Galbenul este obtinut din huma de Medgidia , amestecata cu
ruseala.
Cromatica vaselor de ceramica pastreaza traditii stravechi. Ceramica rosie din sud-vestul tarii
este de provenienta romana, iar galbenul, verdele si albul din diferite centre indica traditii
bizantine.

Solutiile plastice adoptate de mesterii din zona Horezu sunt bazate pe repetitie, alternanta si
simetrie. In ceea ce priveste gama cromatica centrul Horezu este definit de tricromie: caramiziu,
verde si albastru pe fond alb-galbui.

Multimea vaselor produse isi poate gasi o explicatie in obiceiul ca la nunta sau la inmormantare
acestea sa fie sparte. Multe vase de ceramica se spargeau si inaintea inceperii postului, pentru ca
bucatele mancate sa nu fie puse din greseala intr-un vas vechi si sa se spurce cu mancare de
dulce. Oalele de ceramica se adunau in fundul curtii si se spargeau cu ciomagul, fiind apoi
inlocuite cu altele noi. Pana si prepeleacul (par cu cateva ramuri in varful carora erau agatate
oalele de ceramica cu gura in jos, ca sa se scurga dupa ce au fost spalate) era distrus, pentru a nu
spurca noile vase.

Mestesugul olaritului folosea in primul rand in alimentatie, dar ceramica este folosita si in scop
decorativ, in constructii sau pentru anumite ritualuri. Locuinta taraneasca cuprinde o varietate de
vase de ceramica - oale, ulcioare, cani, strachini, chiupuri, blide, oale pentru tinut laptele, oale
enorme in care se pregatea mancarea pentru sarbatorile religioase, vase pentru flori, statuete,
fluiere, jucarii etc.

Vasele smaltuite, bogat ornamentate si frumos colorate se folosesc si in scopuri practice, dar si la
decorarea interiorului.

Deosebite sunt obiectele lucrate cu ocazii speciale, cum ar fi marile ulcioarele de nunta intalnite
in Oltenia. Acestea folosesc culori vii pe fondul negru al vasului.