Sunteți pe pagina 1din 8

COMUNICAREA IN CADRUL ECHIPEI MEDICALE

O NECESITATE

,, Puterea sufletului omenesc este un medicament pe care nimic nu il intrece “ – Ghe.


Marinescu

Relaţia dintre membrii echipei medicale si pacient reprezintă esenţa psihologiei medicale.
Ea este punctul central al relaţiei de îngrijire şi este, în cele mai multe cazuri, una dintre condiţiile
şi un factor esenţial pentru procesul de vindecare.

"Actul medical, daca este cu siguranta in majoritatea cazurilor un act stiintific, daca el este in grade
diferite un act social, este intotdeauna un fapt psihologic. Acesta este caracterul sau, daca nu cel
esential, cel putin mai constant, cel care asigura medicinei de-a lungul timpului si in toate locurile,
extraordinara sa unitate… El este o drama cu doua personaje" (Portes)

Prin actul medical are loc producerea unei realitati noi: conditia umana ameliorata; are loc nasterea
efectiva a valorii, pregatita prin cunoastere si faurita prin actiune. Deoarece efortul medical este
producator de valoare, el se detasaza intr-un fel de relatiile general-umane, integrându-se alaturi de
alte dimensiuni ale creatiei, in acest front al societatii, prin care aceasta inainteaza necontenit,
omenescul devenind tot mai uman.
Considerând omul ca o unitate corp-minte-spirit, actul medical va trebui sa se adreseze intregului
si atunci toate valorile morale coroborate cu altruismul, compasiunea, respectul pentru viata in
completare cu stiinta vor putea asigura starea de bine a pacientului.

Forgue spunea: "Demnitatea medicinei si greutatea responsabilitatii este inaltimea morala a


problemelor ce ne sunt câteodata propuse si a caror solutie cere multa constiinta, mai multa
constiinta decât stiinta. Medicina nu este o stiinta abstracta ci una practica – dar ea nu se aplica
materiei. Supunerea ei speciala si exclusiva la om este ceea ce o face incomparabila".

Astfel, ingrijirea medicala apare ca o impletire a cunostiintelor despre boala in sine cu arta
stabilirii relatiilor interumane- arta comunicarii.
“Practicarea medicinei combina stiinta cu arta.”

Harrison spunea: “Nu exista sanse mai favorabile, responsabilitati sau obligatii mai mari care
sa apara in destinul fiintei umane decat profesiunea de medic. In ingrijirea celor suferinzi, el
are nevoie de indemanare tehnica, de cunostinte stiintifice si de intelegere umana. Cel care
foloseste toate acestea cu modestie, curaj si intelepciune va oferi semenului sau un sprijin fara
egal. Medicul nu trebuie sa ceara destinului mai mult decat atat; el nu trebuie sa se
multumeasca cu mai putin. Medicul trebuie sa dea dovada de compasiune, tact si intelegere si
sa considere ca «nu exista boli, ci doar bolnavi»”.
Comunicarea , caracteristica fundamentala a existentei umane ,este o dimensiune esentiala atat
in viata profesionala cat si in cea personala,realizand procesul de intelegere intre oameni cu
ajutorul transferului de informatie.Se transmit mesaje care pot fi procese mentale (confuzii,
ganduri, decizii, ) sau expresii fizice (sunete si gesturi), comunnicarea devenind o necesitate odata
ce oamenii au inceput sa se asocieze si sa lucreze in grupuri , cat si pentru faptul ca se aflau la
departare unii de altii.
Obiectul comunicarii il formeaza: pastrarea relatiilor existente si convenabile dintre oameni,
dintre organizatiile lor, dintre ei si acestea, initierea, stabilirea si desfasurarea unor relatii noi,
modificarea si stingerea relatiilor vechi, schimbul de stiri, ganduri, informatii, pareri si idei care
prezinta interes pentru relatiile lor, precizarea anumitor situatii si pozitii privind interesele
reciproce, clarificarea si aplanarea eventualelor neintelegeri care se pot ivi in cadrul relatiilor si
intereselor comune, rezolvarea diferitelor probleme pe care le ridica desfasurarea practica a
raporturilor sociale care ii leaga.
Pacientul, in general, este o persoana care cauta alinare, sprijin, ajutor, temandu- se pentru
fiecare clipa a vietii sale, in conditiile existentei unei boli, chiar daca aceasta este acuta. De foarte
multe ori problemele pacientului nu sunt numai de natura medicala, ci si probleme psiho-
emotionale, spirituale sau sociale, de aceea o relatie pacient- membrii echipei medicale , bazata pe
o buna comunicare poate rezolva o multitudine de probleme importante pentru pacient.
Comunicarea reprezinta asa cum am spus ,un ansamblu de cuvinte (scrise sau vorbite) si
gesturi, prin intermediul carora se transmit si se primesc mesaje. Comunicarea presupune existenta
unui “expeditor” si a unui ”receptor” intre care se schimba mesaje exprimate intr-un limbaj de
relatie. Membrii echipei si pacientul sunt pe rand fie expeditor, fie receptor al mesajului,
instalandu-se un feedback intre acestia. Feedback-ul reprezinta totalitatea informatiilor pe care
emitatorul le primeste de la receptor, ca urmare a mesajelor initiate pe diferite cai de transmitere
folosind un limbaj, un cod comun. Feedback-ul poate fi pozitiv sau negativ. Un feedback pozitiv se
obtine atunci cand emitatorul este interesat de mesajele transmise de receptor, dovedit prin
raspunsurile adecvate emise.
Comunicarea dintre membrii echipei si pacient implica, pe langa obtinerea informatiilor
medicale extrem de pretioase pentru evaluarea starii fizice a pacientului, si obtinerea de informatii
psiho-emotionale utile pentru intelegerea personalitatii acestuia, astfel incat mesajele noastre legate
de evolutia, prognosticul si tratamentul bolii sa fie pe masura asteptarilor pacientului.

TEORII MODERNE ALE COMUNICARII

Modelul Herzborg si Maslow arata ca relatia dintre oameni, comunicarea este o multitudine de
nevoi: de supravietuire, de afectiune, de necunoastere, profesionala. Herzborg aduce o noutate si
anume NEVOIA DE AUTODEPASIRE. Eric Berne arata ca in planul comunicarii conteaza atat
competentele umane cat si profesionale.
Important este INTELIGENTA SOCIALA, aceea de a fi actuali.

Nevoia de actualizare
acactualizareautoactuali
zare
Nevoia profesionala

Nevoia de recunoastere
recunoastere ecunoastere
recunoastere
Nevoia de relatie

Nevoia de supravietuire
Comunicarea eficienta

C ELEMENTE ALE
PREZENTA
MESAJULUI
O NONVERBAL
ASCULTARE ACTIVA M
U
PUNEREA DE INTREBARI N
I PARALIMBAJ
(INTONATIE, VITEZA,
C DICTIE, PAUZA,
OBSERVARE A INERJECTIE)
R
E
EVALUARE
A
EMPATIE

E
AUTOEVALUARE FI
C
I PARAFRAZARE
E
ECOUL(OGLINDA CELUI
CU CARE COMUNICA) N
T
A
MEDIERE ACORDARE DE
FEEDBACK (RASPUNS)

MONOTONIZARE ASERVITATE SUMARIZARE

“Cautati mai intai sa intelegi si numai apoi sa fiti intelesi” – de Stephen Covay

CARACTERISTICILE UNUI PROCES DE COMUNICARE


A conversa cu pacientul, a-l consilia este un aspect important , pacientul trebuie sa fie plasat
astfel intr-un loc central al sistemului de sanatate, iar profesionistii sistemului – echipa
multidisciplinara -sa se foloseasca de toate abilitatile cognitive de comunicare, oferind informatii
despre boala si sa monitorizeze modul in care acestea sunt utilizate . Totodata, trebuie avut in
vedere ca acum nu se mai trateaza numai boli in adevaratul sens al cuvantului, ci avem si o serie de
situatii pe care le putem numi „ale stilului de viata”. Pentru a fi un membru eficient al echipei
medicale, trebuie indeplinite o serie de functii:
- Furnizor de servicii de sanatate (caregiver )
- Implicarea in luarea deciziilor (decision- maker). La baza activitatii trebuie sa stea utilizarea
adecvata, eficace, economica si sigura a tuturor resurselor (de personal, medicamente,
echipamente, proceduri etc
- Comunicator (communicator) - asistentul are o pozitie privilegiata in echipa medicala, care ii
permite sa faca legatura intre medic si pacient Comunicarea implica, pe langa cuvinte, si
comportamentul non-verbal, ascultarea si oferirea de informatii
- Manager (manager).
- Preocupat de invatare continua (lifelong learner). Este imposibil ca in cursul studiilor universitare
sa acumulezi cunostinte suficiente care sa-ti permita sa lucrezi o viata, trebuie sa invete in scoala
cum sa-si mentina cunostintele la zi.
- Educator (teacher) - asistentul medical este responsabil de formarea noilor generatii de
profesionisti , dar si de educarea publicului. Ca educator, nu trebuie numai sa transmiti informatie
celorlalti, dar si sa perfectionezi abilitatile pe care deja le are.
- Lider (leader). In echipe multidisciplinare sau in locuri unde nu sunt prezente alte cadre medicale,
trebuie sa-si asume rolul de lider al comunitatii. A fi lider inseamna a avea compasiune si empatie,
dar si viziune asupra viitorului si abilitatea de a lua decizii, comunica si a gestiona eficient situatii
si resurse.
- Cercetator (researcher) - rol adaugat recent, trebuie sa fie capabil sa utilizeze dovezile
documentate stiintific sau din practica Prin utilizarea in comun a evidentelor si documentarea unor
situatii, poate contribui la optimizarea terapiei si a rezultatelor tratamentului.
La randul sau pacientul trebuie sa aiba suficiente cunostinte pentru a face parte din echipa
medicala:

 trebuie sa stie starea sa de sanatate, optiunile de tratament , avantajele si dezavantajele


acestora in cazul sau;
 educarea pacientului va determina o mai buna ingrijire a sanatatii;
 pacientul devine mai deschis spre a pune intrebari despre interventii ,proceduri,
medicamente.

Iar echipa medicala trebuie sa fie si ea pregatita pentru parteneriatul cu pacientul:

 trebuie sa aiba abilitati de comunicare pe intelesul pacientului;


 trebuie sa considere important sa investeasca timp in a obtine un consens din partea unui
pacient informat.
In procesul de ingrijire se fundamenteaza astfel relatia dintre pacient si membrii echipei medicale ,
o relatie foarte complexa ale carei probleme nu au fost intotdeauna clar formulate, dar mai ales nu
au fost intotdeauna clar rezolvate. Increderea pacientului in stiinta medicala este mijlocita de
increderea in cei care il tratreaza sau ingrijesc. In sensul acesta Thibon spunea explicit: "Ceea ce
cer este sa fiu tratat ca om de catre un om".
Se spune ca "atunci când imbracam halatul pentru a intra la serviciu imbracam odata cu el si
atitudinea pe care o simbolizeaza formatia profesionala dar si deformatia pe care o comporta"
(Minkowski).

In actul terapeutic se face balansarea aproape imperceptibila intre subiectiv si obiectiv, ajutând
omul de lânga tine, dar vazând in el un capitol de patologie. Relatia dintre membrii echipei
medicale si pacient face parte din psihologia comportamentului interpersonal. Persoana "intra in
boala" cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu
o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural. Bolnavul ia
diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima,
simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam
neconditionat pe toti.
Comunicarea este cel mai important lucru in stabilirea relatiei cu pacientul. "A sti sa asculti este
prima conditie a unui dialog".

O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza
secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de
bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri când esti
obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii când si cui sa o faci.

Ne punem intrebarea când, cum si cât din adevar si detalii asupra bolii trebuie comunicate si
pacientului. Forma sub care urmeaza sa-i prezentam realitatea este functie de personalitatea
bolnavului si de natura bolii. Sunt pacienti care nu vor sa stie si la care putem ramâne cu relatarea
unor date aproximatixe. Insa sunt cazuri unde trebuie acordat timp bolnavului pentru a-si accepta
boala sau când, in boli grave se pune problema protectiei contra diagnosticului.Consideram ca
familiei trebuie sa i se comunice diagnosticul, dar si aici cu anumite rezerve.

Simptomele si semnele bolii alcatuiesc "un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat si decodificat,
atmosfera ce se stabileste intre pacient si echipa medicala fiind de un acordaj reciproc ca intre un
post de emisie si unul de receptie.

In practica medicala se cere de multe ori consimtamântul bolnavului, care are rezonante etice si
implica libertatea pacientului.
Adeziunea personala nu trebuie ignorata, nu trebuie sa se abuzeze de slabiciunea momentana a
vointei bolnavului din cauza bolii, pentru a-i smulge consimtamântul pentru acte terapeutice
discutabile sau riscante. De asemenea trebuie respectata alegerea bolnavului in deplina cunostinta
de cauza, daca religia ii interzice anumite practici medicale. Nu putine au fost cazurile când
pacientul a refuzat transfuzia de sânge pe motive religioase.

Relatia de ingrijire medicala pacient- membru al echipei ,nu se reduce la modul simplist "eu-tu" ci
se extinde in ambele parti: echipa medicala- familia pacientului. Cu aceasta se creeaza o legatura
ca suport de sprijin pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca ajutor la ingrijirea bolnavului (ingrijiri
primare sau prin educatie sanitara pâna la ingrijiri mai complexe ce pot continua si la externare.)

Au fost propuse mai multe tipuri de atitudini in relatia pacient- echipa medicala care trebuie
adoptate in functie de caz si pacient:

 tutore autoritar: fara explicatii, se asteapta o ascultare fidela din partea pacientului;
 mentor: ofera cunostinte de expert;
 bun parinte;
 avocat al adevarului inainte de toate.

Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda incredere si respectul


cuvenit, mai mult nu ni se admite nici o greseala. In fata acestora ramânem la cea mai mare
multumire "constinta datoriei indeplinite".

"Am facut tot ce este omeneste posibil" este o expresie deseori intâlnita dar oare nu se asteapta la
ceva supraomenesc?

Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul a fost
corect, prompt si eficient. in plus, toate cunostintele trebuie ameliorate continuu, pentru ca in
aceasta meserie nu se poate spune: "nu am stiut".

De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de dezoltare a
practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata de echipa
medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici asta nu e destul. Apare arta de a sti
sa lucrezi in echipa. Deobicei exista un cod nescris al comportamentului in fiecare sectie ca intr-un
grup de oameni.

In cadrul echipei medicale se intâlnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea respectarii
valorilor morale, atât in activitatea profesionala, cât si in viata personala, transferul incarcarilor
morale facându-se mai adesea dinspre particular spre profesional.
In general se creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturile cu colegii
sau subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect.

Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei "de la care ai
ce invata" perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul de munca,
atitudinea pozitiva fata de fostii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc inteligenta
sociala.

Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale, trebuie sa
intelegem ca "autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar "amabilitate" nu inseamna slabiciune.

Bamk, eminent psihiatru francez, a subliniat legatura reciproca dintre nivelul moral al medicinii
unei epoci si realizarile sale clinice si face observatia: "decadenta eticii si a respectului fata de om,
utilitarismul cu vederi scurte, precede decadenta stiintei insasi “

In practica noastra medicala de zi cu zi, comunicarea este cheia obtinerii unor rezultate bune in a
diagnostica si trata diferite afectiuni, precum si in a oferi sprijin psiho-emotional. Nu exista un
model de comunicare cu pacientii, ci doar elemente ajutatoare in vederea obtinerii de informatii
pretioase si a rezolvarii unor situatii dificile-conflictuale.

MA ASCULTI CAND…

Intri incet in lumea mea si ma lasi sa fiu eu insumi; Incerci cu adevarat sa ma intelegi, chiar daca
sunt neclar; Esti intelegator cu mine, chiar daca ceea ce spun este impotriva convingerilor tale; Iti
dai seama ca timpul petrecut cu mine te-a obosit si te-a deprimat; Imi permiti sa iau decizii, chiar
daca tu crezi ca sunt gresite; Te abtii sa-mi dai cele mai bune sfaturi; Nu-mi oferi o consolare
religioasa, daca stii ca nu sunt pregatit pentru ea; Imi lasi timp suficient sa descopar ce se
intampla cu mine; Accepti recunostinta mea, spunand ca-ti face placere sa ma ajuti.

Contributie adusa de “Bloemfontein Samaritans” din Africa de Sud

“Nici un om nu este o insulă, de unul singur, fiecare om este o bucată din continent”-poet englez,
John Donne,
. In acest sens , un pacient , căruia ,,continentul” îi demonstrează că insula pe care o reprezintă el,
pacientul, contează cu adevărat, că ii aparţine, va avea resurse mult mai mari pentru a lupta în
beneficiul propriei vieţi sau, in caz contrar, va putea renunţa la luptă fără anxietate, fără temeri,
imbogăţit chiar cu demnitatea unui sfârşit de viaţă omenească.