BULIMIA NERVOSA

Bulimia reprezintă o tulburare de comportament caracteristica mai mult femeilor, care începe de
obicei în adolescență (15-18 ani) sau la începutul vârstei adulte (21 ani), afectează femeile într-o
proporție de 9-10 ori mai mare decât bărbații.

Majoritatea persoanelor care suferă de bulimie consideră boala lor o rușine, nu o declară și se
învinovățesc pentru lipsa de control asupra propriei persoane. Se știe ca în țările dezvoltate peste 1,5
% din femei suferă de bulimie, iar cele mai vulnerabile sunt elevele şi studentele, ele reprezentând
între 4 şi 8% din numărul bulimicilor

Simptome
Semnele și simptomele posibile ale bulimiei sunt:

 Teama de a câștiga în greutate

 Teama lipsei de control asupra comportamentului alimentar
 Preocuparea pentru greutatea corporală și forma fizică
 Provocarea vărsăturilor sau practicarea exercițiilor fizice în mod excesiv
 Folosirea laxativelor, diureticelor sau clismelor
 Limitarea caloriilor sau evitarea anumitor alimente
 Majoritatea persoanelor cu bulimie au greutatea normală sau au puțin peste greutate, motiv
pentru care este posibil să nu fie evident că ceva nu este în regulă.

Următoarele pot fi semnale de alarmă:

 Persoana își face griji sau se plânge că este gras/ grasă
 Are o atitudine negativă în ce privește propriul corp
 Nu dorește să iasă în public
 Face exerciții fizice în mod excesiv
 Are răni / cicatrici la articulații sau pe mâini
 Merge la toaletă chiar după sau în timpul meselor
 Se hrănește incontrolabil

Cauze
Cauza exactă a bulimiei nu este cunoscută. Sunt mulți factori care joacă un rol declanșator în apariția
tulburărilor de alimentație, cum ar fi: sănătatea emoțională, presiuni din partea colegilor, moșteniri
genetice, afecțiuni psihologice și altele.

Factori de risc
Fetele si femeile sunt mai probabil sa sufere de bulimie. Bulimia debuteaza de obicei in adolescenta
tarzie sau maturitate devreme. Factorii care cresc riscul de bulimie sunt:

 Factorii biologici. Persoanele cu rude de gradul 1 (frati, surori, parinti sau copii) care au o
tulburare alimentara pot dezvolta la randul lor o tulburare alimentara. Riscul creste daca esti
supraponderal in copilarie sau adolescenta.
  Aspecte psihologice si emotionale. Depresia, tulburarile de anxietate sau abuzul de
substante sunt strans legate de tulburarile alimentare. Persoanele cu bulimie au o imagine
negativa despre ele. In unele cazuri, evenimentele traumatizante si stresul din mediu pot fi
factori care contribuie la declansarea bolii.

 Alimentatia. Persoanele care tin diete de slabit au risc crescut sa dezvolte tulburari

alimentare. Multe persoane cu bulimie isi restrictioneaza sever caloriile intre episoadele de
supraconsum, care declanseaza nevoia de a se supraalimenta si de a relua ciclul vicios. Alti
triggeri pot fi stresul, stima de sine scazuta, alimentele si plictiseala.

Complicatii
Bulimia poate sa provoace numeroase complicatii severe si amenintatoare de viata. Posibilele
complicatii sunt:

 Stima de sine scazuta si pobleme privind relationarea si functionarea sociala

 Deshidratarea, care determina probleme medicale majore, precum insuficienta renala
 Probleme cardiace, precum palpitatiile sau insuficienta cardiaca
 Carii dentare si boala gingivala
 Absenta menstrelor sau menstre regulate
 Probleme digestive
 Anxietate, depresie, tulburari de personalitate sau tulburare bipolara
 Consumul nepotrivit de alcool si medicamente
 Auto-vatamare, ganduri suicidale sau suicid

Tratament
Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologică (inclusiv consiliere nutrițională) şi
uneori medicaţie antidepresivă. Numărul celora care solicită ajutorul specialiștilor este foarte mic, în
ciuda existenței diferitelor scheme terapeutice eficiente. Conform rezultatelor unui studiu recent,
urmează un tratament adecvat doar una din zece persoane afectate de bulimie nervoasă. Consilierea
psihologica în cazul celor care suferă de bulimie cuprinde:

- terapia cognitiv comportamentală;

- încercarea de a schimba anumite modele comportamentale şi gândirea defectuoasă
caracteristice bolii;
- diminuarea grijilor în legătură cu aspectul fizic şi greutatea corporală;
- înţelegerea şi eliminarea elementelor care pot declanşa episoadele bulimice prin consiliere
interpersonală şi înţelegerea propriilor sentimente;
- dezvoltarea unui plan individualizat (PI) si normalizarea obiceiurilor alimentare

Medicamentele antidepresive pot ajuta la reducerea simptomelor bulimiei, atunci când sunt utilizate
împreună cu psihoterapia. Se folosesc mai ales inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și
fluoxetina.

Preventie
Este greu de spus dacă bulimia și alte afecțiuni din sfera tulburărilor de alimentație pot fi prevenite.
Motivul care duce la declanșarea acestor manifestări nu este cunoscut, dar cu certitudine,
componenta socială și standardele de frumusețe ale omului modern reprezintă un important factor
determinant. O soluție poate să fie aceea de a-i face pe adolescenți, mai ales, să înțeleagă că trupul
„ideal”, promovat de mass-media, este departe de a fi realist.

 Alcătuirea unei imagini sănătoase despre propriul corp

 Luati mese in familie, regulat si intr-o atmosfera de voie buna

 Evita sa vorbesti acasa despre greutate. Mai degraba, concentreaza-te pe adoptarea unui stil
de viata sanatos.

 Descurajeaza dietele, mai ales daca implica un comportament nesanatos, precum postul,
folosirea suplimentelor de slabit, laxativele sau voma autoindusa

 Vorbeste cu medicul de familie – el poate identifica indicatorii unei tulburari alimentare si

poate ajuta la preventia dezvoltarii acesteia.

 Daca observi ca o ruda sau un prieten are probleme alimentare care ar putea indica o
tulburare alimentara, vorbeste cu acea persoana in legatura cu aceste lucruri si ofera-ti
ajutorul.