Sunteți pe pagina 1din 171

Rosemary Carter 189

TREZIREA LA VIATA
R O S E M A R Y CARTER

TREZIREA LA VIATĂ

fltCRIS
Coperta : A N D Y

© 1979, Rosemary Carter

THE AWAKENING

Horlequin S A.

In româneşte de : lrîna Trandafirescu


Toate drepturile a s u p r a acestei ediţii în limbo
româna aparţin editurii ALCRIS.
— Nu mâ poţi o b l i g a
— Ji-om mai arattit cum procedez, spuse e!
zâmbind. M i - a i c ^ e U e L n&efeadele ? Vrei din
nou sa rnâ provoci ?
— NHUU b & ^ o t ş i e s ctrfiuu,
— N i r p ^ f t rimtftfr niet ; rwâcaT cuitîrre, rru-«
aşa ?
Editor: Aurelion M î e u And^
Consilier editorial : Troian foncu
Lector : Angeia Vasile

ISBN 9 7 3 - 5 8 0 - 1 7 9 - 5 .

Co\ec#w,M>MâmCt
CAPITOLUL 1

Era miezul zilei şi Robyne S b a n se întorcea


de Ia râu. Era cu f r u n t e a umeda şi respiraţia
întretâiatâ, pentru câ drumul era accidentat şî
ea ducea o g â l e a t â plina cu apa. Privi îngri-
jorata spre cerul african lipsit d e nori. D a c a ar
putea ploua ! Se împlinise deja o luna de când
li se tâiase a p a . Ploaia le-ar fi permis creşte-
rea recoltei şi deci, plata facturilor. Factura de
a p a avea sâ fie plâtitâ prima...
— Robyne ! Robyne !
Fratele ei d e cincisprezece ani cobora panta.
— Uite, Robyne, o scrisoare ! E pentru tata.
El îi întinse plicul. Robyne se încrunta, pri-
vind scrisul necunoscut. Expeditorul nu trebuia
sâ afle... M a i târziu, se întreba de ce-i venise
acest gând.
Ea citi repede scrisoarea. V ă z â n d chipul su-
rorii sale, Micky se îngrijora.
- Ce este, Rob ?
- Nu ştiu. Lasâ-mq sâ mâ gândesc...
Fata deveni palida, desi chipul ei e r a bron-
zat, •
- De la cine este ?
- D e a n Mornay.
Ea încerca sâ-şi s ^ p a n e a & o a vocea. Era inu-
til sâ-i a l a r m e z e p e ai s B / m m n t e de-a fi în-
ţeles tot ce implica aceasta scrisoare.
- D e a n M o r n a y ? Domnul care a cum parat
ferma lui C h a r i i e Lang ?
Robyne încuviinţa.
- Ar fi putut şfi c ă tota şi mama au .murit...
D e ce-i scrie tatei ?
& n m b c k î ^ î o ^ *fe>ar lerana lui Chariie
Lang, $e g ă r z i i f a t a . impâtori scrisoarea şi o
vârî m buxurnarul feb^fer.
- Mîcky, i a g â l e a i a şi d u - l e sâ uz4 răsadu-
rile, <ipo5 intoafoe-ie ta m u şi adu ©pa. Trebuie
sa mem grija âe dovted, o a şi câr>d ar fi de
aur. -
- B'tne, tiar i u unde te duci ?
Bâiatul se încruntă. N u e r a obişnuit s-o vadâ
pe Robyne lăsând t r e a b a a l a i d e devreme. M u n -
cea cu înverşunare^ iar Micfey nu raai văzuse
pe nimeni muncind astfel.
- Aoasâ. A m nişte-afaceri de aranjat,
Afaceri... m M i n e r a l ea se g â n d e a i n timpul
lucrului >pe c â m p , s â p â n d f i u d â n d . Işâ f â c e a
planuri în timp ce cana a p a de la râu. Aceaslâ
mutică e r a epuizanta, d a r vitala p e n t m o f t u r i ,
pentru câ municipalttoteq le tăiase a p a . Astăzi
însâ, Robyne a v e a nevoie de linişte pentru a se
gândi la a c e a s t a problema.
D e a n Mornay,.. Trebuia sâ-1 fi- vizitat mai
devreme, într-una din rarele ei ieşiri în oraş. N u
se dusese sâ i se prezinte, dar aflase cine era :

6
noul proprietar al fermei Iui Chariie, la sud de
Granietkcp, ferma familiei Sioarv...
Singura în camera ei, Robyne închise ochii,
încercând sâ-şi a d u c ă aminte înfăţişarea aces-
tui b a r b a t Nu-şi a m i n t e a trasaturile chipului
tui, d a r îşi reamintea o silueta înaiiâ şî subţire,
nişte ochi negri şi un pâr brun. Prezenţa lui
e m . puternica şi autoritara. Era mm hirte sâ
emise lu pta împătri vai acestu i bâdhat, s a u sâ-i
cear© o favoare. Şl totuşi R o b p e trebuia s-c
facâ, d a c a voia s a r â m a n â CM foaţM şi sopa sa.
Cofiţmutul scrisorii releva faptul câ D e a n Mor-
nay e r a dtetinatomi ipotecii; asupra f e r m e i Gra~
rrietkop şi pâresa g a t a sa p u n ă sechestru p e e a
înaintea marţii părinţi lor, într-un accident de
maşina; Robyrre n u ştia câ total sâcr ipotecase
ferma,, unui vecin şi prieten^ Chariie Lang, Plă-
ţile erau foarte întârziate. La m o a r t e a ' părinţi-
!®r,. fota îşi dîâriuse se ara a d e starea financiara
disperata şi fu incapab'Jâ sa i^âteascâ tcrtefe *
iunsaure. Chariie Lang n-o somase sâ plâieascâ.
Ea nu ştia câ la vânzarea fermei sale, Chariie
cedase şl ipotecar Iar no&feji proprietar. Acest
dtifimabam- brui?al, venit efe Ia Deam M o r n a y , o
şocase.
Scrisoarea era politicoasa, dqr mesajul era
clar şi net. D a c a restanţele n-aveau sâ ffe pfâ-
tite, iar plâţile lunare respectate, D e a n Mbrnay
a v e a sâ fqcâ a p e i I a procedurile* Legale.
D a c a ei a v e a sa-şt pună cmenrdîvŞarea m prac-
tica, Robyne şî a i sâi aveau se romârra fâra

7
.casa şi sâ fie despărţiţi, Ea însâ era ferm ho-
tărâtă sâ-şi păstreze familia unita, chiar daca
pentru asta ar fi trebuit sâ-şi d e a viaţa. Lupta
avea sâ î n c e a p â chiar în aceasta d u p â - a m i a -
zâ, dar fârâ graba. Pentru a reuşi, ea trebuia
sâ ştie foarte bine ce va spune şi ce atitudine
trebuia sâ adopte. N
„Trâim într-o lume condusa" de bârbaţi, dra-
ga mea Robbie... O femeie singurâ e vulnera-
bilâ. în toate discuţiile privitoare la afaceri sau
finanţe, ea trebuie sâ fie foarte.puternicâ daca
nu vrea sâ piardă." Cuvintele mamei sale îi
erau încâ proaspete în memorie. Robbie revâ-
zu acel chip frumos şi delicat al mamei saie,
care nu p â r e a deloc al unei neveste de fermier.
Nici Edward Sloan nu fusese un fermier în ade-
vâratul sens al cuvântului, iar toate problemele
actuale d e - a col o veneau.
„ D a c â vreodatâ se va întâmpla ceva c u * t a -
tâl tâu şi cu mine, Robyne, promite-mi câ veţi
râmâne cu toţii împreunâ", îi spusese mama ei
in alta zi.
Fiind cel mai mare copil a l familiei, e a pro-
misese, f â r â sâ înţeleagâ. Atunci, eventualita-
tea unei despărţiri nu se întrevedea. Sâ fi avut
mama ei presentimentul accidentului, cu o Tuna
înainte ?
Fata se apropie de oglindâ şi se privi cu
atenţie. In general n-o deranja aspectul ei bă-
ieţesc, în oglindâ, îşi vâzu chipul oval şi pârlit
de soare, ochii mari care-şi schimbau culoarea
dupâ starea sufleteasca. Erau câteodatâ verzi

8 9
ca marea, sau cenuşii şi misterioşi/ Puteau
scânteia ca d o u a pietre preţioase, d a r Robyne
nu era conştienta. Buzele erau cornoase şi na-
sul mic, puţin cârn. Avea un pâr castaniu fru-
mos, dar îl ţinea legat Ia spate într-o c o a d a
de cal.
Chipul promitea sâ fie de-o frumuseţe ex-
cepţionala, dar se citea pe el tinereţea şi fragi-
litatea, Robyne nearâtându-şi cei douâzeci de
ani. M a i mult ca niciodatâ, trebuia fâcut ceva ;
altfel, lupta avea sâ fie pierdutâ înainte chiar
de a fi începută;
în bucqtârie, unde Anna îşi fâc£a treburile,
se auzea zgomot de cratiţe. Robyne o strigâ.
U n chip mic, plin d e transpiraţie, îşi f â c u a p a -
iţi a în camerâ.
- Tg credeam Ia c â m p !
Robiyne îi întinse o foarfecâ.
Ai putea sâ-mi t a i pârul ?
O astfel de cerere, fâcutâ Ia acea orâ din zi,
era cel puţin surprinzâtoare, iar fata o privi
uluitâ.
- Taie-I scurt, ordonâ Robyne, foarte scurt !
- Dar ce ţi s-a întâmplat ?! exclamâ A n n a .
Ai fâcut insolaţie ?
Robyne nici m â c a r nu zâmbi. Fârâ sâ spunâ
un cuvânt, îi" întinse surorii sale scrisoarea. Z â m -
betul dîspâru de pe buzele mezinei. C â n d îşi
ridica ochii de pe scrisoare, buzele îi t r e m u r a u
şi era foarte palida.
- Vom pierde ferma ?
- Nu, dacâ reuşesc sâ evit asta.
— Dor h-avem bani.*. .
— Am sâ mâ d u c sâ discut cu domnul D e a n
• Mornay.
în ochii verzi a i lui Robyne scânteie o lumi-
niţa bâtâioasâ.
— latâ de ce vreau sâ am pârul scurt.
— C a sâ nu-i pari frumoasa ?
— N u , ca sâ mâ c r e a d â bâiat.
— Oricum, n-ai sâ reuşeşti sâ araţi ca t a t a I
— Aş fi fâcut-o d a c â a r fî fost posibil, d a r e l
nu va crede. Astfel c â voi fi Robert Stoan, fiul
cel mare... Intr-o zi, m a m a m-a p r e v e n i t ; t r ă -
im într-o lume condusa de bârbaţî, Anne. V o i
avea mai multe şanse d a c â domnul M o r n a y
mâ va crede b â i a t ; vom putea discuta pe picior
de egalitate... H a i d e , nu mai ezita şi taie.
C u lacrimi în ochi, A n n a începu sâ taie, iar
Robyne pârea sâ n u înţeleagâ tristeţea surorii
sale ; conta doar sâ păstreze ferma şi familia
unita. N u trebuia sâ se gândeascâ la pâr, a v e a
oricum sâ creascâ. D a c â mama ei nu s-ar fî
opus, l-ar fi fâiat d e mult. Avea mereu proble-
me cu el când încâleoa p e Flash, catul ei, şr
galopa prin vântul savanei, sau când lucra Ic
câmp.
C â n d Anna terminâ, Robyne se privi în oglin-
da. O c h i i ei cenuşii şi misterioşi a t r â g e a u aten-
ţia. Pe ea însâ, n - o p r e o c u p a u ochii, cî d o a r a s e -
m â n a r e a cu un b â i a t . ,
Silueta ei fina s e m â n a cu a unui b â i a t Pur-
ta ca de obicei o pereche de pantaloni din ve-

10
Iur reiat şi o câmaşâ în carouri, destul d e larga
pentru a-i ascunde 1 sânii.
— Ai sâ-i spui d e t a t a domnului M o r n a y ?
întreba Anna.
— In mei un caz l Altfel, nu vom mai a v e a
nici o şansa. D i n scrisoare reiese câ el nu ştie
d e accident. A m sâ-i spun, poate, c â a m des-
chis scrisoarea pentru câ.. tata e plecat î n că-
lătorie... EL,, of, nici nu ştiu, Anna, dar a m sa
găsesc eu ceva.
— Ai sâ minţi, îi reproşâ mezina.
* — Sunt momente c â n d minciuna e justifica-
tâ...
A n n a o privea curioasâ cum se p r e g â t e a .
— Nu-ţi este frica ?
— Nu-mi pot permite.
D e fapt, când se urca în şa, Robyne e r a te-
rorizata. Avusese o impresie ciudata c â n d îl vă-
zuse pe Dear> Mornay în oraş. întâlnirea cu el
a v e a s a fie dificila. D a r e r a în joc viitorul fra-
ţilor şi a l surorii safe şi nu se putea lâsa stâ-
pânitâ de teamâ. .
D i n şa, privi pâmânturile din jur. G r a n i e t k o p
pâirea neglijatâ, a b a n d o n a t a . f i n e a înca min-
te cum arâta ferma pe vremea bunicului ei ;
•atunci» era cea mai prospera din regiune, iar
citricele produse enau exportate în î n t r e a g a lu-
me. Bunicul ei exploatase ferma şj nu ptftuse
mcîodatâ înţelege dezinteresul fiului sau pen-
tru p ă m â n t
La moartea tatălui sau, Edward Sloan moş-
tenise ferma, iar declinul începuse. El prefera
arta, muzica şi literatura. Forţat de împrejurări,
el a trebuit sâ reia exploatarea citricelor în
Lowveld; Robyne fusese încântatâ sâ se întoar-
câ la Granietkop ; ea trebuie câ semâna mai
d e g r a b â cu bunicul ei. Aprecia muzica şi poe-
zia, d a r era mai fericita la fermâ; înainte d e a
fi nevoitâ sâ munceascâ e a însăşi, fata pleca
pe cal pe proprietate, asista la mulsul vacilor
şi Ia culesul fructelor, ii f â c e a plăcere sâ simte
c o a j a portocalelor. Spre deosebire d e fiica sc
cea mare, Edward Sloan nu manifestase entu-
ziasm pentru fermâ. El detesta sîhgurâtatea şi
munca manuala. Angajase un muncitor care sâ
se o c u p e de exploatarea acesteia în locul sau.
Acesta din urma însâj muncise doar cât sâ-ş
justifice salariul, Era un cerc vicios care dusese
G r a n i e t k o p la ruinâ, a j u n g â n d sâ piarâ cei ma ;
vestiţi pomi din regiune.
D u p â decesul părinţilor sâi, Robyne aflâ a d e -
vârul şi fu afectatâ profund. Deveni adultâ în-
tr-o singurâ zi. Notarul propuse vânzarea pro-
prietâţii ; astfel copiii aveau sâ fie îrnprâştioţî
prin familii. .
Robyne refuza ; era inacceptabilâ despârţiYea
de G r a n i e t k o p şi d e neimaginat sâ-şi pârâ-
seascâ fraţii şi sora. Trebuia gâsitâ o altâ so-
luţie.
Datoriile creşteau. Ipoteca nu fusese încâ
plâtitâ, dar Chariie Lang nu cerea nimic. Apo
sosi f a c t u r a pentru electricitate. Robyne nu se
descurajâ când li se taie curentul. Micky, Ann<o

12
şiTirrfothy îşi f ă c e a u lecţiile Ia lumina lămpii cu
petrol.
Lămpile erau aprinse cu puţin înainte d e câ-
derea nopţii şi a g â ţ a t e pe pereţi. C a m e r a câ-
pâta un aspect romantic, toţi găsind un oare-
care farmec în acest nou stil de viaţa. D a r când
municipalitatea le taie apa, situaţia deveni mult
mai puţin plâcutâ. Tragedia nu era departe.
Robyne privea cu disperare pomii neîngrijiţi ce
produceau o recolta slaba şi nu le a d u c e a u nici
un profit;
Fata însâ avea o fire combativa. într-o zi, to-
tul avea sâ reintre în normal. Pânâ atunci, tre-
buiau găsite alte mijloace de subzistenţâ. M a i
erau fructele de mango, nucile şi roşcovele.
Aveau sâ le vândâ. Auzise şi despre un fermier
care se îmbogăţise din recolta de dovleci. Ea
cumpârâ seminţe, pregâti o suprafaţâ d e teren
şi-şi puse toate speranţele î n aceasta nouâ cul-
tura. D a r plantele a v e a u nevoie de a p â . Tere-
nul ce trebuia irigat nu era prea mare, iar
Robyne se hotărî sâ se descurce.
U d a r e a culturii se dovedi grea şi cerea mult
timp. A p a trebuia câratâ d e I a râu cu găleţile.
Corvoada trebuia repetatâ zilnic pentru a nu
lâsa râsadurile sâ fie arse de soare. A p a de-
venise grija ei cea mai importantâ şi nu uita sâ
uite mereu. pe cer, sperând câ va ploua. A p a
e r a necesara pentru dovleci, pentru bucâtârie
şi pentru spâlat. înainte de a o folosi însâ în
casa, apa trebuia fiartâ. Robyne nu crezuse co
se va putea gâsi într-o situaţie şi mal rea. Dar
ocuin\/ s l3earri- M o r n a y îi a m e n i n ţ a cui. punerea îra
vânzare.
*

Ea ajunse: la intrarea p e proprietatea M k e


M a u i A t i n şii f a i m e d i a t i z i i t a d e dJfe&rwţiB. iStei
ştia ă m w s e fâmaserâ; modificări' pe proprietate,
cteir aceasta1^ ds&dtea impresia deprosperitatev Sâ
fi fost pur şi simplu contnastul faţâ de G r a n i e t -
kop ?
Pomii pâreau; sânâtoşiv lia bază» erau- acope-
niţP cui o substanţa alba* pentru* a-i< p r o t e j a de |
rmdadii; Rabyn© încercase şi ea- sâ procedeze \
astfefc la Granietkop, dar nu. avea a t â t a sub- j
j s t a n ţ a şi trebui a? s-o< foloseascâ cu zgârcenie.
I Pnunzefc ewvi verde-î închis, iar lămâile, porte-
| calele, mandarinele şi ş r a p e f e i t ^ f i î e îndoiam
enemgiles... fructe dfe e*part- se gândi' Robyne,
privind 1 cu ochi^ expert.
Descâlecâ şi se* î n d r e p t a spre e-asa. Ai-civ. de
«aMmemeav diferenţa -era izbitoare. Faţada- casei
fusese remDwrrtâ şi acoperişul reparat!. Plantele
I a g a p t o a r e - începeau* dfcf®; sâ3 crească- D e a n
Marrray trebuie c a e i a urr ©nv d e acţiune d a c â
| muncise- atât de mult; în a t â t d e scurt timp.
j Aceasta* î&sâi n-o liniştea p e ferto, misiunea ei |j
} avea s a fie ş?i mai dtftcilâ.
| Carrd se afla; în faţa lui, cele mai teribile bâ-
| n u i d i i* se' c o n f i r m a m Robyne îşi ascunse t e a -
[ nra care-i d â d e a fiori. N - a v e a sâ o b ţ i n ă nici |

14 — : *
eaa meii' rmca iinduw*i?e din pantea acestui orn
cu figura slaba şi dura. El era îmbrăcat c u o
câmaşâ de mâtase şi pantaloni d e calorie din
catifea reiata, p â r â n d deosebit de puternic.
— Cu ce pot ,şâ vii -ajut, cfomnule S l o a n ?•
— Am venit...
Rolbyne i m p i m a d â n c şi-şi întoarse i v i r e a
spre femeia aşezdtâ 'tângâ D e a n MDrnoy. iPro-
babil era soţia lui. Curios, ea nu-1 ştia c ă l ă t o -
rit. Femeia era foarte frumoasa, maohiatâ per-
fect'si rmferaoatâ e l e g a n t ,
— Aş fi vrut sâ vâ vorbesc în particular, «spu-
se <aa ami'nftmduHşi sâ-şi iîmgnoaşe voaaa.
— Puteţi vofbi, d a m n a t e Sloan.
D e a n Mornay nu-i ceru în suitoarei 'şale s â
plece.
— Am venit "m bgeot^râ cu .sanisonrea^. cu
ipoteca.
Robyne încerca sâ-şi stapâneascâ vocea pen-
tru a-şi ascunde t e a m a .
— Plăţile sunt întârziate, spuse el, d a r uride
e s t e - t a t a l dumneavoastră, domnule S l o o n 4
— Este plecat pentru câteva tile.
— Şi j-aţi deschis .corespondenta ?
O b r a j i i fetei se împurpurarâ.
— Da... în Ii;psa lui, eu mâ ocup d e a f a c e -
rile sale.
Câţi ani aveţi, domnule B oberi S l o a n ?
D e a n Mornay o privea cu insistenţa şi o cli-
pa, ea se întrebă d a c â nu cumva-el îi cunoştea
•a deva rata identitate. Ezita o clipa, gârrdindu-se
sâ-1 .mintalelor înşelătoria.ar fi fost prea greu
de ascuns.
- Douăzeci.
- Vad.
* El ridica dintr-o sprânceana.
- N u cred câ trebuie neapârat sâ discut cu
dumneata, Robert Sloan. Problema poate sâ
mai aştepte pânâ la întoarcerea tatâlui dumi-
tale.
- O , nu I
- Robyne îşi muşcâ buzele ; răspunsese prea
însufleţit
- Trebuie s-o'rezolvam acum. Tata ar putea
întârzia mai mult decât a', prevăzut... V â rog,
domnule Mornay.
D e a n Mornay ridica din umeri.
- Ai înţeles conţinutul scrisorii ?
- Bineînţeles.
—. Eşti împuternicit sâ iei o hotârâre ?
- Da. ; :
Ena greu de susţinut privirea ochilor cenuşii,
dar Robyne reuşi.
- Atunci, înţelegi cu siguranţa câ nu pot
lâsa aceasta- situaţie sâ dureze Ia nesfârşit Ta-
tâl du mita le, domnule Sloan,, n - a fâcut nici o
plata d e aproape un a n . D a c â datoriile nu vor
fi plătite lunea vi'itoare, voi fi obligat sâ apelez
la procedura legala pentru scoaterea proprie-
tâţii în vânzare.
- Nu I

— — : .16 ! —•— :
1 se puse un nod în g â t şi simţi c â v a izbucni
în lacrimi, dar privirea uluita a bârbatului din
faţa ei o fâcu sâ se abţinâ.
- Chariie Lang n - a acordat p r e a mare im-
porta nţâ...
- N u era un om de afaceri. Eu sunt.
D e a n Mornay trebuie câ-l credea imbecil.
- Plăţile vor fi efectuate, promise Robyne... .
Dar lâsaţi-ne timp.
, - Cât timp ?
- Şase luni...
Fata amuţi sub privirea de gheaţâ a inter-
locutorului sâu. fşi a d u n a tot # curajul şi conti-
nua :
- Roate chiar mai mult.
- Doar nu te aştepţi sâ accept ?
Ochii lui p â r e a u d e silex.
Va trebui I ^
Robyne vorbise pe un ton grăbit. Acest om,
cu aerele Iui d e siguranţa şi bogâţia-i eviden-
tâ, nu putea şti ce este disperarea şi nu ştia ce
însemna munca unei familii din zori şi pânâ la
asfinţit, în cele mai precare condiţii, Robyne îi
vâzuse o parte din pâmânturi, iar gcesteq erau
irigate. Putea el sâ-şi imagineze necazul ei la
vederea recoltelor compromise din lipsa apei ?
Era nevoita s â - a d u c â a p a cu gâleata de la râu
ajutatâ de fraţii mai mici dupâ întoarcerea de
la şcoalâ. Lămpile din acest salon magnific
erau electrice. D e a n Mornay ny-şi putea ima-
gina câ fraţii ei îşr fâceau lecţiile la lumina lârn-

Î7
pitof cu p e t r o l pentru câ n - a v e a u mijloacele
necesare pentru pkita curentului electric.
O f , C h a r i i e Lang, mâcar sâ m â fi prevenit,
s e g â n d i e a din rrou ; a i c e d a i ipoteca î Acest
om £ste prea arogant şi neîndurător.
- V a trebui, r e p e t a m ,
Apoti nu s e purtu afeţirreşi c d a u g o :
- D a c â aţi şti..
- C e sâ ştim ? interveni t â n â r a .
Era prima datâ când intervenea in discuţie,
Avea o voce uscatâ şi accentua cuvintele
- A m avut momente foarte dificile.
Vocea lur Robyne îşi recapâtcr oalrrvui.
- ...Dar vom ieşi din a c e a s t a situaţie d a c a
ni se va oferi posibilitatea. Doamna Mornay,
nu-l puteţi îndupleca pe saţul dumoeavoastrâ ?
- Eu nu sunt doamna Marneryv
Ea îi zâmbi bârbatu+Ui a ş e z a t lângă ea, pâ-
rând sâ s p u n â : „nu îrrcâ, d a r în curând".
- Totuşi, pentru c a domnul Mornay m-a lâ-
sat sâ asist la aceasta discuţie... Dean, scumpu-
le, n-ar putea da o şansâ tânâruluî Robert şi
familiei sale ?
- t a s â - m â sâ mâ ocup e u de aceasta afa-
cere, Clarissa.
O c h i i cenuşii a i chipului bronzat priveau cu
duritate, iar tânâra nu obţrnu nrcf un răspuns
la z â m b e t u l ei,
- N u v® cer a favoare, dorrmule Mornay.
Doar o şansa, V â vom plaţi p a n a la ultimul
bânuţ. D a r acordaţi-ne timp.

,Î8
Robyne îşi ţinea capul sus dar pâstra o voce
grava, egala şi foarte hotărâtă, Deţan M o r n a y
îşi strânse buzele, se;încrunta şi o privi fix. Ro-
byne a b i a putea sâ respire. Viitorul familiei
sale depindea de bunul plac al acestui bârbat.
Fusese tentqtâ sâ-î mârtutiseascâ adevârul şi
sâ -i implore mila. Respinse însâ repede aceasta
idee» Îşi aminti cuvintele mamei sale, realizând
ca nu va obţine nimic de la D e a n M o r n a y , pur-
tând u-se ca o femeie. El n - a v e a sâ se lase im-
presionat de lacrimi şi emoţii. Compasiunea tre-
buie câ-i era necunoscutâ. Discuţia trebuia pur-
t a t a c a d e la bârbat Ja bârbat, pe picior d e re-
lativa egalitate, pentru a putea spera sâ obţi-
nă ceva.
— Crezi câ timpul va fi în avantajul dumita-
le, Robert Sloan ?
Voceo lui era calrnâ dar privirea de t e m u t
— ...V-am văzut pomii ; trist spectacol. V â
% pricepeţi la cultivarea citricelor ?
Tonul lui era de reproş, iar Robyne îşi simţi
obrajii arzând.
— Am avut probleme, domntfle Mornay.,.
Era greu de pâstrat o conduita cfviHzatâ în
f a ţ a acestui om odios.
— Pentru moment nu putem conta pe citrice,
d a r avem alte speranţe.
— D e exemplu ?
înainte de toate e r a un om d e afaceri şi era
interesat sâ-şi asigure investiţiile.
— M a n g o , roşcove, nuci şi dovleci...
— Lasâ-I sâ-şi încerce norocul, scumpule...

19
Clarissa Ruse o m â n a pe braţul lui D e a n
Mornay. Trebuie câ se cunoşteau bine, dar
Robyne se întreba de ce aceasta femeie fru-
moasâ nu alesese un viitor soţ mai amabil.
— -...Bâiatul acesta îmi place.
— Te-ai îndrăgostit d e el, Clarissa? Tonul
vocii lui fusese politicos, dar râutatea, mai mult
decât evjdentâ. Robyne trase aer în plămâni,
dar nu-i scâpâ furia din ochii Clarissej. D a c â
a v e a un comportament a t â t d e dur faţâ de fe-
meia pe care o iubea, avea sâ fie mai neîndu-
râtor cu familia Sloan.
Robyne se gândea sâ se ridice ; conversaţia
nu d u c e a nicăieri. Trebuia adoptata o alta so-
luţie... o altâ ipoteca pentru a o plâti pe pri-
ma ? D a r D e a n Mornay vorbi din nou.
— Mâ. voi gândi Ia aceastâ problemâ, dom-
nule Sloan.
Robyne-îl privea cu neîncredere. Crezuse câ
totul era pierdut, dar acum, i s-ar fi putut acor-
da o amânare.
— A m - s â vâ anunţ hotârârea mea. Dar voi
a r a n j a aceastâ % problemâ cu tatâl dumneavoas-
trâ, d a t a viitoare.
C o n t r a r tuturor aşteptârilor, el îi zâmbi, iar
Robyne fu uluita de frumuseţea acestui bârbat.
— V â doresc sâ ştiţi mai multe despre culti-
varea dovleci lor decât despre cea a citricelor.
Robyne îl încâlecâ din nou pe Flash şi se
întoarse acasâ în galop. Prima încercare fusese
trecutâ, dar urmau multe altele. In pofida pro-
blemelor care-o aşteptau, fata se simţea cu-

20
prinsa de fericire. D e a n M o r n a y nu consimţise
incâ, dor nu refuzaze definitiv, iar e a avea sen-
timentul câ Ie va acorda o a m â n a r e . . . în condi-
ţiile Iui, bineînţeles, Nici acestea n-aveau sâ
fie uşoare. Robyne îşi strânse buzele când îşi
reaminti ochii severi şi a t i t u d i n e a a u t o r i t a r a
D a c â - i dâdea o şansâ, a v e a sâ munceascâ
pe brânci, cum n-o mai făcuse niciodatâ în
viaţâ. Dovlecii vor da o recoltâ bunâ. Ea va
rambursa ipoteca şi chiar va rebranşa apa.
Vântul îi d â d e a pârul scurt spre spate. Ea-şi
trecu m â n a peste cap. Senzaţia era stranie,
foarte diferitâ d e cea a vântului fluturându-i
coada de cal. I n mod straniu, acest fapt i se
pâru un simbol al altor schimbâri petrecute
în e a .
CAPITOLUL 2

D u p â ce terminară toate treburile şi luarâ


cina, Robyne le povesti fraţilor şi surorii ei în-
tâlnirea cu D e a n Mornay. Toţi o priveau foarte
serioşi, îngrijoraţi deopotrivâ de posibilitatea
pierderii acoperişului sub care trâiau. La ter-
minarea povestirii, la rândul lor, pornirâ sâ-şi
expună ideile. Robyne observa în linişte chipu-
rile luminate de lămpile cu petrol. Micky îşi do-
rise întotdeauna sâ devină veterinar ; A n n a do-
rea sâ se fdcâ profesoarâ. Tîmothy, cel mai
mic, se g â n d e a l a agronomie, pentru a munci
pământul. Auzindu-i vorbind, Robyne fu hotâ-
rata, mai mult ca niciodatâ, sâ le permită sâ-şi
reălizeze visurile.
Ea cruncâ un ochi prin- comeră de zi a fer-
mei şi nu se putu împiedica sâ observe con-
trastul'izbitor cu m A H i e r u l bogat de l a Blue
Mountain. La Granietkop se g â s e a câldurâ,
dragoste şi o fericire cu totul specialâ care re-
prezenta rnulf mai mult în ochii fetei decât luxul
casei lui D e a n Mornay. D a r aceste calitâţi erau
invizibile, şi pentru nimic în lume, acest bârbat
nu trebuia sâ Ie viziteze casa. C h i a r d a c â pe
ea o plăcuse, acest interior n - a v e a sâ-i inspire
încredere, iar Robyne avea nevoie de încrede-
rea lui D e a n Mornay. .
Mult timp d u p â ce toţi ceilalţi se culcaserâ,
Robyne râmase treazâ ; întâlnirea din a c e a
> d u p â - a m i a z â nu-i d â d e a pace. îi va acorda
D e a n M o r n a y " o . a m â n a r e ? Şi dacâ da, vor
putea plâti la timp ? In orice caz, lunile ur-
mâtoare vor trai în nesiguranţâ.
Cine era acest D e a n Mornay ?
Robyne nu reuşea sâ a d o a r m â . Se. ridica, se
apropie d e fereastra deschisâ şi inspira adânc
aerul proaspât a l nopţii. Chiar dacâ destinul
ei- nu d e p i n d e a de acest bârbat, acesta avea
sâ continue s - o intrige. Era a t â t de înalt şi pu-
ternic, a t â t de sigur d e el... Robyne întâlnise la
el ceva ce nu m a i vâzuse niciodatâ p â n â atunci
la nici un bârbat. N u cunoştea cuvântul „sen-
zual", dar l-ar fi folosit dacâ ar fi fâcut parte
din vocabularul ei. Totuşi, c â n d ochii cenuşii şi
enigmatici îi întâlniserâ pe ai ei, simţise o emo-
ţie tulburătoare. Fiecare gând a t r â g e a d u p â
sine altul. Stând în picioare în întuneric, pri-
vind fârâ sâ v a d â florile tropicale de sub fe-
reastrâ, Robyne revâzu un nou chip ; acela aî
Clarissei, femeia pe c a r J t e a o luase* drept
d o a m n a M o r n a y . D a c â D e a n Mornay era in
ochii ei cel mai frumos bârbat, Clarissa era cea
mai frumoasâ femeie ; pârul auriu, pielea im-a-
culatâ, hainele elegante... Nu semăna deloc cu
soţiile fermierilor dm zonâ.

24
. Robyne se duse Io măsuţe de toaleta şi a-
prinse o lumânare. îşi zâri imaginea în oglin-
dâ. în lumina slaba, ochii pâreau doua cercuri
negre, pârul în dezordine îi dâdea . aspectul
unui bâiat, iar câmaşa largâ îi ascundea silue-
ta slabâ. Trebuia^sâ se bucure de acest'aspect.
D a c â n - a r fi reuşit sâ parâ bâiat, n - a r fi putut
discuta cu D e a n Mdrnay pe picior d^ egalitate.
Totuşi, fu imediat cuprinsa de un sentiment nou,
necunoscut ; un fel de lâncezeala fârâ nume,
care avea o oarecare legâturâ cu Clarissa şi
uimirea ei faţâ de frumuseţea unei femei. Acest
sentiment îi era total strâin Iui Robyne, bâiatul
nereuşit ; fetiţa care toata viaţa se câţârase în
pomi, îşi câlârea pe deşelate calul, îşi lega pâ-
rul la spate oa sâ n-o deranjeze, purta panta-
loni şi îmbrâca rochie doar când se ducea la
bisericâ.
Şi-acum, avea pârul scurt, ca un b â i a t ciu-
f u l i t Acest aspect ar fi trebuit sâ o mulţumeas-
câ f dar ea simţea o tristeţe din ce în ce mai
nrrare. D a c â şi-ar fi putut permite o d o r i n ţ â per-
sonala, oare sâ nu a i b â legâturâ cu familia sa,
şi-«âr fi dorit sâ fie frumoasâ, ceea ce e r a a b -
surd...
Aceastâ dorinţâ era ridicola şi n - a v e a sâ se ^
realizeze niciodatâ ; mai întâi, pentru câ o ve-
d e a bine chiar ea, nu era frumoasâ ; şi-apoi,
nu trebuia în nici un caz sâ semene cu o fe-
meie pentru a-1 înfrunta pe D e a n Morrvay... Şi
totuşi...

25
Îşi aminti de m a m a şa ; nu avea o frumu-
seţe sofisticata ca a Glarissei, dar era totuşi
frumoasa. "Purta rochii p e cât de des era po-
sibil şi se pieptănă. într-un fel elegant, deşi coa-
fura -ei nu e w comoda pentru o nevasta J e fer- :
mier. Tatâl ei aprecia nacele bucle. tDupâ ^acc'h \
dent, Robyne ^aranjase ^hainele mamei s a b dor ]
nu făcuse nimic-mai mult. S â f f i lostfde mm tris- ]
teţeă care-o învăluise acum, d e - i v e n i s e cheful
nebun de^a se îmbrâca într-una din rochiile ;
ei?
Dacâ fraţii şr soro ei a r fi >fost tr§ji, n - a r fi
îndrăznit. Dar -ei d o r m e a u cu taţii şi n - o p u t e a
surprinde nimeni. Scoase d i n vdlkâ cea mai
frumoasâ dirrtre rochii. £ w lunga şi zavera I n da-
lie un cordon lat. M a m a ei o purtăse o singura 1
d a t â , la un bal. Robyne intenţiona sâ îmbrace 1
rochia dar o puse mai întâi pe ea şi JSE qarivi
în oglindâ. Imagineas i se rpâru indecenta. !Ro-
«chiă impunea un par frumos şi trasaturi -fine.
D a r , cu figura ei grava şi :pârul rtâicrt ; băieţeşte,
jarâta ridicol. Împături rochia cu mâini t r e m u r ă -
t o a r e şi o puse în vjălizâ. 'Fusese o r^elaunfe g â n -
dul d e - a o proba. Ea se hotărâse sâ aVate
-as.ţfe! şi pentru moment lucrurile nu trebufeau
schimbate.
- N u era momentul sâ viseze, ci sâ se rgân-
d e ă s c â , sâ prevadâ şi sâ calculeze posibilită-
ţile. T r e b u i a şâ-şi a t i n g â SCOJDUL D a c â nu putea
dormi, era mai brrre *sâ iasa în gradina şi sâ-şî
limpezeascâ ideile. Astfel îşi putea regăsi cal-
mul.
Discret, ea ieşi din casa ş:i se îndrepta spre
colţul'transformat d e mama ei în g r a d i n a Noap-
tea era seninâi stelele: scântei a u şi nici un nor
nu anunţa ploaie. Insecteie nocturne bâzâiau
prin tufişuri, iar parfurnurile se amestecau în
aerul liniştit; *
Cât? timp trebuia sâ aştepte pdnâri va re-
vedeai p e D e o n Mornay ? G a / e ^a fi răspunsul
lui ? O- va c r e d e c â n d i din rrou; e a va^ pretexta
a b t e n ţ o i t a i a l u i s a u 3...
Tristeţea paraiizantâ ce-o cuprinsese deja
în faţa. agjinzai,, a p a r i i din nou; N u înţelegea
de* c e a c e s t bârtaat î n a l t şi puternic trezea, în
ea dorinţa de a fi femeie, mai a l e s acum, când
trebuia- s a t r e a c a d r e p t bârbat. Poate e r a fru-
museţea Clarisse^ cea oare? o.» uluise şi o> făcuse
sâ) înţteleajgpr cum' puteaarortcD o f e m e i e ? Dar,
arjee-ar fi f â c u t f nu putea a l u n g a imaginea
bârbatolui, s e w r a şi» tul bura taa re: Erai totali lip-
sa ti de logpâaţ. dar simţea o; ireyoie acuta: sa>i
dezval U i e a d e v â r a i a ei identitate ş i sâ c i t m s>
ca? în oehii: Iui- asigurarea} câ? i se pâreaa- fnu-
moaşa.
A doua- Robyne 1 începu sa munceascâ mai
enesgie decât o* f ă c u s e p a n a atunci. Ba prevă-
zuse 1 un program care-h oeuprt îm î n t r e g i m e zi-
\de1t incluzând şi timpul cdorialţi,. din a f a r a ore-
lor de şcoala.
, Dovleci i creşteau promiţător,, recoltat d e map-
go şi roşcove era. abundenta. Aceste fructe
n-aveau s a aducâ aceleaşi venituri ca citricele
pe vremea bunicului lor, dar aveau sâ. le* per-
mita plata ipotecii la t i m p . D u p â a c e e a va tre-
bui rebranşatâ apa, apoi electricitatea. N u in-
drâznea sâ se gândească incâ la reparaţiile in-
dispensabile casei ; trebuiau sâ mai aştepte cu
acestea.
Câteva zile mai ţârziu, Robyne se hotărî sâ
mai defrişeze o suprafaţâ de teren pentru o a
doua recolta de dovleci. Pâmântul mai fusese
cultivat, dar lipsa d e îngrijire fâcuse sâ se umple
de tufişuri. Nu acordâ nici o atenţie noii cor-
voade a caratului apei, ce avea şâ se, a d a u g e
la cele d e j a existente. Se g â n d e a numai la fo-
losirea sumelor ce-aveau sâ fie obţinute cu re-
coltele sale bune.
Era foarte cald şi munca istovitoare. Se oprea
din când î n când sâ-şi şteargâ fruntea de
transpiraţie şi sâ-şi îndrepte spatele. Ridica
ochii şi privi cu invidie spre munţi ; cei mai apro-
piaţi erau verzi, iar cei din depârtare albâstrui
şi misterioşi. Robyne visa sâ încalece pe Flash
şi sâ plece prin pâdure, s â * a d a p e calul Ia râul
pe pietrele câruia sâ stea ea Ia soare şi apoi,
sâ se întoarcâ a c a s â în galop. Astfel îşi petre:
cea zilele înainte d e accidentul părinţilor e i ;
un bâieţoi nedespărţit de calul sâu, fârâ grija
banilor, a ipotecii, sau a datoriilor. In ultima
vreme însâ, se maturizase. C h i a r şi personali-
tatea ei evoluase. C u m altfel s-ar fi putut ex-
plica dorinţa dureroasă ce o cuprindea când se
g â n d e a Ia D e a n Mornay şi la prietena aces-
tuia ?

28
Absorbita d e gânduri, nu-şi" dâdu s e a m a de
apropierea calului. îşi ridica brusc privirea şi-şi
puse uimitâ m â n a la gurâ. Era un a r m â s a r ne-
gru, superb şi puternic, Ia fel ca şi câlâreţui
sâu. Pârul negru al călăreţului. îi c â d e a pe
frunte, iar ochii cenuşii o priveau râutâcios. Ar
fi putut fi însuşi Lucifer, îşi spuse Robyne, în-
dreptându-se de spate şi încercând sâ-şi stâ-
pâneascâ emoţia.
- Buna ziua, domnule Mornay.
Sub tonul politicos, N Robyne îşi ascunse cu
grijâ mânia. C u ce drept îşi permitea el sâ a p a -
râ astfel şi s-o studieze cu aroganţâ ? Gra-
nietkop nu-i aparţinea... nu încâ... şi n-aveo
sâ-i aparţinâ niciodată, atâta timp c â t e a avea
puterea sâ-l împiedice.
. - Nu v-am auzit venind, spuse e a din nou,
la fel de politicos.
- Mi-am d a t seama, erai foarte preocupat
de ace-astâ activitate, ceea ce este lâudabil.
El o privi a m u z a t , dar fata nu-î râspunse, în-
cercând sâ se stâpâneascâ, sâ nu d e a vreo re-
plicâ neferidtâ.
D a c â era Robyne Sloan, or fi putut sâ-i ofere
o bâuturâ râcorîtoare, dar acum e r a Robert
Sloan, iar un b â i a t de douâzeci de ani n u putea
avea asemenea griji, trebuind sâ discute doar
scopul vizitei.
- Aţi luat o hotârâre, domnule M o r n a y ?
- Trebuie sâ discut cu tatâl d.u mita le;
r- O...

29
Cum putea f a c e sâ nu mar roşeascâ ?
- Robert, u n d e este tatâl dumftale ?
Tonul vacii Iui era foarte degajat, dar sub
aceasta a p a r e n ţ a se ascundea o cruzime fa-
tenta.
Robyne simţea îngrijorarea şl suspiciunea fuFâ
deşi D e a n câmâsese m şa, p â r â n d destins. D i n
atitudinea armâsarufur, reieşea câ şî acesta fi
simţea încordarea.
- N u s-a întors încă, domnule Mornay.
R o b y n e ' s t r â n s e în m â n a c a z m a u a şi-f privi
în ochi. N u trebuia sâ-f fase sâ-r barrdiascâ
emoţia interioara. La forţa, trebura sâ râspufT-
âă cu forţa.
- Atunci, e înutff sâ mar român.
O ioviturâ scurtâ de călcâi şi o mişcare uşocr-
râ a hâţufui puserâ armosaruf în mişcare,
Robyne fixa cu privirea oaluf şi câfâreţuf pâ-
rând puternici şt superiori. Cuprinsa dintr-o
d a t a d e drsperore, eo strfgo :
- Domnule Mornay I
Cotul se opri, iar Dean M o r n a y întoarse capul;
privind-o cu o sprânceanâ ridicata.
~ D o m n u l e MorrKty, puteţi, vorbi c u mine...
- C r e d e a m câ rn-am exprimat destul de
ckii, R a b e r t ; trebuie sa-t întâlnesc pe tatâl
dumitalb.
- Ştiu...
Robyne lupta împotriva tulburării şi o spai-
mei ce o cuprindeau.
- Şî ? întreba el sever.
El pârea iritat câ era reţinut fârâ rnoîrv.

30
— Tata va mai fi încâ m u l t a vreme plecat,
în sfârşit, reuşise s-o spunâ. D e a n Mornay
strânse puţin din dinţi. Robyne atinsese punctul
nevralgic, Acum, mai mult ca niciod-atâ, trebuia
sâ se stâpâneascâ ; o umbra de slăbiciune, o
aluzie la realitate şi Granietkop împreuraâ cu
întreaga ei familie aveau sâ d e p i n d ă de bunu!
plac al lui D e a n Mornay.
Ea îşi îndreptâ umerii şi susţinu privirea aces-
tui b â r b a t care-o privea din înâltimeă calului.
— Aceasta schimba puţin, d a t e l e problemei,
de c e nu mi -oi spus adevă rul d e c â n d a m ve-
nit ?
Robyne ridica din umeri. -Nu-l moi privea in
ochi, dar nu-şi lua ochii d e p e maxilarele Jui
dure şi de pe bârbia v o l u n t a r a N u se simţea
în stare sâ măi întâlnească privirea d e oţe!
care-o tulbura atât de tare. '
0 o mal studie 'câteva secunde care ei i se
pârurâ ore. Apoi descăleca cu o uşurifiţâ pe
care Robyne pu se puiu împiedica s-o admire,
— Atunci, vom discuta noi doi., R o b e r t Dar
te previn : nu ştiu la-ce ts gândeşti tu, dar eu
n-am c h e f d e joaca. . • - .
— Eu n - a m timp d e glume., domnule,
Ea-şi ridica bârbia, pnvindti-l cu ochii stră-
lucind de furie. Acest tip era insuportabil, cu
aroganţa îuî 1
- Nu?

31
El arunca o privire in jur, peste câmpurile ne-
îngrijite. C â n d îşi întoarse privirea spre e a ,
chipul lui exprima dezamâgire.
— Pentru ce a i timp ? Vâzând starea proprie-
tâţii, nu s-ar zice c â se munceşte prea .mult, Ia
voi.
Robyne avea un chef nebun sâ-i tragâ d o u â
palme, dar nu-şî putea permite şi-şi muşcâ
buzele.
— Cunosc b i n e starea în care se aflâ cultu-
rile, spuse eâ într-un târziu, a p r o a p e şoptit.
V - a m spus-o zilele trecute... a m avut probleme
mari. D a r le vom depâşi, dacâ ne veţi d a şansa.
El îşi îndreptâ din nou privirea spre ea, ana-
lizându-i chîpuj stânjenit şi silueta slabâ îmbrâ-
catâ într-o pepeche de blugi şi o câmaşâ de
bumbac.
C â n d el vorbi din nou, vocea-i era lipsitâ de
aroganţâ.
- M a i bine, poate, câ tatâl tâu este plecat.
Proprietatea voastrâ nu-mi inspira nici o încre-
dere. D a c â ar fi trebuit sâ vorbesc cu el, ştiu
care mi-ar fi fost râspunsul.
El se opri. Robyne observâ scânteierea ochi-
lor Iui. D a c â a r fi vâzut-o la altcineva, a r fi
considerat-o un fel de admiraţie reţinutâ.
- Ştiu foarte bine câ nu-mi spui adevârul,
continuâ el. D a r ai curaj, prietene. Vom discuta
afacerea împreiinâ.
Uşurata, Robyne simţi câ o laşa genunchii
pentru o clipa, simţind câ va leşina. N u e r a
momentul .sâ-şi arate slâbiciunea ! Ridica ochii
şi întâlni privirea iui D e a n Mornay. Expresia,
lui era schimbatâ. El o privea, d e fapt o studia,
cu mare curiozitate. C u un efort suprem de
voinţa, ea reuşi sâ-şi stâpâneascâ tremurul ge-
nunchilor şi al buzelor. M a i târziu, dupâ ce va
rămâne singura, îşi va permite luxul de a da
frâu liber câtorva lacrimi...
—' C â n d doriţi, râspunse ea.
Robyne încerca sâ parâ obişnuita cu astfel
d? discuţii,
Condiţiile impuse de D e a n M o r n a y erau dure,
dar ea nu se aştepta deloc sâ fie altfel. El îi
comunicâ exact a m â n a r e a acordatâ, precum şi
consecinţele ce decurgeau din nerespectarea
termenelor. Nu a d â u g â totuşi nici o d o b â n d â . **
Robyne îi mulţumi, iar chipul Iui deveni mult
mai blând.
Avea sâ se întoarcâ pentru a inspecta pâ-
mânturile, dupâ cum o a n u n ţ a s e deja. Dar, în
pofida clemenţei sale, el trata în continuare ipo-
teca tot ca pe o afacere şi voi-a sâ ştie totul
despre Granietkop. Nimic din aceastâ întâlnire
n-o putea bucura pe Robyne. Era uşuratâ doar
pentru a m â n a r e a obţinutâ. Robyne îl urmârl
cy privirea, în timp ce el se îndepârta,. râmâ-
n â n d apoi pradâ unei tulburări vecine cu bucu-
ria. Ceea. ce se întâmplase nu-i dâdea motive
de bucurie, dar e a trâi acest sentiment toatâ
ziua.
D u p â ce termina terenul de defrişat şi des-
ţelenit, Robyne îşi reluâ drumurile la râu cu

33
gâfeata. S o a r e l e era orzotor, far aceasta rtruncâ
o extenua, dar, pentru prima data, nu sfmfî .obo-
seala. Era roârratâ de a energFe oare-î a l u n g a
oboseaîc. î n c e r c a sa se gândeascâ l a vrîtor, sa
faca planuri, dar imogmea lur D e a n M o r n a y îi
revenea tot timpul î n f a ţ a o c h i l o r : înalt, pu-
ternic şî bronzat, c u trasaturi dure.
N u i se p â r e a cigddt c a se g â n d e a fa e î ;
viitorul familiei sale depFnsese d e cefe d o u a în-
tâlmri cu el, întâlniri ce se dovediseră a fî hotă-
râtoare. El t r e b u i a sâ-i parâ doar bârbatuF c a r e
le p u t e a orienta destinele Fntr-o parte sau alta,
dar chipul lui, silueta şi prezenţa-i masculina
nu trebukiu s - o impresioneze. Totuşr, acest chip
îi s t ă p â n e a g â n d u r i l e şî ena tulburător.
Mor târziu, seara, mstatata rrt bucâtâria mare*
sîmţea aceeaşf bucurie, rn timp ce fe povestea
fraţilor sâi întâlnirea din timpul zilei, precum şi
condiţîîle impuse d e D e a n Mornay. Ff aştepta
o munca grea, d a r aveau cel puţîn o şansa,
pe care rr-o puteau fosa sâ fe scape.
*

* *

C â t e v a z i l e mai târziu, vâcarul veni sâ le


anunţe dispariţia uner alte vacf. Grametlcap nu
se ocupase niciodatâ prea mult d e creşterea
animalelor. Familîa Sloan avea câteva capete,
pentru nevoile sale. Oricum, fiecare dintre vaci
reprezenta o valoare, far prerderea uneîă era
un lucru grav. C u o zi înainte de primirea scrî-

34
sorii lui D e a n Mornay, Robyne îi ceruse lui
Micky sâ repare gardul. Atunci, nu se arâiose
îngrijorata ; nu era surprinzător, având î n v e -
dere starea fermei. Dar, d u p â câte ştia, fratele
ei îşi îndeplinise sarcina. Dispariţia celei de a
d o u a vaci i m p u n e a nişte cercetări.
D u p â c e teraiinâ corvoada udârii dovlecilor,
Robyne încâiecâ p e Flash şi porni sâ inspec-
teze gardul. Ea ieşea dintr-un pâlc d e copaci
c â n d îi vâzu : un b â r b a t tânâr, cu hainele mur-
d a r e şi mutra necioplitâ. Z â m b e a încântat şi
se grâbea sâ strice gardul, în locui în care Micky
făcuse reparaţia. Robyne simţi câ-i fierbe sân-
gele câr»d il vâzu ce face. îi înţelese imediat
intenţiile. C â n d deschizătură gardului avea sâ
fie destul de mare, va scoate pe-acolo o alta
vaca.
U i t â n d cât este de t â n â r â , l a t a d â d u pinteni
calului. Bârbatul tresâri când a u z i calul venind
spre e i Îşi ridica braţele ca pentru a-şi feri-
oapul şi se a p l e c â atunci c â n d Flash se opri
brusc, la câţi paşi de e l
— C u m îndrăzneşti ?i exploda Robyne, sâ-
rinddepecai,
% Individul fqcu o strâmbâturâ, descoperindu-şi
dinţii stricaţi. Acum, se liniştise, o v e a d e - a face
cu un t â n â r şi nu ezito niciodatâ sâ sarâ l a
b a t a i e d a c a socotea c â avea sâ iăsâ invingâ-
tor,
— C e faci ? N e furi văciie
— N u poţi acuza un om f l a m a n d pentru c â -
teva bucăţi d e carne d e vaca.

35
Robyne era prea- furioasa pentru a-şi da sea-
ma de pericolul pe care-I reprezenta vagabon-
dul
- C a r â - t e ! striga ea.
- încearcâ sâ mâ obligi !
Acest om o sfida. C â n d era înfuriata, Robyne
nu se mai g â n d e a la. consecinţele vorbelor şi
gesturilor ei. Acum, o preocupa doar hoţul care
intenţiona sâ-i sârâceascâ mai mult decât e r a u
deja. N - a v e a intenţia sâ se bata, nu-i statea
în c a r a c t e r r A c ţ i o n â ca o domnişoara, încercând
sâ-l pâlmuiascâ.
El îi ghici intenţia, o apucâ de braţ şi o lovi
în cap, f â c â n d - o sâ se dea înapoi cu paşi ne-
siguri. Cu c e a l a l t â m â n a o apucase de piept.
Ea se zbâtu şi c â m a ş a i se sfâşie.
O clipa, z â p a c e a l a o îrnpiedicâ sâ realizeze
implicaţiile câmâşij rupte. Când vâzu expresia
schimbatâ dintr-o datâ pe chipul acestui om
agresiv, înţelese ce se întâmplase. El se a n g a -
jase într-o -lupta, dar vedea acum posibilitatea
d e a profita de o fatâ fârâ apârare.
Robyne încercâ sâ scape şi alergâ spre Flash,
dar vagabondul se dovedi mai iute. Ajunse îna-
intea ei lângâ oal, luâ un bâţ şi Iovi cu putere
calul pe crupa. Calul riechezâ şi dispâru prin-
tre copaci.
Acum, omul se îndrepta spre Robyne. El rân-
jea, plin de pofte. Robyne nu mai vâzuse o ase-
menea^ expresie. dar o recunoscu din instinct.
Era un spectacol îhspâimântâtQr. Ea ridicâ mâi-
nile ca sâ-şi ascundâ sânii descoperiţi şi în-

36
cerca sâ scape. El însâ, continua sâ se apro-
pie de ea, încet, ca un animal de p r a d â . Lui
Robyne îl dispăru furia, era înnebunitâ de spai-
ma în faţa atacatorului nemilos.
în jur, domnea calmul. Erau departe de fermă
şi vâcarul nu se zarea. Deschise g u r a sâ strige
dupâ ajutor, dar atacatorul nu încerca s-o îm-
piedice. Putea sâ urle din răsputeri, n - a v e a s-o
audâ nimeni. Liniştea cu ca re-o privea acest
bârbat îi mari teamă. Mâinile ei tremurătoare se
transformarâ parcâ în aripi. Ea se întoarse şi
fugi. Alerga c a un bâiat şi cunoşţea terenul,
ştiind sâ a l e r g e prin, iarba inaltâ fârâ sâ cgdâ,
dar paşii grei veneau din ujmâ.
Urmârirea nu durâ mult. EJ o prinse de umeri
. şi-o trânjti. Ea se zbâtu ca o pisica sâlbaticâ,
zgâriind şi muşcând. Dar el era prea puternic
pentru ea. O trânti la pâmânt şi-i sfâşie mai
mult câmaşa. A p o i r c a o pisica ce se j o a c â
înainte de-a mânca şoarecele, el o privi cu
ochii deveniţi sticloşi de dorinţâ.
îi dâdu cu brutalitate mâinile Io o parte şi-i
cuprinse sânii, apoi urla şl sâri în picioare.
Robyne, şocatâ şi ameţitâ, nu înţelese ce se
petrecea. Nu Vedea nimic.
Dean Mornay ! Gând îl recunoscu, se simţi
dintr-o d a t â uşuratâ. Cu mâinile tremurând, în-
cerca sâ-şi ţinq câmaşa închisa. N u pentru câ
ei o credea b â i a t ; în momentele a c e l e a , era
incapabilâ sâ gândeascâ a t â t de limpede, dar
nu voia s-o v a d â astfel, expusa, vulnerabilâ şi
foarte stânjenitâ.

37
Vagabondul îşi depăşise uimirea. Era furios
pe bârbatul c a r e apâruse fârâ sâ f a c â zgomot
şî fârâ sâ se lase vâzut, lipsindu-l d e plâcerea
la care se aşteptase. Se repezi sâ dea cu pum-
nul, dar nu-şi atinse ţinta. D e a n M o r n a y se
ferise !a timp şi-i trâgea acum o b â t a i e pe care
a v e a s-o ţinâ minte multâ vreme. Robyne ur-
m â r e a scena, dezgustatâ şi fascinatâ în acelaşi
timp. . -
D a c â vagabondul era furios, atunci D e a n
M o r n a y era şi mai şi. Aveau a p r o a p e aceeaşi
înâlţime, dar n u şi aceeaşi forţa. V a g a b o n d u l
încercâ, sâ se a p e r e , dar nu reuşi. C â n d D e a n
Mornay se opri, acesta fugi cu ultimele puteri.
Era inutil sâ-i spunâ cineva lui Robyne câ v a g a -
b o n d u l n-aveă sâ se mai întoarcâ prea curând.
C â t e v a minute, ea râmâsese a p r o a p e para-
lizatâ, urmârind acest trup bronzat şî puternic
demonstrând brutalitatea la care e a se aştep-
tase. Reveni brusc la realitate când D e a n M o r -
nay se îndreptâ spre ea. Era încâ întinsâ pe
p ă m â n t şi el i se pâru deosebit de înalt. Res-
piraţia Iui e r a puţin neregulatâ, dar în rest
eră c a l m /
El îşi ţuguie buzele privind-o cu o expresie
a ochilor care lui Robyne nu-î fu clarâ. Privirea
lui se opri pe gura ce tremura, p e ochii ce ju-
cau în lacrimi pe sub genele lungi. El îi priv
l i n i a ' f i n a a gâtului unde pulsul \ se zbâtea ne-
buneşte, apoi coborî privirea pe mâinile ce in-
cercau sâ ţinâ câmaş^ strânsa. încercând sâ
se ridice, Robyne nu ştia ce sâ spunâ.
- Aşa, deci...
Tonul vocii Iui e r a sec, iar Robyne nu ştiu
dacâ exprima furia sau amuzamentul.
- Pânâ la u r m â ; Robert se dovedeşte a fi
Roberfca ?

39
CAPITOLUL 3

— Robyne, reuşi eo sâ murmure, cu buzele


uscate. •
— Robyne. Robyne Sloan.
El fâcu o figurâ a m u z a t â , iar ochii ii scânte-
iarâ straniu.
— ... Deci, Robyne Sloan, n-ai reuşit de data
asta, nu-i aşa ? v

— Ce... vreţi sâ spuneţi ?


— E o deosebire între a" încerca sâ treci
drept bârbat şî a te bate.
El zâmbi, arâtându-şi dinţii albi contrastând
puternic cu tenul sau bronzat. Vorbi a p o i din
nou, mai amabil.
— Vrei sâ-mi spui ce-a fost ?
C u gâtul uscat, fata scuturâ energic din cap
şi se strâmbâ, parcâ d e durere.
— Eşti încâ în stare d e şoc, înţeleg...
El' se' apleca- şi o a p u c â de mânâ, c a pen-
tru a o ridica. Ea-şi eliberâ mâna cu un gest
violent, iar chipul Iui D e a n Mornay se întu-
necâ.
— 4 1 — —
- Pentru n u m e l e Cerului, Robyne Sloan,
doar nu crezi câ. ai schimbat un agresor cu al-
tul. N u - m i sta în obicei sâ violez fetiţele.
- N u de-osfccs...
Ea-şi plecâ privirea asupra ţinutei sale j a l -
nice, apoi îşi ridica ochii spre el, implorându-l
sâ înţeleagâ. D e a n M o r n a y îşi dâdu seama d e
stânjeneala ei. El îşi îratoarse capul, încercând
sâ-şi ascundâ un zâmbet.
~ Te înţeles, dar nu trebuie sa ramai în
iarba.
El nu se întoarse în timp c e e a se ridica, dar
ochii Iui exprimau b a n â i a t e fi k f e l e g e r e , Ro-
byne constatâ d i n nou cât putea acest om sâ
fie d e bun şi înţelegător. Ea reuşi sâ-şi încheie
cei doî nasturi râmaşi pe câmaşa. A c e a s t a o
acoperea mai puţin d e c â t .şi-ar fi dorit, dxxc e r a
mai bine d e c â t n i m i c
- Te-ai zgâriat.
Ea nu-şi dăduse sşamc< Cu o mmm, el ii
atinse zgârietura de p e braţ, iar prin venele fetei
trecu un fior straniu. Ea-1 privi uluita, f â r â sc
înţeleagâ ceea ce simţeă. Ar fi vrut sfi-1 Întrebe,
dar nu îndrâznea, coci c h i p u l foi D e a n M o r n a y
rămăsese I n d i f e r e n t Gesfail voie d o a r sâ ex-
prime simpatie şi nimic altceva.
- Ac um, spuse el gânditor, d<ar privimd-o in-
sistent, cred ca-mî datorezi o explicaţie.
- N u sunt 'bâiat... răspunse ea cu timidi-
tate. , .
Dean K o m a y izbucni în râs, iar Robyne se
tnfiorâ ca otunci c â n d o atinsese.

42
— D e a s t a rrii-am ciot seama şi singur I
Chipul fetei deveni roşu, dar a d â u g â sfida-
tar:
— M - a ţ i luat drept Robert.
~ Crezi ?
î \ o p * m enigitrartic
— D e c e era a t â t d e important sâ: fii crezută
hmcâ, Robţne ?
D î n ooiiza Ipotecii..
t se pâreo stupide aceesba explicaţie, dar
nu-î mm pirte® s c u n d e a d e v e r i , iar problema
ipotecii era mai grcwifirca niciodată, Fusese ne-
cmstitâ ioţb d e ef. Aveo el sa se siairte indrep-
tâţit d e - a reveni asupra hotărârii luate ? Sâ fi
fost totul pierdui ?
Ea^-şi ridre® ochii privindu-l disperata şi în-
cerca din râsputeri sâ-şi stăpânească lacrimile,
că re ar fi fâcut-o sâ p a r a şi mai f e m m m ă şi
wirrembifâ.
— Ipoteca ? repetă el.
— N e - a ţ i trimis o scrisoare şi trebu ia i i e a pâ-
rât sâ vâ vorbesc.
V o c e a e l era mai. cal mâ, dar tonul' era plat,
ca şi c â n d şi-ar fi pus cârtite pe masâ^ ştiind
partida d e j a pierduta.
— Voiam sâ discutam pe picior d e egalitate.
— Explico-mL ^
— M a m a rm-a a t r a s atenţia, într-o zi, in ce
fel de lume trâim. Condusa de bârbaţi. O fe-'
roefe sfngurâ n - a r e rrief o ş-ansâ c â n d este vor-
ba de afaceri.

43
Ea se-întrerupse o clipa, privindu-i temâtoare
chipul, pentru a - i aprecia reacţia.
- Devenind Robert, credeai câ vei fi pe pi
cior de egalitate ? .
D e a n vorbea pe un ton egal, d a r ochii lui
exprimau amuzamentul. Ea încuviinţa cu un gest
al capului, fârâ sâ scoatâ un cuvânt. Întreba-
rea poate câ a v e a nevoie de un râspuns ver-
bal, dar ea nu se simţea în stare sâ scoatâ nici
un sunet. Acest trup înalt şi puternic era a ţ â ţ
de a p r o a p e d e ea... Ceva vibra în ea, slâbin-
d-o şi tulburând-o în acelaşi timp.
- Robyne... spuse el cu blândeţe, nu mi-ai
spus încâ tot,
Ea-I fixa cu privirea, rârrvasâ fârâ a p â r a i e .
Ochii e i s e m â n a u cu douâ smaralde pe un chip
de copil.
- Tatâl tâu... se va întoarce ?
Din nou, ochii îi j u c a u în lacrimi şi obrajii i
se împurpurarâ.
- N u , murmurâ ea.
- A murit ?
- Pârinţii m e i a u fost omorâţi într-un acci-
dent de maşina, 'asum-aproape şase luni.
- ~ Şi de-atunci, tu te ocupi de ferma ?
* - D a , râspunse e a cu voce nesigura. Fraţii
şi sora mea m â ajutâ, dupâ orele d e şcoalâ.
- D e ce nu mi-ai spus adevârul ?
Ochii lui cenuşii şi enigmatici îşi schimbarâ
expresia.
- Pentru c â aţi fi pus sechestru pe ferma,
rar eu ştiam, mârturisi ea. M â înşel ?

~ — 44 — •
- Aş fi putut-o face, recunoscu el.
Ea respira cu dificultate ş.i-i venea greu sâ
pună întrebarea, dar era vitala..
- Şi-acum, ce veţi face ?
El o privi o clipâ, iar e a se îndreptă, calmă,
ca şi când ar mai fi fost încâ Robert. Se forţă
sâ-i susţină privirea tulburătoare, cu capul sus,
dar îi tremura sufletul.
Contrar oricărei aşteptări, el o prinse de
bărbie.
- Granietkop e atât de important pentru
voi ? întrebă el. •
- E casa noastră, răspunse ea simplu. N - a m
putea fi fericiţi în a l t ă parte.
El îi eliberă bărbia şi-i spuse pe un ton e g a l :
- Nu s-q schimbat nimic. Dar, înainte de-a
te bucura, d r a g a , m e a Robyne, Igsâ-mă să-ţi
explic. Nu mâ voi răzgândi asupra condiţiilor.
Acum câteva zile, te cimţeai în stare să faci plă-
ţile ; deci, trebuie să te mai simţi încă în stare
s-o faci. .
El se opri o clipa, iar ea se temu de privirea
lui dură.
- Ar fi un punct de lămurit ; nu încerca să
mă înşeli cu artificii feminine. Sunt un om de
afaceri, Robyne. D a c ă poţi să te ocupi d e fer-
ma, foarte bine. Dar, dacă nu poţi...
— Atunci ? ~ ^
— Atunci, a m să iau măsurile necesare, spuse
el cu răceală. Acum, e timpul să plec. U n d e - ţ i
este calul ?

1 45 _ — .
- V a g a b o n d a ! 1-a lovit c a sâ-1 sperie şi să-1
gonească.
- înţeleg.
El o privi din nou şi e a simţi un nod în sto-
mac.
- N u cred c a acest individ se va întoarce
prea curând, d a r pentru cazul îrr care...
Ea nu se aştepta deloc sâ a j u n g â m braţeîe j
lui D e a n Mornay. Ef o ridteâ rn braţe oa p e un
fulg şi o urcâ î n spinarea armăsarului. O clrpa
mai târziu, ef e r a urcat în şa, rn f a ţ a el
- Ţine-te bine, îi ordonâ el. D a c â nu s-ar fi
ţinut de talia fui, a r fi c â z u t Ea c a l a r e a bine
şi n-ar fi avut nevoie sâ se Jrna a t a t d e strâns,
dar tentaţia fusese mai puternica d e c â t ea...
Contactul cu acest trup îi trezi toate simţu-
rile. N u fusese niciodată a t â t de aproape de
un bârbat şi n-avusese niciodată aceasta sen-
zaţie cîudatâ, acofo, unde trupurife for se atrn-
geau, Acest sentiment rnexplîcabîf o fâcu sâ
amuţească şi-şi rezemă capul de spatele fur
D e a n Mornay, d a r încet, foarte încet, pentru c a
el sâ nu~şi dea seama. îşi dorea ca drumul spre
oasâ sâ nu se terrmne şi simţi o decepţie a m a r ă /
când zări ferma printre copaci. Ea-şi pâslrâ
mâinile în jurul taliei Fui, dar ridica privirea şi
capul.
D e a n M o r n a y n-o ajuta să coboare când opri
calul ; d a c â e l a r fi fâcut-o, tulburarea ar fi
cuprins-o din nou şî s-ar fî sîmţrt ridîcofa.
Ea coborî c u uşurinţă de pe caf şî rîdrca pri-
virea spre spre el. Era conştienta câ respiraţra-i

— — 46 : ——
e m n e r e g u l a t a , d a r n-avea nici o i d e e cu ce-i
semănau ochii în clipa a c e e a : d o u a pietre
scânteietoare. D e a n M o r n a y nu se mişcă, prî-
vînd-o m linişte.
' — G a f a c u bătăliile, Robyne Sloan, o sfătui
ei
y îi zâmbi şi d ă d u pinteni calului. Robyne privi

î n urma calului a călăreţului ce se î n d e p ă r -


tam cu e l e g a n ţ ă .
*

fn s ă p t ă m â n i l e ce urmară, ' f a m i l i a Sloan


munci cu înverşunare. Anna, Micky şî Timothy
e r a u la c â m p d u p â terminarea cursurilor, la
sfârşitul dupd-amieziîor. Lecţiile şi le f â c e a u sea-
ra, i a lumina lămpilor cu petrol."
Robyne se trezea devreme şi p o r n e a la c â m p
înainte de răsăritul Soarelui. N u se p l â n g e a
niciodată, pentru că-i p î â c e d mult sâ stea în
a e r Jiber. O c u p a ţ i i l e ei nu-i mai l ă s a u timp de
gândire, ceea ce o mulţumea, a j u t â n d - o sâ nu
fie asaltată d e unele'preocupări. Problemele
financiare îi e r a u de ajuns. Ea observa cu s a -
tisfacţie că m u n c a sa începea să d e a roade.
Roşoovele. a v e a u sâ a d u c ă mult mai mulţi bani
decât Îndrăznise e a sâ estimeze, D e c â n d fer-
ma exploatase citricele, nimeni nu m a i luase în
serios aceasta cultura. Acum, în a c e s t e momen-
te dificiJe, fructele cu c o a j a tare şi miez dulce
se dovedeau a fi foarte profitabile. N u c i i a v e a u
şi ei rod b o g a t . C h i a r şi citricele a d u c e a u nişte
bani, io oare nici nu visase.

47
La câteva zile d u p â incidentul cu vagabondul,
A n n a venise cu o idee. Erau câteva portocale,
lămâi şi grapefruit-uri prin pomi care n - a r fi
putut concura pe piaţa, dar ar fi fost păoaf sâ
fie lăsate să se piardâ. Anna voia sâ facâ dul-
ceaţâ cu aceste fructe, iar.drumul care ducea
la Parcul Kruger trecea pe lângâ proprietateâ
lor. O a m e n i i s-ar fi oprit bucuroşi sâ poatâ
cumpâra produse proaspete .de l a ^ e r m â . Ar fi
fost bine sâ a i b â o taraba la şosea. A r fi putut
plăti un bâiat ca sâ o ţinâ şi pe l â n g â dulce-
ţuri, ar fi putut vinde şi fructe proaspete, roş-
cove, smochine sălbatice care creşteau din abun-
denţă şi nu cereau nici un fel d e îngrijire.
Taraba fu instalată şi decorată cu p a p u r ă şi
ierburi uscate. Micky plantă câte o bougain-
villaea de fiecare parte a micii c a b a n e , care
aveau să se dezvolte repede în climatul tropical,
aveau să se urce pe pereţii cabanei, iar florile
lor roşii vor a t r a g e privirile călătorilor, de Ic
mare distanţă.
în pofida dificultăţilor; afacerea prospera, î n -
c e p â n d repede să a d u c ă profituri deloc negli-
jabile.
Şi dovlecii răspunseră favorabil îngrijirilor lui
Robyne, recompensându-i pe deplin eforturile,
Toate acestea e r a u .foarte satisfăcătoare, da»
altele erau gândurile ce-o chinuiau pe Robyne,
fârâ să a i b ă legătură c u ferma şi produsele sale
Pe D e a n M o r n a y nu-l mai revăzuse din ziua in-
cidentului cu v a g a b o n d u l , totuşi, ei era mereu
prezent în sufletul el. în fiecare zi, e a se sur-

48
prindea gândindu-se la silueta lui înalta şi la.
chipul b r o n z a t / î ş i amintea de parul ce-i c ă d e a
pe frunte şi de privirea ochilor cenuşii. N - a v e a
sâ uite niciodată cum o luase în braţe şi nici
mirosul Iui masculin.
N u fâcea nici un efort pentru a evoca aceste
amintiri, li reveneau în memorie fârâ sâ-şi d e a
seama, a p o i le a l u n g a cu hotărâre, pentru câ
aceste amintiri a d u c e a u cu ele o suferinţâ de
neînţeles. Puţin aiurita, ea-şi d â d e a pârul umed
de pe frunte şi-şi relua munca, mai înverşu-
nată.
Sosi şi ziua plăţii primei rate a ipotecii. Ro-
byne se trezi foarte agitată. Ştia câ trebuie sa
se ducâ Ia Blue Mountain, dar era stâpânitâ şi
de teamâ şi de tulburarea de a-I revedea pe
D e a n Mornay. ti fu greu sâ se concentreze asu-
pra treburilor. La începutul după-amiezii, simţi
câ nu poate sâ mai aştepte p â n ă sâ plece acolo,
îi venea sâ se ducâ direct in grajd şi sâ punâ
şaua pe Flash, dar instinctul îi dicta să treacă
întâi pe-acasâ. Fâcu un duş şi se schimbâ cu*
pantaloni curaţi şi un maiou cu mâneca scurta
La prima sa vizitâ Ia D e a n Mornay, purtase o
cămaşă ae bumbac. D e data asta, maiou! i se
mula pe corp, f ă c â n d sâ nu existe nici o îndp-
falâ asupra sexului ei... se" gândi ea fâcând o -
micâ strâmbătură. Intr-o lunâ, pârul îi mai cres-
cuse. Era tot scurt, dar începeau sâ se formeze
bucle în jurul chipului oval, dându-i un aspect
seducător. Scoase dintr-un sertar un ruj şi.-l fo-

49
fosi'cu mare grija. Folosea machiajul extrem de
rar şî lipsa de obişnuinţa impunea atenţie.
Se încrunta şi se privi în oglinda ; bticîele,
culoarea de pe bure, maioul mulat... îî d â d e a u
un aspect total diferit de cel ofer'rt de e a la
prima vizita de fa Bfue Mountafn. Avea ef sâ
observe ? Se simţi dintr-o d a t a stânjenită. Lua
un şerveţel de hârtre şi se gândi sâ-şi şteargâ
rujul d e pe bure.
Se întoarse din nou spre oglindâ ; ochii îr
erau verzi astâzî, de o c u l o a r e foarte d a r a , dar
în ei se citea tulburarea. Lâsând mâna încet
în jos, fâsâ şerveţelul sâ c a d a Fârâ sâ ştie de ce,
se hotârî sâ nu şteargâ rujuf d& pe buze.

Clarissa Du Toit era pe veranda mare a casei


d e fa Bfue Mountain. Era întinsa la soare pe
un şezlong. Avea ochii închişi, capul rezemat
pe o pernâ, iar pâruf foarte bine coafat. M â i -
mFe impecabil întreţinute e r a u întinse pe tângâ
corp. Avea un costum d e b a i e mic, permiţând u-i
fui Robyne sâ-î admire perfecţiunea trupului. Ar
fi putut fi manechin, îşi zise fata, arointindu-şi
de revistele d e moda ale mamei sate. Clarissa
sernâna mult c u una din acele fete care pozau
în costume foarte scumpe, cu picioare foarte
lungi şi drepte. Robyne nu o d a t â se întrebase
d a c â e l e puteau munci cu astfel de mâini. Dar
o f e m e i e d e condiţia C b r i s s e i D u Toit n - a v e a

50
nevoie sâ muncească... Robyne arunca o privire
la propriile mâini ; e r a u slabe şi bronzate dar
a v e a u bătături, unghiile e r a u tăiate scurt şi nu
erau locuite. Int-risiându-se puţin, ea-şi duse
mâinile la spate. -
Râmase in picioare, f â r â sâ se mişte, vreme
de câteva secrnde, dar se simţi ridicola. N - a v e a
"nici o idee unde-l putea găsi pe Dean, iar res-
piraţia c a l m a - a Clarissei lâsa impresia c â d o a r -
me.
— Domnişoara D u Toit...
Pleoapele cu g e n e negre se ridicară imediat,
iar ochii albaştri o recunoscură într-o clipa.
— la te uita, e Robert transformat în Roby-
ne... zise e a t â r â g â n a t
Robyne simţi duritatea vocii Clarissei şi se
gândi câ o putuse d e r a n j a , doar trezind-o. D a r
dormise cu adevărat ? F a t a nu putea fi sigura.
— Bună ziua, domnişoară...
Ea schiţă un zâmbet.
— Nu intenţionam sâ v ă trezesc.
N u primi nici un răspuns d e la Clarissa, ai
cărei ochi o măsurau în detaliu. Chipul ferme-
cător era dur, chiar ostii... Prima impresie a
lui Robyne nu fusese corecta,
— Am făcut ceva care v-a displăcut?
— Să-mi displacă ?
Primind în loc de răspuns tot o întrebare,
Robyne se simţi ridicolă. Se înroşi şi se î n t r e b ă
cum se putea explica a c e a s t ă schimbare d e ati-
tudine. La prima întrevedere îi lăsase impresia
că o place. Clarissa intervenise pentru a - l con-

51
vinge pe De<m sâ fie indurator. Acum însâ,
părea o pisica frumoasâ, gata sâ-şi scoatâ ghea-
rele...
- Felul cum mâ priviţi... Mu înţeleg, zise
Robyne cu nesiguranţa în glas.
- E alt truc pentru a îndupleca galeria ?
Iar tonul acela detestabil şi vorbele spuse tă-
răgănat.
- Te-ai crezut foarte deşteaptă când ai vrut *
sâ pari bâiat. A i vrut sâ-ţi baţi joc de noi L Cre-
deai câ ne-ai dus, nu-î aşa ?
Cuvântul „noi", dintr-un oarecare motiv, avu
un efect mult mai puternic asupra nervilor lui
Robyne, decât comentariul caustic. N u se gân-
dise niciodată câ subterfugiul ei putea fi inter-
pretat de Clarissa ca o ofensă personală. Nici
D e a n nu păruse sâ-l considere astfel. Poate,
dacâ ea ar fi d a t o explicaţie...
- N u mi-arn bâtut joc de dumneavoastră,
spuse Robyne disperată. V â rog să mă credeţi.
Voiam doar sâ tratez afacerile cu" domnul Mor-
nay de pe p i c i o r d e egalitate.
Clarissa râse cristalin.
- C e fel romantic de a atrage atenţia ! Feli-
citări pentru originalitate. ,
- Nu înţeleg...
Furia începe** să se simtă in glasul lui Ro-
byne. D a c ă D e a n nu se formalizase de purta-
rea ei, de ce i - o reproşa astfel Clarissa ? Doar
dacă nu avec un interes în ipotecă...
- Eşti î n t r - a d e v ă r e x t r a o r d i n a r ă .
Cuvintele câzurâ ca picaturile de venin de
pe buzele roşii.
- Iar, în ceea ce priveşte aceasta demonstra-
ţie de inocenţa, ai greşit destinaiarul, mititico.
Ce personaj joci, de aceasta data ? M i c u ţ a ino-
centa ? Aceste buze roz sunt prea frumoase
pentru a fi a d e v â r a t e !
- Nu j o c , nici un personaj, afirma Robyne
cu un calm aparent. Am venit sa-i a d u c un cec
domnului Mornay.
Ce amabila eşti !
Clarissa întinse o m â n a leneşâ.
- Voi avea grija sâ-i parvinâ.
- Intenţionam " sâ-i înmânez cecul personal
- Te temi câ a m sâ-l păstrez ? Bareqzâ-I,
ca sâ fii liniştita.
Vocea Clarissei câpâtase o duritate specialâ,
fâcând-o pe Robyne sâ se întrebe cum de i se
oâruse melodioasâ.
- Ţin sâ i-l d a u eu domnului M o r n a y , re-
peta ea.
- E ocupat, puiule.
Ochii albpştri scânteiau amenipţâtor.
- Atunci, a m sâ aştept p'ânâ se eliberează.
~ Nu eşti atât de naivâ, la urma urmei, ei ?
Lui Robyne nu-i veni sâ creddâ c â n d vâzu
admiraţie în privirea Clarissei.
- Fa cum vrei, dar rfu conta pe mine sâ-ţî
ţin companie.
. — Câutaţi companie ?
Robyne se întoarse imediat, când auzi a c e a
voce familiara. Se înroşi din nou. Sâ fi auzit
* 53 —
D e a n conversaţia lor ? Clarissa nu părea deloc
încurcata. Ea ridica o mâna, ca un manechin
care prezintă costume de baie şi o întinse cu
graţie în f a ţ a lui Dean, zâmbindu-i.
- Soseşti Ia timp, scumpule. Aceasta fetiţa
e cam încâpâţânatâ, N - a crezut că-mî poate
încredinţa cecul. A insistat sâ te aştepte, deşi
i - a m explicat câ nu poate exista îotre noi posi-
bilitatea unei conversaţii.
Ea zâmbi din nou, mieros.
- ... Ştii în ce mâsurâ m â plictisesc proble-
mele legate de agricultură.
- O , da.
V o c e a lui D e a n era neutra, dar Robyne îl
vâzu strâmbându-se. Ar fi vrut sâ~r spună ea
cum se petrecuseră lucrurile. Deschise gura să
vorbească, d.dr o închise imediat, pentru că
subiectul fusese schimbat de Clarissa. O r i c e ar
fi spus e a , Clarissa oricum a r fi negat. Era si-
g u r ă d e asta, chiar d a c â motivele ce-ar fi ex-
plicat atitudinea acestei femei îi scăpau.
Ea-i privea pe rând, pe D e a n şi Clarissa.
A m â n d o i e r a u frumoşi, sofisticaţi şi echilibraţi,
foarte potriviţi unul cu celălalt, şi cu o lume atât
d e diferita d e a eî. Ea-şî muşcă buzele, sirnţin-
du-şi dintr-o data tinereţea şi stânjeneala.
Eforturile ei de a fi prezentabilă p ă r e a u de râs
în ochii Clarissei ; pâful buclat, d e lungimi di-
ferite, maioul de bumbac şi rujul. C u m sâ su-
porte comparaţie cu această coafură elegan-
tă, aceste unghii lungi, bine îngrijite şl locui-
te, ochii machiaţi ?

54
O cuprinse mirarea pentru câ riscase o com-
paraţie. între ea şi Clarissa nu existau puncte
comune. N - a v e a u nici mâcar aceleaşi cunoş-
tinţe, dacâ nu-l socotea pe D e a n Mornay. Dar
acesta nu conta, îşi zise ea simţind o înţepătură
în inima. Nu-şi petreceau timpul în aceleaşi
locuri şi- în acelaşi fel. N u era nici un motiv
sa se compare cu ea. '
— V-am adus banii.
Robyne îl privi pe D e a n în ochi şi-i întinse
cecul cu un gest stângaci. Se simţea stânjeni-
tă şi vocea-i e r a puţin alterata,
— Totdeauna alaci subiectul cu a t â t a rapi-
ditate ? întreba el pe un ton politicos,
EI lua plicul şi-1 b â g â în bozunaul pantalo-
nilor. C â n d e a auzi rasul râguşit a l Clarissei.
înţelese c â amândoi se amuzau. Inspira adânc,
pentru c â simţea câ se ener^eaza.
— Familia Sloan trateazâ afacerile fârâ oco-
lişuri.
Răspunsul ei yenise foarte brusc.
— Şi-acum,., vâ rog sâ m â scuzaţi...
Se pregâtea sâ plece, dar D e a n întinse mâna
oq s-o oprea scâ.
— Voiam sâ-ţi ofer ceva d e ba u t
^ N u este nevoie.
Tonul vocii ei era sec, exprimându-i toata
nemulţumirea. ' -
— M i - a r plâcea sâ pâstrâm relaţia noastrâ
într-o atmosfera mai amicala... Oricum, avem
relaţii d e afaceri. Şi d a c â nu te vei îmbogăţi
brusc, a i sâ vii regulat pentru a face plăţile.

— 55 : —
1

D e a n îi fâcu semn cu ocHkil.


- Ce sâ-ţl ofer ?
- Suc de portocale, răspunse Clarissa în lo-
cul ei. Clarissa r â d e a din nou, iar Robyne se
enervâ.
- Nu cred câ Robyne e destul de mare pen-
tru o băutură alcoolizată. '
- Ar fi perfect. Mulţumesc.
Robyne se străduia sâ-şi păstre/e calmul în
voce, pentru a-şi ascunde enervarea. D e ce de-
venise Clarissa a t â t d e ostila faţă de e a ? D e
ce insista atât a s u p r a vârstei ei f r a g e d e ?
Faptul câ trebui sâ rărrtână pe verandă o
puse la grea încercare. Ea trebui să-i răspundă
politicos Clarissei, pentru că doar aceasta vor-
bea. O privi cum a d u c e , foarte preocupată, ta-
va cu p a h a r e şi simţi un ghimpe în inimă, vă-
zând această femeie rece cum se poartă ca
stăpână a casej.
, Cel mai greu fu pentru Robyne să afişeze
un aer degajat în f a ţ a lui Dean Mornay. O pri-
vire în direcţia l u i fu destul pentru ca toate
amintirile sâ revină dintr-o dată. Se scursese
aproape o lună d e la incidentul cu vagabon-
dul, dar totul părea să se fi întâmplat ieri, ea
retrăind acele clipe în care trupul Iui fusese
atât de aproape, iar sângele îi circula prin vene
cu aceeaşi viteză ca atunci.
Privi silueta înaltă din faţa ei, care la rân-
\ dul ei o privea. O c h i i cenuşii ai lui D e a n o pri-
veau fix, fără nici o discreţie. El îşi coborî pri-
virea
1
pe pieptul ei, pe care-l văzuse gol prin

.1 ; 56 —
câmaşa sfâşiata. D e a n n-avea nici o îndoialâ
asupra gândurilor fetei, iar aceasta simţi cum
se înroşeşte.
Clarissa o privea şi e a . Aceasta vorbea de-
spre subiecte neinteresante, dar ochii sâi al-
baştri o studiau cu a t e n ţ i e pe Robyne.
Dintr-o datâ, Robyne simţi câ nu mai poate
râmâne nici o „clipâ Ia Blue Mountain. N u se
sirfiţea în largul ei. Aceastâ verandâ imensa îşi
etala luxul ostentativ, în pofida aspectului rus-
tic a l mobilierului. Aceşti oameni se îmbrâcau,
g â n d e a u şi trâiau într-o mdnierâ total strâinâ
de cea cu care era e a o b i ş n u i t a O datâ pe
lunâ, ea avea sâ-i a d u c â cecul lui D e a n M o r -
nay. Ea avea sâ respecte strict acest c o n t r a c t
Dar, în* afara acestor-legaturi profesionale, în-
tre ei doi nu putea exista a l t contact.

57
CAPITOLUL 4

. Lunile d e seceta se prelungeau. Soarele ne-


cruţător ardea tot, calcina tot, iar cerul româ-
nea senin a p r o a p e tot timpul. O d a t â sau de
d o u a ori, cerul s - a acoperit d e nori cenuşii, iar
cei patru Sloan se uitau c u speranţa spre cer,
implorând ploaia*' D e d o u a ori a început chiar
sâ ploua mărunt, dor a b i a d a c â s-o umezit su-
prafaţa pământului ; în profunzime, u n d e roda-
emile luptau sâ-şi tragă seva, p ă m â n t u l râma-
se tare şî uscat.
Robyne traversa pământurile proprietăţii Blue
Mounfeain in prima zi a fiecărei luni.' E a . privea
culturile acestei proprietăţi aproape c u invidie.
Domeniul lui D e a n Mon>ay nu suferea d i n cau-
za lipsei de ploaie. Peste tot, un sistem d e iri-
gaţii perfecţionat, cere nu exista pe vremea lui
Chariie Lang, împrăştia jeturi de a p a c e semă-
n a u cu n şte j e r b e ele cristal. Pământul nu se
a r a t a ingrat şi producea recolte spectaculoase,
cum nu văzuse nimeni p e vremea fostului pro-
prietar.
Prin contrast, situaţia de Io G r a n i e t k o p se
deteriora rapid şi devenea disperata. D i n zori

59
şi până târziu la asfinţit, Robyne şi familia ei
trudeau. D a c â avea sâ se obţină o recoltâ cât
de micâ de p e aceasta proprietate, era numai
datoritâ muncii lor înverşunate-
S'eâra, Robyne se aşeza la masa din bucătă-
rie şi Ia lumina lămpii, făcea planuri,, calcule
şi mai ales, îşi fâcea griji. Grijile ei creşteau
înainte de sfârşitul fiecărei luni, întrebându-se
cum" avea sâ plătească rata de ipoteca. Pânâ
în prezent, n u întârziase niciodatâ plăţile, dar
trăise momente de spaima.
C e - a r zice D e a n d a c â ea i-ar cere câteodată
a m â n a r e a plaţii ? Ar manifesta compasiune sau
ar profita ca şâ punâ sechestru pe fermâ ? De-
seori, chipul cu maxilare puternice şi ochi ce-
nuşii a lăsat-o sâ întrevadă o oarecare bună-
tate în spatele unei măşti de aroganţă. D a r era
posibil oa ea să se fi înşelat, iar în cazul acesta,
ar fi suportat umilinţa unui refuz. Cu o hotă-
râre de neclintit, ea-şi jură să nu a j u n g ă nicio-
dată în situaţia de a - i solicita o favoare lui D e a n
Mornay.
Astfel, în cursul vizitelor sale lunare la Bfue
Mountain, nu îndrăznise niciodată sâ facă o sin-
gură aluzie la a d e v ă r a t a situaţie în care se afla
Granietkop. Era mereu îngrijită c â n d se ducea
acolo, nu pentru c â voia ca Dean s-o găsească
frumoasă, ci pentru a crea o faţadă, pentru a - l
face să creadă că totul mergea bine. Unicii ei
pantalpni aflaţi în bună stare şi cel mai bun
maiou cu mâneci scurte serveau doar acestui
scop. D a c ă aspectul ei era prezentabil, n - a v e a
— 6 0 ~
sâ stârnească bănuielile lui D e a n şi nici milo
lui, Ea câuta sâ a i b ă o ţinută corectă, nu ele-
ganta. Faţă de D e a n şi Clarissa, se arâta foar-
te rezervată şi nu încerca sâ insiste ca relaţia lor
sâ devină amicală.
Pe D e a n nu-l întâlnea de fiecare dată. Câteo-
dată însă, era acolo, iar Robyne reducea dis-
cuţia la strictul necesar. D a , mulţumesc, aface-
rile nu merg foarte rău, ferma îşi rşvine încet
şi promite să prospere.
In absenţa lui Dean, Robyne îi d ă d e a banii
Clarissei, Aceasta din urmă era tot timpul Ia
Blue Mountain, iar după ultima umilinţă, Ro-
byne nu mai ţinea n e a p ă r a t să-i facă plata doar
lui D e a n . Ea cerea totdeauna chitanţă, ceea ce
era esenţial. Robyne ajunsese să creadă că era .
chiar mai bine că nu-l întâlnea pe Dean, din
cauza efectului a t â t de tulburător peJ care aces-
ta îl avusese asupra ei, ori de câte ori se întâl-
niseră. Viaţa era destul de dură, f ă r ă să simtă
nevoia d e - a suporta şi aceasta emoţie .inex-
plicabilă.
Intr-o dimineaţă, ea se întorcea de la râu
când îl întâlni în cale. G ă l e a t a grea o făcea
sâ-şi târşâie picioarele, prin căldura arzătoare.
Auzi copitele calului şi se întoarse. El se opri
foarte a p r o a p e de ea, iar Robyne trebui sâ-şi
pună mâna streaşină Ia ochi, ca să nu fie or-
bita de soare.
El îşi micşoră ochii pentru a o privi, iar chi-
pul său . părea foarte sever. O clipă, ea se în-
trebă d a c ă nu uitase să facă o plată. D a r , nu !

r>, 61
M a i avea o s ă p t ă m â n ă pânâ la efectuarea pla-
ţii şi spera sâ aibâ destui bani pânâ atunci.
Pentru câ D e a n Mornay nu spunea nimic,
vorbi ea prima.
- S-a întâmplat ceva ?
- Ce faci cu gâleata ?
C u voce seacâ, ei îşi silabisi cuvintele. Fata
aruncâ o privire spre gâleata de metal ce, sta-
tea pe pământul uscat. C â n d ridica din nou
privirea, îi tremurau buzele şi se întreba d e ce
era a t â t d e nervoasa. Starea ei d e nervozitate
nu-l îndupleca delac pe D e a n Mornay, acesta
privind-o cu ochi duri şi ţuguindu-şl buzele. Ea
vru sâ-şi întoarcâ privirea! dar nu se simţ? în
stare. Ca hipnotizata, ea susţinu privirea băr-
batului, fârâ sâ-i pese d e lacrimile ce-i jucau
în gene.
- De ce sunteţi furios? întrebâ ea într-un
târziu.
Ea vorbise cu dificultate, simţindu-şi gâtul
uscat,
- Chiar nu ştii ? întrebâ el crispat.
El sâri d e pe cal. Robyne d â d u negativ din
cap, privindu-l cu ochi mari. Apoi, vru sâ se
întoarcâ, d a r el o opri, apucând-o de braţ.
« D e - a ce te joci ?
Ea încercâ sâ-şi elibereze mâna, dar nu reuşi.
- Daţi-mi drumul 1 izbucni ea.
- C â n d ai sâ-mi răspunzi,
Ea-i aruncâ o privire iute. Pulsul I se acce-
lera şl inima începu sâ-i bata cu putere, dar

62
se simţi în stare sâ-l înfrunte. N - a v e a nici un
drept s-o acosteze astfel, la e a acasă.
— N u pot sâ vâ răspund, când nu ştiu la ce
faceţi aiuzie, îi răspunse e a cu impertinenţa.
-r N - a m crezut, când mi s-a spus...
El vorbea rece, iar Robyne se înfiora. Aceas-
tâ senzaţie de frig. ce se amesteca în căldura
din venele sate, îi crea o senzaţie stranie.
— C e sâ credeţi ?
Ea-I privi întrebător. Verdele -smaraldelor
nu-i mai strălucea în ochi. Ochii ei deveni-
seră imploratori, rar chipul lui D e ă n M o r n a y
conţinua să fie crispat.
— D u p â ceea ce văd, nu mai a m nevoie d e
confirmare. D a r a m sâ te întreb totuşi. E a d e -
vărat, ^Robyne c â uzi ţotul cu găleata ?-
— Da.
Ea-şi ridică bărbia. C e importanţa a v e a cum
îşi iriga ea pământul ?
— N u putem fi cu toţii milionari, domnule
Mornay.
— Spune-mi D e a n , . îi ordonă el. M - a m să-
t u r a t să tot aud acest domnule Mornay.
— Dean...
El o studie o clipa", ochii lui remarcând ţi-
nuta neglijentă, părul ciufulit, ochii plini de
dezgust şi hainele vechi de lucru.
— Deci, e adevărat ?
V o c e a Iui D e a n era tot încordată.
— D a c ă vorbeşti de căratul apei cu gălea-
ta d e la râu, da, e adevărat.

63
Robyne nu se scuza. N u ştia ce voia el şi
nici motivul furiei lui, dar pentru nimic în lume
nu voia sâ-i arate câ o tulburase. El avea sâ
considere asta un semn de slăbiciune şi avea
să-l întoarcă în favoarea Iui.
- D e ce ?
Recoltele au nevoie de apă.
- C â r a t â d e la râu, cu o gâleatâ ?
Ochii lui cenuşii scanteiau de furie.
- N u este soluţia ideala, spuse ea înţele-
gător.
- Ideală I Glumeşti. Granietkop nu e o gră-
dină d e păpuşi, Robyne. Te mai întreb o dată,
d e - a ce te joci, te crezi copil ?
Cuvântul copil o scoase pe Robyne din sări-
te. Deci, o considera un biet copil care nu tre-
buia luat în serios ; fără să poată face com-
paraţie între e a şi Clarissa. Se simţi profund
jignită.
- Te temi pentru investiţiile t a l e ? îi întrebă
ea cu îndrăzneală.
- Teamă !
D e a n râse zgomotos.
- D a c ă nu plăteşti, pot recurge la seches-
tru.
Tonul lui era de gheaţă.
- C e e a ce doreai să faci de la început...
In furia ei, Robyne uitase să fie prudentă.
- Exact I Nimic nu mi-ar face o plăcere mai
mare.
~ Dar...
Lacrimile îi a p ă r u r ă în ochi.

64
..

/
— ...ai' spus câ ne vei da o şansa...
— Acum regret, pentru câ nu ştiam tot ade-
varul.
D e a n pârea furios. Chipul Iui e r a o masca
întunecată, lipsită de omenie şi foarte colţuroa-
s a Ea-I privea şi dintr-o d a t â , curiozitatea de-
veni mai puternică decât t e a m a .
- Eşti furios, dar eu nici măcar nu ştiu
de ce.
El o privi îndelung, fără să scoată un cuvânt.
Privirea Iui îi studie obrajii îmbujoraţi, picătu-
rile de transpiraţie ce-i a p ă r u s e r ă pe frunte,
şuviţele d e păr ciufulit şi acest i r u p slab ce în-
cercase să treacă drept a l unui băiat, dar ca-
re e r a prea fragil pentru a nu fi al unei dom-
nişoare."
C â n d în sfârşit vorbi din nou, nu-i răspunse
la întrebare.
— Aş vrea să te înţeleg, Robyne.
V o c e a lui nu era plină d e furie, dar în e a
se simţea amărăciune.
— D u p ă părerea Clarissei, inocenţa ta e fal-
să, ca încercarea ta de a trece drept băiat.
C â t e o d a t ă , mă întreb...
— Clarissa îţi dictează cum să gândeşti ?
întrebarea i se păru îndrăzneaţă, dar o pu-
sese deja.
— D a c ă a r încerca, ar fi inutil. Sunt destul
de mare ca să-mi formez singur părerile.
D i n nou, în ochii lui a p ă r u s e a c e a privire
neutră. Ea*i susţinu privirea, încercând să g ă -
sească în ea puţină b l â n d e ţ e sau îndurare.

.65
- M â întrebi :de ce sunrt furios, c o n t i n u a ei.
Toata aceasta poveste... -spuse -eî, f â c â n d un
gest spre dovleci şi g â l e a t â . îmi lasâ impcesia :
| câ sunt un s t ă p â n x i e ^ c L d d / n i c i m a i mult, nici
i mai puţin, fmm+ş\ i m p u n e mz'măp .unor CTpii Irp-
î srţi d e teni şi d e a r p a r a r e .
\ - Nu-i.adevâacrt,rrâspunK^abffie^pe^n^ton s
| ridicat. Avem tot ce ne tcibuie, d i i a r d a c â nu ;
| în aceeaşi mâsurâ ca tine, dar avem şi x e v a ;
l bani. -Robyne îşi ridica i â r b k i şi-I -privi e u m â n -
I drie. ' ' l
j - A m câştigat .frecare -;bânuţ. krr în privinţa j
j sclaviei... ~e :ridicol. JDm ipuncir de v e d e m legal, \
j rţi suntem :cfebitori. ~ |
] - Şi nu :te*ai egandit w c i o d n i a c â .aş ptutea j
| gâsi aceastâ situaţie foarte neplâcutâ ? i
( Ea-I privi nesig.urâ ; începea sâ I n ţ e l e m p un- |
d e voia el sâ a j u n g â . \
5 - Vrei sâ spui...
i Se opri şi seutunâ încet dimc<$p.
- Insinuezi câ ai fi g a t a Î s â me -ferţi ipi<fta |
\ ipotecii ? j
El izbucni î n râs, tar Robyne T B Ş Î violent. î
- D r a g a m e a Robyne, nu^mi p l a c e ^ â -trec j
drept uri ;than, dar a m a b t H i â t e a rwea n u a n e r g e l
p â n â la filantrgpiş.
Ea se îndreptâ d e spate, pentru a rnu-i a r â - j
{ ta cât o umilise. C o m i s e s e ^o :singura ^greşea- l
j lâ : se înşelase a s u p r a intenţiilor 'lui; N u ce- i
j «ruse p o m a n â . f

.66
- Dean, îi reaminti el scurt. Aş vrea sâ cum-
păr Granietkop, Robyne.
Fata nu se aşteptase nici o clipa la. o ase-
menea afirmaţie şi-I privi, prostita. Apoi, furia
acumulata de Ia sosirea Iui şi p a n a atunci,
exploda
- Toata aceasta compasiune ! T o a t a aceas:-
tâ grija pentru copii ! Ce înduioşător, domnu-
le- Mornay ! Singurul scop era sâ mâ înduio-
şezi, pentru a obţine ferma Ia un preţ 1 intere-
sant.
Ochii verzi scânteiau ca pietrele preţioase,
scoţând parca fulgere, contrastând cu tenul
ei pârlit de soare.
- Răspunsul este nu. D e o mie de ori nu I
- Nu te grăbi şi nu lua lucrurile în tragic,
o sfătui el calm,
Robyne tresari : el o considera un copil.
- Tragi concluzii pripite, continua el; Cum
poţi şti câ eu intenţionam sâ profit de lipsa t-a
d e experienţa ?
- Nu asta ţi-a fost intenţia ?
Ea-şi muşca buzele. Nu mai a v e a încredere
în nimeni,
- N - a i sâ ştii niciodată, nu-i aşa ? îi arun-
câ el vorbele cu o blândeţe p e r i c u l o a s ă Doar
cfcrcâ* t e vei d e r a n j a , sâ* iei în considerare o
oferta.
- E impasibil...
în pofida stării de confuzie, ea-Şi reaminti
priorităţile;
- La. Granietkop suntem acasâ;

: 67 ——
D e a n privi chipul tânăr, pe care se succe-
d a u emoţii contradictorii şi se putea citi foarte
uşor, când nu era atenta.
- Poate câ nu ştiu tot adevârul ? întrebâ
el într-un târziu.
Ea nu-l mai auzise niciodată adresându-i-se
cu atâta blândeţe. v

- Nu... < ^
Aceastâ blândeţe neaşteptata • o fâcu sâ-i
vinâ lacrimile în ochi şi-şi plecâ privirea.
- Atunci ? insistâ e! cu aceeaşi blândeţe
în glas.
- l - a m promis mamei câ vom râmâne tot-
d e a u n a împreunâ.
- Ea n-avea de unde sâ ştie...
- Şi eu m - a m întrebat adesea, dar cred
câ a avut un-presentiment.
- înţeleg...
D e a n pârea într-adevâr s-o înţeleagâ acum,
iar fata simţi un nod în gât.
- Dar, Robyne, n-ai sâ poţi continua astfel
ia nesfârşit.
- Trebuie, râspunse ea imediat,
- D a c â eu aş. c u m p ă r a Granietkop, am pu-
tea a j u n g e la o înţelegere. Aţi putea sâ vâ mu-
taţi toţi la Blue Mountain.
Ea ridica ochii spre el, încercând sâ-şi stâ-
pâneascâ lacrimile, i d e e a era tentanta, foarte
tentantâ. Aceasta a y e a sâ însemne sfârşitul
grijilor ei..r Ce) puţin pentru o vreme.
Dar, la Blue M o u n t a i n locuia Clarissa. Ro-
byne se simţe-a deja incap'abilâ de a locui sub

— — 68 —
acelaşi acoperiş cu o femeie atât ele frumoasâ
şi de rece. Nu ştia prea bine d e ' c e , dar ideea
i se pâru imposibila.
- Nu, râspunse ea. N - a m putea.
- Nu v-aţi simţi ca acasâ la Blue Mountain ?
Ochii cenuşii o priveau cu intensitate, iar ea
încercâ sâ iasâ cu tact din aceastâ situaţie.
- Trebuie sâ pâstrâm Granietkop.
D e a n continuâ s-o priveascâ şi ca întotdeau-
na, ea nu reuşea sâ r â m â n â indiferentâ la
aceastâ privire. N u era drept, se gândi ea dis-
perata . Unicul bârbat cu care avea afaceri şi
faţâ de care trebuia sâ fie mereu în gardâ... o
fâcea- sâ-şi piardâ raţiunea, doar privind-o.
- Eşti o fetiţa încâpâţânatâ.
Tonul vocii Iui era neutru, dar Robyne cre-
zu câ vede o luminiţa în ochii Iui. Sâ fi fost ad-
miraţie ? Nu, era imposibil. Nu din partea lui
Dean, în orice caz. Poate o tachina.
Ea încerca sâ gâseascâ ceva de spus când
o mânâ mare cu degete fine o apuca., pe-a'.ei.
- Câţi ani ai, Robyne ?
. - Douâzeci...
Ea-şi stâpânea cu greu vocea şi respira cu
dificultate. - '-
- ,..Ti-am mai spus deja.
- Mi-ai spus multe lucruri... zise el râzând,
dar nici unul nu s-a dovedit a fi adevârat.
M â n a acestui bârbat pe mâna ei avea efec-
tul unui fier înroşit. La încheietura mâinii, pul-
suf ei se zbâtea nebuneşte şi era imposibil ca
D e a n sâ nu-I fi simţit. *

.69
- E adevârat, murmura ea.
-Ştiu.
El îşi coborî privirea spre ea* iar Rxsbpe avu
impresia câ discuta un cu totul a l t subiect.
- Eşrti O' f a t a extraordinara ( Robyne.
El îi lâsâ Ier t i m p mâna, penfeu c a m a-ar
mai fi suportat:acest contact nici- o clipa-. EJean
însâ, nu schiţa nici; un. gjest de a se urca în. şa.
- Te-am împiedicat s a ud.
- Da .
? Robyne îl privea sfidător, în s&perantoai ca-şi
va putea ascunde sentimentele.
- N a i ai încă d a u â galeţi ?
Da, de. ce ? î n t r e b ă ea mirata.
- Adu-Ie. A m sâ-ţi dau o m â n a de ajutor.
- Tu ? întrebâ e a a pasat.
Pusese întrebare® fârâ aâ se gândea&câ*. iar
| acum îl privea neîncrezătoare,, ţinuta lut de- c a -
| lârie fiind impecabila şi total nepotrivitâ pen-
tru canat a p a cu g â l e a t a de Ia râu.
- Da, eu, răspunse ely zâmbind; enigmatic.
- Dar:., de ce ?
- C e im porta nţâ are ?
D e a n nu î n c e r c a deloc sa gjâseasca o, acuizâ
| şi o tachina. Robyne nu ştiu ce sâ cneadii;
- Bine... spuse e a ridicând! din umeri. Am
sârti, a r a t u n d e sâ laşi calul.
Robyne se înişel&se asupra 1 uii D e a n , ere-
z a n d u 4 un proprietar bocpi*,s î m b r ă c a t elegant
ca4?e nu. precupeţea n i m k pentru moderni iza-
rea expJoatârii. fermei! sale pentru a o face mai
productivâ, dar fârâ sâ muneedscâ el însuşi.

70 —
D e a n coborî fNcrnki spre frâu, umplu găleţile
şi se întoarse pentru a uda pământul c r ă p a t
Aceste dnurmiri ce sucoedau nu pâfneau de-
loc sâ-l oboseascâ. Totuşi, din c â r d în când,
îRabyne II vedea cum s t r â n g e a din bu^e şi pri-
| vea cu furie... trebuie câ-şi amintea d e ^refezul
j ei categoric .de a Tinde ferma.
| . Robyne era dureros de conştientă d e pre-
! zenţo fui D e â n in prreajma cei. Î n ă l ţ i m e a , forţa
şi graţia acestui bârbat... fâceau sâ irfbreee Sn
Ba a aBxardâ sensifefla. fo ^ i s t e b â c e < i r - g â n -
di C I ar fesa dacâ NOT vectea. *R®bşme f ştia râs-
| punsul din instinct. O b r i s s a <ir $ ^nemulţumi-
tă... ?oeao ue (o făcu p e fcdbyrae fsă simiâ o stra-
:mie snfiîfacţte,
Sw&mhe începea sâ cafcxaare sprfe orizont,
pririfa© fKexrtaDati tmsepu sâ sufle o îbrteâ sfctbâ,
î «or Q m îlâsâ găleţile.
— Mulţumesc pentru ajutor, sparse e a &âm-
btindu-i.
Oricare ar fi fost motivele pentru care el o
ajutase, ea-i era recunoscătoare.
D e a n n u râspurrse zâmbete/fui ei, iar e a se
^tŞTOFS s u b prrvirea tei pSrtPun^âtoere.
— «Bcxbyr»,;promit£-mi ceva.
— Ce ?
Robyne' se întrebâ ce-avea el în minte.
- T u eşti o persoanâ foarte î n c â p a ţ â n a t â ,
mica mea 'Robyne. O ştiu 'foarte bine, te crezi
ttestefl d e m a r e perftru a-*ţi purta singura de
«Pljâ, *cfor e u nu m â p o t împiedica sâ Tnâ î n g r i -
jorez...
- Răspunsul este nu, îl întrerupse ea, n-am
sâ vând.
- N u laşi niciodatâ oamenii sâ termine ce
au de spus ?
Robyne roşi, în timp ce D e a n o privea cu o
sprânceanâ ridicatâ.
- Scuzâ-mâ, spuse ea a p r o a p e şoptit.
- Te scuz.
El o m â n g â i e pe pâr, iar ea se forţa sâ râ-
mânâ insensibila.
- Eşti curajoasâ, Robyne, dar te-ai putea
confrunta cu probleme serioase. O fatâ singu-
ra, înconjuratâ doar de fraţi mai mici...
EI tâcu, gândindu-se probabil la vagabon-
dul care încercase s-o atace, la ferma fârâ a p â
curentâ ş1 electricitate. Fârâ sâ spunâ ceva, ea
ridica ochii spre el, simţindu-se reconfortatâ.
- Ţi-am cerut o promisiune, îi reaminti el.
- Care ? -
. Ea-şi întoarse privirea, tulburata de privirea
Iui. D a c â mâcar n - a r fi stat atât de aproape
de. ea, poate câ şi-ar fi regâsit calmul. EI ce-
reţi o promisiune. D a r qare ? Avea importan-
ţa ? Era gata sâ-i promitâ a p r o a p e orice.
- D a c â vei avea o problemâ, vino la mine.
Ţin nea pârât.
El îi puse o m â n â sub bârbie, o trase spre
el şi o obligâ sâ-l priveascâ. Incapabila sâ râs-
pundâ, e a se mulţumi sâ încuviinţeze cu un gest
al capului.

72
Chipul Iui sever se lumina imediat. Dean
Mornay ştia sâ se a r a t e foarte omenos când
voia. .
Robyne nu se aştepta Ia un sârut. EI se aple-
câ foarte repede spre g u r a ei, iar ea n-avu
timp sâ se fereascâ. Buzele Iui D e a n ajunserâ
peste buzele ei, delicat, fârâ pasiune. Sărutul
nu durâ mai mult de o secunda. C â n d el se
indreptâ, inima l u f Robyne b â t e a foarte repede.
Ea-I privi cum se urcâ în şa şi pleacâ spre
Blue Mountain. Râmasâ p e Ioc, ea-şi duse un
deget Ia buze. D e ce acest sârut/ în care bu-
zele lor a b i a se atinsesem, îi trezise toate sim-
ţurile ? Acum, dupâ plecarea lui, se putea gân-
di la ce mai a v e a de fâcut, dar de fapt, ar fi
vrut sâ retrâiascâ aceste clipe extraordinare.
Seara, Robyne nu putu sâ m â n â n c e , iar Anna,
ochiul matern al familiei, o privea cu îngrijo-
rare.
- Ţe simţi râu, Robyne ?
- M â simt foarte bine, cred câ sunt doar pu-
ţin obositâ, spuse ea, reuşind sâ schiţeze un
zâmbet
- Trebuie sâ mânânci. îţi faci griji din pri-
cina domnului M o r n a y ? Ji-a spus ceva ?
- Nu, nu, scumpo, nu-i nimic,
N - o îngrijora ceea ce spusese, ci ceea ce
făcuse. Prezenţa Iui, trâsâturile în acelaşi t i m p
severe şi frumoase, mâ.na c a r e - i ridicase bâr-
bia şi pe care o simţise fierbinte ca un tâciune,
- N u te-a ameninţat ?
A n n a n u fusese convinsa d e răspunsul suro-
rii sale.
- Ameninţat ?... O , nu, deloc.
Robyne îşi vedea sora c a prin ceaţa. Cuvân-
t u l „ameninţare 1 ' o alerta. Comportamentul lui
Decm era total neobişnuit ; ce ascundea ? Pur-
tarea Iui n u e r a cumva u n artificiu menit s-o
îmbuneze, pentru 1 c accepta vânzarea fermei ?
Inima-î râspundea .nu, iar raţiunea striga da.
La BJue Mountain locuia frumoasa Clarissa.
O puştoaica în blugi jerpeliţi şi cu pârul ciu-
fulit nravep nici o şansâ sâ-l câştige pe D e a n
Mornay care, înainte de toate, era un om de
lume. D a c â o sărutase, o făcuse pentru a ob-
ţine ceva. Robyne trebuia sâ fie mai atenta ca
nîciodatâ.
Fdta se îndrepta în scaun şi a t a c ă cina. Anna
avea dreptate ; trebuia sa mănânce. Trebuia
sâ-şi pâstreze puterile pentru a continua sâ se
ocupe de exploatarea fermei. Lipsa banilor pen-
tru efectuarea unei plâţî avea sâ duca Imediat
la sechestru... Deşi e r a foarte hotărâtă, Ro-
byne se simţi cuprinsâ de o tristeţe paralizanta.
A t â t a timp cot acest bârbat n-o interesase, se
simţise in stare sâ lupte cu e l . D a r , dupâ aceas-
tâ zi, sentimentele ei nu m a i puteau fi aceleaşi.
D e a n Mornay e r a ultima persoana pe care şi-ar
fi dorit-o duşman.

.74
CAPITOLUL 5

M a i târziu în cursul serii, în timp ce A n n a şi


b&ieţii-îşi f ă c e a u temele, Robyne se aşeză la
masă cu un creion în m â n a şî o hârtie, li dis-
pîăceau socotelile d e la sfârşitul lunii. începu
sa lucreze, dar d u p â ce fâcu d e potru ori ace-
eaşi adunare, o r n â n d patru rezultate diferite,
a r u n c â din mâna creionul, se ridica d e ki ma-
sâ şi ieşi afară.
începu sâ se plimbe prin grădină, încercând
să-şi adune gândurile. Toata lupta ei pentru a
s c a p a d e aceastâ stere d e agitaţie a v u drept
rezultat o tulburare ş i m a i mare.
N u era a t â t de naivă încât sâ nu înţeleagă
ce se petrecea cu ea. îşi amintea d e colegele
e i de clasă care vorbeau fârâ încetare despre
băieţi... şi de n e r ă b d a r e a ei de-atuncL C r e d e a
că prietenele ar fi putut fi mult mai fericite
d a c ă ar fi a v u t ocazia sâ se poată p l i m b a că-
lare, în foc sâ tânjească după nişte tineri
idioţi.
în casă erau destule cărţi pe care m a m a ei
fe apreciase şi pe c a r e Robyne le crtîse, dar
c u detaşa re T Jără să c r e a d ă c â viaţa recrla putea

.75
semâna cu descrierile din romane. Nu-şi ima-
ginase niciodatâ câ ar putea fi vreodatâ emo-
ţionata de un bârbat, încât şâ-şi piardă chefui
de toate.
Astăzi, descoperise în ea sentimente şi do-
rinţe necunoscute. Acestea existaserâ deja, cu
siguranţa, în stare latenta, pentru câ acum era
suficient sâ se g â n d e a s c â Ia Dean, iar tulbu-
rarea sâ a p a r â . Pânâ atunci, nu analizase
aceste sentimente.
D e fapt, riu fusese niciodatâ entuziasmata
de băieţii de vârsta ei care-o însoţiseră la ba-
lurile liceului, sau pe care-i întâlnise în- alte
ocazii. G â n d o sâ ruta se un bâiat, nu simţise
niciodatâ încântarea descrisa în cârţi. Ea tră-
sese concluzia câ nu semâna cu celelalte fete
- şi se putea lipsi de dragoste...
Aceasta stare.în care se gâsea însâ, o luase
pe nepregâtite. Robyne nu visase niciodatâ câ
va d a dovada de sentimente a t â t de puternice
pentru un bârbat. Dar, mai ales, de ce D e a n
Mornay ? se întrebâ e a cu disperare. El n-ar
fi putut fi niciodatâ interesat de e a . Trebuia sâ
se însoare cu Clarissa. Toatâ lumea ştia câ e a
avea sâ fie soţia lui şi stâpâna de la Blue
Mountain.
D e a s u p r a capului ei scânteiau stelele pe cerul
senin, iar lumina lunii arginta peisajul. Totul
era calm. Se -auzea doar cântecul neîncetat al
greierilor şi rar, în depârtare, lătratul unui câi-
ne. Robyne vedea tarlaua cu dovlşci. Legumele

.76
erau. rotunde şi albe în lumina lunii. Dovlecii
erau mai mulţi decât sperase dar, în seara
asta, e a nu simţi nici o satisfacţie văzându-î.
Era prada unei dorinţe, tânjea, se bucura şi în
acelaşi timp era nemulţumită. C u m o mai fă-
cuse, îşi trecu un deget peste buze... El îi atin-
sese buzele, nimic mai mult... dar sub clarul
de lună, îi era greu să raţioneze.
îşi reaminti prima ei vizită la Blue Mountain,
când se dusese sâ negocieze cu D e a n . Atunci,
unica ei dorinţă fusese să semene cu un bă-
iat... pentru a discuta pe picior de egalitate
cu el. D a r el, îi vorbise vreodată d e la egal la
egal ? C â n d - el consimţise o făcuse din. raţiuni
personale, nu pentru că ea-l impresionase.
Prima ei vizită Ia Blue M o u n t a i n i se părea
foarte îndepărtată. îşi a m i n t e a cu greu vremea
când dorea sâ-şi ascundă identitatea. Avea
puţină importanţă dacă D e a n o aprecia, sau
o admira, od pe un copil curajos şi muncitor. Ea
voia sâ fie în ochii lui femeie, o femeie sedu-
cătoare.
Putea fi ea frumcasă ? Avea şansa de a fi
măcar drăguţă ? Nu, nu credea, deşi mama *
ei vorbea despre ochii ei extraordinari şi pă-
rul ce putea fi superb dacă-l îngrijea. .
Pârul ! Începuse sâ crească, dar era încă
scurt şi n - a r â t a bine dupâ ce m â n a neîndemâ- •
naticâ a Annei îl tăiase. In 'curând, n-avea să
•se mai cunoască neregularitatea tunsorii, dar
acum, stătea răzvrătit în toate părţile.

.77
AeruJ e m p a r f u m a t de filările p i c t a t e cui gri-
ja de mama 5 D e ce e r a ^ toate parfumwife
mai puternice n o a p t e a ? Dintr-o datâ, Robyne
nu mai putu suporte violenţa aromelor tropi-
cale si se refiigie m c m m
Bucâtlâria e r a goafâ. O' lampa? c u petod
ardea m€â p e p e r e t e Dar Amncr şi băieţii tre-
buie câ-şi terminaseră ieeţiite şi pJeeaserâ la
culcare. N%ttoiârâtj&, ftofcyme se opri m faţa
maşinii d e g c t t t ; o ceaşca de ciocolată calda
a v e a s-o calmeze ? Nu, îşi spuse cu hot&râre
şi se- îndrepta spre oarrreto ek
Piu mai tuptă sâ-fi< stăpâneasca gwrdurite şi
scoase valiza cui- rochiile mamei: sale. C u m fă-
cuse şi prima* datâ, se- apropie d e oglindâ cu
rochia pusa m fafă. Imaginea nu* em mm sa-
tisfâcâtoare ; rochia frebuto îmbrăcata,
f'şi scoase mai întâi* câmcnşa' şi pantalonii,
apoi se studie pe îndel-ete în* oglinda'. în toxi-
na slaba- a lufnânăm, descoperi ©? siluetă foarte
feminină, t â n ă r a şi plina de- viaţa1. Ga într-un
vis, ea îmbrâcâ rochia. Rochia parcâ e r a fă-
cuta pentru e a . Mfetnrpa ei o îmbrăcase la un
• bal, pe vremecr când femilte Slb«ri ieşea m so-
cietate, departe de viaţa ţârâneaseâ d e la
Granietkop. Mtâtasea era d e un verde foarte
p d „ iar cutele-i c o d e a u d i n talie pânâ-rr pă-
m â n t La fiecare mişcare rochia îşi, schimba re-
flexele. Cotfsajiul însâ, a f a s c i n a pe Robyne ;
bretelele fine d e pe umeri,, decolteuf adânc, îi
veneau foarte Bine, i a r ea nu sperase niciodată
sâ poarte o rochie a t â t d e fenrfnirrâ.
Ea~şf pfepffeârvă pârul în faţa, lăsând .buclele
sâ-i înconjoare chipul şi sâ ranuindâ tims0aren
nsefegufetâ. In trusa m i c a d e m a c h i a j gâsi ri-
m e i ŞHI a p i c â pe gerve, u p d i privi d u i t â d i f e - j
renţa. Machiajul era .discret dar, pentru p r i m a j
d a t a , e a constata cum i se curbaserâ gnnele, j
sublinîimi cxchii a p r o a p e p r e a mari pentru chipul j
e i mic. i
— Robyne.,. . ]
Robyne -se Mitoarse, privind ou ochi mori. Prea |
•c&sarbită d e r m i l s a u ospect, nu-1 (rnuzise v e - j
nfed. El rămăsese în cadrul uşii, cu m â i n i l e
a g ă ţ a t e d e cureaua paratofonîfor, p r i v i n d - ^ t d u i t . |
N u mai era în a c e e a ş i ţinutâ ca d u p â - u r m a - 1
za. Era îîmbrâoat cu pantaloni negri şi o c â -
maşâ asortata. Culorile întunecate îl f ă c e a u
sâ parâ mai înalt şi chkrr roi seducător.
Ei se ipwfea o d i p â c e ţxâru o eternitate.
Inima lui Robyne b â t e a cu putejie, i m încerca
m A n t e i O T , derr intenstartea privirii l u i o t u l -
bura foarte mult. k i simţea gâtul uscat fi rrv
ghiţea cu greu.
— N u t e : a m auzit v e n i r d , li spuse -ea într-un
târziu.
— Am bâiut, dar n - a răspuns nimeni.
Tonul Jui era dur şi ea se înflora.
— D a r . . , vod câ eşti o c u p a t ă , continua a l .
în lumina tâmpii cu petrol, ochii \vt\ p m w t u
foarte întunecaţi, Jfobyne n u n putu ras,pur>de. !
D e a n studia chipuJ mic ,ce se lim>ştse. ochii m i s -
terioşi de sub genele lungî şi buzele ce t n e - ^

.W
murau. Apoi privi/ea lui cobori pe umerii goi,
pe decolteul a d â n c .
Ea-şi aminti d e ziua când el îi văzuse piep-
tul gol, întrebându-se când se simţise mai ner-
voasă ; în ziua a c e e a sau acum ?
Totuşi, acum, simţea emoţii total d i f e r i t e ;
lipseau scaieţii care sâ-i înţepe spatele, soa-
rele arzător şi frica d e ceea ce a v e a sâ facă
v a g a b o n d u l . Lumina palidâ a lumânării şi pre-
zenţa acestui b â r b a t înalt şi suplu, care conti-
nua s-o privească, făcură să se nască din nou
în e a dorinţa d e a fi femeie. Agitaţia ei actua-
lă provenea din t e a m a câ el n-o găsea pe gus-
tul său.
— D e unde-ai şterpelit rochia ? întrebă el în
sfârşit
Robyne îşi umezi buzele.
— A fost a mamei mele, A purtat-o la un bal.
— înţeleg....
El schiţa un z â m b e t r iar Robyne se întrebe
d a c â nu cumva r â d e a de ea.
— Şi ce faci ?
Fata-I privi sfidător.
— O probez. N u te aşteptam să vii în seara
asta şi în nici un caz în camera mea.
— V o i a m să-ţi vorbesc, răspunse el f ă r ă . să
încerce să se scuze. Uşa era deschisă şi mi-am
permis sâ intru.
— O , ce voiai sâ mă întrebi ?
— Am să-ţi spun i m e d i a t Ai intenţia să plec
la dans ?

80
EI continuo s-o priveascâ Io fel d e intens,
tulburând-o foarte mult.
- Nu, doream doar sâ vâd cum îmi vine,
spuse încet. îti p l a c e Rochia ?
- E magnificâ, puiule.
C h i p u l Iui D e a n se destinse puţin, iar în
ochii lui a p â r u o sclipire mai caldâ. Incurajatâ,
Robyne fâcu un pas spre el.
- Dean... D e a n . . . Am aerul uneî femei ?
C â t el o privi, ea-şi ţinu respiraţia, iar el îi
răspunse amuzat :
- Nu te-aş putea confunda c u un bâiat. Eşti
foârte frumoasâ, Robyne, şi foarte seducătoare.
- O ! exclamâ ea bucuroasa. Sârutâ-mâ.
- Robyne !
El o privea printre pleoapele strânse, iar
corpul lui devenise dintr-o d a t â rigid.
- Te rog, D e a n . Cum ai fâcut-o azi d u p â - a -
miazâ.
D e a n râmâsese ca o statuie. D a c â a r fi pu-
tut sâ-i explice c â un compliment nu-i era de
ajuns şi câ visa *sâ-i simtâ din nou buzele pe
guFâ.
- Te rog, D e a n , murmurâ ea.
Chipul Iui D e a n se crispâ şi el îşi strânse
pumnii. Robyne îşi ţinu râsuflarea când el fâcu
•>pre ea un pas şi se opri.
•—"Ştii câţi ani am, Robyne ?
Ea scuturâ din cap, incapabilă sâ Scoatâ
vreun sunet. ' • •
- Am treizeci şi cinci de ani, spuse el cu
voce durâ.
\ .

81 —
— Ce conteazâ, reuşi ea sâ murmure. Te
rog, Dean...
Ea* nu-i vâzu făcând încâ un pas, dar se
gândi câ poate se vor întâlni la mijlocul dru-
mului. El o înconjura c u braţele-i puternice,
cum e a se aştepta. îşi puse buzele pe gura ei,
Ia î n c e p u t cu delicateţe, apoi cu o pasiune din
ce în ce mai mare. Robyne îşi petrecu braţele
pe d u p â gâtul lui, iar el o strânse mai tare. Ea
se iâsâ lipita d e trupul lui şi în voia sâ rutul ui
ce-i explora g u t a , încâ, ţipau toate fibneJe
nervoase, încâ...
& a v e a o m a n a în parul ei, iar c e d a i t â în
jurul taliei, ţ i n â n d - o lipita de el. Ea avea copul
dat pe spate, ca o floare în bâtaia vântului.
Toate gândurile raţionale o pârâsiserâ^de mult,
iar trupul ei devenise o mare de pasiune şi
dorinţa. ,
C â n d el o lâsâ, ea-l privi uluita.
— Dean... ?
Sărutările îi învineţiserâ buzele.
• — N u e suficient ?
Tonul Iui fusese sec, apoi îşi trecu o m â n a
prin pâr, într-un gest nesigur.
— Pari furios, murmura ea, întrebându-se cu
ce greşise.
— într-adevăr, sunt furios, o trânti >e\.
— C e - a m f â c u t ? întreba ea cu ochii în la-
crimi,
— Chiar nu ştii ? Eşti ca o sirena a ş e z a t a pe
o stânca, ispitind marinarii spre moarte. E to-
tuşi o diferenţa ; tu acţionezi cu inocenţa.

-—: ;— - 32
D e a n începu sâ râdâ, dar Robyne tremura.
F&râ sâ spunâ un cuvânt, Robyne întoarse
ochii, sâ nu-i mai vadâ furia. D o a r c u câteva
clipe înainte, fusese în braţele iui, mai aproa-
pe decât visase vreodatâ, iar acum, chiar daca
erau numai Ia câţiva centimetri unul d e celâ-
lalt, ea avea impresia câ e l se în deportase,
a j u n g â n d într-un loc inaccesibil.
- Din c a u z a Clarissei ? întreba ea în sfâr-
şit
In ochii fetei, Clarissa e r a unicul motiv po-
sibil pentru o astfel d e furie, iar acest g â n d
trezea în e a o stranie şi teribila suferinţa.
- Clarissa
D e a n izbucni în râs.
- Robyne... Eu sârut pe cine vreau. Dar,
Clarissa cel puţin, cunoaşte regulile jocului.
- Mu înţeleg...
O c h î i ei, care puteau fi a t â t de verzi, pă-
reau acum doua lacuri d e a p a tuîbure şi a d â n -
câ.
- Ţi-arrr spus ce vârsta a m , îţi aminteşti,
au-raşa ? .
~ Va.
Ea înţelese atunci şi se simţi cuprinsa de
ruşine. îl decepţionase. C e e a ce pentru e a i u - .
şese c e a mai extraordinara experienţa din via-
ţa, pentru el fusese doar o decepţie. Era prea
t â n â r â şl lipsita de experienţa pentru a-I face
sâ simtâ plăcere.
EI îi citi gândurile în expresia chipului,
- înţelegi bine ?

.83
- Do. Perfect.
Robyne încerca sâ-şi * stâpâneascâ lacrimile,
iar vocea n-o p r e a asculta.
- Atunci, sâ uîtâm ce s-a petrecut în aceas-
tâ searâ.
Robyne îl privea f â r â sâ spunâ nimic. Sâ
uite ? l-ar fi imposibil, chiar-.daca a v e a sâ trâ-
iascâ o sutâ d e ani. D a r el va uita. Din ochii
lui, se vedea câ nu era nimic de reţinut Nodul
din gât o f â c e c sâ nu poatâ vorbi, dar încu-
viinţâ din cap şi încercâ sâ zâmbeascâ.
- Noapte b u n a , mititico, spuse el, zâmbin-
du-i ca unui copil.
Ajunsese d e j a în pragul uşii,'când se întoar-
se brusc. Chipul lui pârea de marmurâ, iar
Robyne înţepeni. Acum, ce mai avea în cap ?
Precis n-avea sâ-i spunâ ceva plâcuţ.
Încuie uşa. Tu şi A n n a sunteţi d o u â fetiţe
şi oricine ar putea intra..*
- Cred câ e d o a r pâre rea ta !
Robyne se înfurie brusc. N - o moi cuprinsese
o astfel de furie de când bânuise, câ el a v e a
sâ procedeze la sechestru.
- Du-te la dracu 1 , domnule Mornay ! şuierâ
ea printre dinţi.
- E foarte probabil sâ ajung acolo, îi râs-
punse el, contrar tuturor aşteptârilor. D e fapt,
nu ţi-am spus d e ce-am venit. Ţi-am adus câ-
teva unelte de oare eu nu mai am nevoie. Te
intereseazâ ?

84 ——
. într-o situaţie normala, ar fi profitat de oca-
zia de a-şi reînnqi inventarul, dar circumstan-
ţele actuale nu-i permiteau.
* - N - a m nevoie de nimic, răspunse .ea sec.
- Atunci, nu mai discutam. Somn uşor, Ro-
byne,
- Poţi fi sigur, replica ed fârâ sâ ezite.
D a c â - I impresionaseră vorbele ei, cel puţin
ii reuşise şi ei ceva, se gândi Robyne mai târ-
ziu, stând lângâ fereastra deschisă si privind
stelele. Se culcă într-un târziu, crispată, nefe-
ricită şi incapabilă sâ se destindă, încercând
în zadar sâ adoarmă. •
Încercă sâ-şi alunge din minte ceea ce se
întâmplase, dar nu reuşi. Stătea întinsă în pat,
cuprinsă de tot felul d e senzaţii. D e c e p ţ i a şi
frustrarea se amestecau cu o tulburare senzu-
a l a de nedepâşit. Se întreba dacâ va putea
uita vreodată senzaţia resimţită Id contactul cu
buzele lui Dean, cu trupul lui puternic şi bătăi-
le inimii Iui, pe care le simţise în timpul îm-
brăţişării. Ştia şi avea sâ-şi amintească întot-
d e a u n a că-şi dorise să r ă m â n ă mereu în braţele
lui Dean.
In zori era încă trează, ochii îi a r d e a u şi o
durea capul. Se ridică din pat şi făcu un duş.
N u voia .sâ mai r ă m â n ă în pat ca să retrăias-
că experienţa Ia care nici măcar nu îndrăznise
sâ viseze.
Ii reveniră în minte cqteva cuvinte spuse de
D e a n : „eşti ca o sirenă..." Robyne cunoştea

.85
povestea iui l o r d e i , dor au vedea nici o legă-
tură între eo îşi sirena -legendara. iLoselei e r e
frumoasa şi seducâtaare, tar D e a n nu-şi ascun-
sese xiec^pţta în faţa lipsei -ei de esperienţâ.
Duca ^exista o sirena, era mai degraJaâ C l a -
rissa, cu frumuseţea e i fârâ cusur şi compor-
tament q3rovo<satar.
ifn :orice <caz, n - c v e a u importanţa motivele
care-l împinseseră p e D e a n sâ ^orbeascâ tas.t-
rfeL 'Gorita un singur lucru : Granietkop şi ne-
cesitatea munci, p e n t r u a fa<&e ao&astc
ferma sâ prospere. încâ|ţându*şi ghetele, iHa-sşi
aminti vorbele mamei sale : ;,;întF^o a \ a i ie
schimbi, ai sâ^ţi laşi rputtarea (te ^bâitit nereu-
şit. Va aperrea cineva, care va trezi Efemera "din
tine". Acest x i n e v a a păruse în viaţa ei r dar,
pentru Roi^yne, a c e a s t a trezire nu p u t e a jppârea
la un moment m a i nepotrivtt.

aiD
T f /
CAPITOLUL C6

I'rmpul trecea, iar Sfobyne lupta dir răspu-


teri sâ nu se mai gândeascâ Ia D e a n «Mornay.
Din fericire, avea m u f t d e lucru şi aproape
m i ş i sâ nu se^mai 'gânrfsasaâ ta vsl. ţ n "fiecare
zif cerul e r a a l b a s t r u $ % r â 'nori, far acest
du*te~vino 'fa râu cu ugâleftia deveneci internii-
tvafail. f a m i l i a Sloan xrr -fi reuşit d o a r rprmtr-un
TTiiracol { sâ o aducâ mai bine, ccând m a j o r i t a t e a
supidfeţei rpâmântuiui <fermeî :eta vuscatâ
0 cultivata, tRsuşeaxj -SPO-ŞÎ rplâtecrscâ ratele ipo-
tecii $i chiar $ e întrevedea ^posibilitatea ca capa
s â J n c e a p â d i n nau rsâ curgă .prin ţevi.
Robyne avu de pîâtit rata la .o săptămână
dupâ scena petrecuta I n camera ei, dar, de
data această! îl 'trimise pe *Mîdcy sa ducâ ba-
riii. Ea se î n t r e b â ' d e e e n u ' i yenise'aceadtâ idee
qaâna xctunci ; era x a l r m \ simplu rrnod xbe m
evita orice »îatâlnrre cu D e a n . $îi totuşi, câad
îşi vâzu rfratefe plecând :cu eecul in .buzurarr,
avu din chef «nebun sâ*l cheme 4mţpoi J&â
ducâ ea Jaz-tAI^-^Mbuntciin. C o n t i n u a sa mun-
cea scâ, simţindu-se golitâ cde -cnlce ^serttiment
_ _ _ m ,—
şi fard sâ gâseascâ nici o satisfacţie în efec
tuarea acestei noi plaţi.
Era inutil sâ se mintâ. Ar fi fost fericita sâ-!
revadâ pe D e a n Mornay, Fericita ? Nu. N u ero
cuvântul potrivit. Tulburatâ, încântatâ şi t e m ă -
toare... Aceste cuvinte descriau mai bine emo-
ţia ei, când e r a vorba despre el. Aceastâ e m o
ţie insa, distrugea în ea orice urmâ de seni-
nâtate şi o î m p i e d i c a sâ munceascâ. lata d e
ce fusese mai înţelept sâ-l trimită pe Micky în
locul ei.
Intorcându-se acasâ la apusul soarelui, Ro-
byne auzi tropăitul unui cal, Se întoarse, iar
inima începu sâ-i bata mai repede.
Se priviră, f â r â sâ scoatâ un cuvânt. D e g e
tele subţiri ce ţineau hăţurile armâsarului
mângâiaserâ şi pe e a , iar aceastâ amintire o
fâcu pe Robyne sâ se înfioare. C â m a ş a maro-
deschis era mai palida decât pielea Iui bron-
za tâ. Zâmbetul lui şi privirea curioasâ o tulbu-
rarâ profund. El o privea, iar ea simţi un nod
în stomac. O d a t a în plus, devenea nervoase
în prezenţa lui."-Ea ' făcuse toate eforturile po-
sibile pentru a nu se mai gândi la el, pentru
a uita reacţia trupului ei când el o ţinuse în
braţe ; iar a c u m , într-o clipa, toate aceste amin-
tiri reveniserâ năvalnic. Ţinea minte în detaliu
tot ce se întâmplase în camera ei. înţelese,
vâzându-i chipul, câ şi el îşi amintea.
- Deci, Robyne ?

— — : sg — —
C e maniera stranie d e - a a saluta. Şi to-
tuşi e a nu fu surprinsa ; D e a n era a t â t de di-
ferit de tcatâ lumea.
~ Deci, D e a n ?
- C e mai faci ?
Robyne reuşi sâ para nepâsâtoare şi ridica
din umeri/
- Nu prea râu. Ai primit banii. pe luna tre-
cutâ ? *
- Da.
• Amuzamentul din vocea fui arata clar câ el
ştia de ce-l trimisese pe Micky cu cecul.
- Ce vrei ?
Ea era încordatâ, iar întrebarea veni sec.
a p r o a p e neplâcut. El începu sâ râdâ, iar Ro-
byne simţi u n curent electric parcurgându-i toţi
nervii. Cum sâ-l uite, c â n d numai râsul acesta
o fâcea sâ tremure ?
Ea-I privi în tăcere cum descalecâ. Intenţio-
na sâ se tragâ înapoi un pas, dar nu reuşi sâ
se mişte.
M â n a lui o apucâ de bărbie şi o împiedicâ
sâ-i scape.
- Te temi de mine, Robyne ?
îi era greu sâ mai gândeascâ la rece, când
el era atât de aproape, iar când o mai şi atin-
gea, toate gândurile îi zburau.
" N u ;

Robyne scuturâ din c a p puţin prea energic,


ceea ce-l fâcu sâ zâmbeascâ enigmatic.
- N u ştiu niciodatâ când spui adevârul.
Fârâ sâ-i Lase timp sâ sa g â r t d e a s c â la un
răspuns, e l CDatiniiâ :
- A m venit pentru o invitaţie.
~ O invitaţie ? întreba e a grâbitâ.
- La o recepţie d a t â la Blue M o u n t a i n . V o m
face un grâtar jşi vom dansa. V â invit p e toţi.
/ D e a n o privi întrebâtor.
- H a i d e , Robyne, veniţi ?
- O, da 1
N u mai ieşise d e multâ vreme. Ridica ochii
spre el, d a r uita c â ^ i propusese s â fie rigide
şi severa.
—' C u ce sâ m â îmbrac ?
- C u o rochie frumoasâ.
- Frumoasâ,.. .
- Ai o rochie convenabila ? ;
î l îi vorbise cu b l â n d e ţ e , iar ea simţi lacrimi
în ochi.
- Rochia p e care tu... pe oare e u o purtam...
in seam c â n d . . .
O p e r e c h e d e ochi verzi îl priveau c u *nelt-
nhşfce pe siab g e m e l e liirtgi, £1 o ţjirmto mm d e
bârbie, m â n g a i n d u - i gâtul cu un d e g e t şi
c â n d - o sâ se î n t e a r e . G e b i n e - a r l i fost d a c a
şi-ar fi luat m â n a , pentru câ ciceastâ m i o a r e
senzudlâ l i devenise d e nes u pariat.
- Iţi aminteşti rochia ? întreba c u . «nesigu-
ranţâ î n glas.
- Bineînţeles.
D e a n <se forţa s â m râdâ şi e a tresări.
- M u ţ i - a f>kăcut ?

- — m - — — — — —
- B a da, mult. D a r e o rochia de bal. Iţi va
trebui alta ca sâ vii la noi» mititica.
larâşi... ^irvititico". Ge Insinuare detestabila ;
tot copil 0 credea. Cu o mişcare brusca, ii scâpâ
din mâna. N
- Te-am supârat ?
D e a n m i pânea deloc încurcat.
- Cuvântul „mititico".
V a i â n d u - i exppesia a m u z a t a , Robyne roşi.
- N u mai sunt un copil, D e a n . N - o fi foarte
d a r pentru tins, 4 a r sunt femeie.
Din nou, el întinse mâna, -eter i v o a p u c â de
bânbte ; îi mângâie obrazul, a p o i g u r a , f â c â n -
d~o s â se înfibetm şi sâ-şî doreascâ a l i -din ikxu
în braţele lui. Reuşi -însă să se stăpâneasca, sa
paTâ..nepâsâta>ane.
- Eşti, într-adevâr, mownflţâ' el c u w o e
blânda. Şi tofeşi, intraun fel, eşti î n c â un c o -
p3l. Oe-®oeea e u . . .
Vorbise parcâ pentru sine şi nu-şii terajiină
fraza.
- C ş ? murmura e a .
Chipul i*ti p a r e a înttin«eccrt şi sever, o â n d
pSecâ privirea s p r e e a .
- Dean.... c e iraiai m spui ?
- Sâ cauţi ceva d r â p ^ d e imbrâcat, pem-
fru tine şi A a n a V a veni Clarissa s â vâ i a pe
a m â n d o u â în oraş.
- Dean... C h i a r mâ consideri a fi f e m e i e ?
N u ştia ce-o a p u c a s e de insista a s t f e l
- Eşti pe c a l e de a rna tente «sa fi-o dove-
desc.
:
— : : 9% —
îşi b â t e a joc de ea ? Respiraţia fetei se ac-
celera. Avea de g â n d s-6 s ă r u t e ? D a r el râ-
mase nepâsâtor, îşi lâsâ în jos m â n a cu care
o mângâiase.
- Dean..-.
- Destul, Robyne ! r
Duritatea d i n vocea lui o izbi ca un bici.
într-o clipa* simţi cum o pârâsesc puterile ;
pâli şi i se înrhuiarâ genunchii. Apoi se în-
furie.
N u se mai gândi. Avansâ spre el şi prinzân-
du-l nepregâtit, îi trase 0 palmâ.
- D e a n pâli, iar în ochi îi apâru o sclipire
periculoasâ. Imediat, întinse mâna şi o apuca
de încheietura, strângând-o cu putere.
- Poate câ eşti o mica furie, dar nu te sfă-
tuiesc sâ repeţi gestul.
- Tu, poate eşti un bârbat copt, şuierâ ea, *
dar în prezenţa mea nu uita niciodatâ sâ fii
politicos !
Spusese ce-i venise prima oara în minte, în
dorinţa d e a - l jigni. Se priviră câteva clipe, el
continuând s-o ţinâ de încheietura mâinii şi în-
figându-i degetele în carne. Robyne nu sim-
ţea durerea, D o a r curentul electric ce pârea
sâ-i lege pe.unul de celalalt. «
D e a n îi eliberâ mâna cu un gest brusc, de
parcâ ar fi intenţionat s-o arunce departe de
el. Ea se clâtinâ şi fâcu un pas,înapoi, reţinân-
du-şi o exclamaţie de uimire. D a c â e r a îndu-
rerat, n-o arăta. Fârâ sâ spunâ nici un cuvânt,

— — — — 9 2 — — — —
sari în şa. în câteva secunde, armăsarul şi câ-
lâreţu! sâu dispărură.
Acum, Robyne ştia. N - a v e a sâ-l mai revadă
pe D e a n decât pentru afaceri. Era mai bine
astfel... deşi luase cu amărăciune aceastâ ho-
tărâre, D e a n Mornay căpătase prea multâ im-
portanţa pentru ea. O . s i m p l a privire d e - a lui
îi schimba toată ziua.
Micky avea sâ continue sâ facâ plăţile lu-
nare, iar e a nu trebuia sâ se mai gândească
la el.
într-o dimineaţa, Robyne. nu-şi crezu ochilor
când o maşipă roşie, sport, opri în faţa casei
lor. Robyne privi mută maşina e l e g a n t ă ca şi
conducătoarea ei* care cobora în faţa terasei.
Vizitatoarea era îmbrăcată într-un costum alb
cu pantalon. D u p ă câteva clipe d e uluială, Ro-
- byne îi ieşi în întâmpinare.
- Robyne, d r a g a mea !
Clarissa îi zâmbea, descoperindu-şi dinţii'albi
pe chipul machiat cu mare grijă. Robyne îşi
dădu seama imediat că ochii-ei nu participau
Ia acest zâmbet. Această femeie întruchipa ele-
ganţa, de la vârfurile picioarelor şi p â n ă la
coafură., Robyne se simţi foarte t â n ă r ă , vulne-
rabilă şi în dezavantaj, cu hainele de lucru
murdare şi părul ciufulit şi umed de transpi-
raţie, în urma ceasuriJor de muncă.
- Bună ziua, Clarissa, răspunse ea jenată.
Şi-ar fi dorit să aibă siguranţa acestei fe-
mei. Ar fî vrut s-o întrebe motivul vizitei, dar
îşi aminti de amabilitatea mamei sale.

.93
- Vrei să intri ? ' *
- Cu plăcere...
Clarissa -făcu un gest cu rnâna-i frumoasă; co
pentru a-şi face .vânt cu un evantai.
- ,„JE o căldură cumplita. "'
Robyne îşi fâcu repede un calcul. 'Mabifie-
rul din c a m e r a de zi fusese elegant, dar acum
era vechi şi uzat. V e r a n d a era locul potrivit
pentru a o primi. £ r a un loc spaţtos şi umbrit,
chiar d a c â scaunele erau u z a t e / P l a n t e l e atâr-
nate d e plafon şi cele care decorau peretele
constituiau un decor minunat şi plin d e culoa-
re. I n plus, vederea spre c â m p i e , şi rc\unţi era
minunată. Aceştia d i n urma erau a d e s e a în-
văluiţi în ceaţa, dar astăzi cerul e r a senin, iar
în depărtare eufonie se amestecau, oferind un
tablou m i n u n a t
Clarissa păru surprinsa c â n d Robyne ^aduse
tava cu răcoritoare. A n n a t o c m a i scosese de Ia
cuptor nişte prăjlturele, iar pe t a r a e r a şi o
c a n a mare cu suc d e portocale. C a n a şi pa-
harele erau d i n cristal cizelat, farfuriile dir
poi|elan englezesc, iar furculiţele de desert din
, aigint. Robyne nu se putu aSţine sâ fie mân-
dra c â n d vâzu uimirea Clarissei. Ea o cafcalo-
gase cu siguranţa drept un b â i a t nereuşit, lip-
sit d e fineţe. Pentru prima d a t â , era constrân-
să sâ-şi revizuiască j u d e c a t a . Familia Sloan
ptttea foarte bine sâ f i e săracă, d a r lucrurile
râmase de la părinţi d o v e d e a u clar că aceştia
nu d u c e a u lipsa nici de gust şi nici d e cultură.

.94
Clarissa îşi gali paharul d a r refuza prăjitu-
rile. Ea se a p l e c ă puţin şi-şi dezvălui scopul
vizitei.
- C â n d ai să fii disponibilă, tu şi sora ta,
oentru a: merge cu mine în oraş ?
- în oraş ?
Robyne o privea întrebător.
- C a să: cumpărăm rochii, zise Clarissa în-
cruntând u-se. Haide, Robyne, nu te face că
nu ştii despre ce vorbesc ; pentru r e c e p t a de
la Blue Mountain.
—. N u ştiam... nu mă g â n d e a m . . . se bâJbâi
R&byne, uluită:.
- Te rog, Dean a vorbit cu tine, vrea sa vă
ofere câte o rochie fiecăreia.
- Ei a;..
Robyne tăcu. Ii trebuia timp d e gândire. El
vorbise cu Clarissa şi o rugase s â le ducă în
oraş^ c a să le cumpere rochii noi. D a r aste
fusese înainte c a ei doi să se certe. D u p ă oeea
ce-şi spuseseră, e a nu. se mai gândise c â * a
fi invitata ta această recepţie, S a se fi înşelat!?
Prezenţa Clarissei îi d ă d e a d e înţeles c&- dai
D e a n n - o r fi vorbit cu e a înainte de a fi obţi-
nut acceptarea lui Robyne.
- Atunci ? C e mai aştepţi ? Cred că. nu pri-
miţi astfel de cadouri în fiecare zi.
- Noi n-*crvem nevoie d e pomană.
Fonul protector a l Clarissei o enervase.
Clarissa. a prki câteva clipe, apoi zâmbi.
- M e r e u uit câ te repezi să; gândeşti pras
departe. Nn, considera a c e s t gest ca pe o po-
mana. • El'ţine sâ veniţi la Blue Mountain şi îşi
imagineazâ... scuzâ l .-mâ dacâ greşesc... câ
poafe n-aveţi rochii convenabile.
Robyne încerca sâ se convingă câ aversiu-
nea ei pentru Clarissa era nefondgtâ. îşi amin-
tea cât de impresionată fusese de frumuseţea
rece a acestei femei, la prima lor întâlnire, şi
cât încercase sâ rivalizeze cu ea. Dacâ- păre-
rea ei se schimbase după aceeq, atunci n u
era deloc vina Clarissei. Robyne nu înţelegea
motiveje aversiunii sale, dar ştia că nu era da-
torată doar nepotrivirii de caracter. Poate, dacă v
aceasta n-ar fi fost a t â t de implicată în viaţa
lui D e a n . . .
Robyne încercă sâ alunge aceste gânduri.
Ce importanţa avea d a c â D e a n o va lua de
soţie •?•• D a c g trebuia sâ se căsătorească în-
tr-o zi, atunci Clarissa va fi o alegere la fel de
bună ca oricare alta. Robyne nu reuşea să şi-o
imagineze pe aceasta din u r m ă ' î n rol de so-
ţie d e fermier. Dar soţia Iui D e a n nu va a v e a
niciodată nevoie sâ se îngrijoreze din pricina
muncii de la fermă, D a c ă Dean avea nevoie
de o femeie care să fie decorativa, distinsa şi o
bună gazda pentru magnificul domeniu Blue
Mountain.:. în cazul crcesfta, alegerea sa nu
putea fi mai bună.
Robyne simţi o durere ciudată în inimă. Nu
invidia cu adevărat poziţia viitoare a Clarissei,
de stăpână a casei d e la Blue Mountain, nici
viaţa ei uşcoră .şi sigură. Totuşi, de ce suferea
la g â n d u l câ a c e a s t a a v e a să ajungă soţia Iui

.96
D e a n ? D e fapt, ar fi avut aceste sentimente
faţa de orice alta femeie. O privi pe Clarissa
cu un aer gânditor, d e parcâ aceasta din urmă
îi putea da răspunsul pe c a r e - l ccuta de atâta
vreme.
-Araţi de parcâ a i fi vâzut o fantomă, spuse
Clarissa.
Robyne râse nervos şi-şi d â d u pârul de pe
frunte. .
- O , nu, reuşi e a sâ murmure. Scuză-mă,
n-aveam intenţia sâ te privesc.
— Incâ nu mi-ai spus când veţi fi libere.
Astăzi ?
D e fapt, Robyne nu acceptase'jncâ sâ mear-
gă... dar aveau s-o f a c â totuşi. Se părea câ
trebuiau sâ- se supună tuturor dorinţelor Iui
D e a n Mornay.
— Astâzi nu. D a r m â i n e d u p c - a m i a z â ar fi
perfect. " "
- Excelent. Am sâ vjn sâ vâ iau mâine pe
la ora unu, spuse ea, ridicându-se cu o miş-
care foarte studiată. Mulţumesc pentru sucul
de fructe.

* * •
* *

Anna se privea în oglindă, încântată de ro-


chia aleasă de Clarissa. Rochia era bleu şi im-
primată cu flori mărunte. Fusta era foarte largă,
iar florile păreau bătute de briză când fusta

.97
se mişca. A n na- nu-şi mai amintea ultima oca-
zie când avusese o rochie noua. Moştenise pan-
talonii şi Muzele d e bumbac ale surorii sale,
dar d e multe ori visase sâ ai ba o rochie nouâ.
Aceasta, croitâ foarte feminin, pârea ieşita
dintr-un Vis.
Robyne era în f a ţ a unei alte oglinzj şi se
privea încrantiaîtâ. A l e g e r e a fusese limitata la
doua rochii. C e a care-i plăcuse imediat, d e u n
verde luminos şi cu bretele fine, îi a m i n t e a d e
rochia pe oare-o probase fn seara în care ve-
ni se Dean. îi p u n e a în valoare sânii, rotunji-
mile umerilor şi culoarea frumoasa a pielii ei
bronzate, scoţându-i în evidenţa verdele ochi-
lor. Rochia parcâ e r a fâcutâ pentru ea.
Clarissa îwsâ, nu îm part â şea gustul lui Ro-
byne. Ea câutase prin raion şi gâsise o aîta :
roz, cu mâneci scurte şi bufante şi un decol-
teu discret în formâ de inimâ. Robyne o pre-
fera p e cea verde, d a r trebui s â recurtoascâ fru-
museţea celei ro^. C e a verde ei<a poate prea
îndrazneaţa şi-i â a â e o un aer a d u l t şi mon-
den ; cea roz nu-i altera tinereţea, inocenţa şi
vulnerabilitatea.
Vânzâtoarea stâtea deoparte. Trebuie câ sim-
ţise opoziţia şi ezita sâ intervină. Ea nu-şi spu-
se p ă r e r e a p a n a c â n d nu i - a ceru Clarissa.
— C e credeţi ? întreba aceasta.
— Ambele rochii sunt frumoase, râspunse ea
cu diplomaţie.
- I k r r cea roz e mult mai drăgălaşă şi mol
potrivita, nu credeţi ? O rochie prea eleganta
ar fi o greşeală.
Clarissa îşi a p ă s a s e cuvintele, deşi cu dis-
creţie, ca s-o facă pe vânzătoare sâ mclîne
în favoarea ei ; d a c â nu, a r fi putut m e r g e
în a h â parte. -
- C r e d c â aş a l e g e - o p e cea roz, spuse
'femeia,
Clarissa era cea c a r e ţinea bâierile pungii,
iar ea înţelesese.
- ...Păreţi <qtât de t â n ă r ă şi atât* de î n c â n -
tătoare astfel.
Era exod: c e nu-şi dorea de fapt Robyne,
f i n e a sâ aibă o f y r a unei femei, nu a unei puş-
toaice încântătoare'. D e oe-i d ă d e a toată lu-
mea tSceeaşî vârstă ca Annei î
W-ovea încotro, trebuia sâ accepte. D e a n îi
oferea o rochie, iar în memento! de f a ţ ă îl re-
prezenta Clarissa. Rochia roz e r a frumoasa,
trebuia sâ recunoască, D a r într-o zi, îşi pro-
mise câ-şi va c u m p ă r a o r o t h i e dupâ propriul
gust şi va obliga p e toarta lumea, inclusiv pe
D e a n şi Clarissa, să o remarce.
*

* *

in ziua recepţiei, l ă s a m iaacmal mai devreme.


Robyne nu încetase Itipta de a se comringe că
petrecerea d e ta ftlue Mmjratain nu va însemna

.99
nimic pentru eo şi câ se ducea doar pentru câ
era nepoliticos sâ refuze. Dar, în pofida aces-
tor gânduri, nu putea rămâne indiferenta la
bucuria Annei şi a fraţilor sâi. Era încâ plina
zi când e a se întoarse acasâ de la câmp.
Bâieţii p â r e a u puţin intimidaţi şi aveau un
aer destul de scorţos cu câmâşi noi şi cravate.
Anna îmbrăcase rochia bleu şi se grâbi sâ-i"
v cearâ lui Robyne sâ-i tragâ fermoarul. îşi spâ-*
lase pârul ce~i c â d e a a c u m pe umeri în bucle
frumoase şi strălucitoare. Robyne n - o văzuse
niciodatâ dtât d e încântâtoare.
Şi e a mai a v e a destul timp sâ-şi spele pâ-
rul. D u p â ce avea sâ se usuce, îl va pieptâna
spre faţâ. Crescuse destul dupâ memorabila
tunsoare şi ea era încântptâ de felul cum îi în-
cadra chipul, Puţin fard verde pe pleoape, pu-
ţin rimei şi schimbarea deveni uluitoare. Ochii
ei ng mai aveau acel aer misterios, Erau strâ-
îucitori, pâreau mai mari şi incredibil de verzi.
Se îmbrâcâ în rochia roz, gândindu-se cu
regret la cea verde cu bretele subţiri şi decol-
teu îndrâzneţ, ,dar regretul nu durâ. Rochia îi
venea bine şi era seducâtoare.
La vremea c â n d sosiră Ia Blue M o u n t a i n era
deja întuneric şi toata casa era luminata. Lu-
minile strâluceau la toate ferestrele, Iar în pomi
şi de-a lungul verandei fuseseră a t â r n a t e ghir-
lande de becuri colorate.
Ei urcau scara d e pîatrâ când D e a n le ieşi
în întâmpinare. Robyne vru sâ parâ ţ e a p â n â şi

»—: — - 'ioe-—— — —
nepăsătoare, dar la vederea lui D e a n inima ei
zvâcni, apoi începu sâ bate? cu violenţa. Nu
şi-l imaginase niciodată atât de distins. Cos-
tumul elegant îi punea silueta în valoare. Pârul
negru strălucea şi se vedea că fusese pieptănat
de curând, deşi a v e a - d e j a o şuviţă pe frunte.
în această ţinută elegantă, el părea mai
mult ca niciodată stăpân pe situaţie... " şi destul
de distant, se gândi Robyne, cu tristeţe. Era
bârbatul cel mai • atrăgător pe care.4 văzuse
vreodată. în pofida aroganţei şi a siguranţei
afişate, totdeauna făcea să vibreze i n ea o coar-
da sensibilă. Ea se simţea m â i plină de^ viaţă
in prezenţa lui. El nu ştia ; dar. chiar dacă era
conştient, nu-i păsa. ) .
- Deci, Robyne ? o întâmpină el în manie-
ra-i obişnuită.
îşi plecă privirea spre ea, cu maxilarele strân-
se şi expresia severă. Deodată, îşi întoarse
' ochii spre Anna, dar dintr-un motiv necunoscut
o lăsă pe mai târziu.
- ...şi Anna...
Pe Anna o privi mai destins, iar spre marea
uimire a lui Robyne, el zâmbi.
- Sunteţi foarte frumoase.
- O , mulţumesc, domnule M o r n a y ,
Ochii Annei scânteiau de plăcere. El vorbea
deja cu băieţii când a p ă r u Clarissa. Ea înde-
plinea rolul de stăpâna a casei în seara asta.
C e e r a de mirare ? D u p ă toate aparenţele, lo-
cul Clarissei era lângă D e a n r atunci când el

.101
f ă c e a primirile. Pârea că se srmte :ca oaasa i a
Blue W o un tom ; iar pe de a i t â parte, toata lu-
mea ştie, aveau sâ se câsâtoreasca, aceasta
fiind d o a r o prablemâ xte ^imp. Totuşi vazan-
du-i împreuna astfel, ca şi când totul era firesc,
'Robyne simţi câ-Kvine râu,
Clarissa era mai sclipitoare oca niciodatâ*
tPurta o r o c h i e . d e un contac pal, :simphâ, d a r
impecabil cro'rtâ şi care precis crsstase o ave'i^.
Cu o a r e c a r e ironie, febyne îşi aminti cat actbtec-
t a s e Clarissa împotriva -rochiei verzi ; m n p r a a j
! e l e g a n t a pentru o a s e m e n e a ocazie. D a r no-
| ^ h t o C b r i ^ e i , numai ^oforâ m i e r a .
? Rsbyne nu mai :avu timp asâ-ţşi qpunâ între-
1 bâri, pentru câ, deja, Clarissa o trâgea :deo-
i parte, w r B m d u ^ i ^ n f i d e n ţ i â l .
! - Robyne, aş vrea sâ-ţi prezint p e ccineva.
— M i e f ? întrebâ ea fana sâ se gârtdeascâ.
— Jăa, ţfe.
G k x f m a îi zâmbi, -ceea c e o rmrrâ pe « d b y n e .
| . — A r e sâ-ţi placâ.
I C u m sâ poatâ aprecia pe aLtcmeva decât pe
| .Deoan ? (Sandul îi veni m minte p e neaştepta-
l te. Robyne se opri A m s c . N u , era imposibil,
ţ acest g â n d era înspăimântător şi refuza -sâ-l
| accepte. Ea-şi ridica ^bârbia într-o atitudine sfi-
| datoare şi-i câspunse Glarissei zâmbindu-i ra-
| dios :
— C e drăguţ din partea ta I

ttD2-
I v

j CAPITOLUL 7:

] El se rrumea Johnny. şi p ă r e a fericit- de corn-


| ptroi-a- ei; Robyne fu încântată de- acest- tânăr
] cu zâmbet fermecător. N u trezea nimic în ea,
j d a r ponte niL exisicr; decât: un bărbat c a r e ştia
j Sra f a r m în pofrda tuturor gândurilor oare-o
j preocupau, asest: tânăr era persoana- c e a mai !
] agreabilă p©t care~a întâlnise. El sa ocupa, de^
] o; plantaţie: cte tutun din- vecinătate şi continua:
I în aceiaşi timp; să .studieze,. în vecterea arbţirre-
j rri unei; di pl cane. în agricultură. Era: înalt r dar.
| nu cât Dean,, s-uplu, şi bronzat. Robyne bănui 1
\ că. trehuia sâ, fie cam de. aceeaşi vârsta cu. ea,
j putând avea cel mult.douăzeci şi trei de ani.
j Johnny era foarte atent; iar Robyne fu im-
j presionată; Cu Gfean trebuia^ să fre mereu crten-
j t & Johnny se grărbea mereu sa4 facă *compli-
] mente.- dfesprei frumuseţea ei, dar în acelaşi i
| timp, ara> şş rezervat, Rabyfie: vedea admiraţia
i din ochii lui. Până, la; urmă^ poate' Clarissa: nui
greşise când alesese a c e a s t a rochie Johnny;
o^ gpsea, frumoasă, i a r senzaţia era: îmbătă-
toare; El îi oferea aasua siguranţă pe.- care- e a

.103
o aşteptase de Ia D e a n , Răspunse avansurilor
lui Johnny cu o uşurinţa'la care nu se aştep-
tase s-o aibâ. N u se putu împiedica sâ se în-
trebe dacâ, atunci când un b â r b a t o gâsea
frumoasa, un altul putea gândi la fel.
în parcul ce înconjura casa se aprinsese căr-
bune de lemn pentru grătar. Flăcările începu-
seră sâ se stingă, iar carnea fusese pusâ pe
grâtar. Mirosul de carne fripta se amesteca în
aer cu parfumurile tropicale. N o a p t e a e r a cpl-
mâ f cerul plin de stele, iar Robyne credea câ
trăieşte într-un basm cu zâne.
Lumea se strânsese în grupuri mici pe lângâ
focuri. îşi ţineau p a h a r e l e în mâini şi veselia Ii
se citea pe chipuri. Johnny râmase cu Robyne,
manifestând clar intenţia de a lega . prietenie
cu ea. Robyne, mereu conştientă de respon-
sabil ităţi le" sale, c ă u t ă din priviri restul familiei
şi respiră uşurată c â n d fo vâzu pe A n n a lângă
băieţi, alăturaţi unui grup de copii.
Clarissa şi D e a n apârurâ din obscuritate.
M e r g e a u de Ia un grup Ia altul, pentru a se
asigura câ toată {urnea se simţea bine.
Ajunşi la ei, Clarissa scoase un râs ascuţit.
Robyne îl privi pe D e a n . Dar, spre deosebire
de Clarissa, el nu zâmbea. Privirea-i era enig-
matică şi avea o expresie d e nemulţumire pe
chip. Robyne ştia că nu făcuse nimic pentru
a - l nemulţumi ; totuşi, inima ei începu să b a t ă
violent. Apropierea d e el o tulbura ca întot-

— 104— - ;—•
deauho şi avea o dorinţa n e b u n a ' d e - a întinde
mâna sâ-l atingâ.
— E o petrecere simpatica, spuse ea pe un
ton grâbit.
— Faptul câ ai cunoscut un nou prieten a
sporit'farmecul "petrecerii ? întrebâ Clarissa in-
sinuant. Ji-am spus câ Johnny o sâ-ţi placâ.
Robyne se enervâ. Johnny îi plâcea, dar nu
cum insinua Clarissa. Robyne o uri pentru co-
mentariul ei arogant. D e a n şi Clarissa pâreau
mereu sâ ştie ce trebuia ea sâ facâ. Bânui câ
Johnny îi fusese prezentat la sugestia lui D e a n
şi-i privi pe amândoi cu, ranchiuna. Ea nu era
o marioneta şi n-avea sâ lase pe nimeni sâ
tragâ sforile, în nici un caz pe Dean Mornay şi
f e m e i a care avep sâ-i devinâ soţie. D a c â - I a p r e -
cia pe Johnny, e r a t r e a b a ei, dar nimeni n - o
putea împinge sâ continue aceastâ prietenie.
Se pregâtea sâ Ie-o spunâ, când Johnny in-
terveni :
. — Robyne e teribila ! Sunt foarte mulţumit
câ locuiesc aproape şi pot s-o întâlnesc des.
— Nu e m i n u n a t ? D e a n , scumpule, am reu-
şit ceva în seara asta.
Clarissa îi puse posesiv mâna pe braţ şi-i
zâmbi. El nu râspunse ; mai mult încâ, pâru
mai sever decât înainte. Robyne simţea cum îi
pulseazâ sângele în vene. Sâ fi fost mulţumit
câ-i reuşise lovitura ? Era greu de ghicit ce
g â n d e a şi care-i erau sentimentele ascunse cu
grija sub o mascâ rigida.

* 105 —*
Fărâ s â spuma vreun cuvânt, el se întoarse.
Se îndreptâ spre un alt grup de prieteni, d a r
nu "fâcu nici un gest pentru a îndepărtă mâne
îngrijită de pe braţul sau. Robyne îl privea a m
vorJseşte, cum participa l a conversaţie, înde-
plinindu-şi ralul d e g a r d â . Mici un istrâin TUI
i-ar fi putut orede altceva d e c â t soţ .fi soţie,
f r â u foarte potriviţi ; n m a n e b i farmoşi, siguri
de e i ;şi echilibraţi... formau cuplul perfect,
g â n d i Rnbyrae. Dar, d i n nou, sitnţi a c e a dirrene
cri re-i devenise d e - a c u m fermi liarâ.
M m n y o Jâsase singura câteva minute. Acum,
e l se întorcea cu d o u § farfurii, pline cu c a m e
şi salata. Robyne simţea câ nu p o a t e înghiţi
nimic. A p a r e n t a w m o n i e între t>ean şî CItaiissa
la c a r e -se a d â u g a s e bănuiala câ a m â n d o i
puseserâ Ia c a l e o posibila prietenie între ea/şi
i d h n n y , îi luaserâ pofta d e mârreare. Totuşi,
nimerii nu trebuia sâ b â n u i a s r â c e e a ce simţea
şi trebuia sâ dea impresia câ se distreara.
Ea se botârî sâ rgrrore suferinţa oe s e aso-
cia c u -sertfrmentele sale. M a i iSrziu, carrd a v e a
sâ fie singura, va analiza aceasta emoţie ce
nu trebuia sâ fie prea noua. Acum, nu se putea
cafnoenftjra, iîn mijlocul zgomotului, a l muzicii şi
rasatelor.
O datâ luatâ hotârârea, spre m a r e a ei ui-
mhe, reuşi sâ se distreze. 5 â a l b â un 'bombat
fa picioare era o experienţa noua şi foarte p l ă -
cută. N u aorrta câ rvu e r a D e a n , p e n t r u ca
johnny era un bâiat frumos, i a r - a d m i r a ţ i a lui

1*06- — — —
entuziasta -avea o influenţa excelenta asupra
moralului ek Nti putea fi trista când muzica in-
vita la veselie, când- mâncarea era delicioasa
şi Johnny se ocupa d e ea. Începu chiar sâ
creadâ câ ea e r a cea mai frumoasa fatâ "pe
care^o întâlnise el pânâ atunci.
Dupâ ce: se termina masa, focurile furâ stin-
se şi muzica deveni mai antrenanta, iar Dean
anunţâ dansul. Robyne nu observase încâ rin-
gul. Era o suprafaţa mare din scânduri, con-
struitâ între pomi >şi la deportare de focuri. Era
luminata d e becuri şi trei instrumentişti cântau
pe o estradâ.
Granietkop şi griji te rămăseseră departe.
Robyne dansa acum cu Johnny sul) cerul înste-
lat. Se gândi cu ironie Ia situaţia în care. s e afla ;
cea 'mai frumoasa seara dupâ multe luni, era
în acelaşi timp şi o încercare dureroasâ. Inr
cercâv so nu-l mai priveascâ pe Dean, dar nu
era prea uşor.
fi vaxuse d a n s â n d cu majoritatea 4 femeilor şi
fetelor de la petrecere, dâr îşi fâcea datoria,
pentru câ cfansa mai ales cu Q'ariss'a. Robyne
suferea când vedea familiaritatea dintre ei.
Clarissa avea braţeJe înnodate la c e a f a Lui şi-şi
pusese capul pe pieptul lui, într-o atitudine
foarte fireasca.
Era a p r o a p e miezul nopţii c â n d el veni s-o
despartă .d^ Johnny, invitând-o; I a dans.
- N u ţin neapărat, răspunse ea grăbitâ.
Şi totuşi/ visa sâ fie din nou în braţele .lui
D e a n , dar el îşi îndeplinea" sarcina de stăpân
al casei, iar ea niţ ţinea sâ-l umileascâ. /
El nu ţinu seama de răspunsul ei şi o trase
de lângâ Johnny.
E datoria gazdei, replicâ el p e n t r u - a o
face sâ nu m a i protesteze.
- Dansam cu Johnny,
îi venea greu sâ-i mai facă reproşuri dupâ
ce el o luă î n braţe. Nu-şi putea stăpâni res-
piraţia sacadatâ. El o ţinu puţin la disîa'nţă şi
o privi. Chipul lui era rece şi colţuros.
- î e - a i îndrăgostit atât de repede de
Johnny? Sau suferi pentru câ te afli din nou
în braţele mele ?
- C â t e puţin din a m â n d o u ă , minfi ea.
El deveni puţin ţ e a p a n şi râse, dar, fără ve-
selie,
- Clarissa a r e dreptate, "eşti într-adevăr
foarte tânără.
Robyne se simţi jignită de tonul lui şi ridică
privirea.
- Clarissa mâ consideră o puştoaică ? în-
trebă e a furioasă.
- Eşti t â n ă r ă , inimioară.
El îi /âcnbi răutăcios, arătându-şi dinţii albi.
Robyne era tot furioasă, dar sentimentele de
neputinţă şi disperare erau mai puternice. Avea
multe de spus, dar nu ştia dacă-şi putea per-
mite să discute aceste lucruri cu un. bârbat şi
106
nici nu ştie cum sâ se exprime. Se mulţumi sâ-1
priveascâ, dezamâgitâ şi jignita, fârâ însâ a-şi
da seama câ luminile din copaci lâsau sâ i se
citeascâ totul pe chip.
- Dean...
Nu mai putu continua, o m â n â i se aşezâ pe
buze."
- Nu vorbi. Dansul şi conversaţia nu fac
casa bunâ.
El îşi puse din nou m â n a pe spatele ei şi o
trase mai aproape. C a într-un vis, ea se lâsâ
purtata pe ringul de dans spre o latura mai
întunecata. Dansarâ strâns îmbrâţişaţi, pârând
sâ se topeascâ ynul într-flitul, ca pentru q şcâ-
pa mai bine de privirile indiscrete.
- Dean... repeta ea.
- Ssst ! murmurâ el.
Ea cxeiu câ-i simte buzele pe pâr şi se în-
treba dacâ nu i se pâreq.
Era a t â t de aproape de e a ! Trupurile lor
erau lipite şi evoluau î n ritmul muzicii. Sâ dan-
seze cu Johnny era amuzant, * dar sâ danseze
cu D e a n era îmbâtâtor, tulburător... Toate sim-
ţurile fetei erau treze şi sângele-i alerga prin
vene.-
Robyne nu auzi câ muzica se oprise. Când
el îi dâdu drumul din braţe, ea-l privi cu tris-
teţe. îi trebuirâ câteva secunde ca sâ observe
prezenţa Clarissei lângâ D e a n , cu o mânâ po-
sesiva pe braţul lui.

.109
- Jbfarmy - era atât de nerăbdător, încât am
considerat c ă trebuie să intervin, scumpule;
Ea-i a r u n c ă o privire provocatoare lui D e a n ,
apoi se întoarse spre Robyne.
- D e ce nu pleci, micuţo ? Prietenii] tău nu
t e y a aştepta la infinit:
Tonul ei era uşor, plăcut şi total deosebit de:
veninul din privirea care-o făcu pe Robyne să
se înfioare.
E a 4 privi4 pe D e a n cu nesiguranţă. In- expre-
sia- lui n u citi tandreţe ; privirea lui era: enig-
matică, iar braţele care-o ţinuseră înlănţuită
erau a c u m ţepene, p e lângă corp, Clarissa ţi-
nându-î d e unul. D a c ă el regreta-intervenţia
acesteia, nu -lăsa să se vadă nimic.
Robyne se duse lângâ Johnny care discuta
despre creşterea animalelor cu unul dintre ve-
cini. El fu fericit s - a revadă r dar din/compbr-
tamentul lui nu reieşea în nici un c a r nerăb-
dare. D i n contră,, el îşi continuă conversaţia:
Petrecerea continuă, dar pentru Ro.byne ori-
ce încântare dispăruse din această noapte par-
fumată şi fu fericită când sosj ora plecării.
Dearr propuse s-o însoţească, dar Johnny
p r o t e s t a ; el a v e a maşină şi Granietkop era* în
drumul său. D e a n păru satisfăcut să cedeze.
El o salută, politicos-, p e Robyne, chiar amical, şi
procedă l-a fel cu A n n a şi băieţii., Ca întotdeau-
na, Clarissa e r a lângă el şi d ă d u indicaţii.
- Johnny, ai grijă de tinerii mei prieteni. Şl
fără plimbări cu Rbbyrie, după ce coboară sora
şi fraţii ei ! ' -

— 11® —
Dar, când Anna şi fraţii ei dispârurâ în ca-
sa, Johnny x> trase :pe Robyne deoparte.
- ; Pat veni sâ te vnd ?
Srgur.
1-xrr -fi p l ă c u t şi ei sâ manifeste acelaşi en-
tiatosm rsposntan.
- Genial !
El se nctplecxi sărute, dar e a fâcu o miş-
jcane Ibr^scâ şhsâautul M e r i z â pe jobraz; Johnny
nu păru ofensat şi răpuse pe a e e l a $ t o n amical : s
- rEşîi fatâ i&praaţionalâ, Robyne. £ e cu- i
trand. ^ |
Q u w ş m t , ma privi stopurile maşinii pienzân-
dju-3© m M u r a l e . D e mmk timp simţise n e w m j
d e sa fi dbrite, Simţise isigunanţâ în p r e a j m a Lui |
iohrany, totuşi, c i t a s e aarutul Nu era nevoie !
mu f i e în rbni^Je 4 m -xm sâ ştie ,; el n-o p u t e a j
asm^ţion© rea Gfc&an. laftmisy ^ u z a n ţ , lîivak, |
pwternic şi nfrumos, -dar iui p a s e d a aceeaşi pu- j
^te® mmgpm jei. nu se p u t e a abţine d e J a 1
] comparaţii. N u era drept, ştia. Dar i D e a n îi j
j *$ffipâneo •Hodte 'gândurile şi gândul b De^an îi I
] i r e z e a toate simţurile. ' 1
î a privi cu tristeţe rn noapte. Nu e r a posrbil, !
nu putuse sâ sre iVidrâgosteascâ de T>eun 'Wor- ;
• Tuay; ^Atrotţia f i z i c a p r o v o c a m pasiune. N u p u - î
"tea n e g a , >Dean e r a seducător. -Privirea lui ere j
'saficterifâ perţtru vt~\ m â r i pulsiil, dar dnagos- ;
t e a *erka cea c a r e conta, iar w r i t i m e n t e f e ei pen-
iru n-aveau nici o legătura cu dragostea j
în adevâratul sens al cuv&rttului. !
i
' A d e v ă r a t ? murmura o voce interioara, şi tră-
dătoare. Robyne încercă sâ respingă ideea, dar
aceasta rezistă. Se ascundea ea de r e a l i t a t e ?
Recunoscu adevărul : era îndrăgostită de D e a n .
Ştia de mult timp, dar refuzase să recunoască.
Poate c ă apăruse c â n d el o salvase de vaga-
bond ? Sau la prima ei vizită Ia Blue Mountain,
când încercase să treacă drept Robert ?
în orice caz, situaţia era disperată. Pentru
Robyne, dragostea însemna căsătorie. Iar
aceasta n-avea să fie niciodată. Căsătoria Iui
D e a n cu Clarissa nu e r a decât o chestiune de
timp. Această femeie frumoasă şi rece se insta-
lase deja la Blue Mountain. Ea locuia acolo,
ior D e ă n n-o a s c u n d e a , In seara astă, e q ju-
case rolul stăpânei casei. Toată lumeo d i n re-
giune se aşteptă la c ă s ă t o r i a l o r / i a r Robyne
trebuia să fie înţeleaptă. D a c ă putuse să se
lupte cu toate adversităţile, nu- putea să se r e -
semneze că bărbatul de care eră îndrăgostită
nu era pentnu e a ?
C â n d sosi d a t a următoarei plăţi, Robyne ho-
tărî să meargă eă la Blue Mountain. Nu-l pu-
tea evita pe D e a n fa infinit. Era mai bine să-l
înfrunte cât mai c u r â n d posibil...
îl înşeuă pe Flash şi porni la Vântul
îi sufla în păr ş{ o ciufulea, dar asta n - a v e a
importanţă, In .ultima vreme avea a t â t de rar
ocazia să călărească, încât voia- să profite.
C e e a ce o întrista e r a vederea pământurilor
crăpate de secetă, c e r â n d ploaie în zadar.

.112
Ga întotdeauna, Blue M o u n t a i n contrasta
penibil cu Greni^tkop, printr-o splendoare ce
sfida ploaia. D e a n nu se vedea pe nicăieri pe
câmpuri, iar Robyne se întrebâ d a c â - l va gâsi
acasă.
Ea-şi lâsâ calul în grija unui bâiat de la graj-
duri şi se îndrepta deja spre verandâ când îi
vâzu. Clarissa era întinsâ pe un şezlong, iar
D e a n era a p r o a p e de ea, stând cu spatele spre
Robyne.*
Era pe cale sâ-şi facă simţită prezenţa, când
îşi auzi numele în discuţia lor. Clarissa vorbea,
iar fata-i simţi g h e a ţ a din glas. Râmase pe loc,
ascunsâ de o tufâ, cu toţi muşchii contractaţi
şi aşteptând Urmarea conversaţiei.
- ...E zi de plată, nu-i a ş a ? D u p â felul cum
dănsa' cu tine în seară petrecerii, presimt cc Vă
veni chiar eă, de data asta,
' . U r m a . o clipa de tăcere, apoi se auzi râsu!
ascuţit al Clarissei.
- Dragul de tine, nu ştiu cum reuşeşti sâ
suporţi oceăstâ puştcaicâ. Robyne devine din
ce în ce mai greu de suportat. N - a r trebui sâ-i
spui vreo două vorbe ?
D e a n izbucni într-un râs grav şi amuzat. Dar
Robyne nu mal aşteptă sâ-i a u d ă răspunsul,
dispărând m spatele casei, la fel de încet pe
cât sosise. C â n d încalecă pe Flash, îşi dâdu
seama că tremură:
Era totuşi m u l ţ u m i t ă că nu fusese zărită. D a c ă
şi-ar fi făcut simţită prezenţa d u p â cele spuse
• i •

113
l
de:- Clarisscr, prababil ei «ar fi considerat nece-
sar să: SB: SCUZE, c e e a ce. i-ar* fr sporit umilinţa.
Micky culegea portocale pentru dulceaţă; la
întoarcerea ei acasă. Robyne îl chema, îi în-
mâna cecul şi-l trimise la Blue Mountain,
Q u p â plecarea lui, ea se întoarse în casâ
şi s e schimfen- cu h a i n e l e de lucru, li v e n e a
se arurrce în pat şi sfe-şi plângă tot necazul şi
umilinţa, d a r avu impresia că în felul a c e s t a
le-ar acorda o victorie lui D e a n şi Clarissei şi
s e abţinu. Ieşi din casă şi porni sâ ude cultu-
rile d e doy-Ieci c a r e a v e a u deja mare nevoie d e
a p ă . Udatul culturilor e r a o muncă, obositoare,
dar avea nevoie de oboseală fizică pentru a-şi
linişti sufletul,
Ce. proasta fusese,, crezând că-i va face plă-
cere să-l reyadă pe D e a n şi sâ-i vorbească, I
Şi ce nebunie, să creadă că n u r i vor putea f i
ghicite s e n t i m e n t e l e ! Ei şi-au râs de e a t nu
numai Clarissa ci şi Dean, Prezentarea lui
Johnny» fusese pusă Ia cale, pentru ca e l să
joace rotul de antidot al pasiunii unei puştoai-
ce:
Ii ura pe amândoi. îşi bătuseră joc de ea,
iar. această umilinţă e r a insuportabilă. Intr-un
fel s a u altui, a v e a să a j u n g ă s ă r i demonstreze
lui D e a n câ nu e r a o puştoaică. Nu-5 va mai
perirrite: sâ r â d ă p e seama ei..
CAPITOLUL 8

-Robyne nu crezuse niciodatâ câ v a munci cu ]


dtâta îndârjire cum o "făcuse în ultimele Iutii, j
<4ar, dupâ e e auzise comentariile d a r i s s e i în- j
scJţite' de râsul ; lur Decrn, muncise f a r â oprire. j
'Munca 'era singura -ei ^preocupare. Beara câ- j
dea zdrobitâ de obcRsedfâ, iar dimineaţa se ;
scula in zori.
^ingu^eie .momente de p a u z a e r a u .vizitele .j
lui Johnny. Ine cursul sciptâmânii muncea e|, .
.dar se vedeau -sârrxbâtn când mergeau i La ci- j
nema, la „depârtare jde treizeci d e kilometri.
"De i t a u â orj, .s-ja antânţpkrt siLse întâineasca
în ,orqş «cu . D e a n ,şi Clarissa. JDe fiecare data, ;
Clarissa fu deosebit de amctblloi faţâ .de .„ta-
nârul cuplu", cum ii plâcea sâ Ie spunâ. Zâm- -
bind râufâcios; e a Ie s p u s e s e r ă surit foarte po-
triviţi şi câ era încârifâtor sâ v a d â doi tineri afât
de 'îndrăgostiţi u n u l d e celâLdlt. l a fiecare din
comentariile ei, "Robyne râspunse cu un czâmfeet
impertinent, ,ţir\ându-l pe Johnny d e b r a ţ . ş i lâ-
;sându-i rpe JDean şi Clarissa sâ creadâ ;ce vor.
fiWitru >ea : era important 'd©ar sâ-şi ascurrrdo
di5 .
adevăratele sentimente, pentru câ acestea nu
se schimbaseră deloc. Făcea eforturi ca să-l
privească pe Dean. Răspunsurile acestuia din
urmă Ia comentdriile^Clarissei erau foare evazive,
iar chipul său nu lăsa să se vadă ceea ce g â n -
dea.
Pe de o parte, munca o obosea în aseme-
nea măsură p e Robyne încât adormea fârâ să
se mai gândească Ia ceva, iar pe de altă par-
te, beneficiile realizate Ia Granietkop o încu-
rajau să nu-şi menajeze eforturile. Veni şi ziua
în care, dupâ plata ratei ipotecii, suma rămasă
nu fu neglijabilă. Robyne privea rezultatele cal-
culelor, fârâ sâ-i vină să creadă. In sfârşit, ţipă
de bucurie şi a l e r g ă la Anna.
- Robyne... ?
— Anna, orn reuşit ! ţipă ea sărind într : un
picior. Vom putea rebranşa a p a !
C e l e două f e t e se priveau fericite şi dansau
prin bucătărie, în momentul în care apărură
Micky şi Timothy. Printre râsete de bucurie, fe-
tele le împărtăşiră vestea cea mare, iar vese-
lia deveni generală.
M ă i târziu, d u p ă - a m i a z ă , Robyne îi telefonă
lui Johnny şi-l întrebă d a c ă o poate lua şî pe
e a c â n d va merge în oraş. Încântat de aceas-
tă perspectiva, Johnny îi propuse să meargă
chiar a doua zi.
A d o u a zi dimineaţa, Robyne se îmbrăcă în
pantalonii şi bluza obişnuite, dar se hotărî
imediat sâ se schimbe, socotind ziua prea îm-

.116
portantă, după multe luni ; poate chiar de la
moartea părinţilor, când se treziseră fără un
ban. Această zi avea poate să achică o schim-
bare radicală î n norocul d e \ a Granietkop. Era
o zi de bucurie, iar Robyne se hotărî să abor-
deze o ţinută adecvată situaţiei, Ea deschise
dulapul şi scoase rochia pe care-o purtase Ia
petrecerea de la Blue M o u n t a i n . Era destul de
simpla pentru a putea fi purtată ziua - în oraş.
Robyne o îmbracă şi se admirâ în oglindă.
Rochia îi punea în valoare tenul bronzat şi pă-
rul castaniu ce forma bucle strălucitoare în
jurul feţei. Nu se mai simţise atât de bine de
multă vreme.
U n singur lucru lipsea pentru c a fericirea
ei să fie deplină. Dar nu trebuia să se mai
gândească la Dean. G â n d u r i l e ei trebuiau în-
dreptate doar spre viitor şi la prosperitatea pe
care Granietkop trebuia sâ şi-o recapete. Ba-
nii avoau să fie suficienţi, iar Anna şi băieţîi
vor putea merge Ia studii.
D a r ea ? Ce-avea să se întâmple cu ea ?
C e viitor o aştepta ? Iubea ferma, pământu-
rile cultivate şi cele lăsate încâ în paragină,
pe care creşteau tufişuri, terenurile mlăştinoa-
se unde în sezonul ploios creşteau nuferi, râul~
munţii îndepărtaţi şi tot ce însemnă " acasă.
A v e a să fie fericita să t r ă i a s c ă singură, ^ să
muncească pentru ridicarea valorii fermei şi
pentru a păstra un loc în care sora şi fraţii ei

117
sâ poatâ veni oricând ? Acesta pârea sâ-i fie
desfeuJ, dar nu era deloc mulţumită.
ffcobyne scutura din c a p sâ-şi alunge aceste
gânduri. D a c â n-ar f,i preocupat-o Dean, gân-
durile nu l - a r fi zburat mai departe, iar dacâ
a v e a sâ se lase dusa d e ele, îşi va strica z-iua
cane s e a n u n ţ a s e perfecta-.
.Auzi sosind maşina Iui Johnny şi se grâbi sâ-i
iasâ- în. îritâmpi mare,
— M m m , eşti o încântare a ochilor ! exclamâ
d , privind-o-zâmbind*
- Mulţumesc lahnny I Aceastâ zi va fi o
pJâcere:!
N u - i e r a greu s,â-i râspundâ l a fel d e câi-
duras,. El nu e r a Dean. şi n - a v e a sâ fie nicioda-
t ă . 2 & n h e t u l şi spontaneitatea lui îlr' făceau
foarte simpatic. '
D r u m u l p a n e în oraş, pâru foarte scurt, pen-
tr.w c a a v e a u multe sârşi spună, l o h n n f parcâ
m a r i n a pe strada principala* n u departe de
clâdirea serviciilor municipale. El a v e a câtev&a
curse d e fâcut pentru patronul s a u şi dupâ ce
stabiJîrâ unde sâ se întâlneascâ, plecâ fiecare
p e drumul sau.
Robyne se duse i m e d i a t fa servi a uf de dis-
tobwne cr a p e i : Funcţionaro! căruia trebuia sâ
îi se a d r e s e z e mesteca g u m a şi se plictisea.
Totul defcuifrse excepţionali,, pârând: câ acest
foncţiomrr fusese puîs sa^v rrezoke imetfciai; pro-
blema, foubyne ieşi dfo biroul- ac&st&riar c u ini-
ma uşoara ş\ o porni p e stradiâ.
- -r Robyne !
Această voce fomiliorâ o prinse nepregătită
şi simti cum îi dispare sângele din obraji. Apoi,
obrajii l se înroşiră şi ipulsul i se mari, în Hirap
ce ridica ochii spre D e a n MorMry.
—. Nu sunt o fantoma, Rdbyne.
Ei îi zâmbea, dar pe sub -pleoapele puţin îlâ-
sale o studia c u atenţie, conştient d e reacţia
ei şi .căutând cauza,
- Ştiu !
.Robyne încerca sâ p a r a nepâsâtoare. D e a n
nu semânta deloc ou o fantoma.
- M e r g i undeva a n u m e ?
- Nu Da...,
Robyne încerca sâ-ş4 stăpânea scâ respira-
ţia.
- Cred câ a i un motiv special sâ fii astâzi
în oraş. Eşti deosebii ^de frumoasâ.
Qohii iui scânteia'U^dar tonul e u las© sa se
înirevadâ sinceritatea m remarca sa.
- Mulţumesc, D e a n . Am într-ade^âr un m o -
tiv special.
Instinctul îi dicta .sâ-i zâmbească provoca-
tor, iar ea se supuse.
- Vrăjitoare micâ., unde-ai Invâţat sâ te
porţi astfel ? întrebâ D e a n , zâmbind amuzat
H a i sâ luam masa împreuna şi sâ-mi poves-
teşti ce-«ai fâcut în oraş.
'Robyne n u citase comentariile i o n i c e ta
a d r e s a ' a i şi -fu t e n t a t a sâ refuze. .Dar dorinţa
d e - a fi cu el era p r e a mare. S i g u r a n ţ a pe
care-o câpâtase astâzi şi care încâ o domina,
o fâcu sâ accepte. în aceeaşi zi, doi bârbaţi îi
spuseserâ câ era frumoasâ, bucurând-o şi dân-
du-i o stare minunata. Se simţea în stare sâ în-
frunte orice situaţie, iar inima e i j s i dorea atâi
de multvprezenţa lui D e a n .
Din fericire, restaurantul se afla foarte aproa-
pe de locul în care Johnny parcase maşina.
D u p â prânz ri-avea şâ rpeargâ mult şi nu tre-
buia sâ-1 aştepte pe Johnny. Ea nu fusese
niciodatâ în acest restaurant, nici când pâ-
rinţii ei trâiau. Privi încântata în jur, la plafoa-
nele bogat ornamentate, pereţii lambrisaţi,
aplicele de pe pereţi şi covoarele groase oare
dâdeau un a s p e c t somptuos.
D e a n alese o masâ dintr-un separeu şi->
ţinu scaunul lui Robyne.
- Eşti foarte drăguţ cu mine astâzi.
Robyne uitase ca-şl propusese sâ para se-
ducâtoare şi modernâ, iar D e a n îşi reţinu cu
greu zâmbetul.
- Cred câ rochia ta frumoasâ mâ inspira.
- N - a i fi ţinut scaunul pentru Robert ? în
trebâ ea, privindu-l cu atenţie.
- In nici , un caz... D a r pentru un demon
provocator pe nume Robyne, îmi d a u toata si-
linţa.
Robyne era conştientâ câ discuţia lor era
foarte 'banala, dar se bucura de fiecare clipa
- E un loc minunat, Dean. Şi pe Clarissa o
aduci aici ? *

.120
El o privi câteva clipe pe sub gene. Aceastâ
privire tulburâtoare îi urca din nou lui Robyne
sângele în obraji, f â c â n d - o totodatâ sâ-l pri-
veascâ sfidâtor.
- Câteodatâ, râspunse el în sfârşit, pe un
ton calm.
Fâcu o pauza, continuând s-o privşascâ,
apoi o întrebâ din nou :
- Te deranjeazâ, Robyne ?
- In nici un caz. Fâcearn conversaţie.
Râspunsul ej ar fi fost convingător dacâ nu
şi-ar fi accentuat cuvintele. Dar, ea însâşi re-
marcase lipsa de convingere din vocea sa.
— In cazul acesta, am putea gâsi subiecte l e
discuţie mai interesante. D e ce eşti aici astâzi,-
de exemplu. ••
Robyne se gândi câ puteau foarte bine con-
tinua acest mic joc. H privi încântatâ şi-l în-
treba :
— Dupâ masâ, ce desert luâm ?
D e a n izbucni în râs şi o privi din nou,, foarte
atent.
— Creşti repede, mititico! Foarte bine, o
friptura şi îngheţatâ cu căpşuni. îţf convine ?
Meniul i se pâru excelent şi nu îndrâzni sâ
comenteze apelativul mititico. PI ace rea pâru sâ
i se citeascâ în privire, pentru câ D e a n nu-i
mai aşteptâ râspunsul şi fâcu comanda.
D e dimineaţa avusese impresia câ ziua avea
sâ fie excelenta, dar nici nu visase câ va lua
masa cu D e a n . Ea-I privea în timp ce el c^rv

— 121 — — —
sulta ITsto de vinuri* arializandu-i toate t f â -
saaîfettrrle bwin e deseia ate p e chipuJ bfQrrzai , Se
înfiorâv am-intindu-şi? contactul gurii Im pe bu-
zele ei.
D e a n e r a îmibrâcat cu pantaloni- bleumarin
şi o c â m a ş â crem, descheiata la guler, Robyne
se simţi mândra câ este însoţita de cel mai
chipeş b â r b a t din restaurant şi j u d e c â n d d u p â
privirile celorlalte fentei, a r a d a r c â nu era
s i n g u r a . d e această pâ-irere.
Et ridica- p e Neaşteptate ochii şi 0 şwprmse
privjndu-l. Trebuie c â se aşteptase d e l a . bun
î n c e p u t c a ea s â 4 priveaiscâ, iar acum, el ri-
d i c a d*srtr-o sprânceaina.
— Ai c h e l sâ bei un vin roşu de Bcrdeaiux ?
— Ar fi perfect, râspunse e a repede, vrând
sârfi a s c u n d â total® ignoranţa in privinţa vi-
nurilor.
— Bine, spuse Dean.
Privirea lui D e a o dezminţea gravitatea vocii
sale.
Robyne ar fi fost fericita de compania lui şi
fârâ sâ fi luat masa împreuna. Era îndragostitâ
d e ef„ Far apum e r a .sîgurâ. A v e a sârf iubeascâ
mereu, chiar daca e\ se va casatori cu Q a -
rissa. M u credea că va putea vreodata sâ se
m ă r i t e c u altcineva. W - a r f r fost cinstit dîn par-
tea ei sa se mârite cu un alt bârbat» c â n d îl
i u b e a pe Dean; [şi mai a m i n t e a încâ de ziua
c â n d fusese pentru prima d a t a Lc Blue Mbun-
t a i n şi încercase s a t r e a c â drept bâiat, se
mim de schimbarea produsa cu propriei per-
soana în acest râstidrip.
Li se aduse friptura,, iar Robyne o savura cu <
mare plăcere, D e a n , însâ,, nu d â d e a semne
sâ-3 fie foame, pentru câ nu mâhcâ mai nimic.
D i n când în când, Robyne ridica ochii şi de
flecare datâ' întâlnea privirea lui D e a n . Nu
putea defini expresia privirii lui, dar nu e r a
nici batjocoritoare,, nici aroganta, cum s-ar fi
putut aştepta. Vinul o fâcu sâ se simtă bine
şi sâ se destindâ, în pofida privirii aţintite «asu-
pra ei şi care o tulburase ^de a t â t e a orL
Masa fu d e ba rasata de farfurii şi ei aştep-
tau desertul, c â n d D e a n reluă conversaţia :
- De ce ai venit astazi in oraş ?
- U u s-a terminat încâ iBasa, îl tachina ea.
li fâcea plăcere sâ fie ea cea mai tare, ma-
ca r o datâ. D e a n întinse mâna şi o a p u c ă pe
a ei. Cu degetul n&are, el începu sâ-i m â n g â i e
încheietura mâinii, fâcând să i se urce un im
d e - a lungul braţului. Koby^e îşi p l e c a privirea
şi se îndreptâ în scaun, pentru a njy-l lăsa &â
vadâ efectul pe care-J produsese asupra ei.
— H a i d e , Robyne....
— Dar, •Dean.,.
Ea ridicâ privirea şi încerca sâ-i zambeascâ
poznaş, toteil neobişnuit pentru firea ei. Dar,
în acelaşi timp, întreba de ce şâ mai aş-
tepte
— De fapt, arzi d e nerăbdare sâ-mi spui.
- E adevârat.

.123
Robyne inspira adânc, ridica spre el ochii
s c â n t e i n d ca douâ pietre preţioase şi-i spuse :
- Am cerut rebranşarea apei curente.
D e a n nu-i răspunse nimic, dar îşi retrage
m â n a . în prima clipa, e a avu impresia câ el
n - a înţeles-o, d-ar îi r fizu maxilarele crispate şi
privirea îngheţatâ.
Uluitâ, ea nu-şi Igâ ochii de la el. Fusese
convinsâ câ el se va bucura. întârziase sâ-i
dea vestea, nu numai pentru a - l tachina, ci şi
pentru a crea o stare de suspans.
- N u pari d^loc încântat !
Robyne se întrebâ cum se putuse înşela în
asemenea mâsurâ asuDra lui.
- M â judeci fârâ sâ fi auzit ce a m de spus £
întrebâ el pe un ton politicos, dar de gheaţâ.
— Pentru numele lui Dumnezeu, te rog, lasâ
tonul acesta distant.
Simţind lacrimi în ochi, Robyne îşi duse re-
pede o mânâ la frgnte.
— D a c â mâ compari cu prietenul tâu, nu mâ
mir câ-ţi par distant.
- N u te comparam cu Johnny, dar, Dean...
n-ai fi putut manifesta puţinâ mulţumire ?
— C â n d eu ţi-am oferit totdeauna "mai m u l t ?
N u , Robyne.
Privirea lui şi tonul erau^ reci, în egalâ mă-
sură. ,
— D a r ce naiba vrei sâ spui ? '
s — N u vorbi a t â t de. tare, te a u d e toata lu-

mea.

.124
- Nu-mi pasa, Dean. Sâ m - a u d â d a c â vor.
Explicâ-mi.
într-adevâr, în clipa aceea nu-i pâsa cine o
aude, chiar d a c â mai târziu avea sâ regrete
aceastâ discuţie.
- Ţi-am mai spus deja ce cred despre viaţa
voastrâ la Granietkop, spuse el cu voce cal-
mâ.
- Totdeauna ne-ai considerat nişte puşti
incapabili sâ se descurce !
- M a i mult sau mai puţin, spuse el fârâ sâ
se lase impresionat de enervarea ei. Aţi încer-
cat, nu pot sâ neg. Aţr muncit cu o îndârjire
pe care n-aş fi bânuit-o vreodatâ.
- Şi-atunci ?
Privirea ei devenise imploratoare, în sufletul
ei nâscându-se o micâ speranţâ.
- Toţi sunteţi prea tiherî. Acum, a p a fiind
din nou branşatâ, veţi creJe câ toate dificultă-
ţile s-au terminat. Dar nu s-au terminat deloc,
Robynş, nici pe departe. M a i devreme sau mai
târziu, va trebui sâ te recunoşti învinsâ. Aceas-
tâ etapâ este doar mijlocul d e a a m â n a data
fatidica.
- Ei poftim, credeam câ a i sâ înţelegi...
Robyne îl privea fix, fârâ sâ-i mai pese câ- :
curgegujacrimile pe obraji.
- înţeleg foarte bine.
Pentru prima data, vocea lui devenise mai
blândâ.
Atunci, înţelegi, eu trebuie sâ pâstrez cu
orice preţ ferma. D a c â nu, vom-fi d e s p ă r ţ i ţ i . "
— — 125 —
— într-o zi, ţ i - a m p r o p u s gozrfuire, îi rec m in- j
ti ei oalm. Propunerea este încâ valabila. j
Robyne îl privi încremenită. Sâ iocurasrâ la
filue 'Mauntotn din mila ? Sâ primească aceasta
ofertâ ca pe o p o m a n â ? Sâ fie obligata sâ-şi
manifeste ^ c u n o ş t i n ţ a - # Şi Clarissa <? <Mu, e r a
d e preferat o gratâ p e molul raulwi decât rnx&a !
în care trâia a c e a femeie frumoasâ şi rece /ca j
g h e a ţ a . Şi în plus, Clarissa ce sentimente putea
avea ? Sâ fie relativ cwrohilă şi asta d o a r în j
CEpanenţâ ? R o b y n e i^tia, Oanissa n-o iubea. N u
va suporta, cm t â n â r â căsătorită, sâ-i a i b a m
casâ în permanenţa pe cei patru copii S l a a n .
D a r Granietkop ? se întreba ea. C u ferma
ei, ce intenţii avea D e a n ?
— £u sunt mea dispus sâ cumpăr "Gpaniet-
kop, spuse el, parcâ ghicindu-i gândul.
— Cred câ ţi-o dofteşti m sâ a i din ce trai,
bănuiesc.
— A m sâ-ţi pk&fcesc ^valoarea exacta.
— M i - a i spus «itep ea eşti un tom d e a f a -
ceri, spuse Rabyim crispata..
D o a r cu câteva fmirmrte mai devreme, cre-
zuse câ acest b â r b a t va fi greu de uitat pentru
e a Avea sâ-l ţ i p a tnirrte, cu siguranţa, d a r nu
pentru pârţite lui bune. Aceastâ zi nnvea sâ-i
r â m â n â adânc î n t i p â # t â în memorie, pentru c â
D e a n Mornay încercase ^sâ-i stmulgâ iluziile, iar
e a învâţase sâ se fereascâ de toatâ lumea.
El îi observa curios chipul ce-i reflecta con-
flictul interior.
; — ;—
- Sunt: într-adevăr un om de^afaceri, încu-
viinţa ei.
- Ş i m f® roite mea, nu m 2 i decât o m â n a
d e copii p e care-i poţi escnoca* şi...
- Destul,,Robyne ! izbucni d .
- A m dreptul aa spun c e v-reaa Incâ: d e Io
început ne-ai considerat astfel. Iar eu, pentru
câ te-am crezut altfel, a m dreptul ia premiul
întâi, pentru prostie;,, Micuţ-a R o b y n e a t â t de
tânârâ... Dumnezeule, m - a m saturat dte pro-
tecţia ta !
Toţi muşchii de pe faţprltti' D e a n spe'camtrac-
tarâi febfn^ însâ; im ser putea opri. fer ceva
a^ mmrr^m sat cu mârămem\m şi
iirrprnMfcenţcc, fârâ sân p e s e d e eventuaJe- re-
grete ulterioare. *
- Eram- t o t d e a u n a basna. c â n d aveai de> cine
râficfe, n u 4 aşa* D e o n ? C e plâcere-ţi f â c e a s a
vorbeşti d e s p r e mine cu prieten® tir « t o j p o c !
Micuţa^Robyne, puştoaica..,
Vocecr4 amuţi 1 şi-î' privi, Îngrozita' de ceea pe
spusese.
- A ş a deci, spme- ei caim şi fârâ' unma de
stânjen«rl35i ai ' t r a s e u u r e d f e a .
- Evident:
Robyne îl p r i v r s $ d & ^ şi el râse, d<eţr fârâ
se? f i e a m u z a t /
- Cred câ aşa se intâimpJcr întotdeauna,
Indiscreţii* mu cu^irrte <fe latidâ
despre ei.
- E adevârat, D e a n , Dar, câteodată, e de
preferat sâ afli adevârul. In felul acesta poţi
sâ te fereşti d e cei care-şi râd de tine. Robyne
reuşise sâ-şi stâpâneascâ glasul, în pofida fur-
tunii din sufletul ei.
- Spune-mi, Robyne, ai auzit şi ce i - a m râs-
puns eu Clarissei ?
- Era inutil.
Chelnerul le a d u s e desertul, iar Robyne se
ridica de la masâ.
- Robyne... îngheţata.
- M â n â n c - o tu, D e a n .
Ii stâtea pe limbâ sâ-i ureze sâ-i r â m â n â în-
gheţata în gât, dar se abţinu/ Chiar d a c â era
cuprinsâ de disperare, ştia câ o ieşire d e m n â
va avea" un efect mai mare.
Ieşi din restaurant fârâ sâ se întoarcâ. Ştia,
fârâ s-o vadâ, câ privirea Iul D e a n era batjo-
coritocfre. Nu voia sâ-f lase sâ-i vadâ râurile
de lacrimi de pe obraji.
II vâzu de* la dlstanţâ pe Johnny care-o aş-
tepta rezemat d e maşinâ.
- Am terminat mai devreme, îi explicâ el.
Aşteptam sâ a p a r i ca sâ bem o Coca-cola.
Ii vâzu lacrimile şi tâcu, emoţionat.
—' Robyne, ce s-a întâmplat ?
- ' N i m i c . H a i sâ plecâm, Johnny, spuse ea
ştergându-şi repede lacrimile.
- Bineînţeles, urcâ. Pâcat totuşi d e Co£a-
cola.
In timp c e ocolea maşina, Robyne ridica pri-
virea şi-l vâzu pe D e a n ieşind din restaurant
V ă z â n d - o pe Robyne, se îndrepta spre ei.
Niciodată nu mai reacţionase a t â t de prompt.
- S â r u t â - m â , . Johnny, ordonă ea scurt.
Johnny o privi surprins.
- Aici ? .
- Da j
U n zâmbet încântător Ti luminâ chipul lui . -
Johnny,
- Cum vrei tu, puiule !
El se apropie de e0, o îmbrâţişâ şi o săruta
pe obraz. Robyne îşi trecu braţele în jurul gâ-
tului lui şi-şi ridica faţa spre buzele Iui. Ea-I
simţi cum înţepeneşte de uimire, apoi răspun-
zând cu ardoare invitaţiei.
D u p â câteva clipe, Robyne se îndepărtă dis-
cret şi ridică privirea. D e a n era acolo, nemiş-
cat, Ia doar câţiva paşi de ei. Privirea-i ere
dură, de nepătruns şi buzele crispate. In po-
fida dorinţei care-o împinsese sâ-i ofere acest
spectacol, Robyne se simţi stânjenită.
Robyne îşi muşcă buza şi-i spuse :
- N e deranjezi.
Ar fi dorit să-şi poată stăpâni emoţia şi
sâ-şi păstreze atitudinea sfidătoare.
- D a c ă demonstraţiile de dragoste în mij-
locul străzii îţi fac plăcere, atunci continuă, te
rog.

. Spunând^acestea, el se întoarse şi plecă.

— — — — 129 — —
Robyne se trase un pas înapoi, iar braţele-i
căzură d e - a lungui trupului, privind î n u r m a
lui D e a n care dispăreţi ta c d ţ t i i străzii.
- C e - a însemnat asta ? întreba Johnny, cu-
rios.
—' Nimic.
Ochii ei mari exprimau disperarea.
- M i - a plăcut, spuse el luând-o de mâini
şi trăgâ nd-o spre sime. D a r Robyne îşi eliberâ
mâinile.
- Nu, te rog...
- Sărutul acesta a fdst destinat ochitor lui
Dean Mornay ?
Robyne H privi, uluita de a-mârâciunea din
vocea lui. -
- N - a i sâ înţelegi...
- D a . Ai dreptate, H a i sâ bem o Coca.
£ra lucrul d e oare simţea o â n - a r e nici o ne-
voie. li fusese stricata toata ziua şi-şi dorea
doar şâ se întoarcâ a c a s â . Fu aaprimsâ d e ra-
muşcări pentru câ se folosise d e Johnny pentru
a se râzbuna p e D e a n , Johnny se purtase dră-
guţ cu e a şl nu meritase acest tratament.
Se forţâ sâ-i zâmbeascâ.
- Bine, unde mergem ?
C a f e n e a u a era plina d e tineret, iar majori-
tatea îf fuseseră colegi d e şcoala. In condiţii
normale, ar fi 1bst încântatâ sâ-i reîntâlnească.
Ar fi s t a t t u plâoere^de vorba cu ei şi ar fi
comentat ultimele noutăţi. D e ş i Granietkop n u
e r a foarte departe, es* nu-i r e v â z u ^ de foarte

— — — — — m : — —
multa vreme, .'din cauza eternelor ei preocu-
pări.
Şi totuşi, acum, în mijlocul lor fiind, îşi dorea
sâ plece, li păru neinteresant zumzetul discu-
ţiilor din jurul ei. Era de vina starea în c a r e se
afla,, sau se nrKrturîzase prea mult şl se î n d e -
pârtase de vechii ei p r i e t e n i ? Muzica p o p ce
izvora dintr-un toitornat o fâcec s-o doarâ capul.
Se întrebâ ce va crede JoKnny d â c â - i va cere
sâ pieee. Acum se despârţiserâ. Robyne dis-
cuta c u fostele ei colege d e ctasa, i a r i o h n n y
vorbea cu o fcrtâ blonda, pe o a r e Robyne n - o
amoştecu, i a h r m y n u p a r e a deloc nemulţumit
d e companie, s a u d e a m b i a n ţ a .
I n sfârşit, Robyne reuşi sc-i p r i n d ă privirea
şî—î fâcu un s e m n discret spre uşa. C u regret*
e i se desparţi d e f a t a blonda şi se î n t o a r s e b
Robyne. Ici felul sau» se răzbunase p e Robyne,
pentru felul cum e a - l tratase. Rabyne îşî c p a s â
tâmplele cu degetefe. Aceasta d i m i n e a ţ a se
anunţase bunâ, iar ea abia aştepta a c u m sâ se
termine. Viaţa ei p â r e a sâ se complice.

.131
CAPITOLUL 9

Johnny nu vorbi deloc j n timp ce maşina


mergea prin oraşul ale cârui trotuare erau măr-
ginite de tufe înflorite. Ieşiră repede din oraş.
Robyne privea câmpurile de pe marginea şo-
selei, .plantate cu tutun, legume şi fructe, în-
trebându-se când va a j u n g e Granietkop sâ-şi
recapete prosperitatea/
Johnny pârâsi drumul asfaltat şi pomi pe un
drum lâturalnic, iar Robyne nu fu deosebit de
miratâ. Se trezi Ia realitate c â n d Johnny trase
maşina sub un copac, se întoarse spre ea şi
o luâ în braţe. N-avu timp / s â punâ întrebări
sau sâ protesteze, înainte ca gura lui Johnny
s-o acopere pe-a ei. Johnny e r a de-o agresi-
v i t a t e nebânuitâ. •
El îşi ridica ochii şi-o privi.
- Iţi place ? întrebâ, privind-o cu ochi în
care parcâ $e dezlânţuise o furtunâ.
- Nu... ştiu... reuşi e a sâ se, bâlbâie.
- M a i devreme nu-ţi displâcea, îi reprgşâ el
cu voce râguşitâ.
- N u înţelegi, izbucni e a , întrebându-se cum
şi ce sâ-i explice.
:
— — - 133 — —
— Poţi fi sigura I Preferi demonstraţiile în
public ? Sau D e a n Mornay e r a motivul ? C e vo-
iai sâ-i demonstrez? ?
— Johnny...
N u ştia cum sâ iasâ din aceastâ .situaţie în
care ajunsese împinsâ doar de dorinţa de a se
râzbuna.
— Aştept !
Chipul lui Johnny exprima amârâciune şi-şi
înfipsese degetele i n braţele ei, f â c â n d - o sâ
sufere. ,
Rpbyne începu sâ se t e a m â . N u crezuse câ
Johnny poate deveni violent Probabil încerca
sâ se răzbune pentru câ ea-şi bătuse joc d e el.
D e g e t e l e lui continuau so-i provoace durere, el
o privea furios, iar ea nu m a t e r a sigura de
reacţiile iui.
— N u răspunzi ? insîstâ Johnny.
— D â , încercam sâ-i demonstrez ceva lui
D&an, dar, Johnny, încearcă sa înţelegi...
— Urmăreşti iln vis... U n bârbat bogat ca el
nu p o a t e fi interesat d e tine.
Robyne se înfiorâ.
— Ştiu. D a r ascultâ, Johnny, nu e deloc
ceea ce crezi.;. Domnul Mornay m - a jignit şi
probabil am vrut sa i-o plătesc... te rog, iar-
t â - m â , şopti ea, încercând sâ zâmbeascâ.
— D i n moment ce între voi doi nu e nimic...
D e fapt, nici n - a r putea fi. în curând, el se va
î m u r a cu Clarissa.
— D a , Johnny, ştiu.

.134
Robyne nu moi putea suporta situaţia în
care se afla, nici discuţia şi ar fi vrut sâ se în-
toarcâ acgsâ.
- M i - a plâcut acest sârut şi mi s-a pârut câ
şi tu l - a i apreciat, Robyne.
- D a , râspunse ea cu prudenţa.
Johnny o luâ din nou în braţe şi o strânse cu
putere.
~ Dovedeşte-mi, puiule. îmbrâţişeazâ-mâ.
Era mai mult un ordin d e c â t o cerere. Johnny
îi a p â r e a într-o alta îumînâ. Faptul câ erau sin-
guri în mijlocul naturii o incita p e Robyne sâ-i
facâ jocul, cel puţin pentru moment,
Ea-I îmbrâţişâ, el o strânse la piept şi-o să-
rută. Johnny se dovedea mai puternic decpt îşi
imaginase ea. Buzele lui exprimau pasiunea,
ca şj trupul. Robyne închise ochii şi încerca sâ-i
râ^pundâ, simţind câ, într-un fel f îi era datoa-
re. Emoţia lui însâ n - o impresiona, întrebân-
du-se cum era posibil c a simplul contact al
unui bârbat s-o încânte, iar sărutul altuia
sâ nu însemne nimic pentru e a , decât un con-
tact fizic. Fiind în braţele lui Johnny, se g â n d i
Ia vremea trecuta d e când începuse sâ-şi do-
rească a fi femeie.. D a c â l - a r fi cunoscut pe
Johnny mai devreme cu a t â t e a luni, poate câ
a r i i reacţionat altfel. In viaţa ei însâ apâruse
Dean, fâcând-o sâ depâşeascâ perioada copi-
lăriei. Era îndrâgostitâ d e el, chiar şi acum...
şi poate câ n-avea sâ-1 mai revadâ niciodatâ.
~ Minunat!

.135
Johnny îşi regăsise buna dispoziţie şi o pri-
vea zâmbindu-i. Robyne îi zâmbi, dar se în-
trebâ d a c â D e a n se lâsase înşelat de strata-
gema ei.
- Nu trebuie sâ ne oprim aici, spuse repede
Johnny, zâmbind încântat.
Robyne fu luatâ prin surprindere şi-l privi
uluitâ.
- Ce... vrei sâ spui ?
- Trebuie sâ ne căsătorim. C e zici ?
- E cam devreme, obiectâ ea.
Robyne nu voia sâ-l indispunâ, dar avea
nevoie de timp de gândire.
- Şi eu sunt de aceeaşi pârere, dar ascul-
tâ, puiule, ar fi soluţia ideala... M - a m gândit
câ va trebui şi eu sâ mâ aşez la casa mea, iar
tu, singurâ, nu vei putea face G r a n i e t k o p sâ
devinâ prosperâ. Impreunâ, vom reuşi sâ facem
din e a o fermâ extraordinarâ.
- .Asta-i tot ? întrebâ ea privindu-l curioasâ.
- H a i d e , Robyne, spuse el puţin stânjenit.
- Nu-i scâpase sensul întrebării, şi continua :
—. Bineînţeles câ nu-i tot. N o i n e - a m plâcgt
încâ din seara petrecerii de la Blue Mountain.
E^ti o f a t a senzaţionalâ şi >ne înţelegem bine,
nu crezi ?
Fârâ sâ-i spunâ nici un cuvânt de dragoste,
cel puţin era cinstit. Pentru el Granietkop era
o tentaţie. D a c â Robyne nu l - a r fi întâlnit pe
Dean, poate câ a r fi putut trai fericita cu
Johnny. A m â n d o i erau tineri,- sânâtoşi, a v â n d

.136
amândoi aceeaşi dragoste pentru p ă m â n t Multe
câsâtorii fericite e r a u bazate pe mult mai pu-
ţin. Era nebuna pentru câ-şi dorea o dragoste
romantica-? C â o a t r â g e a un vis de nerealizat
ce-l strica viitorul ? D e a n nu putea intra în cal-
culele ei. N u putuse intra niciodatâ, iar astâzi,
mai puţin ca oricând. Era foarte probabil c a ea
sâ poatâ face o a l i a n ţ â fericită cu Johnny, ceea
ce putea a d u c e profit întregii sale familii.
- C e râspuns îmi dai, puiule ?
Johnny o privea atent, aşteptând răspunsul
cu nerâbdare.
- îmi este imposibil sâ mâ mârit cu tine,
Johnny, spuse ea cu regret în glas. îmi pare
râu...
- Robyne...
D i n nou,'Johnny o trase spre el, o strânse in
braţe şi o sârutâ. O săruta pe g â t cu buzele-i
fierbinţi, împins d e dorinţâ, într-o încercare dis-
perata de a o convinge cu demonstraţia lui
de dragoste.
C â n d se îndepârtâ de e a , pe chipul lui se
citeau efectele sărutului.-
- Asta nu înseamnâ nimic, nu-i a ş a ? Privi-
rea morocânoasâ îl fâcea sâ parâ mai t â n ă r . .
- Nu e vina ta, Johnny, râspunse Robyne
cu blândeţe. îmi placi mult, crede-mâ.
Amârâciunea d e pe chipul lui dispâruse to-
tal.
- Robyne, vrei sâ ie gândeşti la cererea
mea ?

.137
O r i puf îl făcea sâ para acu.™ foarte tânăr,
lipsit d e siguranţa şi r>efericît.
- .Da.
Ştîa foarte bine c â n-avea sâ se câsâtoreos-
c § nîcieckrfâ m eî. Orice căsătorie îi porrea
foarte puţin prohab itâ, d a r f u destul d e î©ţe-
feaptâ să w - i fe$u*e categoric, pentru a rw~l
tig^H. Pbate c a şi eî ştia c a râspcmsiJ fusese
d e c i s i v , d a r m i ERA OCHUI s â - i a # N G Â mândrîa.
Johnny îşi rekîâ locuf p e scaunuf şoteralui,
conftmuand sâ o privească.
- Eşti o fatâ foarte frumoasâ, Robyne, spuse
el î n c e l
Robyne şi4 imagina imediat, cum avea sâ
a r a t e peste ani.

• * * *

S â a i b ă drn nou a p a curentă însemna pen-


tru ei o f e r i c i r e f â r â seamân ; a p a pei^trtr m -
g r a r e a i ^ m p u n î o r , pe&tru culturile de d w f e c i
şi pentru culturile experimentale afe loi Ro-
byne, cu Taşii şi mxmxm.
Era a p â în ţevile ce alimentau casa ; pen-
tru bucaSari-e, baie, a p â oe putea fi bâutâi fârâ
a m m fi fiarta. Trebuia sâ fi fost Hpsiţi de e a ,
pentru a - i aprecia adev arata valoare. Place-
rea d e - a fi în coda, înconjurcrtâ de baloane
de sap un, era inegalabila.
Se terminaserâ drumurile fârâ sfârşit pânâ
Ja râu şi înapoi, ^cu g â l e a t a . -
Robyne fâcea deja planuri. Pământurile ne-
defrişate puteau fi cultivate de-acum. D e a n
- 1 5 8 — — -
fusese alungat - ta- periferia gândurilor,, iar ea
se putea concentra a s u p r a rezolvării probleme-
lor legate de Granietkop, pentru a - i reda pros-
peritatea de a l t â d a t a
Incâ se mai ruga pentru ploaie. Lunile d e
seceta reduse sera pământurile la o pulbere
calcinata, devenita aridâ. Ploaia e r a absolut
necesara pentru a reda viaţa solului. î n aştep-
tarea ploii, cu a p a din ţevi, puteau continua sâ
spere.,-
Sosi ziua -pliaţii- şi Robyne îl trimise p e Micky
l a ftlue Maurrtaim, ştiind câ e a n u este aştep-
tata aeofcx La întoarcerea fratelui său, e a îi
întreba despre D e a a
— '£ro cam întunecat la faţâ, râspunse baia-
tul, privind gânditor.
— C u m actecâ ?
— Foarte cu picioarele pe p ă m â n t N u s-a
purtat deloc c a î n seara petrecerii.
Micky ridica din umeri.
- D e fapt, c e conteazâ... m i - a d a t chitan-
ţa, ceea ce m â interesa de fapt.
- Da.
Robyne nu intenţiona sâ-I m a i întrebe ceva,
dar nu se putu abţine.
- Şi Clarissa ?
~ M - a m vâsut-o, dacâ a s t a te interesează.
M u p»u>tea a f l a mai m u l t î n t r e b a r e a ei fusese
inutila şi oricum;, nu a v e o nevoie d e M k k ţ
pentru a cunoaşte m s p u n s u i Clarissa era bine
instalata la Biue M o u n t d n , iar e a , nu doar o

t39 7
dota se întrebase de de Dean şi- frumoaso
blonda nu se căsătoriseră încâ. Sau poate ea
era naiva. Era evident câ ei aveau sâ se câsâ-
toreascâ, totuşi, câsâţorio n-avea sâ a d u c â o .
schimbare prea mare. Ei trâiau deja împreună,
iar câsâtorid era doar o modalitate de a lega-
liza aceastâ legâturâ.
Trebuie câ aşteptau momentul potrivit. C l a -
rissa poate câ era în divorţ, sau poate e r a un
alt obstacol ? Unire& lor legala, se g â n d i e a
din nou. Nu, nu era inocentâ din acest punct
de vedere. Sigur, se culoau împreuna. Incercâ
sâ nu se mai gândeascâ. Ideea i se pârea pe-
nibilâ. Ziua era caldâ încâ, iar pe cer nu se
vedea nici un nor. Urletele lui Micky o fâcurâ
pe Robyne sâ a l e r g e spre casâ, Primise un te-
lefon de la spital. Cineva o luase pe A n na cu
maşina pentru a o aduce acasâ, iar pe drum
avuseserâ un accident. A n n a fusese a r u n c a t a
din maşinâ prin parbriz.
Câteva minute mai târziu, erau în je'epul de
care lui Robyne îi e r a groazâ, sâltând pe dru-
mul ce ducea spre şosea. C â n d ajunserâ pe
şoseaua asfaltatâ, f a t a se uitâ Ia ceas : deja
trecuserâ zece minute de la primirea telefonu-
lui.
A n n a era e x a m i n a t â de medici, d u p â cum
le spusese o infirmierâ. N u se ştia încâ prea
mult, dar rănile puteau fi serioase.
Continuând drumul spre oraş, Robyne ve-
d e a înaintea ochilor fchipul Annei. D o a m n e , ai

.140
grija de ea ! se ruga Robyne. Sâ nu fie în
stare gravâ !
Înainte de o li se permite sâ intre în re-
zerva Annei, o infirmierâ veni sâ le vorbeascâ.
- Sora voastrâ se va restabili, . le spuse
aceasta tu multâ blândeţe. D a r contuziile sunt
grave, iar acum se afla încâ în stare de şoc.
- Putem s-o vedem ? întrebâ Robyne.
- într-o clipa.
Robyne îşi dâdu seama d u p â glasul femeii
câ ceva» nu era în ordine.
. — N u ne-aţi spus tot...
Privirea înţelegătoare şi plina dfe milâ a in-
firmierei trecu de Ia chipurile albe ale bâieţi-
lor la figura lui Robyne.
- ' V p i a m sâ vâ pregătesc.
« D a r ne-aţi spus câ se va vindeca I
- D a , răspunse aceasta, iar dupâ un mo-
ment de ezitare, continuă. Este desfiguratâ.
- N u ! reuşi Robyne sâ spunâ, simţind câ
va leşina. O mânâ puternică o susţinu.
- Aşazâ-te I
- D a , mulţumesc, am sâ-mi revin, e din
cauza şocului... '
Robyne reuşi sâ zâmbească strâmb.
- V â rog, spuneţi-mi, cât este de desfigu-
ratâ ?
- N u este total desfiguratâ şi nu este fârâ
speranţă. Chirurgia estetică a făcut progrese
mari şi oricum, ai sâ vorbeşti cu medicul care.
o îngrijeşte. M â tem câ este vorba de o ope-
raţie c e va trebui făcută repede.

.141
- înţeleg, spuse Robyne, simţi ndu-se p a r a
iizatâ.
- înţeleg câ v-aţi pierdut părinţii, domni-
şoară,
«Da. ,
U r m a un moment de linişte, apoi 4 sora în-
cepu dîn nou sâ vorbească, pe un ton schim,-
bat.
- îmi este foarte neplăcut, domnişoară
Sîoan, sa vâ vorbesc despre bani', mai a l e s în-
tr-un asemenea moment, dar trebuie sâ ştiţi
cum staţi.
Sora merîţionă o cifră; > mai desctrrajantă
d e c â t cele mai rele aşteptări: ale lui Robyne,
reducând-o pe aceasta l a tăcere.
- D a c â nu este posibil,., vom încerca, poate,
să a r a n j ă m altceva,,,
Robyne nu mai; ezită nici o clipa,
- Sora mea trebuie sâ beneficieze de toate
tratamentele de care are nevoie. Nimic nu
trebuie precupeţit pentru vindecarea e i Iar in
privinţa banilor...
îşi recapătă: repede glasul şi spuse pe ne-
răsuflate :
- Vom avea c u ce plâti. *
O b s e r v ă sclipirea d e admiraţie din ochii
sorei, apoi fură conduşi în rezerva Annei.
Deşi fusese pregptitâ; Robyne fu profund ră-
văşită dte chipul mic ce zăcea pe pernă. Ochii
Annei erau închişi, iar peste tot erau feuţburi şi
bandaje.

. T42
Ei se aproprarâ de pat şi -Anna deschise ochii
ce-i s e m â n a u cu a i lui Robyne, dar privirea îi
era ^ â p ă c i t a din pricina şocului.
- Robyne, am... avut accident.
V o c e a - i sun o stins, iar Robyne trebuia sâ fie
foarte atentă pentru a auzi şi înţelege ce
spunea. ' -
- Ştiu, scumpa mea, dar a i sâ te faci bine.
fefeyne mângâie m a m mică ce se odihnea
pe cearşaf şi A n n a închise ochii.
U r m â ® tăcere Atingă, apoi Anna deschise
ochii, d e data asta plini de lacrimi.
- Fdţa mea...
D e c i înţelesese. Robyne îşi privi fraţii oare
stâteau de cealaltă parte a patului. Băieţii e r a u
\ w m . îMidky se stradura FĂ m i plângâ, iar î i -
rrroihy a v e a p e obraji doua râuri d e lacrimi.
- Anna, scumpa mea, figura ta se va a r a n j a .
Robyne avea un nod în gât, dar trebuia
să-şi liniştească sora cu orice preţ.
- înţelegi ? Am vorbit cu rnfrrmiera. 4Ai sâ
te vindeci. -
Trebuia, decise Robyne. Privind chrpul b a n -
d a j a t , refuză sâ se g â n d e a s c ă l a posibilitatea
ca A n n a sâ rămână desfiguratâ pentru i o t res-
tul vieţii. N u Anna, e a c a r e erca a t â t de dulce.
Se vor găsi banii necesari.
î n a i n t e de- terminarea vizitei, Robyne se
strecura -afara, lăsându-i pe Micky şi Timothy
cu sora lor. Spitalul nu e r a departe de birourile
municipalităţii, iar t r e a b a pe care-o a v e a de

.143
fâcut nu putea sâ dureze mult. Plătise in
avans, cu doar câteva zile mai devreme, o sumâ
importanta, pentru o factura de a p â . Retrâgân-.
du-i, Robyne puse banii cu grija în poşeta,
Banii deveniseră mai importanţi ca niciodată.
La întoarcerea ei în rezerva spitalului, Anna
dormea. Medicul care o îngrijea era la c ă p ă -
tâiul acesteia şi fu încântat s-o întâlnească pe
Robyne. Acesta îi confirmă ceea' ce-1 spusese
infirmiera.. A n n a se afla în stare de şoc, dar
avea şâ-şi revinâ într-o zi sau doua. jn privinţa
figurii ei, medicul se arâtâ încrezător în inter-
venţia chirurgicală esteticâ, în urma căreia
aveau sâ disparâ toate urmele accidentului.
Cei doi băieţi dovediră un calm neobişnuit
pe drumul de întoarcere. îşi iubeau mult sora,
dar vederea ei în a c e a stare îi afectase pro-
fund. -
- N e vom descurca, Robyne ? întrebâ Micky '
dupâ un timp.
- Da, răspunse ea.
Robyne ştia foarte bine la ce fâcea aluzie
fratele ei.
- Intr-adevâr ? N

- Poţi fi sigur.
Răspunsese apăsat, dând dovada -de o sigu-
ra nţâ pe care n - o simţea deloc.
- Bine, spuse Micky, mâ g â n d e a m cu groaze
câ A n n a va fi nefericitâ pentru tot restul vieţii,
Băieţii o crezuserâ, iar Robyne se simţeo
zdrobită d e greutatea responsabilităţilor, ceea

144
ce nu era pentru prima d a t â . Familia ei con-
sidera firesc ca ea sâ rezolve toate problemele
ce se iveau. Şi ea dorea c a totul sâ se rezolve,
încrederea pe care ei o aveau în ea le d â d e a
o stare de siguranţa, care ei îi lipsea. în multe
situaţii, ca şi astâzi, s£ simţise singurâ şi ne-
putincioasa, dorindu-şi sâ a i b â sprijinul cuiva
mai puternic decât ea. Fârâ sâ vrea, se g â n d i
la D e a n . Era ceva în privirea lui sigurâ şi în
bârbia hotârâtâ, care inspira forţa şi încredere.
Robyne avea sentimentul câ el nu trebuia sâ-i
decepţioneze pe cei la care ţinea. El n - a v e a
sâ-şi decepţioneze niciodatâ soţia. Sâ fi consi-
derat Clarissa câ i se cuvine asta, sau ştia câ
e cea mai fericita femeie din lume ?
Robyne trebuia sâ facâ rost de bani, iar
aceastâ sdrcinâ era şi mai grea, pentru câ e r a
urmărită de imaginea figurii b a n d a j a t e a su-
rorii sale, iar redobândirea frumuseţii acesteia
! d e p i n d e a de bani. N u se g â n d e a la suma ce
trebuia cheltuitâ pentru A n n a ci Ia d o b â n d i r e a
ei şi la continuarea exploatării fermei. Fârâ
Granietkop, n-ar fi putut face nimic.
Fâcuse deja un pas ^în strângerea banilor,
dar o speria ceea ce avea sâ urmeze mai târziu.
Soarele era la asfinţit când ea ajunse la
Blue Mountain, iar proprietatea era scâldatâ
într-o luminâ aurie, f â c â n d şi mai evidenţi mun-
ţii ce d â d e a u nu<mele proprietăţii. Lui Robyne
nu i se pâruse niciodatâ aceastâ proprietate
a t â t de frumoasâ. N - o mai impresiona prin efi-

.145
cienţâ ci prin frumuseţe, f â c â n d - o sâ se gân-
dească Io vremea când şi Granietkop avea sâ
fie la fel d e frumoasă şi prosperă.
D e a n era la grajduri, a p l e c a t asupra unui
cal bolnav pe care-l m â n g â i a pe crupa. D e a n
n-o a u z i pe Robyne venind, iar ea putu sâ-1
observe î n linişte cum m â n g â i e calul cu d e -
getele lungi şi fine.
Pârul des îi căzuse pe frunte şi vorbea cu
animalul cu o blândeţe de care Robyne nu-l
crezuse capabil. ^
D e a n se întoarse brusc* simţindu-i dintr-o
data prezenţa. O privea printre pleoape şi
Robyne îl vâzu incruntându-se. Recunoscând-o,
chipul lui sever se îmblânzi şi-i zâmbi. Robyne
îl văzuse foarte rar zâmbind şi fu impresionata'
- Robyne I
El se ridica şi se apropie de ea, prinzând-o
de braţ. Părea foarte încântat s-o vadâ şi ni-
mic din atitCidinea lui nu lâsa sâ se întrevadă
amintirea scenei din restaurant, când Robyne
îl lăsase singur, apoi îl obligase pe Johnny s-o
sărute pentru a-I pune într-o situaţie stânje-
nitoare. Robyne simţi o clipâ de fericire.
- C e surpriza !
- D a . . . aveam sâ-ţi spun ceva,, începu e a
cu voce nesigura.
- Sper sâ fie o veste b u n ă . ;
Cu s i g u r a n ţ a , o t a c h i n a în mod indirect,
pentru i n c i d e n t u l petrecut în restaurant şi care-i
era p r o a s p ă t în memorie.

.146
- Dean...
Trebufa sâ-şi formuleze cererea, dor rru ştia
cum sa rnceapâ.
- Pari îngrijorata, Robyne, micuţa mea.
Iarăşi „micuţa" şi implicaţiile lui detestabile,
se gândi ea. Totuşi, nu intenţiona sâ-l indis-
pună, comentând din nou aceastâ tema, m
acum, c â n d erau în joc a t â t e a Fucrufi.
- E>ean, voiam...
Tâcu din nou. M â n a iui bronzata o apucase
d e barbîe, obligând-o sâ-l priveascâ. Era foarte
aproape de e a şî o domina, c a d e obicei
Robyne se întrebâ dacâ avea s-o sârute, dar
fu deceptjonatâ c â n d el o'lâsâ,
- Nu ştiu ce a i sâ-mi spui, lâar poate sâ
mai aştepte p â n â a j u n g e m în casa. >
- Va trebuî sâ-ţi vorbesc în faţa Clarissei ?
întrebâ ea fârâ sâ se gândeascâ.
- Nu.
în ochii lui întunecaţi apâru o luminiţâ.
- In cazul acesta, e bine.
Se simţea puţin stânjenită, dar Dean. nu
fâcu nici uh comentariu p e drumul spre oaso.
Ea-i simţea foarte puternic prezenţa şî nu în-
ţelegea de ce. Ce magnetism exercita asupra
e i ? Cu toate îndoielile şi grijile pe care le
avea, e r a plâcut impresionată de prezenţa lui
lângâ ea. Wu crezuse niciodatâ câ v a avea o
asemenea reacţie.
El o lâsâ în salon şi se duse sâ se schimbe.
Clarissa nu se aratâ şi Robyne se întrebâ de ce.

.147
Poate plecase pentru câteva zile, sau avea o
migrenâ şi se culcase. în orice caz, Robyne se
bucura de absenţa femeii atât de frumoase şi
de reci, care i-ar fi putut face vizita şi mai di-
ficilă.
Ea tu impresionată de eleganţa âimplâ a sa-
lonului. M a i intrase şi altâ datâ în aceastâ ca-
mera, dar prezenţa Clarissei o dominase. C a -
mera era elegantâ şi nu era pretenţioasă, im-
presia generală fiind de confort.
întorcând capul, îl văzu pe D e a n în pragul
uşii şi avu impresia câ stătuse acolo şi o pri-
vise.
— îmi place camera, spuse ea cu voce cal-
mâ, dar nemulţumită că-şi simţea obrajii arzând.
— Sunt mulţumit că-ţi place.
Inima ei începu să b a t ă cu violenţă sub pri-
virea Iui Dean.
— ...Cred că n-ai venit să-mi vorbeşti despre
mobila din salon, Robyne.' Spune-mi de ce ai
venit,
— D a . Ei bine...
îl privi o clipă, apoi îşi lăsă ochii în jos, pen-
tru a - ş î ascunde îngrijorarea.
— Despre ce este vorba ? întrebă el pri-
vind-o pe sub gene.
— D e a n , eu...
O clipă îl privi cu disperare, apoi reuşi să
vorbească, spunând totul foarte repede.
— N u mai pot face plăţile. Cel puţin pentru
o vreme.

.148
Fârâ sâ râspundâ, D e a n continuâ s-o pri-
vească. Trăsăturile lui nu lăsau să se ghiceas-
că nimic din ceea ce g â n d e a , iar Robyne nu-i
ban ui reacţia.
- M â amâni cu plata ? făcu eo o noua în-
cercare.
- îmi ceri o a m â n a r e ? întrebâ el pe un ton
glacial,
- Totdeauna am plătit la dată fixa, în toate
aceste luni.
Robyne îl privea fârâ sâ-i vina să creadă ce
auzise. Banii n-aveau m a r e im porta nţâ pentru
el, iar e a avea să-i plătească^ toate datoriile.
- N u se pune în discuţie suspendarea pla-
ţi lor. \
- Şi... şi dacâ nu plătesc d data ?
- Cunoşti consecinţele.
Robyne îl privea uluita, cu buzele tremurând.
D e a n vorbise pe un ton sec şi nervos,
- Vrei sâ spui... Nu, doar n-ai sâ apelezi la
sechestru! '
- N u uita, te-am avertizat, sunt un om de
afaceri.
Robyne îl fufgeră cu privirea.
- Eşti fiinţa cea mai detestabilâ pe care-o
cunosc.
C u fiecare clipa, Robyne se înfuria mai tare.
- ...Ştiu de ce te porţi astfel, Dean Mornay !
- A, d a ?
Pe.ch ; pul ' j i apăru un zâmbet, dar ochii ră
maseră Ia fel de enigmatici.

— r^ — 149 — —
- f o ţ i sâ fii sigur. Ţi-ai dorit încâ de b în-
ceput sâ intri în .posesia pământurilor noastre
şi obla aştepţi sâ sar o plata, ca sâ pui se-
chestru pe Granietkop şi s-o lipeşti ia pămân-
turile tale.
— Dacâ-mi ştii motivele, nu te interes&azâ
punctul meu d e vedere.
Robyne era prea f u r i o a s â ' c a sâ-şi punâ în-
trebări asupra tonului straniu a l vocii iui iOean.
- Exact I Ei bine, domnule MonKţy, nu-Ji
f a c e probleme din cauza plaţilor. Vor fi făcute
la vremea stabilita, O r i c e s-ar întâmpla, n<ii
sâ pui m â n a p e Granieicop.
Robyne sari în picioare şi porni spre uşa, dar
D e a n o apuca de braţ.
- O clipa, Robyne.
- Nu !
ţRobyne încercâ sâ-şi elibereze braţul, d a r
D e a n o ţinea bine, iar contactul cu el o tulbu-
rase din nou.
- Lasâ-mâ sâ plec I
- Imediat, Robyne... j m i ascunzi ceva.
- Ce... vrei sâ spui ?
Vocea Iui autoritara o prinsele nepregătită.
- Ai dificultăţi financiare în acest m o m e n t ?
Ochii Iui cenuşii încercau sâ-i citeascâ gân-
durile, vrând s â a f l e mai mult.
- Ce fel de dificultăţi
- Eu de unde sâ ştiu dacâ tu nu-mi spui
nimic ?
I-ar fi putut râspunde : „Da, sora mea «a avut
un accident şi am nevoie de bani pentru a

.150
pluti operaţiile estetice, pentru c â altfel, A n n a
va rămâne toata viaţa desfigurată",
N u putut însâ sâ-i spunâ. Poate câ el s-ar fi
lâsat înduplecat, d a c â ar fi a f l a t adevârul, con-
simţind la a m â n a r e a plaţilor şi poate c h i a r i-ar
fi d a t ' e l nişte bani. Robyne nu voia însâ nici
sâ-i f i e datoare nici sâ-i stârnească mila» Atitu-
d i n e a lui sfidâtoare, d a , învâţase s-o suporte,
d a r mila lui D e a n Mornay, nu% - niqiodatâ l
- Nu, Dean. N - a m probleme. îmi pare r â u
câ te decepţionez..
- M â crezi un câpcâun !
Ei îi vorbise amuzat deşi privirea îi râmâsese
severa.
- Da* chiar eşti. Trebuie sâ plec, D e a n . î m i
eliberezi braţul ?
— Scuteştermâ de sarcasmele tale.
M â n a care o ţinecr d e braţ o trase mai a p r o a -
pe. Simţind trupul lui Dean, o cuprinse din nou
tulburarea. .
— Spui adevârul, Robyne ?
- Bineînţeles.
Fâcând un efort sâ-şi stâpâneascâ glasul,
Robyne îi privi cu inocenţâ.
— D e ce mi-ai spus câ n-ai sâ poţi plâti ?
— Pune pe seama întoarcerii norocului !
— Despre care rni^vrei sa vorbeşti ?
- N u cu t i n e .
D e ce simţea o a s e m e n e a dorinţâ de a-1
jigni când de fapt, a b i a aştepta sâ a j u n g â din
nou în braţele lui ?

.151
Câteva clipe, se priviră intens. Robyne îi
vâzu, zvâcnind un muşchi pe maxilar, dar pri-
virea-i râmase dura şi plina de amârâciune.
Inima ei începuse sâ batâ nebuneşte, iar Ro-
byne se întreba dacâ el avea sâ-şi d e a seama.
- Iţi place sâ mâ tachinezi, îi reproşâ ei.
Dar nu te-ai gândit niciodatâ câ mergi prea
departe ?
- N - a i de ce sâ te temi. Puterea e de par-
tea ta.
- Bineînţeles, dar cred câ puterea mea este
cea oare-ţi ploce.
El o trase l a piept cu brutalitate şi puse
stâpânire pe buzele ei fârâ pic de tandreţe. în
pofida furiei care-o stâpânea, ea se simţi cu-
prinsâ de dorinţâ. încerca totuşi s â ' s e apere,
dar de fapt, se a p â r a de e a însăşi, pierzând
lupta. Se lâsâ în voia lui Dean, fârâ sâ se g â n -
deascâ la ce face.
, D e a n o lâsâ brusc ; respira puţin mai repe-
de, dar privirea lui e r a plina de dezamâgire.
- Cum ţi-am spus, îţi place forţa. La reve-
dere, Robyne. Aştept cu nerâbdare cecul.
C A P I T O L U L 10

Robyne se întoarse acasâ epuizata. Erd co-


pleşita de accidentul Annei, de grija banilor
c e trebuiau scoşî d e undeva, peste care se su-
prapusese reacţia lui D e a n la cererea ei. Cel
mai tare o şocase reacţia pe care-o avusese la
mângâierile lui D e a n ; dupâ felul în care o
tratase.
C e - o apucase ? se întreba "ea cu disperare.
Nimic din ceea ce citise n-o pregâtise pentru
nebunia care-o apucase. D e ce-o trâdase trupul
când raţiunea îi spunea câ omul de c a r e se
îndrăgostise nu-i merita dragostea ? C â n d o
luase în braţe, nu se mai gândise Ia nimic şi
fusese -.cuprinsa doar 4 e dorinţâ. Roţi u n e a - i re-
venise dupâ a c e e a , simţindu-se ruşinatâ şi
imilitâ.
N u intenţiona sâ-l mai vadâ vreodatâ pe
D e a n , De-acum, Micky avea sâ ducâ cecurile -
«a Blue Mountain. D a c â avea vreodatâ s â j în-
tâlneascâ în drumurile ei, avea sâ-şi facâ o
datorie de onoare din a-l ocoli.

.153
Totuşi, problemele finomciare nu erau rezol-
vate. Banii necesari âpenqgiei estetice erau in-
dispensabili şi trebwrogfisit un mijloc de a con-
tinua sâ plâtea®că regufiBt % a t e c a . M a i mult
ca niciodatâ, se întrevedea riscul de a pierde
Granietkop.
Rămăsese o unica* posibilitate Ia care pânâ
acum refuzase s& s e f â r u t e s c ă , dar situaţia
era gravă şi n - a v e a de ales.
Aştepta samm şi d u p â c e băieţii se cmteorâ,
merse în cm\em ei şi scoase d m ukîtnu! rafe
al geiidembufcii cutim d e bijuterii a mamei s a l e
Cu degete tremurătoare, e a puse c h e i c m
broască,
• Pe catifeaua neaigifiâ şi< p e t r e c i pxe; um knnţ
de aur, era un smarald ce începu sâ scâidetes£
în lumina tre-nurâtoare a^ lompii cu-peteok Stră-
bunică lui Robyne H primise codau de muinrtâ,
apoi îvl dăduse fiicei sale,, cerându-i să 4 trams-
mitâ in acekşi? fd:, fetelor fcmiiliet. l a moartea)
mamei sale, Rahyne moştenise acest smatfoţdl şi
hotărâse câ d a c â ea nu se va mârLta niciodatâ,.
sâ-l dea A n n e i \n z i u a căsătoriei ei.
Smaraldul' e r n o bijufeîie de fdmiîie şi vân-
zarea lui e m de neconceput. !n pofkfcr dificul-
tăţilor şi grijilor, bijuteria nu trebuia sâ ser-
vească scopurilor mercantile. Totuşi, Robyne
avea s-o f a c ă -
S ^ apnopfe d e fotografia mamei sale, ţinând
smaraldul în m â n â . Ce-ar fLg&ndit Amy Sloan,
mama şi bunica ei, dacă ar fi aflat intenţia Iui
Robyne f Chipul senin din fotografia cu rama
de piele părea s-o p r i v e a s c ă / T o a t e femeile care
fuseseră în posesia pietrei ar fi iertat-o, mai
mult încâ, ar fi aprobat-o..
Convinsâ câ gestul ei disperat e r a ultima so-
luţie, Robyne plecă a d o u a zi sâ a m a n e t e z e
bijuteria, în timp ce p i a t r a eim evaluata, Ro-
byne pârea foarte calma, reuşind sâ-şi • stăpâ-
neasca emoţiile. în sfârşit, tranzacţia se ter-
mina, dar feârbatul de ta c a s a d e amanet p â r e a
intrigat în faţa feiptertei vechi şi de valoare.
El rm fâcu nici un comentariu, dar se arâtâ
foarte interesat de rdentitatea Iui Sabyne şi d e
felul cum intrase ea în posesia pietrei.
Robyne mftâ uşurata c â n d pâra si magazinul
cu mer îrncbis, deşi era cuprinsâ de tristeţe. I n
magazin discMtese pe un ton sigur şi afirmase
câ se m mio&roe sâ râscumpe^e bijuteria, deşi
era convinsâ câ nu se va mai înta»Ece-=niiăaw4^
tm. © o a r cu un i w a c exitaaidintrr avea sâ do-,
banda^scâ ban ti necesari râsrurnpârârii 'sma-
raldului.
încerca sâ lupte cu deprimarea. N u m u s e s e
alte soluţii şi slavâ Dtoimral-aL, awMsese pkftra
de vânzare ! Fârâ ea, n-ar fi putut asigura banii
nace&ani îngrijirilor sunării s a l e şi n-ar fi putut
păstra ^Gfdmrietfeop.
*

* *

D u p â douâ zile, Robyne şi băieţii se duseră


in vi zi tâ la spital. A n n a era* tot bandaj atâ, dar
starea ei era mai apropiata de normai şi se
bucura sâ-i vadâ. Robyne îi confirmă câ va be-,
neficia. de toate îngrijirile necesare şi câ • pro-1
bîema banilor era rezolvată. Ochii Annei se
umplură de lacrimi, iar Robyne nu mai regreta
vânzarea smaraldului/ Oricum, nu era decât c
p i a t r a . - O piatră foarte frumoasă, foarte preţi-
oasă, dar nu se putea compara cu importanţa
chipului unei fete încântătoare.
Ziua fusese istovitoare. Ei nu putuseră pleca
la spital decât după terminarea treburilor de
(a fermă. Lâ întoarcere, băieţii plecaseră di-
rect la culcare. Era târziu d e - a c u m , iar Robyne
stătea pe marginea patului, contemplând foto-
grafia părinţilor. Era atât de . obosită, încât îi
era greu şi so se dezbrace. Rememoră toate
evenimentele apărute d u p â decesul părinţilor
şi promisiunea făcută mamei sale, de a păstra
familia unită.
Absorbită de gânduri, Robyne n-auzi bătăile
din uşa de la bucătărie. C â n d uşa dormitoru-
lui ei se deschise, sări în picioare.
— Dean I
Silueta înaltă se opri în prag.
— Cum ai intrat ?
— Uşa nu era încuiată. Ochii săi întunecaţi
erau total lipsiţi de blândeţe. Ar fi putut intra
oricine.
— La Granietkop nu vine nimeni.
— N u fi naivă. Imi amintesc bine că ţi-am
mai spus sâ încui seara uşile. C â n d ai sâ re-
nunţi la această imprudenţă ?

156
- N u mai sunt un copil, D e a n ,
- Ai ur. fel foarte bizar de a - ţ i arata ma-
turitatea. . .
Chipul lui Dean era crispat şi pe el se citea
furia. Robyne nu-l înţelese şi se gândi câ fâcea
aluzie la altceva.
- C e vrei sâ spui ?
D e a n nu-i râspunse imediat. O studie atent,
observând pulsul rapid la baza gâtului şi ochii
încereânaţi de oboseala şi grija.
- Asta, râspunse el în sfârşit, pe un ton
neutru. Bâgâ a p o i mâna în buzunar şi scoase
o cutie platâ de bijuterii.
- O , nu I
Era inutil sâ deschidâ cutia pentru ,a şti ce
conţine.
- Trebuie câ ştii ce' este.
- — Bineînţeles, spuse Robyne cu voce stăpâ-
nită. •,
- Atunci, explicâ-mi.
Ii' venea greu sâ-şi pâstreze sângele rece în
faţa Iui şi în situaţia în care se -afla, dar ştia
foarte bine câ nu trebuia sâ d e a semne d e
slâbiciune în faţa acestui bâ-rbat, pentru a nu
fi strivita de el. în plus, cu ce drept îi punea
a t â t e a întrebări ? Smaraldul fusese al ei, iar
acţiunile ei nu-l priveau.
- Aş putea foarte bine sâ-ţi explic, dar
n - a m chef ! îl sfida ea:
- Nu. glumi, Robyne, vreau ne a p a r a t o ex-
plicaţie.

— — 157
- N - a i nici un drept sâ-mi impui oe&a. Ai
intrat, in casa mea, oa şi când ai fi avut drep-
tul. N - a i nici un d r e p t ! N - a m sâ-ţi dau soco-
teai â. Smaraldul îmi aparţine.
- Inexact, acum este a l meu !
- Cum ? Am spus câ mâ voi întoarce sâ-l
râscumpâr. N - a v e a dreptul sâ-l vândâ.
- Mu trebuie sâ a i niciodatâ încredere în
cei cărora le amanetezi cern.
- Cum ai aflat ?
- Eram sigur câ va veni ^iua în care #ei în-
cepe sâ faci prostii. A m dat instrucţiuni clare
la casa de a m a n e t pentru - cazul în ca*e vei
ajunge acolo.
- M e r e u mi-o iei înainte, spuse e a simţi n-
du-se neputincioasă.
- Aşa crezi ? Dean- schimbase tomml D e ce
nu mi-ai spus nimic despre ce s-a întâmplat
cu A n n a ? Tonul vocii lui era grav, iar privirea
lui o impresionâ pe Robyne.
- C a sâ nu-ţi imaginezi câ aş vrea sâ pro-
fit de compasiunea ta. In plus, înainte de toate,
eşti un om de afaceri. 5 Mî-ai spus-o de multe
ori şi nu vâd de ce ţi-ai fi schimbat pârereo
aflând despre accidentul Annei.
• - Ai fi putut totuşi încerca.
- "Da, aş fi putut, 'dar n-aveam nevoie nici
de tine, nici de mila ta.
Robyne crezu câ-i văzuse crispându-se, dar
o puse pe seama im agi naţiei pentru câ în clipa
următoare, D e a n era foarte stăpânit,- iar în
ochii lui nu se putea citi nimic.
- Chior mâ deteşti.
- Exact, replica ea imediat La ce te aştep- f
tai ? - I
- Din picmtem ta, la nimic. Discuţia mi se
p a r e ridicolâ. Poftim smaraidul, Robyne, eu
plec,
Tu.,* I^ai. râsruiîîţairat pentru mine ? spuse
ea u t o i i i şfr cm voce trernwatâ*
—r Dupâ cum vezi.
- D e <m ?
C a sufletul i a gura, ffcerbyne aştepta râspun-
şuii Dorea: din tot sufletul sâ-l a uda spunând
ceea ce dorea ea sâ audâ.
- Fenteu câ nnai- nici un drept sâ-U vinzi.
I I vacrbiise pe un ton sec şi Robyne a v u ne-
plăcutul seurtiment CĂ el îi ghicise gândurile,
©psro^îie fem^iHei tale şi n-ai dreptul
sâ-ţi laşi fetele fârâ el.
B e a i * îi întif se cMtia.
Eu* m «oi: <3mw • trîetocbrt& fete, î$i zise* ea...
nu fârâ tine. Şi cu tine n-am nici: un viitor po-
sibil, dupâ cum mi-ai spus d e j ^
~ Nu-l vreau.
- Ba da, i a A
- Nu. mâ poţi o b l i g a »*
- Ji-cm mai «mâiat d e j a cum procedez,
spuse e! zâmbind. Mii-ai apreciat metodele ?
Vnei din nou sâ mâ provoci ?
- Nu, bineînţeles câ nu.
- Nu poţi fi cinstita nici mâcar cu tine, nu-i
aşa ?

, — JI59 —
Robyne simţi câ-şi bâtea joc de ea.
- A m sâ-ţi arăt ceea ce aştepţi, Robyne.
Robyne se trezi in braţele lui, strâns lipita
d e trupul lui Dean. Incercâ sâ întoarcâ obrazul,
dar el puse stăpânire pe gura ei* O sârutâ cu
pasiune, fârâ menajamente, obligând-o sâ des-
chidă gura. Robyne se simţi mistuitâ de un foc
şi mai m a r e decât ultima data când fusese în
braţele Iui. Logica o pârâsi, lâsând locul sim-
ţurilor. U i t â câ era în braţele lui D e a n Mornay,
cel care o umilise mereu. N u simţea decât câ
era f e m e i e şi câ-l voia pe acest bârbat de care
era îndrâgostitâ. >
. M â n a j u i Dean se strecurâ pe sub câmaşâ,
a l u n e c â n d pe spatele-i gol, mângâind-o me-
reu şi gâsindu-i sânul. Robyne încremeni, n u
. m a i respirâ şi-l trase mai aproape, înlânţuin-
du-l cu braţele.
C â n d D e a n o lua de mâini şi o îndepârtâ
d e el, Robyne îl privi miratâ şi decepţionaţâ.
— Ştii ce faci ? '
Robyne nu-i râspunse.
- D a c â mâ hotâram sâ te a m , acum, ai fi
putut f a c e ceva ca sâ m â împiedici ?
- Aş fi putut ţipa, râspunse e a abia şoptit
- N u ţi-aş fi lâsat aceastâ posibilitate, iar
tu o ştii bine. Fraţii tai dorm ca nişte heruvimi,
i - a m vâzut. Aş fi putut sâ te iau cu mine, fâro
ca ei. sâ afle.
- Şi ce te reţine ? spuse ea fârâ sâ gân-
deascâ.
D e a n îşi recâpâtâ suflul, j a r Robyne crezu o
clipa câ o va lua din nou în braţe, dar el fâcu
un pas înapoi.
- Ai sâ fii o femeie extraordinarâ, d u p â ce
ai sa creşti, Robyne. Pânâ atunci, însâ, fii pru-
denta. Eşti o tentaţie puternica pentru un bâr-
bat cu sângele fierbinte.
Robyne îl vâzu întorcându-se şi plecând spre
uşâ. v
- Du bijuteria .la bancâ, o sfâtui el. A r e va-
loare prea mare pentru a nu fi pâstratâ la Ioc
sigur ; ai putea râmâne fârâ ea.
El se opri în pragul uşii ; ochii lui a v e a u acea
expresie • batjocoritoare pe care ea o detesta-
atât de mult, iar pe buze îi flutura un zâmbet.
- ...In privinţa plaţilor... n - a m sâ-ţi f a c pro-
bleme o vreme.
C e om straniu, se gândi Robyne, d u p â ce el
închise uşa. Bâtâile inimii se potoliserâ. V a g ,
' bânuia motivele pentru care D e a n reacţionase
astfel. Se aflase despre accidentul A n n e i şi
probabil se aflase şi vizita ei Ia casa d e a m a -
net. Dacâ D e a n era om de afaceri, a v e a cu
siguranţâ şi o sensibilitate specialâ ; nu voia
sâ fie acuzat câ pune banii înaintea nefericirii
altora. D a c â eq-i aprecia demersul, o f â c e a la
justa valoare ; un simplu gest.
*

* *

Intr-o d u p â - a m i a z â , Ia sfârşitul verii, Robyne


se opri din lucru şi-şi indreptâ ochii spre cerul

.161
înnorat. D e luni de zile aştepta ploaia, dar în
zadar. Astâzi era foarte cdld şi aerul e r a de
nerespirat Era un calm apâsâtor, d e - a drep-
tul e n e r v a n t Nici păsările nu mai cântau, pre-
simţind furtuna care se a p r o p i a .
Robyne' fusese cu bâieţîi s-o vadâ pe A n n a .
Ea e r a aşezatâ în pat şi le .povestea cu încân-
tare despre succesul operaţiei estetice. V ă z â n d
rezultatele, Robyne nu regreta eforturile făcute
pentru a o supune celor mai- bune tratamente.
A n n a avea sâ pârâseascâ spitalul în curând,
iar la ieşire, avea sâ f i e la fel de frumoasâ ca
înainte d e accident.
Acum, Robyne spera sâ poatâ termina trebu-
rile înainte de câderea nopţii, pentru câ se în-
t o r s e s e m târziu de la spital. Micky era la una
din extremităţile proprietăţii, încercând sâ cu-
leagâ fructele înainte d e a fi prea coapte, iar
Timothy îşi ajuta sora la udat.
Robyne privea cu speranţa cerul de plumb'
ce f a c e a atmosfera a pâsâtoa re.
Golise o gâleatâ c â n d primele picâturi de
ploaie câzurâ pe pământul uscat. Trebuia o
ploaie zdravânâ sâ ude pământul care sugea
fiecare picătură de a p â . Amândoi îşi întoarserâ
chipurile spre cer, aşteptând râcoarea picâtu-
rilor pe obraji, pe frunte şi în gurile deschise.
Se priveau râzând, picaturile de ploaie ameste-
cându-se cu lacrimile din gene.
Primul tunet îi readuse ta realitate. Câteva
cfipe mai târziu, fulgerele începură sâ brăzdeze
cerul şi un nou tunet se auzi. Furtuna începea
acum cu violenţa tropicala. Robyne şi Timothy
îşi luarâ găleţile şi fugiră spre casa, Ajunseră
în bucătărie uzi p a n a la piele, a p a şiroind din
hainele ude pe pardoseala roşie.
- C e - a r zice Anna d a c â a r vedea în ce stare
i-a ajuns bucâtâria ? întrebâ Timothy.
Începură amândoi sâ r a d a din nou. N u se
mai t e m e a u sâ vorbeascâ despre e a ; vinde-
c a r e a surorii lor era sigurâ a c u m .
Priviră prin fereastra bucâtâriei ploaia ce
dispârea imediat în p ă m â n t u l însetat.
Dintr-o datâ, Robyne îşi reaminti de Micky.
Bucuria câderii ploii o făcuse sâ nu-i observe
lipsa.
C u inima cât un purice, se întoarse spre
Timothy.
- L-ai vâzut pe Micky ?
=-T Nu...
Băiatul plecâ brusc de la fereastra ; chipul
lui reflecta tot atâta îngrijorare cât şi al su-
rorii saJe.
- Poate câ e în casa...
Pornirâ prin toatâ casa strigându-l pe Micky.
- E încâ aiarâ, trase Timothy concluzia fi-
reasca.
- N - a r e unde sâ se adâposteascâ...
Robyne îşi duse o mama l a cap.
- ...nu se poate a d â p o s t i sub copaci, e fur-
tună...
- Ce facem ? întrebâ Timothy.

— — — 163 —
- N u putem face nimic, spuse Robyne pri-
vindu-l cât e d e polid.
Ea încerca sâ se stâpâneascâ, sâ porâ si-
gura pe sine, dar era cuprinsa de o t e a m â pa-
ralizanta.
- Micky e destul d e mare. Trebuie sâ fie
pe drumul de întoarcere.,.
Nici unul nici celalalt nu-^i exprima gândul:
şi d a c â nu e r a pe drumul de întoarcere ?
Minutele treceau, iar--Micky nu a p â r e a . Ro^
byne şi Timothy erau Jipiţi de fereastra. Bucu-
ria de a vedea ploaia dispăruse şi se gândeau
doar la fratele lor. •
- Plec sâ-I caut, spuse Timothy dintr-o datâ.
- Nu !
Robyne îl apuca de braţ.
- N u poţi pleca şi tu. Cred câ avem nevoie
de ajutor.
- Ai putea sâ-l suni pe . Johnny, propuse ,
Timothy.
D e ce nu spusese D e a n ? Bâieţii simţiseră
hotârârea ei d e a nu-l mai lâsa pe Dean sâ se
amestece în treburile familiei ei ?
- D a , e o idee.
Robyne se îndreptâ spre telefon. Ridica re-
ceptorul şi formâ numârul fermei unde lotro
Johnny, dar se opri şi puse receptorul în furcâ.
în caz de urgenţa, putea qvea încredere într-o
singurâ persoanâ.
- Am sâ-i sun pe D e a n , spuse cu voce uşor
tremuratâ...

—— — 164 — —
- Plec imediat,. îi râspunse vocea hotârâtâ
d e Ia celalalt c a p â t a l firului. Iţi trimit toţi oa-
menii disponibili.
Urmâ o clipâ de tâcere ; Robyne era incapa-
bilâ sâ vorbeascâ.
- Robyne I Robyne^. mâ auzi ? urla el.
- Do-
- Atunci, ascultâ-mâ, iubirea mea. N o i por-
nim în câutarea Iui Micky, dar te rog, râmâi
pe loc. Nu face vreo prostie.
Ea-I auzi închizând telefonul, dar râmase cu
receptorul în mânâ.
- R o b y n e ! P l â n g i ? spuse Timothy speriat.
- Eu ?
îşi trecu palma pe obraji şi simţi lacrimile.
Nu-şi dăduse seama câ plângea.
- C e s-a întâmplat ? Nu vrea sâ ne a j u t e ?
- O , ba da. O , Timothy," îmi pare râu. E
ridicol, dar nu mâ.pot abţine.
Uşurarea." D a , p l â n g e a de uşurare câ g ă -
sise sprijin la cineva mai puternic. Acesta tre-
buia sâ fie motivul plânsului ei, nu putea fi
altul. D e a n se arâtase foarte practic. în vocea
lui nu fusese amabilitate. Totuşi, îi spusese „iu-
birea mea"... ceea ce nu însemna nimic alt-
ceva decât un mod de a i se adresa şi d e a c
face sâ-l asculte.
Robyne se întoarse la fereastrâ, dar nu reuşi
sâ vadâ nimic altceva în afara de ploaie. Ra-
falele biciuiau casa, pâmântul şi f â c e a u sâ
sune acoperişul ca o baterie de tobe. Fulgerele
sfâşiou cerul şi tunetele zguduiău pământul.

.165
fetbyne se int^o-r&e brusc de ta fereastra şi
^srnâ spre c a m e r a lui Miaky» D e s f ă c u repede
patul şi pregăti pijamaua, a p o i pleca 4 a fcwcâ-
l-Anie* puse a p â p e foc şi se întoarse la fereas-
tra. Tot nimic. Simţea nevoia sâ tasâ, *a=rairatea
de promisiunea facuta lui Detan, d m n u «mai
putea suporta sâ stea fârâ sâ întreprindă mimic.
— Pteq, m s p u s e b i Timotfoy.
— M e r g şi
— Nu, r â m a i aici I
<Q, U o i ^ m e , te r o g i
Timothy o privea cum se înoalţâ şi se im-
bnaocL
— N u , Timothy, spuse e a ferm- Trebuie sâ
nimânia cismeyja aicL
M a ş i n a se conducea j r e u . PJoata transfor-
mase le nisipoase în aaocirle în c a r e ro-
cile ^lueecau*, siar jeepul kiaintei cu greutate.
La volanul maşinii, Robyne î;l -câikta cu privi-
re^a pe Miieky. Prin fortuna dezlănţuită era preu
d e crezut c â - l v<a fcâri, d a r spera s-o vadâ el...
A j u n s e im f a t a unui .perele d e pietne f i noroi
de care nu m a l putea -trece. Ricana nâroise
toa fcrwecinatâ peste drum. /Peste c â t e v a tziJe,
atum.ul -avea -sâ fie 4fcsooi şi i m p r e u n â cu fraţii
$âi„ m uen-i > â degajeze iacul, d a r pânâ atunci,
nu putea f a c e nimic. Maşina ar fi pmtut even-
tual sa t i ^ a a â peste obstacol, dar ea nu se ,
simţi în s+afre srâ încerce.
Ramase pe loc, Întrebându-se ce avea de
fâcut. I se p â r e a câ nu, are d e c â t o soluţie : sâ
dea- roia şi na- înapoi;,, p â n ă într-un loc destui de
lot, în oare sâ pootâ întoarce-. ca să se duca
acaaâ. Era* în SĂ foa rte departe şi. nu p u t e a aban-
dona.
Jntrezâri- a a l t a posibilitate. îşi încheie im-
permeabilul şi coborî^ lâsâ/nd maşina p e loc.
îşi zgârie genunchiul încercând sâ urce peste
pietroaiele care formau obstacold,. apoi regăsi
drumul S e îndtrepto prin noroi spre extremita-
tea estică a proprietăţii. Furtuna îşi? f a c e a de
cap, dar Rabyne ţimad bine drumul.
M u sa. aştepta sa f i e prinsa d e umeri şi ră-
sucită* p e loc. Ţ i p a speriata
- Dean !
- Proasto, riposta acesta, furios. U n d e d-ro-
cu' te gândeşti ?
- fl* c a u t pe Mick^.,
L-am, gâsit.
- Ea mai muJt îl citi cuvintele pe buze decât îJ.
cruzî, în urfetui furtfuniT. Se sjfliţj:4eriHr d e uşu-
rata şl a r f î vrut sâ affe mai mufte dar Dean.
o apucâ de m â n â şi a trase d u p â el
Ea n u putea 1 merge fer fel cfe repede c a el.
NotJoikil i* se h'ipecî d e gftete, facand fiecare pas* J
să fie im ce m ce mm cfifcil. Ar f i vrut saM<
rmcjpi sâ' meapgâ «naii « r e t ; cferr a p m i r e a r u n -
c a t a asupra chipului tei o cpm». Mu maf era
stăpânul de l a M ^ n t e r r , . ba^botui fecân-
tâtor şi politicos pe oare-I a j m s s m m , f â r e a
mai cmimâ a s t i m e r h e dkiinitate a fairturaii, cu
chipul sâlbatic, întunecat şi Ikrias. Pinul. ud i
se lipise de frunte, iar în ochi îi j u c a o lumină
pe care e a n - o mai văzuse niciodatâ.
El se întoarse o datâ, nemulţumit câ trebuia
sâ tragâ de e a . O singura privire îi lâmuri si-
tuaţia. Robyne nu se aşteptase sâ-l v a d â opriiv
du-se. El o ridica în braţe şi-şi reluâ drumul.
- Dean...
- Taci ! Sitwaţia e şi-aşa destul d e delicatâ.
Robyne nu mai avu curajul sâ vorbeascâ. Îşi
lâsâ capul p e pieptul lui şi-şi b â g â f a ţ a în
deschizâtura impermeabilului lui, sperând câ
el'nu-şi va d a s e a m a . Bluza lui asprâ era c a l d â
şi impregnata d e miros bârbâtesc. Simţea b ă -
tăile inimii lui D p a n şi mişcarea muşchilor lui
la fiecare pas.
Nici Clarissa nu-i puteo lua aceste clipe, se •
gândi e a cu bucurie. Mersul prin furtunâ,
amintirea forţei extraordinare a iui D e a n ^ şi
acest sentiment delicios de a se gâsi în braţele
lui e r a u evenimente p e care n-avea sâ şi le
poatâ şterge d i n memorie.
Ajunserâ Io maşina lui D e a n şi ea se întrebâ
cum reuşise el să treacâ, acolo unde ei îi lip-
sise curajul s - o f a c â . El o urcâ în maşinâ şi
trecu la volan. M o m e n t e l e de vis petrecute în
braţele lui trecuserâ şi ea reveni la realitate.
— Şi Micky ? întrebâ ea repede.
— £ la a d â p o s t .
Chipul lui e r a la fel de furios ca înainte.
v - Undp l-aţi gâsit ? .

s 168 — :
- N u departe de locul indicat de tine. L-au
dus la Blue M o u n t a i n .
- La Blue M o u n t a i n ? întreba e a pte un ton
nesigur,
- Era mai a p r o a p e .
- A...
Robyne se trezi parcâ dintr-un vis ; acest om
salvase fratele.
- O , Dean... Dean, mulţumesc I C u m aş
>jtea vreodatâ...
- Lasâ I...
Tonul Iui sec o întrerupsese în mijlocul mul-
ţumirilor. Robyne îl privi fârâ sâ înţeleagâ, apoi
nurmurâ :
- Eşti s u p â r a t
- Nici nu ştii câtâ -dreptate a i !
D e a n se «întoarse spre ea cu ochii scânteind
de furie.
- Ţi-am cerut sâ râmâi pe loc şi sâ nu faci
vrec prostie I
- N u puteam sta d e g e a b a . Te rog... Dean...
înţelege-mâ.
- Nu te pot înţelege deloc, Robyne. Faci
atâtea lucruri ridicole şi la fiecare pas întâm-
pini numai greutâţi.
O privi ţinându-şi buzele strânse.
- ...Ei bine, a m intenţia sâ pun c a p â t tuturor
acestor lucruri, * * *
- Cum ?
Ea-şi ridica ochii spre el, simţind c a - i tre-
mura sufletul şi privindu-l cu ochi mai verzi ca
niciodatâ.
- V â veti mutd la Blue Mountain, toţi patru.
- Nu.
Robyne îşi ridica bârbia, sfidându-l cu prtvi-
i©a
- N - a m sâ te las sâ pui m â n a pe Graniet-
leep.
- D a r e u nu vreau Granietkop, fetfţâ ridi-
coîâ. N u înţelegi ?
~ A t u n c L . ce vrei, ? întrebâ e a dupâ un tung
m:amerrt d e tace ne ^
O cuprinse tulburarea, iar c â n d privirea lui
D e a n coborî spre ea, inima î n c e p u sâ-i batâ cu
putere, roşi puternic şi buzefe î n c e p u r ă sâ-i
tremure. El o mâsurâ încet cu privirea, din cap
paTT-â-ft pFcîaare.
- Pe tine, râspunse el cu blândeţe.
- V r e i s a spui...
Robyne nu înţelegea, sau mai b m e zis, nt
mdrramea "sâ înţeleagâ.
- Dean... Incâ de la început, c â n d erai
rîcorte puţin dispu/s sâ c a z i ţa învoiala.r. spu-
neai câ a m p u t e a fi ca acasâ k? Blue Moimfoîn
- Te voiam sub acoperişul meu, Robyne. Mc
gândeam... poate...
H se opri, apoi continua r
- N u mi~a* plâcut niciodatâ sa ştiu la Gro-
nietkop o b a n d a de puşti.

:
— ~ 170 ; —
Jar : „ o b â n d ® de puşti". C e nebunie d i n por-
feea e i sâ spere c a i e v a c l i p e ! In ochii hui D e a n , j
e a nu era decât o puştoaicâ.
— Totdeauna m-ai considerat un copil, n u - i ţ
aşa,, D e a n ? îi reproşâ e a cu qmărâ&ium în
glas. ^ |
— Totdeauna ? accentua el cuvântuL A p o i j
zâmbi râutâcios. N - a ş zice. A u fost momente*». |j
D e a n o privi provocator şi e a simţi c u m ro- |
şeşte. ; |
— A u fost nHDrne.nte".câ-nd am v â i u t m tine o jj
femeie frumoasa şi seducătoare. I
Robyne simţi c â nu mai pmte să respire : \
Frumoasa şi /^educatoare. Şi totuşi, spusese : \
„au fost momente..." N u voia sâ spunâ mai J
mult
— Âm spui totuşi „micuţa", usca ea.
— O vorbâ d e alintare. D a c i ţi-aş ifi spus j
altfel, te-aş fi pus pe g â n d u r i
Zâmbetal dispâru d e pe ^bmeie i u i D e a n .
— Robyne, a ş vrea sâ ştiu... îţi por p r e a b ă -
trân ?
—.. O , nu I exclama ea d i n toata inima.
— Sunt cu m u l t :sm»i îm vârsta d e c â t tine.
— îmi plac mai muit b â n b a ^ i i î m i u r i . D e a-teea
par o puştoaicâ stânjenitoare.
— Ah, iarâşi i D a t a viitoare, c â n d mai tragi
c u l i c h e a , asculta toata conversaţia,. Rofayne,
scumpo. D a c â a i fi ascultat tot, a i fi a f l a t ade-
vârâtele mele sentimente faţâ de taine.

,— i-7i — 1 '
- Totuşi, nu mi le-oi spus niciodatâ. Inlma-i
bâtea foarte tare şi nu-i venea sâ-şi creadâ
urechilor. '
. - Adevârat ?
El schiţa un zâmbet, îşi trecu braţul pe dupo
umerii ei şi o trase lângâ el.
- Ai accepta sâ vii la Blue Mountain, Ro-
byne ?
- Şi Clarissa ? obiectâ e a scurt.
x - N u mai e acolo de câtâva vreme. N - a fost
niciodatâ mai mult decât o prietena a cârei
insistenţa devehise stânjenitoare.
D e a n o privea întrebâtor.
- Aşadar, scumpa mea, ai sâ vii ?
- Pentru a mâ supraveghea mai bine ?
întrebarea era o glumâ, fireşte. Robyne a u -
zise cuvintele pe care le aşteptase îndelung,
cu m a r e nerâbdare, cuvinte la care visase.
Acum însâ, nu mai visa...
- Şi acesta a r fi un motiv, dar mai ales pen-
tru câ^ vreau sâ fii soţia mea. N u pot sâ trâiesc
fârâ tine, Robyne. -
Robyne nu mai ezitâ. Ochii e i reflectau sen-
timentele inimii ei şi-i aduserâ lui D e a n confir-
marea d e care a v e a nevoie.
- Te iubesc, murmurâ*ea.
— Şi eu... d e la început... din clipa în care
te-am vâzut luându-te la bâtaie cu vagabon-
dul : Robyne, nu Robert I
- D a r ştiai ?
- Bineînţeles ! Ţi—ai \ucot bine ro\u\, dar nu
aveai alura necesară. Nu mai încerca sâ treci
drept bâiat... Eşti prea femininâ, micuţa mea.
Pentru prima cfcftâ, <K%e<ftivul n - o deranja ;
se lâsâ în voia sărutărilor lui fierbinţi, De-acurn.
„fnlcufţâ" TOsemi>a ,/sounwpâ*'.

SFÂRŞIT
ISBN 973-580-179-5 Lei 3 9 2 0 + 8 0 T . L . = 4 0 0 0