MĂSURAREA IMPEDANȚELOR

Generalităţi

Impedanţa este o mărime care caracterizează funcţionarea elementelor de circuit în curent

alternativ:

Unitatea de măsură a impedanţei este ohmul [Ω].

Impedanţa are un caracter mai complex decât rezistenţa, deoarece în curent alternativ

elementele de circuit prezintă, pe lângă proprietatea de rezistenţă (R), şi proprietăţile
de inductanţă (L) şi capacitate (C).

Inductanţa se măsoară în Henry (H).

Capacitatea se măsoară în Farad (F).

În circuitele de curent alternativ, inductanţa şi capacitatea se "manifestă"

prin reactanţele corespunzătoare care depind de frecvenţă.

Dacă f este frecvenţa curentului alternativ, atunci:

  este pulsaţia curentului alternativ;
  [Ω] reprezintă reactanţa inductivă;

  [Ω] reprezintă reactanţa capacitivă.

Exprimarea impedanţelor în numere complexe:

 Impedanţa unui grup RL serie: 

 Impedanţa unui grup RC serie: 

  Impedanţa unui grup RC paralel: 

Z - impedanţa complexă

R - rezistenţa de pierderi (partea reală)

j - unitatea imaginară complexă

Cu cât pierderile de energie în rezistenţa R sunt mai mici, cu atât calitatea elementelor
reactive (bobine şi condensatoare) este mai bună. Factorul de calitate, notat cu Q, se
defineşte prin raportul între reactanţa X şi rezistenţa R ale unui element de circuit:

Metodele de măsurare a impedanţelor în c.a. sunt asemănătoare cu metodele de măsurare a

rezistenţei electrice în c.c.

 Metoda substituţiei
 Metoda ampermetrului şi voltmetrului
 Metode de punte
 METODE DE PUNTE

Condiţia de echilibru a unei punţi pentru măsurarea R, L, C:

La o punte în echilibru produsele braţelor opuse sunt egale.

La o punte în echilibru rapoartele braţelor alăturate sunt egale.

Măsurarea rezistoarelor. Puntea Wheatstone

Schema electrică:

Elemente componente:

 Rx - rezistenţa de măsurat

 R3 - rezistenţă cunoscută şi variabilă în decade
 R1,R2 - rezistenţe cunoscute
 E - sursa de c.c.
 K1,K2 - întrerupătoare
 G - indicator de nul - galvanometru, aparat magnetoelectric cu zero la mijloc, de mare
sensibilitate
 Ra - rezistenţa de protecţie a aparatului indicator de nul, împotriva curentului de
dezechilibru iniţial

Utilizare:
  măsurarea precisă a rezistenţelor electrice

Funcţionarea:

 se echilibrează puntea, adică se reglează rezistenţa cunoscută şi variabilă R3 până când

aparatul de măsură indică valoarea zero a curentului.
 se scrie condiţia de echilibru a punţii, rezultând:

Măsurarea condensatoarelor. Puntea Sauty

Schema electrică:

Elemente componente:

 Cx, Rx - capacitatea necunoscută împreună cu rezistenţa armăturilor şi a terminalelor

de măsurat
 C3, R3 - capacitatea cunoscută şi variabilă
 R1, R2 - rezistenţe cunoscute
 u, f - sursa de c.a. de frecvenţă cunoscută f
 instrument indicator a valorii zero a curentului la frecvenţa f a sursei

Utilizare:

 măsurarea condensatoarelor electrice de bună calitate cu pierderi mici

Funcţionarea:

 se echilibrează puntea, adică se reglează condensatorul cunoscut şi variabil C3 şi

rezistenţa R3 până când aparatul de măsură indică valoarea zero a curentului
 se scrie condiţia de echilibru a punţii:

, rezultând relaţiile de calcul ale elementelor necunoscute:

şi

Măsurarea bobinelor. Puntea Maxwell

Schema electrică:

Elemente componente:

 Lx, Rx - inductanţa necunoscută împreună cu rezistenţa internă a înfăşurării

 C2, R2 - capacitatea cunoscută şi variabilă
 R1, R3 - rezistenţe cunoscute
 u, f - sursa de c.a. de frecvenţă cunoscută f
 instrument indicator a valorii zero a curentului la frecvenţa f a sursei

Utilizare:

 măsurarea bobinelor cu factor de calitate mic (Q=  Lx/Rx)

Funcţionarea:
 se echilibrează puntea, adică se reglează condensatorul cunoscut şi variabil C2 şi
rezistenţa R2 până când aparatul de masură indică valoarea zero a curentului
 se scrie condiţia de echilibru a punţii:

, rezultând relaţiile de calcul ale elementelor necunoscute:

şi