”Scopul argumentaţiei sau al discuţiei nu trebuie să fie victoria, ci progesul. ” Joseph Joubert
1
manageriale: de planificare, de organizare, de motivare-antrenare, de coordonare, de control-
evaluare şi de realizare a obiectivelor propuse.
.Comunicarea devine astfel o filosofie a managerului şi nu o acţiune mecanică
.Resursele strategice ale oricărei organizaţii devin informaţia, cunoaşterea şi
creativitatea.
Comunicarea managerială este legată de funcţiile managementului, de funcţiile
comunicării şi de cultura organizaţională.
Scopul comunicării manageriale este de a realiza un flux informaţional corect, pertinent
şi eficient pe orizontala şi verticala structurii organizaţionale.
Astfel, comunicarea se realizează după anumite norme profesionale, etice şi morale ce
asigură stabilitatea şi funcţionalitatea organizaţiei.
De aici apar și caracteristicile comunicării manageriale, precum :
Formularea clară şi fără ambiguitate a mesajelor;
Transmiterea rapidă şi nedistorsionată a mesajelor;
Descentralizarea decizională;
Profesionalism înalt.
Rolurile comunicaţionale ale comunicării manageriale sunt :
Interpersonale, caracterizînd capacitatea managerului de a organiza, coordona,
influenţa şi reprezenta o structură organizatorică;
Informaţionale, vizează capacitatea managerului de a culege, prelucra, sintetiza,
monitoriza şi transmite informaţii spre interiorul organizaţiei, cît şi exteriorul
acestuia.
Decizionale, evidenţiind capacitatea managerului de a rezolva rapid, competent şi
eficient anumite disfuncţionalităţi, ca şi abilitatea diplomatică de gestionare a
conflictelor.
Activitatea zilnică reală a unui manager, precum eu, ca sef al Secției resurse umane a
Inspectoratului de poliție Bălți al IGP al MAI o regăseam în:
Comunicarea orală şi scrisă;
Elaborarea strategiilor manageriale;
Reprezentare (internă, externă).
Managementul resurselor umane include în sine motivare, antrenare, încurajare, sfătuire,
gestionarea conflictelor.
Pentru ca Relaţiile Publice să fie un instrument eficient în orice situaţie, managementul
trebuie să aibă o concepţie clară despre dimensiunile rolului lor - care include consiliere,
2
cercetare si planificare - dincolo de comunicare. În acest domeniu se cauta echilibru între
realizarea comunicării şi consilierea şi instruirea strategică a tuturor membrilor administraţiei, in
legatură cu reponsabilităţile lor de comunicare.
Astfel, lipsa de comunicare interna, atăt pe orizontală (intre angajati), căt si pe verticală
(între management şi angajaţi) poate deveni un factor negativ important în determinarea unui
moral scăzut al angajaţilor. La aceasta se poate adăuga şi o interacţiune de proastă calitate cu
celelalte publicuri ale administraţiei publice, care poate duce la lezarea reputaţiei acesteia, pentru
că angajaţii sunt în prima linie a orcărei organizaţii.
Comunicarea managerială eficace şi eficientă este deci una dintre variabilele şi în acelaşi
timp unul dintre instrumentele strategiilor de schimbare a organizaţiei, implicit a strategiilor
rezultante referitoare la resursa umană. Ea poate contribui la ajustarea atitudinilor, a "modului de
a privi lucrurile" şi la schimbarea comportamentelor. Misiunea şi obiectivele comunicării
manageriale sunt strâns corelate cu schimbarea organizaţională şi cu caracteristicile mediului în
care funcţionează organizaţia. Deaceea prin faptul comunicării este și va fi necesar să se asigure
un mod eficient de informare, educare, instruire şi motivare prin crearea unui climat care să
încurajeze schimbul de informaţii, păreri, idei, să asigure satisfacţia în muncă şi productivitatea
individuală.
Angajatul trebuie să înţeleagă:
ce produce organizaţia,
politica organizaţiei,
regulile şi standardele acesteia, precum şi mediul extern căruia organizaţia trebuie
să-i facă faţă.
În paralel, prin comunicare trebuie să se asigure crearea şi menţinerea unei imagini
pozitive a conducerii organizaţiei în faţa auditoriului intern şi extern organizaţiei.Totodată,
comunicarea managerială are un rol important în întărirea spiritului de echipă, a sentimentului de
apartenenţă la organizaţie, în perfecţionarea deprinderilor angajaţilor. Prin comunicare se pot
identifica şi dezvolta talentele angajaţilor şi chiar spiritul antreprenorial, se poate sprijini dorinţa
de perfecţionare şi autodezvoltare a acestora.
Dacă să concluzionăm, indiferent de specialitatea managerului şi cât de bine este pregătit
profesional, succesul lui e condiţionat de abilitatea de a comunica pertinent şi eficace;
Are o formă de comunicare umană;
Particularităţile comunicării sunt impuse de scopul, obiectivele şi rolul ei în
cadrul structurii organizaţionale;
3
Stabilitatea, coeziunea şi eficiența organizaţiei depinde de fiabilitatea şi
rapiditatea comunicării;
Necesitatea posedării de către manager a metodelor şi tehnicilor de comunicare;
Între comunicarea managerială şi cultura organizaţională există o strînsă
interdependenţă;
Importanţa comunicării manageriale este condiţionată de ponderea ierarhică.
Unele concepte, relații, funcții sunt indefinibile, dacă nu abordăm prin prisma Teoriei
Sistemice și în Plan Strategic. Deaceea, în continuare vom releva și așa aspect.
Management
Organizația
1. „cadrul institutionalizat in care mai multi indivizi conlucreaza pentru a atinge un anumit
scop”;
2. „sistemele sociale in interiorul carora dominante sunt raporturile scop-mijloace”.
Subsistemele organizației
4
management sunt: intelligence (alegerea de informatii), design (conceperea modelului de
actiune) si choice (optiunea de ordin strategic). Semnalarea unei probleme este urmata de
conceperea unui model prin care aceasta poate fi rezolvata, rezolvare care implica optiuni in faza
de executie a planului.
Deciziile privind scopurile pe care la vireaza o institutie sunt luate la un nivel strategic. Este
vorba de decizii pe termen lung, cum ar fi lansarea de produse noi pe piete de desfacere sau
utilizarea de noi strategii comerciale.
Mijloacele care urmeaza a fi folosite formeaza obiectul unor decizii la nivel tactic (decizii pe
termen mijlociu, de aproximativ un an). Exemplu: bugetul alocat campaniilor publicitare.
Deciziile imediate (pe termen scurt) – privind programul de lucru, ritmul de acumulare sau
desfacere a stocurilor – sunt luate la nivel operational.