SIMBOLISMUL, S II, bacalaureat

- Simbolismul este o mișcare artistic și literară care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea naturalismului și
parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu
ajutorul simbolurilor;
- Jean Moreas „Le symbolisme” – 1886;
- Poeți: Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarmé;
- În România – teoreticianul Alexandru Macedonski- „Literatorul”.
Caracteristici:
- Tonul este intim și confesiv;
- Este prezentă emoția și muzica interioară a ideii;
- Cultivarea simbolului, a sugestiei, stările sufletești nedefinite;
- Repetarea unui cuvânt cheie, care devine laitmotiv;
- Cultivarea versului liber;
- Corespondența dintre senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii;
- Muzicalitatea interioară a versurilor;
- Raportul dintre simbol și eul poetic nu este exprimat, ci sugerat;
- Exprimarea unor stări sufletești, precum: spleen-ul, angoasa, oboseala psihică, disperarea, apăsarea sufletească, nevroza,
anxietatea, toate fiind sugerate, fără a fi numite;
- Tema – condiția nefericită a poetului într-o societate superficială, meschină, incapabilă să perceapă, să înțeleagă și să aprecieze
nivelul artei adevărate;
- Cromatica – fie exprimată direct, fie prin corespondențe;
- Olfactivul este dat de mirosuri puternice;
- Poeți români: Ion Minulescu, George Bacovia, Ștefan Petică, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, Elena Farago.

Model rezolvare încadrare în simbolism

Se dă textul:
,,Stau…şi moina cade, apă, glod…
Să nu mai ştiu nimic, ar fi un singur mod-
Un bec agonizează, există, nu există,-
Un alcoolic trece piaţa tristă.
Oraşul doarme ud în umezeala grea,
Prin zidurile astea, poate, doarme ea,-
Case de fier în case de zid,
Şi portile grele se-ncid. […]’’
(George Bacovia, Nocturnă)
Discursul poetic se focalizează, în curentul simbolismului, pe tema condiţiei artistului damnat, dar şi a lumii citadine periferice. Un
prim argument care încadrează textul ,,Nocturnă’’ în simbolism este cultivarea simbolului, a sugestiei, iar stările sufleteşti sunt
nedefinite şi prezentate cu ajutorul unor resurse expresive: personificarea ,,un bec agonizează’’sugerează capacitatea nefastă a
morţii de a acapara întregul univers exterior şi interior al subiectului liric, iar epitetul ,,piaţa tristă’’reliefează ideea unei existenţe
sociale al cărei destin nu se poate aşeza decât sub auspiciile inevitabile ale eşecului. Un alt argument care justifică încadrarea
poeziei ,,Nocturnă’’în acest curent literar este prezenţa versului liber: ,,Un bec agonizează, există, nu există’’.

Palind
G.Bacovia
Apartenenta la simbolism
Simbolismul este un curent artistic şi literar apărut în Franţa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca reacţie la retorismul
romantismului şi la impersonalitatea parnasianismului. Poeţii simbolişti cultivă o subiectivitate acută, marcată de stări sufleteşti vagi,
obscure, imprecise, prin folosirea, ca mijloace expresive, a sugestiei , a simbolului şi a corespondenţelor. Ei aduc spaţiul citadin în
imaginarul poetic şi cer ca poezia să fie muzică înainte de orice. Cel mai important reprezentant al simbolismului în literatura
română este George Bacovia.
Poezia "Pălind" are toate caracteristicile unei poezii simboliste.
În primul rând, ea este expresia unei intense subiectivităţi, explicit prezente în text prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric:
verbul la persoana I "sunt" (4 apariţii în text) şi pronumele personal de persoana I "mi" (2 apariţii în text). Aşadar, din cele 12 versuri
ale poeziei, 6 ( jumătate) vorbesc direct despre eul liric.
În al doilea rând, poezia este simbolistă prin exprimarea unor stări sufleteşti vagi, obscure, amestec de tristeţe, melancolie şi
deprimare. Eul liric rătăceşte solitar prin oraşul pustiu, sub apăsarea singurătăţii , a lipsei de comunicare cu semenii săi şi a
presentimentului morţii.
A treia trăsătură simbolistă a poeziei este folosirea simbolului pentru exprimarea trăirilor interioare. Oraşul pustiu este un simbol al
deşertului interior, sufletesc. Becurile cu lumină pală sunt simboluri pentru lipsa de forţă vitală a eului liric.
În al patrulea rând, poezia aparţine simbolismului prin folosirea sugestiei. Stările nu sunt numite, poetul refuză discursivitatea,
preferând să comunice indirect, aluziv, prin asociaţii de idei. Astfel, nicăieri, pe parcursul poeziei nu se vorbeşte deschis - chiar şi
metaforic - despre o suferinţă sufletească a eului liric. Autorul se mulţumeşte să descrie un decor dezolant, pustiu, plasat paradoxal
în mijlocul a ceea ce ar trebui să fie locul de întâlnire al oamenilor: piaţa unui oraş. Lipsa oamenilor, lumina slabă a becurilor, câinii,
canalele, toate acestea însă creează un univers alienant care vorbeşte indirect despre chinul unui om singur, sufocat de lipsa
comunicării cu ceilalţi semeni ai săi. "Râsul hidos" care îl însoţeşte pe eul liric - şi despre care nu ştim al cui este - şi "jocurile de
umbre ce dau nebunie" sunt sugestii ale unei apropiate rătăciri mentale.
În sfârşit, dezideratul simbolist al muzicalităţii este atins de Bacovia prin folosirea refrenului "Sunt solitarul pustiilor pieţe", reluat de
trei ori, prin repetiţia laitmotivului "umbra" - simbol al solitudinii - şi a adjectivului "pal" (sugestie a extincţiei treptate), care apare de
două ori ca atare şi o dată în rădăcina verbului "pălind".