Sunteți pe pagina 1din 2

Construcţie pasivă vs.

Construcţie activă

Fiecare formă pasivă face parte dintr-o construcţie sintactică mai amplă, numită construcţie
pasivă, alcătuită dintr-un subiect + formă verbală pasivă + complement prepoziţional (de agent)

Construcţia pasivă se opune construcţiei active.

Trecerea de la construcţia activă la construcţia pasivă se manifestă prin următoarele modificări


de structură sintactică si de formă a verbului:

 complementul direct din construcţia activă devine subiect în construcţia pasivă {greierul
să primească furnica —► furnica să fie primita), schimbare asociată, adesea, şi cu o
modificare de topică (subiectul pasiv se aşază preverbal);
 subiectul din construcţia activă devine un complement legat prin prepoziţiile de, de către
{greierul să primească furnica —► furnica să fie primită de greier) schimbare asociată
şi cu aşezarea postverbală a complementului; complementul poate fi exprimat sau
neexprimat;
 forma verbului se modifică într-una compusă, alcătuită din auxiliarul pasiv a fi+
participiul verbului acordat cu subiectul {să primească —► să fie primită; nu m-a
întrebat—► n-am fost întrebaţă).

Nu toate verbele admit pasivizarea: verbele fără complement direct (numite şi


intranzitive) nu suportă niciodată pasivizarea, dat fiind faptul că principala modificare sintactică
a pasivizării priveşte complementul direct; or, în absenţa acestuia, construcţia pasivă nu se poate
realiza.

Auxiliarul pasiv are o paradigmă completă; are forme pentru toate timpurile şi modurile (a-
c):
sunt primită - să fiu primită — aş fi primită — eram primită - am fost primită - fusesem primită
etc., cu excepţia imperativului, iar, dintre formele nepersonale, apare la gerunziu (d) şi la
infinitiv (e); participiul şi supinul nu cunosc forme speciale de pasiv. Numai verbele din
construcţiile pasive la formă personală formează predicate verbale; infinitivul şi gerunziul pasiv
îndeplinesc alte funcţii decât cea de predicat (în (d), gerunziul pasiv îndeplineşte funcţia de
circumstanţial de cauză; în (e), infinitivul pasiv îndeplineşte funcţia de subiect).
(a) Sunt premiată de conducerea şcolii. — indicativ pasiv
(b) Aş dori să fiu premiată de conducerea şcolii. - conjunctiv pasiv
(c) M-aş bucura dacă aş fi premiată de conducerea şcolii. - condiţional pasiv
(d) Fiind premiată de conducerea şcolii, m-am simţit extrem de onorată. - gerunziu pasiv
(e) Este o mare onoare a fi premiată de conducerea şcolii. — infinitiv pasiv
(a) Atenţie la confuzia dintre un predicat verbal pasiv şi un predicat nominal, confuzie
posibilă dată fiind prezenţa comună a verbului a fi, într-unul ca auxiliar pasiv, iar în altul, ca
verb copulativ. Confuzia intervine şi mai uşor în cazul unui nume predicativ realizat ca
participiu; vezi deosebirea dintre:
Pâinea este prea coaptă, aproape arsă (nume predicative realizate prin participii)
vs
Pâinea este coaptă de.brutar/ cu mare grijă. (predicat verbal exprimat prin verbul a coace la
formă pasivă; valoarea pasivă se dezambiguizează cu ajutorul complementului de agent de
brutar şi al circumstanţialului eu grijă, care „trimite”, de asemenea, la agent).
(b) Două forme pasive coordonate pot apărea cu auxiliarul elidat pentru al doilea pasiv; cele
două verbe pasive fac parte din propoziţii diferite
Cartea este scrisă şi ilustrată. (de aceeaşi persoană).
(c) Atenţie la omonimia (identitatea de forme) dintre condiţionalul perfect activ şi
condiţionalul prezent pasiv (i), precum şi la omonimia dintre infinitivul perfect şi infinitivul
pasiv (ii); comună pentru cele două forme identice este prezenţa auxiliarului a fi, într-una ca
auxiliar al perfectului (condiţional şi infinitiv perfect), iar în a doua, ca auxiliar al pasivului:
(i) Ar fi excelent dacă i-ar fi ajutat pe prieteni (condiţional perfect activ)
Vs
Ar fi excelent dacă ar fi ajutat de prieteni (condiţional prezent pasiv);
(ii) înainte de a-i fi ajutat pe prieteni (infinitiv perfect)
vs
înainte de a fi ajutat de prieteni (infinitiv pasiv).