Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
societate obedientă
Psihicul uman este construit pentru a rezista doar la o anumită presiune, iar în
lumea noastră superconectată, în timpul unei crize globale, stimulii de stres pe
care îi primim într-o singură zi sunt astronomici. Psihicul are câteva mecanisme
de apărare, cum ar fi lupta sau fuga, disonanța cognitivă, negarea, sindromul
Stockholm etc., dar într-un moment ca acesta este posibil să le experimentați
pe toate.
În prefața cărţii O lume nouă curajoasă (Brave New World), Aldous Huxley ne-a
avertizat că o minoritate din lumea noastră exploatează în mod deliberat și cu
succes psihologia de masă pentru interese comerciale și politice.
„Oamenii obișnuiți, care pur și simplu își fac treaba fără să manifeste o ostilitate
specială din partea lor, pot deveni agenți într-un proces distructiv teribil. Mai
mult, chiar și atunci când efectele distructive ale activității lor devin clare și li se
cere să întreprindă acțiuni incompatibile cu standardele fundamentale de
moralitate, relativ puține persoane au resursele necesare pentru a rezista
autorității.” – Stanley Milgram, Capcanele Obedienței (The Perils of Obedience),
1974
În plus, autoritățile oficiale ale noilor politici Covid oferă exemple mai concrete
despre modul în care această dinamică se comportă. O filmare recentă din
Australia arată un polițist de sex masculin care sufocă o femeie pentru că a
purtat o mască în mod necorespunzător, iar în întreaga lume, cei care se
supun regulilor sunt din ce în ce mai violenți și mai agresivi față de cei care nu
se supun.
Există și un videoclip al unei femei care spune către doi copii mici că speră ca
ei să moară pentru că nu poartă măști.
„La început, unii prizonieri s-au revoltat sau s-au luptat cu paznicii. Patru
prizonieri au reacționat cedând emoțional ca o modalitate de a scăpa de
situație. Un prizonier a dezvoltat o erupție pe întregul trup (reacţie
psihosomatică) când a aflat că cererea lui de punere în libertate a fost respinsă.
Alții au încercat să facă față situaţiei prin a fi prizonieri buni, făcând tot ceea ce
paznicii voiau ca ei să facă. Unul dintre ei a fost chiar poreclit «Sarge» (sergent),
pentru că era atât de prompt în executarea tuturor comenzilor.” – Experimentul
închisorii Stanford
3. Când oamenii sunt puși într-o relație medic-pacient, cei aflaţi în rolul
de pacient vor dezvolta un sentiment de neputință și neajutorare.
Relația medic-pacient este poate cea mai exploatată din punct de vedere
economic și psihologic în societatea de azi. Este baza medicinii moderne și
este o mare afacere. Influența pe care o au medicii asupra pacienților este
totală, iar societatea noastră este redimensionată, masele fiind poziționate ca
pacienți care este nevoie să delege toate deciziile medicale unei clase de elită
de medici și experți autorizați.
Una dintre cele mai importante observații făcute despre Experimentul Stanford
este faptul că niciunul dintre participanți nu a realizat schimbările din propria
personalitate. Motivul are legătură cu faptul că nici paznicii și nici prizonierii nu
au putut vedea întreaga imagine de ansamblu a ceea ce se petrece și cum toți
s-au schimbat.
Exact asta se petrece acum, deoarece aceste dinamici psihologice sunt puse în
joc la nivel de masă. Ca răspuns la noul stres din viața noastră, ne reorganizăm
pentru a ne conforma, a fi ascultători și a ne auto-cenzura.