Lucrarea Practică Nr.

Determinarea pH-ului şi pOH-ului soluţiilor apoase de acizi tari şi baze tari

În cazul acizilor şi bazelor tari, întreaga cantitate de acid, respectiv de

bază dizolvată este disociată în ioni, deci concentraţia în ioni de H+ respectiv
HO- va fie egală cu cea a acidului sau bazei iniţiale nedisociate.

Calculul pOH-ului şi pH-ului soluţiilor de acizi tari

Acidul clorhidric HCl, acid monobazic tare ,va disocia complet în ioni
(protoni), la dizolvarea lui în soluţie apoasă HCl = [H3O+] = [H+]:
HCl H+ + Cl- sau: HCl + H2O H3O+ + Cl-.
În acest caz, [H+] = [HCl], respectiv [H3O+] = [HCl], iar pH-ul se va
calcula după relaţia: pH = -lg[H+] = -lg[HCl] = -lg [H3O+] iar pOH = 14 - pH.
Constanta de aciditate Ka=[H3O+] [Cl- ] / [HCl] = [H+][Cl-] / [HCl].

Aplicaţie. Să se calculeze pH-ul şi pOH-il unei soluţii apoase de HCl, 0,01

M (10-2 moli/L) .
Pentru o soluţie de HCl, 0,01 M, [H+] = [HCl] = [H3O+] = 0,01 moli/L =
10-2 moli/L iar pH = -lg[H+] = -lg[H3O+] = -lg [HCl] = -lg 10-2 = 2. Deci pH =
2, iar pOH = 14 – 2 = 12; pOH = 12. În concluzie, pH = 2, pOH = 12.
În cazul în care concentraţia unui acid dibazic tare se exprimă în
molarităţi (cel mai adesea), pH-ul se poate calcula prin folosirea formulei: pH
= - lg 2Ca , unde Ca este concentraţia molară inţíală a acidului dibazic.

Aplicaţie. Să se calculeze pH-ului şi pOH-ul unei soluţii de H2SO4, 10-2 M

(0,02 moli/L)

1
 H2SO4, disociază în proporţie foarte mare în prima treaptă de disociere şi
foarte puţin în a două treaptă, fapt constatat şi după valorile constantelor de
aciditate ale celor două trepte: Ka1 = 2,4. 106, Ka2 = 1,0. 10-2.
Acidul sulfuric este un acid tare şi disociază complet, în soluţie apoasă, în
ioni de hidroniu (protoni hidrataţi):

H2SO4 + H2O H3O+ + HSO4- (prima treaptă), Ka1 foarte mare

HSO4- + H2O H3O+ + SO42- (a doua treaptă de disociere), Ka2 foarte mic
H2SO4 +2H2O 2H3O+ + SO42-, (global)

[H3O+] = 2[H2SO4] = 2Ca, (Ca =[H3O+] /2 = [H2SO4] , H2SO4 este un

acid foarte tare, care disociază în 2 trepte), iar: pH = -lg [H3O+] = - lg 2[H2SO4]
= -lg 2Ca = - lg (2. 10-2) = 2- lg 2 = 2 - 0,3 = 1,7. Deci pH = 1,7 iar pOH = 14 –
pH = 14 – 1,7 = 12,3, pOH = 12,3. Deci, pH = 1,7 și pOH = 12,3.

Calculul pOH-ului şi pH-ului soluţiilor de baze tari

În cazul unei baze tari monoacide, calculul va fi identic; o bază tare va

disocia complet: BOH → B+ + HO-, baza este total disociată, iar [HO-] =
[BOH] .(hidroxizii metalelor alcaline)

Aplicaţie. Să se calculeze pH-ul şi pOH-il unei soluţii apoase de NaOH,

0,01 M (10-2 moli/L) .
În cazul unei soluţii de NaOH, 0,01 M (10-2 moli/L) , ecuaţia de disociere
este NaOH Na+ + HO - sau NaOH + H2O NaOH 2+ + HO - , NaOH2+
reprezintă acidul conjugat al bazei tari NaOH.
Atunci, concentraţia [NaOH] = [HO-] = 0,01 moli/L = 10-2 moli/L,(este o
bază tare, monoacidă care conţine o singură grupare HO-) iar pOH = -lg[HO-]
= -lg[NaOH] = -lg [10-2] = 2. Deci, pOH = 2, iar pH = 14 – pOH = 14 – 2 = 12.
pH = 12 şi pOH = 2. Constanta de bazicitate Kb = [Na+] [HO-]/[NaOH] =
[NaOH2+] [HO- ] /[NaOH].
În cazul în care concentraţia unui baze tari diacide se exprimă în
molarităţi (foarte des), pOH-ul se poate calcula astfel: pOH = -lg 2Cb , unde Cb
reprezintă concentraţia molară inţíală a bazei diacide.

Aplicaţie. Să se calculeze pOH-ul şi pH-ul unei soluţii de Mg(OH)2, 0,001

M (10-3 M).
Pentru calculul pH-ului şi pOH-ului unei soluţii de Mg(OH)2, 10-3M,
[HO-] = 2[Mg(OH)2] = 2Cb. ( Cb = [HO-]/ 2 = [Mg(OH)2], Mg(OH)2 este o
bază tare, ce disociază în 2 trepte), Iar pOH = -lg [HO-] = -lg 2[Mg(OH)2]= -lg
2Cb = -lg (2.10-3) = 3 – lg 2 = 3 – 0,3 = 2,7. pOH = 2,7 şi pH = 14 – pOH = 14
– 2,7 = 11,3, pH = 11,3. În concluzie, pH = 11,3 iar pOH = 2,7.

Determinarea pH-ului şi pOH-ului soluţiilor apoase de acizi slabi şi baze

slabe

Calculul pOH-ului şi pH-ului soluţiilor de acizi slabi

În cazul electroliţilor slabi (acizi sau baze slabe), concentraţia în ioni de
H+, respectiv în ioni de HO- din soluţie nu mai este egală cu concentraţia
electrolitului iniţial dizolvat, deoarece disocierile acestora sunt numai parţiale,
foarte scăzutr, în strânsă legătură cu valorile constantelor de aciditate Ka şi
bazicitate Kb. Considerăm un acid slab HA; acesta va disocia conform ecuaţiei
simplificate: HA H+ + A-, căreia îi corespunde constanta de echilibru,
conform legii acţiunii maselor: Ka = ([A-] .[H+]) / [HA] (1)
Din ecuaţia de disociere, se vede că [H+] = [A-] (2) fiind vorba de un acid
slab, se poate aproxima concentraţia acidului nedisociat [HA] în funcţie de
concentraţia iniţială a acidului Ca şi de concentraţia acidului disociat la echilibru
[H+] (care este foarte scăzută), [HA] = Ca - [H+] (3)
1
 Prin înlocuirea relaţiei (2) şi (3) în relaţia (1), valoarea Ka devine:
Ka = [H+]2 / Ca - [H+] (4), de unde [H+]2 + Ka .[H+] – Ka .Ca = 0 (5)
Prin rezolvarea acestei ecuaţii de gradul II în care necunoscuta este chiar
[H+], rezultă că [H+]1,2 = ± Ka/2 + (√Ka 2/4 + √ Ka.Ca), de unde [H + ] = Ka/2 +
(√Ka2/4 + √ Ka .Ca) (6) este soluţia . Există două situaţii distincte:
a) pentru acizii slabi , puţin ionizaţi în apă, cu o constantă de aciditate
Ka ˃ 10-5, se poate neglija termenul Ka 2/4 , iar ecuaţia (6), devine: [H + ] = Ka/2
+ √ Ka.Ca (7). pH = -lg [H+] = -lg ( Ka/2 + √ Ka.Ca) (7).
b) în cazul acizilor foarte slabi, foarte puţin disociaţi în apă, cu o
constantă de aciditate Ka ≤ 10-5, aproape complet nedisociaţi, se neglijează şi
termenul Ka/2, iar ecuaţia (6) are următoarea formă: [H+] = √ Ka.Ca (8) şi pH =
-lg √ Ka .Ca (9) şi pOH = 14 – pH = 14 + lg√ Ka .Ca

Acizi slabi
Aplicaţie. Să se determine pH-ul şi pOH-ul unei soluţii apoase de acid
acetic CH3COOH], 0,1 M (10-1 M), constanta de aciditate a acidului acetic Ka =
1,78.10-5.
Ecuaţia reacţiei de disociere a acidului acetic este CH3COOH
CH3COO- + H+ sau CH3COOH + H2O CH3COO- + H3O +, iar constanta
de aciditate Ka = [CH3COO-][ H+] /[ CH3COOH] = [CH3COO-] [ H3O+]
/[ CH3COOH].
Concentraţia iniţială a acidului acetic nedisociat [CH3COOH] = Ca =
10-1 moli/L, iar Ka = 1,78 .10-5. Conform relației (8), [H+] = √ Ka.Ca = √1,78.10-
5
.10-1 = √1,78. √10-6 conform relaţiei (8). Deci [H+] = [ H3O+] = 1,33.10-3, iar
pH = -lg[H+] = -lg [ H3O+] = - lg 1,33.10-3 = 3 – lg 1,33 = 3- 0,12 = 2,88. Deci
pH = 2,88. Atunci pOH = 14 - pH = 14 – 2,88 = 11,12. pOH = 11,12. Deci, pH
= 2,88 iar pOH = 11,12.
 Aplicaţie. Să se calculeze pH-ul şi pOH-ul unei soluţii apoase de acid
cianhidric HCN, 0,01 M (10-2 M), constanta de aciditate a acidului cianhidric
este Ka = 7,20 .10-10.
Pentru calculul pH-ului şi pOH-ului unei soluţii apoase de HCN 10-2 M,
Ca = 10-2 moli/L = [HCN], cu constanta de aciditate Ka = 7,20.10-10, ecuaţia de
disociere HCN H+ + CN- sau HCN + H2O H3O+ + CN-, expresia
constantei de aciditate conform legii acțiunii maselor va fi Ka = [CN-] [ H+] /
[HCN] = [CN-][ H3O+] / [HCN]. Atunci conform relației (8), [H+] = [ H3O+] = √
Ka.Ca = √7,20. √10-12 = 2,68.10-6, pH = -lg [ H+] = -lg [ H3O+] = - lg 2,68.10-6 =
6 – lg.2,68 = 6 - 0,43. Deci pH = 5,57 şi pOH = 14 – pH = 14 – 5,57 = 8,43,
pOH = 8,43. În concluzie, pH = 5,57 iar pOH = 8,43.

Calculul pOH-ului şi pH-ului soluţiilor de baze slabe

Se consideră baza slabă BOH, care disociază în soluţie apoasă după
reacţia: BOH B+ + HO-.Constanta de bazicitate:Kb= [B+] .[HO-]/[BOH](1).
Din ecuaţia de disociere, se vede că [HO-] = [B+](2), fiind vorba de un bază
slabă, se poate aproxima concentraţia bazei nedisociate [BOH] în funcţie de
concentraţia iniţială a bazei Cb şi de concentraţia bazei disociate la echilibru
[HO-] (care este foarte scăzută), [BOH] = Cb - [HO-] (3).
În aceste condiţii, valoarea Kb devine: Kb = [HO-]2 / Cb - [HO-] (4), de
unde [HO-]2 + Kb .[HO-] – Kb .Cb = 0 (5), Prin rezolvarea acestei ecuaţii de
gradul II în care necunoscuta este chiar [HO-] rezultă că [HO-]1,2 = ± Kb/2 +
(√Kb2/4 + √ Kb.Cb), de unde [HO -] = Kb/2 + (√Kb 2/4 + √ Kb.Cb) (6) este soluţia
pozitivă. Există două situaţii distincte:
a) pentru bazele slabe, puţin ionizate în apă, cu o constantă de bazicitate
Kb ˃ 10- 5, se poate neglija termenul Kb2/ 4 , iar ecuaţia (6), devine: [HO-] =
Kb/2 + √ Kb.Cb (7). pOH = -lg [HO-] = -lg ( Kb/2 + √ Kb.Cb), iar pH = 14 –
pOH.
 b) în cazul bazelor foarte slabe, foarte puţin disociate în apă, cu o
constantă de bazicitate Kb ≤ 10- 5, aproape complet nedisociate, se neglijează şi
termenul Kb/2, iar ecuaţia (6) are următoarea formă: [HO-] = √ Kb.Cb (8) şi
pOH = -lg [HO-] = -lg √ Kb .Cb, pOH = -lg √ Kb .Cb (9)

Baze slabe
Aplicaţie. Să se calculeze pOH-ul şi pH-ul unei soluţii apoase de NH4OH,
0,1 M (10-1 M). Constanta de bazicitate are valoarea Kb = 1,79.10- 5.

În cazul unei soluţii de NH4OH , 0,1 M, ecuaţia reacţiei de disociere va

fi: NH4OH NH4+ + HO- sau NH3 + H2O NH4+ + HO- , NH4+ este
acidul conjugat bazei slabe NH4OH. Constanta de bazicitate Kb va avea
expresia: Kb = [NH4+] [HO-] / [ NH4OH] = [NH 4+ ] [HO-] / [NH3 ]. Concentraţia
iniţială Cb =10-1 moli/L = [NH4OH ]. Atunci [HO-] = √Kb.Cb = √ 1,79.10-6 =
1,34.10-3. pOH = -lg [HO-] = -lg(1,34.10-3) = 3 - lg.1,34 = 3 – 0,127 = 2,873.
Deci pOH = 2,873, iar pH -ul va avea valoarea: pH = 14 – pOH = 14 –
2,873 = 11,127. Deci va fi pH = 11,127. În concluzie, pH = 11,127 și pOH =
2,873.
Aplicaţie. Să se calculeze pOH-ul şi pH-ul unei soluţii apoase de
dietilamină, 0,01 M (10-2 M). Constanta de bazicitate are valoarea
Kb = 9,60.10- 4.

Pentru o soluţie apoasă de dietilamină (C2H5)2NH, 0,01M, ecuaţia reacţiei

de disociere: (C2H5)2NH + H2O (C2H5)2NH2 + + HO- , unde (C2H5)2NH2+
reprezintă acidul conjugat bazei (dietilaminei). Constanta de bazicitate va fi:
Kb = [(C2H5)2NH2+] [HO- ] / [ (C2H5)2NH. Concentraţia [HO- ] se calculează
după relaţia (7): [HO-] = Kb/2 + √ Kb.Cb = 9,60.10- 4 / 2 + √9,60.10-4. √10-2 =
4,8. 10- 4
+ √9,60. √10- 6
= 4,8. 10- 4
+ 3,1.10- 3
= 3,58.10- 3. Deci [HO-] =
3,58.10- 3 moli/L, iar pOH = -lg [HO-] = -lg(3,58.10- 3) = 3 – lg 3,58 = 3 – 0,554
= 2,446. pOH = 2,446, iar pH = 14 – pOH = 14 – 2,446 = 11,554. Deci
valoarea pH-ului este : pH = 11,554, iar pOH = 2,446.

Acizi, Baze. Reacții acido-bazice – Partea Experimentală

Sistematizată

a) Acţiunea soluţiilor de acizi asupra metalelor

Se introduc în cinci eprubete câte 4-5 mL de soluţie 2 N de HCl, HNO3,
H3PO4, H2SO4, CH3COOH iar în alte cinci eprubete tot câte 4-5 mL de soluţii
0,2 N din aceiaşi acizi. Se adaugă în toate eprubetele câte 2 granule de zinc
metalic, magneziu metalic, sârme de cupru sau un vârf de spatulă de pilitură de
fier. Se observă variaţia vitezei de degajare a hidrogenului în funcţie de tăria
acidului şi de concentraţia lui. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice care au loc
în eprubete.
Reacţiile chimice care au loc şi interpretarea fenomenelor din eprubete

a) Acţiunea soluţiilor de acizi asupra metalelor (Cu şi Zn)

- cu acizii minerali concentraţi:
Cuprul metalic : reacţionează energic instantaneu, la temperatura
camerei, cu acidul nitric (azotic) HNO3 concentrat, 65% . La încălzire (50-
60°C), reacţionează cu H2SO4 concentrat , cu formare de SO2 gaz iritant, care
formează cu apa acidul sulfuros.
Acid concentrat + Metal = Sare solubilă a metalului + Oxid de azot sau
sulf + Apă
1. 3 Cu + 8HNO3 = 3 Cu(NO3)2 + 2NO↑ + 4H2O
2NO + O2 = NO2 (gaz iritant maro –verzui pe pereţii eprubetei)
 2. Cu + 2H2SO4 = CuSO4 + SO2↑ + 2H2O
SO2 + H2O = H2SO3 (acidul sulfuros colorează în roşu hârtia de
filtru îmbibată în turnesol).

- cu acizii organici concentraţi la încălzire, în prezenţa unui exces de

oxigen:
Metal + Acid organic concentrat + Oxigen = Sare solubilă a metalului +
Apă
3. Cu + 2CH3COOH + O2 = (CH3COO)2Cu + 2H2O (soluţia se
colorează în albastru pe măsură ce cuprul se dizolvă în eprubetă)
Zincul metalic : reacţionează foarte uşor cu acizii minerali diluaţi (HCl,
H2SO4, H3PO4, HNO3, 0,2 N , 2N și concentrați ), cu degajare de hidrogen H2↑:
Metal + Acid mineral = Sare solubilă a metalului + Hidrogen
Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2↑
Zn + H2SO4 = ZnSO4 + H2↑
Zn + 2HNO3 = Zn(NO3)2 + H2↑
3Zn + 2H3PO4 = Zn3(PO4)2 + 3H2↑
Zincul poate reacţiona la temperatură ridicată (70-80°C) cu H2SO4
concentrat 98% , şi cu HNO3 , 65% (la temperatura normală), astfel:
Zn + 2 H2SO4 = ZnSO4 + SO2↑ + 2H2O
3Zn + 8HNO3 = 3Zn(NO3)2 + 2NO↑ + 4H2O
2NO + O2 = NO2 ↑(gaz iritant maro –verzui pe pereţii eprubetei)
Zincul reacţionează cu soluţiile apoase de CH3COOH, 2N, astfel:
Zn + 2CH3COOH = (CH3COO)2Zn + H2↑, cu degajare de hidrogen

b) Acţiunea acizilor asupra oxizilor bazici.

Se introduc, în șase eprubete, următorii oxizi metalici: în patru eprubete
câte un vârf mic de spatulă de HgO, și câte 5 mL soluții diluate de HCl, HNO3
0,2 N, H2SO4 0,2 N, CH3COOH, 0,2 N. În alte patru eprubete se adaugă câte un
vârf mic de spatulă de PbO şi se măsoară 5 mL H2SO4 , HCl, 0,2 N, HNO3 0,2
N,, CH3COOH, 0,2 N. Se repetă identic experienţele prin folosirea următorilor
acizi concentraţi: HCl, 37% HNO3, 65%, H2SO4 98% şi CH3COOH glacial
98.8% pentru fiecare dintre cei doi oxizi. . Să se observe fenomenele care au loc
în eprubete.
Separat, în cinci eprubete se adaugă câte un vârf mic de spatulă de FeO
peste care se măsoară circa 5 mL de soluții diluate de acizi: HCl, HNO3 0,2 N,
H2SO4 0,2 N, H3PO4 0,2 N, CH3COOH, 0,2 N. În alte cinci eprubete se poate
repeta experiența prin folosirea FeO și a acizilor concentrați (HCl, 37% HNO3,
65%, H2SO4 98% , H3PO4 85%, şi CH3COOH glacial 98.8%). Să se compare
intensitatea fenomenelor ce au loc și vitezele de reacție în funcție de
concentrațiile acizilor folosiți.
Reacţiile chimice care au loc şi interpretarea fenomenelor din eprubete
b) Acţiunea acizilor asupra oxizilor bazici (PbO, HgO ) prin încălzire
(70-80° C) și asupra FeO la temperatură normală Se folosesc soluţii
de acizi 2 N:
Oxid metalic + Acid = Sare solubilă a metalului + Apă

PbO + 2HNO3 = Pb(NO3)2 + H2O, nitrat de plumb ușor solubil.

PbO + H2SO4 = PbSO4 + H2O, sulfat de plumb solubil la fierbere
PbO + CH3COOH = (CH3COO)2Pb + H2O, acetat de plumb ușor
solubil.
PbO + 2HCl = PbCl2 + H2O clorură de plumb solubilă la fierbere
HgO + 2 HNO3 = Hg(NO3)2 + H2O. Se formează nitrat mercuric
ușor solubil la temperatură normală
HgO + CH3COOH = (CH3COO)2Hg + H2O, se formează acetat
mercuric ușor solubil, la temperatură normală
HgO + 2HCl = HgCl2 + H2O, se formează clorură mercurică ușor
solubilă, la temperatură normală
 HgO + H2SO4 = HgSO4 + H2O, sulfat de mercur (II) solubil la
fierbere.
La temperatura normală, reacționează ușor oxidul feros (FeO) cu acizii
minerali diluați

FeO + 2HNO3 = Fe(NO3)2 + H2O, nitrat feros ușor solubil.

FeO + H2SO4 = FeSO4 + H2O, sulfat feros ușor solubil la încălzire
FeO + H3PO4 = Fe3(PO4)2 + H2O, fosfat feros ușor solubil la încălzire
FeO + 2HCl = FeCl2 + H2O clorură feroasă ușor solubilă la temperatură
normală.
FeO + CH3COOH = (CH3COO)2Fe + H2O, acetat feros ușor solubil la
temperatura normală.
c) Acţiunea acizilor tari asupra sărurilor acizilor slabi
Se introduc în opt eprubete câte 5 mL soluţie 5% BaCl2, Na2CO3,
(NH4)2S, sau Na2S, CH3COONH4 , NH4Cl, CH3COONa, oxalat de amoniu,
(CH3COO)2Pb iar apoi se adaugă câte 3 mL soluţie H2SO4 5% în primele două
eprubete, iar în următoarele şase se adaugă câte 1 mL soluţie de H2SO4 5% .
Acizii tari deplasează acizii slabi din sărurile lor. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor
care au loc şi să se identifice produşii principali de reacţie formaţi.

c) Acţiunea acizilor tari asupra sărurilor acizilor slabi

Reacţiile chimice care au loc şi interpretarea fenomenelor din eprubete
Sare a acidului mai slab + Acid tare = precipitat (compus secundar) +
Acid mai slab
1. BaCl2 + H2SO4 = BaSO4↓ + 2HCl
Desăşurarea reacţiei este pusă în evidenţă prin adăugarea în eprubetă a
circa 1-2 mL soluţie de BaCl2 4-5% pentru identificarea anionului sulfat SO4 2-,
când rezultă un precipitat alb de BaSO4↓: SO4 2- + BaCl2 = BaSO4↓ + 2Cl -
(A)
 2. Na2CO3 + H2SO4 = Na2SO4 + H2CO3 (H2O + CO2↑)
3. (NH4)2S + H2SO4 = 2H2S↑ + (NH4)2SO4
Sau : 3. Na2S + H2SO4 = 2H2S2-↑ + Na2SO4. Anionii sulfură S2-
precipită când sunt în exces în soluţie .
4. NH4Cl + H2SO4 = HCl + (NH4)2SO4
5. CH3COONH4 + H2SO4 = CH3COOH + (NH4)2SO4, se poate
identifica fie anionul SO4 2-, prin reacţia (A) sau acidul acetic
CH3COOH - prin reacţia de esterificare cu etanol absolut:
CH3COOH + C2H5OH → CH3COOC2H5 (B) acetat de etil (miros
de fructe)
6. CH3COONa + H2SO4 = CH3COOH + Na2SO4
7. H4N+ - -OOC – COO- –NH 4+ + H2SO4 = HOOC – COOH +
(NH4)+2SO42 (SO42- + BaCl2 = BaSO4↓ + 2Cl- )
8. (CH3COO)2Pb + H2SO4 = CH3COOH + PbSO4↓ (alb)
d) Acţiunea bazelor asupra metalelor.
Se introduc în două eprubete câte 0,3-0,4 g pulbere de fier metalic şi
respectiv zinc şi se adaugă câte 7-8 mL soluţie de NaOH concentrat, 30-35%.
Se observă dizolvarea completă a metalului la încălzire şi degajarea de
hidrogen. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice ce au loc.
Reacţiile chimice care au loc şi interpretarea fenomenelor din eprubete
Metal + Bază + apă = Complex metalic solubil + degajare de hidrogen
d) Zn + 2NaOH + 2H2O = Na2[Zn(OH)4] + H2↑.
tetrahidroxozincat
disodic
Se formează un complex complet ușor solubil la încălzire
Fe + 2NaOH + 2H2O = Na2[Fe(OH)4] + H2↑.
tetrahidroxoferat
disodic solubil la încălzire
 Acţiunea bazelor tari asupra sărurilor bazelor slabe.
e1) Se introduc într-o serie de treisprezece eprubete, câte 5 mL soluţii 5%
din următoarele săruri: CuSO4, ZnSO4, FeSO4, FeCl3, NiSO4, Cd(NO3)2,
Al2(SO4)3, Co(NO3)2, AgNO3, (CH3COO)2Pb, CrCl3, Hg2(NO3)2, Hg(NO3)2,
MnCl2. Se adaugă apoi în fiecare eprubetă, câte 2-3 mL dintr-o soluţie de
NaOH 5% în porțiuni Se observă apariţia unor precipitate; la adăugarea de
NaOH în exces, unele precipitate se dizolvă. Care anume? Să se scrie ecuaţiile
reacţiilor ce au loc. Ce caracter au hidroxizii formaţi?

Reacţiile chimice care au loc şi interpretarea fenomenelor din eprubete

1. CuSO4 + 2NaOH = Cu(OH)2↓ + Na2SO4
albastru
2. ZnSO4 + 2NaOH = Zn(OH)2↓ + Na2SO4
alb gelatinos
3. NiSO4 + 2NaOH = Ni(OH)2↓ + Na2SO4
verde
4. FeSO4 + 2NaOH = Fe(OH)2↓ + Na2SO4
verde închis

5. FeCl3 + 3 NaOH = Fe(OH)3↓ + 3NaCl

(Fe2O3. nH2O)
maro-roşcat
6. Al2(SO4)3 + 6 NaOH = 2Al(OH)3↓ + 3Na2SO4
particule alb-gelatinoase
7. Co(NO3)2 + 2NaOH = Co(OH)2↓ + 2NaNO3
albastru-închis
8. AgNO3 + 2NaOH = AgOH + Na2NO3
2AgOH → Ag2O↓ + H2O
Brun-maro
 9. (CH3COO)2Pb + 2NaOH = Pb(OH)2↓ + 2CH3COONa
alb consistent
10. CrCl3 + 3NaOH = Cr(OH)3↓ + 3 NaCl
verde
11. Hg2(NO3)2 + 2NaOH = Hg2(OH)2↓ + 2NaNO3
Hg2(OH)2 → Hg2O↓ + H2O
cenuşiu -închis

12. MnCl2 + 2NaOH = Mn(OH)2↓ + 2NaCl

bej-maro

13. Hg(NO3)2 + 2NaOH = Hg(OH)2↓ + 2NaNO3

negru-cenușiu

e2) Se adaugă 4 mL de NaOH, 5% într-o eprubetă ce conţine 5 mL

soluţie de NH4Cl sau (NH4)2SO4. Se încălzeşte eprubeta, când se degajă
amoniac (NH3) ce se poate pune în evidenţă prin: miros, albăstrirea unei hârtii
roşii de turnesol umectată în prealabil şi ţinută la gura eprubetei, sau prin
apariţia unui fum alb, atunci când se apropie de gura eprubetei o baghetă
umectată în HCl concentrat. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor de formare şi de
identificare a amoniacului:
Reacțiile ce au loc:
NH4Cl + NaOH = NaCl + NH4OH (NH3↑ + H2O)
Sau: (NH4)2SO4 + NaOH = Na2SO4 + NH4OH (NH3↑ + H2O)
Când se apropie o baghetă umectată cu HCl , 37%:
NH3↑ + HCl, 37% = NH4Cl (clorură de amoniu → fum alb)
 e3) Se adaugă un vârf de spatulă de NaHCO3 solid în două eprubete ce
conţin 7-8 mL de apă distilată. Se adaugă în ambele 5-6 picături de fenolftaleină
0,1% . Ce se observă la încălzirea la circa 60-70°C a uneia dintre eprubetele cu
soluţie de NaHCO3, în care am adăugat în prealabil câteva picături de
fenolftaleină comparativ cu eprubeta cu soluţie de NaHCO3 care a rămas la
temperatura camerei? Să se studieze fenomenele ce au loc şi să se scrie ecuaţia
reacţiei chimice.

Reacția chimică ce are loc:

e3) 2NaHCO3 → Na2CO3 + H2O + CO2↑. În eprubeta cu soluţie de
NaHCO3 care a fost încălzită 3-4 minute şi în care s-a adăugat fenolftaleină
0,1% s-a colorat în roşu-carmin închis comparativ cu eprubeta ce conţinut
aceeași soluţie de bicarbonat de sodiu ce a rămas la temperatura camerei şi care
s-a colorat într-un roz deschis.
În urma încălzirii, a avut loc reacţia de mai sus, cu descompunerea
bicarbonatului de sodiu în carbonat de sodiu, fapt care a determinat creşterea
valorii pH-ului soluţiei spre mediu puternic alcalin (bazic) , cu închiderea
culorii soluţiei în roşu carmin închis comparativ cu eprubeta cu bicarbonat ce a
rămas la temperatura camerei şi în care pH-ul soluţiei a rămas mai scăzut (pH
slab bazic) , ce a condus la colorarea soluţiei în roz deschis.

f) Experiment. În patru eprubete se măsoară câte 4 mL de soluții diuate de

acizi și baze 5%, astfel: în prima eprubetă se măsoară 4 mL NaOH, 5% + 4 mL
de CH3COOH, 5% ; în a doua eprubetă: 4 mL NH4OH, 5% + 4 mL de HCl, 5% ;
în a treia eprubetă: 4 mL NH4OH, 5% + 4 mL de CH3COOH, 5% și în a patra
eprubetă: 4 mL NaOH, 5% + 4 mL de HCl, 5%. Se agită bine fiecare eprubetă
se încălzesc apoi 3-4 minute, se răcesc și se adaugă în fiecare exact 0,4 mL
soluție alcoolică de fenolftaleină 0,1% sau soluție apoasă de turnesol, 1%. Se
observă cu atenție fenomenele ce au loc în eprubete.
 Reacţiile chimice care au loc şi interpretarea fenomenelor din eprubete
Acid + Bază = Sare + Apă
f) Eprubeta 1: NaOH + CH3COOH = CH3COO-Na+ + H2O , acetatul de
sodiu este o sare cu hidroliză bazică, pH bazic.
Eprubeta 2: NH4OH + HCl = NH 4+ Cl- + H2O , clorura de amoniu este
o sare cu hidroliză acidă, pH acid.
Eprubeta 3: NH4OH + CH3COOH = CH3COO-NH4 + + H2O , acetatul
de amoniu este o sare cu hidroliză acidă sau bazică, în funcție de valoarea
constatelor de aciditate Ka, respectiv bazicitate Kb a acidului slab și bazei slabe.
pH acid sau bazic.
Eprubeta 4: NaOH + HCl → NaCl- + H2O , clorura de sodiu este o sare
cu hidroliză neutră, pH neutru. Reacția este ireversibilă (are loc numai de la
stânga la dreapta).
Bibliografie

1. Alina Ştefanache, Alina Monica Miftode, Maria Miftode, Chimie

Anorganică Experimentală, pag. 119-128, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi,
2007.
2. Victoria Aldea, Valentina Uivarosi, Chimie Anorganică-Principii
Fundamentale, pag. 435-450, Editura Medicală, Bucureşti, 2000.
3. Veronica Chiriac, Adrian Chiriac, Chiriac V.A. – Teste de Chimie
Anorganică, pag. 32-60, Editura Mirton, Timişoara, 1999.
4. Adrian Chiriac, Ciprian Radovan, Daniela Dascalu, Vlad Chiriac -
Compendiu de chimie generală pentru licenţă, Editura Universităţii de
Vest, Timişoara, 2005.
5. Adrian Chiriac, Veronica Chiriac – Curs de chimie-fizica generală,
Editura Universităţii, Timişoara, 1987.
6. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Chimie Analitică, pag 41-53, Editura
Universităţii de Medicină şi Farmacie “Grigore .T.Popa”, Iaşi, 2000.
7. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Metode Chimice și Instrumentale de
Analiză, pag. 53-122, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie
“Grigore .T.Popa”, Iaşi, 2007.
8. Robert Săndulescu, Simona Mirel, Cecilia Cristea, Radu Oprean, Bodoki
Ede, Simion Lotrean, Chimie Analitică Calitativă, ghid de lucrări
practice, pag. 120-174, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.