Principalele propriet\]i ale fibrelor textile

Dimensiunile fibrelor textile

Constituie o caracteristic\ de prim\ `nsemn\tate `n aprecierea valorii de
`ntrebuin]are a unei fibre, având `n vedere faptul c\ dimensiunile au influen]a major\
asupra unor propriet\]i cum sunt: filabilitatea, capacitatea de drapare, tu[eul ]es\turilor,
capacitatea de contrac]ie, [.a. Din acest motiv, lungimea reprezint\ frecvent un criteriu de
clasificare a fibrelor textile.
Din acest punct de vedere, fibrele se pot clasifica `n:
 scurte (bumbacul, lân\)
 fibre lungi (fibrele liberiene)
 filamente (m\tasea natural\, fibrele chimice.
Avându-se `n vedere varia]iile semnificative ce apar `n ceea ce prive[te lungimea,
exprimarea acesteia caracteristici se poate face prin intermediul unor indici cum sunt L a
(lungimea medie aritmetic\), Lconv. (lungimea medie conven]ional\), Lmod (lungimea
modul), Lc (lungimea filatorului).
Lungimea medie aritmetic\ La se calculeaz\ cu expresia:
n

n
i 1
i  li
La  n

n i 1
i

unde:
li - lungimi determinate prin m\surare, `n mm;
ni - num\rul de fibre cu lungimea li.
Lungimea medie ponderat\ Lp se calculeaz\ cu expresia:
n

g
i 1
i  li
Lp  n

g i 1
i

unde:
li - categorii de lungimi ale mai multor grupe, `n mm;
gi - greut\]i ale grupelor de fibre cu lungimile corespunz\toare, `n cN.
Lungimea medie conven]ional\ este dat\ de rela]ia:
n

g i
L conv  i 1
n
gi
l
i 1 i
Lungimea modul este reprezentat\ de lungimea cu cea mai mare frecven]\ `ntr-o
prob\ [i se determin\ din diagramele de distribu]ie dup\ lungime, `n timp ce lungimea
filatorului sau lungimea comercial\ corespunde lungimii medii ponderate a tuturor
grupelor cu lungime mai mare decât lungimea modul.
De importan]\ la fel de mare cu lungimea fibrei pentru posibilit\]ile de prelucrare
[i mai ales pentru destina]ie este gradul de sub]irime al fibrei, evaluat prin diametrul

1
acesteia, prin aria sec]iunii transversale sau prin indicii de fine]e.

Masa specific\ (densitate)

Masa specific\ sau densitatea reprezint\ un indicator important al unei fibre, ea
putând da indica]ii asupra purit\]ii [i cu ajutorul ei se poate calcula sec]iunea transversală
a fibrelor. Totodat\, masa specific\ poate caracteriza capacitatea de acoperire, precum [i
consumul specific. Pe baza ei se pot aprecia propriet\]i structurale ale fibrei, cum ar fi
orientarea [i gradul de cristalizare. Determinarea masei specifice poate constitui o
modalitate de identificare a fibrelor.
Masa specific\ real\  este reprezentat\ de masa unit\]ii de volum de mas\ pur\ (f\r\
goluri, capilare, `nso]itori) a fibrelor. Se determin\ cu picnometrul, utilizând pentru
imersare lichide cum ar fi benzen, toluen, nitrobenzen.
Din punct de vedere al valorilor masei specifice, fibrele textile se pot clasifica
astfel:
 fibre cu densitate mic\ –   (0,8 - 1,2) g/cm3. Din aceast\ categorie fac parte fibrele
poliolefinice, poliamidice, acrilice.
 fibre cu densitate medie –   (1,2 - 1,34) g/cm3. Din aceast\ categorie fac parte
polivinilalcoolul, acetatul de celuloz\, lân\, m\tasea natural\.
 fibre cu densitate mare –   (1,37 - 1,56) g/cm3. Din aceast\ categorie fac parte
fibrele poliesterice, celulozice, policlorvinilice.
 fibre cu densitate foarte mare –  > 2 g/cm3. Din aceast\ categorie fac parte azbestul,
sticla, teflonul.
Valorile masei specifice reale pentru cele mai utilizate fibre textile sunt prezentate
`n tabelul:
Fibr\ Mas\ specific\ real\ Fibr\ Mas\ specific\ real\
3
(g/cm ) (g/cm3)
Bumbac 1,52 Modacrilice 1,30 - 1,37
In 1,52 Nylon 1,14
M\tase 1,24 Poliolefinice 0,91
Lân\ 1,32 Poliesterice 1,22 sau 1,38
Acetat 1,32 Viscoz\ 1,50 - 1,52
Acrilice 1,17 - 1,18 Spandex 1,20 - 1,22
Aramidice 1,38 - 1,44 Cupro 1,52
Sticl\ 2,49 - 2,73 azbest 2,10 - 2,82

Masa specific\ aparent\ a este masa unit\]ii de volum a unui complex de fibre,
inclusiv cantitatea de aer, ap\, etc. pe care aceasta o cuprinde.
~n func]ie de masa specific\ real\ [i cea aparent\ se define[te porozitate P, care
este dat\ de rela]ia:
  a
P(%)   100

unde:
 - masa specific\ real\;
 a - masa specific\ aparent\.
Valoarea porozit\]ii poate da indica]ii asupra caracteristicilor de izolare termic\ a unui

2
material textil.

Higroscopicitatea fibrelor textile

Higroscopicitatea reprezint\ capacitatea de a absorbi apa din atmosfer\. Ea
constituie o caracteristic\ deosebit de important\ pentru conferirea de propriet\]i igienice
[i de confort produsului textil, respectiv capacitate de a `ndep\rta transpira]ia [i de
favoriza schimbul de c\ldur\ `ntre corp [i atmosfer\. Con]inutul de ap\ din fibre are
influen]\ asupra caracteristicilor lor mecanice, termice, de stabilitate dimensional\.
Higroscopicitatea este dependent\ de prezen]a `n structura polimerului ce st\ la
faza fibrei de grup\ri hidrofile cum ar fi OH, COOH, CONH, NH 2. Completa absen]\ a
unor grup\ri de acest tip confer\ unor fibre sintetice - celor olefinice `n special -
caracteristici foarte slabe de sorb]ie a umidit\]ii.
Legarea moleculelor de ap\ la grupele polare are loc prin leg\turi de hidrogen [i
for]e van der Waals, procesul desf\[urându-se cu degajare de c\ldur\. La moleculele de
ap\ direct fixate de fibr\ (ap\ de hidratare) se ata[eaz\ [i alte molecule de ap\ ce se leag\ de
primele prin for]e de acela[i tip, formând apa de umflare.
Capacitatea de sorb]ie a umidit\]ii este influen]at\ [i de gradul de orientare [i de
cristalinitate al fibrelor, moleculele de ap\ nep\trunzând `n domeniul cristalin. Ca urmare,
cu cre[terea ponderii sectorului cristalin al unei fibre, capacitatea acesteia de a sorbi
umiditatea din aer va fi mai redus\ (excep]ie face bumbacul mercerizat). Aceast\
dependen]\ este ilustrat\ de higroscopia fibrelor celulozice, care este de 8 % `n cazul
bumbacului, mai cristalin, fa]\ de 13,5% la viscoza caracterizat\ de cristalinitate mai
redus\.
Higroscopicitatea depinde [i de num\rul grupelor polare angajate `n leg\turi de
hidrogen inter [i/sau intracatenare, motiv pentru care, `n cazul bumbacului mercerizat se
`nregistreaz\ cre[teri ale higroscopiei, chiar `n condi]iile `n care cristalinitatea cre[te.
Aceasta are loc ca urmare a dezangaj\rii unui num\r important de grup\ri hidroxilice ale
bumbacului din leg\turile care le blocau anterior.
~n acela[i timp cu procesul de sorb]ie al apei ar loc [i procesul invers, cel de
desorb]ie. Echilibrul ce se stabile[te `ntre cele dou\ procese `n cazul unei anumite fibre
este dependent de temperatur\.
Uf Viteza de stabilire a acestui
echilibru este redus\, ea fiind de
25 peste 12 zile `n condi]iile unei
umidit\]i a aerului cuprins\ `ntre
20
33% [i 84%. Pentru realizarea unei
15 analize `n care con]inutul de
10 umiditate are relevan]\,
condi]ionarea fibrelor se realizeaz\
5 prin men]inere `n atmosfer\
standard (con]inut de umiditate de
0 20 40 100 [%] 65% [i temperatur\ 20oC) timp de
60 80
24 de ore, considerând c\ dup\
acest interval de timp starea ce caracterizeaz\ fibre este foarte apropiat\ de starea de
echilibru.

3
 Umiditate la echilibru, %
1
25 2
3
20
15 4
10
5
5

50 90
Umiditate relativ\, %
Aceste izoterme de absorb]ie eviden]iaz\ existen]a unui fenomen de histerezis,
respectiv o r\mânere `n urm\ a desorb]iei fa]\ de sorb]ie. Aceasta semnific\ faptul c\, la un
acela[i con]inut de umiditate al atmosferei, cantitatea de umiditate prezent\ `n fibr\ este
mai mare `n cazul desorb]iei decât `n cel al sorb]iei.
Rela]ia dintre umiditatea de echilibru a unei fibre [i valoarea umidit\]ii relative a
aerului este dat\ de izotermele de sorb]ie. Izoterme de absorb]ie pentru câteva fibre textile
sunt prezentate `n figura , unde 1- lân\, 2 – iut\, 3 – m\tase, 4- bumbac, 5 – acetat
secundar.
Higroscopicitatea `n condi]ii standard a principalelor fibre textile este prezentat\
`n tabelul
Fibr\ Cantitate de ap\ Fibr\ Cantitate de ap\
absorbit\, % absorbit\, %
Bumbac 7 - 11 Fluorcarbon 0
In 12 Sticl\ 0 - 0,3
M\tase natural\ 11 Poliamidice tip 4 - 4,5
nylon
Lân\ 13 - 18 Poliamidice tip 4 - 4,2
relon
Acetat 6 Poliolefinice 0,01 - 0,1
Triacetat 3,2 Poliesterice 0,4 - 0,8
Acrilice 1,3 - 2,5 Viscoz\ 15
Aramidice 4,5 Spandex 0,75 - 1,3

Deoarece propriet\]ile fibrelor textile depind `n mare m\sur\ de con]inutul de

umiditate, s-a stabilit pentru fiecare fibr\ prin conven]ie procentul de ap\ admisibil `n
tranzac]iile comerciale. Acest procent poart\ denumire de repriz\, procent de condi]ionare
sau umiditate legal\. Valorile reprizei pentru diferite fibre sunt prezentate `n tabelul:
Fibr\ Repriz\, % Fibr\ Repriz\, %
Bumbac 8,5 M\tase 11
In 12 Triacetat 4,5
Ramie 6,52 Poliester 0,4
Lân\ 17 Poliamida 4
Acetat 9

4
 Pe baza reprizei se poate calcula masa comercial\ cu rela]ia:
G (100  r )
Gc  b
100  U
unde:
Gc - masa comercial\, `n g;
r - repriza, `n %;
U - umiditatea, `n %;
Gb - masa brut\ ini]ial\, `n g.

Culoarea fibrelor
Dou\ cauze principale pot determina culoarea unei fibre naturale, acestea
determinând [i modalit\]ile `n care culoarea poate fi modificat\ (`n sensul cre[terii
gradului de alb).
Este vorba de gradul de pigmentare, care confer\ fibrelor vegetale colora]ii de la
galben la maro, [i celor proteice (lânii `n special) de la alb pân\ la negru intens (lân\ ]igaie
cazanian\). ~ndep\rtarea culorii conferite de c\tre pigmen]i este realizat\ `n cadrul
opera]iilor de albire, ce sunt `n marea lor majoritate procese oxidative ce realizeaz\
distrugerea cromoforului pigmen]ilor.
La culoarea unei fibre pot contribui [i substan]e ce `nso]esc polimerul de baz\,
cum este de exemplu sericina `n cazul fibrei de m\tase natural\, care `i confer\ fibrei
culoarea galben\, sau usucul lânii (amestecul secre]iilor glandelor sebacee [i sudoripare)
ce face ca lâna brut\ s\ aib\ un aspect g\lbui – murdar. ~n aceste cazuri corec]ia gradului
de alb se face prin opera]ii tehnologice de alt\ natur\ (desuintare, `n primul caz, respectiv
sp\larea lânii brute, `n al doilea caz).
F\r\ s\ determine culoarea, structura rugoas\ a fibrei, prin influen]a pe care o are
asupra modul `n care sunt difuzate radia]iile luminoase contribuie la gradul de percepere
a culorii, o fibr\ mai rugoas\ p\rând mai `ntunecat\ decât o fibr\ de aceea[i culoare cu
rugozitate mai redus\.

Luciul fibrelor
Luciul este determinat de modul `n care este reflectat\ lumina de suprafa]a fibrei
(reflexie direct\, reflexie difuz\ sau reflexie combinat\) [i reprezint\ o consecin]\ direct\ a
uniformit\]ii suprafe]ei, a formei sec]iunii axiale (lobat\ sau nu) precum [i a prezen]ei
ondul\rii (cre[terea ondul\rii este `n general asociat\ cu sc\derea luciului).

Din punct de vedere al luciului, fibrele pot fi grupate `n cinci categorii:

 fibre cu luciu mat – bumbacul cu fibre aspre;
 fibre cu luciu slab – inul, ramia, bumbacul fin;
 fibre cu luciu plin - m\tasea brut\, bumbacul [i inul mercerizat;
 fibre cu luciu puternic – m\tasea degomat\, fibre chimice matisate;
 fibre cu luciu foarte puternic – fibrele chimice nematisate.
Luciul depinde de:
 fine]ea fibrelor – cu cât fine]ea este mai mare, num\rul de suprafe]e individuale
reflectante pe unitatea de produs cre[te, ceea ce determin\ apari]ia unui luciu mai
discret;

5
 neregularitatea suprafe]ei [i a sec]iunii transversale – determin\ sc\derea luciului;
 forma sec]iunii transversale – determin\ num\rul de suprafe]e reflectante, cu cât
acesta este mai mare luciul fiind mai puternic.
Matisarea reprezint\ opera]ia de reducere a luciului fibrelor chimice prin
introducerea `n masa polimerului ce urmeaz\ a se fila de substan]e cu indice de refrac]ie
cât mai diferit de cel al polimerului, `n vederea realiz\rii unei reflexii difuze a luminii.
Substan]a utilizat\ pentru matisare este dioxidul de titan (TiO2).

Ondula]iile fibrelor textile

Prezen]a ondula]iilor influen]eaz\ multe dintre propriet\]ile unei fibre, de la
comportarea `n procese tehnologice cum ar fi laminarea, piept\narea sau piuarea, pân\ la
luciu, tu[eu, capacitate de acoperire, voluminozitate, coezivitate, capacitate de izolare
termic\, capacitatea de elonga]ie. ~n majoritatea acestor cazuri ondula]ie are o influen]\
benefic\, excep]ie f\când procesul de piept\nare.
Fibre ce sunt caracterizate de prezen]a ondula]iilor sunt cele de lân\, ce pot avea
pân\ la 13 ondula]ii pe cm, pe când `n cazul bumbacului num\rul de ondula]ie atinge,
doar `n cazul anumitor variet\]i [i zone de cultur\, 2 `ncre]ituri pe cm.
~n ceea ce prive[te fibrele chimice, exist\ posibilitatea control\rii acestei
caracteristici prin modalitatea de realizare a procesului de filare.

Capacitatea de `nc\rcare cu electricitate static\

Formarea sarcinilor electrice la apropierea `nso]it\ de frecare urmat\ de `ndep\rtare
a dou\ suprafe]e `[i are explica]ia `n pierderea echilibrului electric `n condi]iile `n care
una dintre suprafe]e va smulge din electronii celelalte.
Se accept\ c\, la frecarea a dou\ suprafe]e, cea caracterizat\ de
+ constant\ dielectric\ mai mare se `ncarc\ pozitiv (regula lui Cohen). ~n
cazul fibrelor sintetice, sarcina cu care acestea se `ncarc\ este `n
sticl\ majoritatea cazurilor negativ\. Ordinea `nc\rc\rilor electrostatice a
l`n\
materialelor textile `n condi]ii standard de umiditate este prezentat\ `n
poliamid\
viscoz\ bumbac figura:
m\t ase natural\ Factorii care influen]eaz\ acest proces sunt:
acetat  compozi]ia chimic\, care se reflect\ `n conductibilitatea electric\,
o]el constanta dielectric\, capacitatea de a sorbi umiditatea;
poliester  num\rul [i densitatea punctelor de contact;
poliacrilonitril  viteza de mi[care a suprafe]elor;
policlorvinil  intensitatea for]elor de trac]iune susceptibile de a determina
poietilen\
teflon
modificări `n structura materialului `n mi[care;
 diferen]ele de temperatur\ `ntre cele dou\ suprafe]e `n contact;
_  umiditatea relativ\ a aerului.
Acest fenomen de `nc\rcare cu electricitate static\ are urm\ri
extrem de nepl\cute, atât `n procesul de producere a materialului textil, cât [i la utilizator.
~n primul caz sunt de eviden]iat dificult\]ile `n realizarea unor opera]ii corespunz\toare
prelucr\rii mecanice, cum sunt urzirea, `ncleierea [i ]eserea, dar [i `n procese de finisarea
cum ar fi imprimarea, ca[erarea sau impregnarea.
~n cazul utiliz\rii materialelor textile, `nc\rcarea cu electricitate static\ este vizibil\
`n special `n cazul materialelor textile sub]iri [i netede din fibre sintetice. Consecin]ele

6
sunt disconfort, tendin]\ accentuat\ de murd\rire ca urmare a reţinerii accentuate a
prafului.
Parametrul esen]ial `n `nc\rcarea fibrelor cu sarcini electrice este rezistivitatea, ce
este direct propor]ional\ cu capacitate de electrizare a materialului textil. Inversa
rezistivit\]ii poart\ denumirea de conductivitate. Rezistivitatea câtorva fibre textile `n
condi]ii standard este prezentat\ `n tabelul .

Fibr\ Rezistivitate,  Fibr\ Rezistivitate, 

bumbac 7 106 lân\ 5 108
viscoza 14  107 m\tase natural\ 5 109
acetat de celuloz\ 5 1011 poliamid\ 6.6. 109 - 1012

Rezistivitatea (deci [i conductivitatea) este influen]at\ de prezen]a `n masa de

fibre a unor substan]e ce pot constitui poten]iali purt\tori de sarcini electrice caracteriza]i
de mobilitate, de tipul pigmen]ilor, impurit\]ilor, etc. , precum [i de con]inutul de ap\ din
fibr\ [i de temperatur\. O dat\ cu cre[terea umidit\]ii [i a temperaturii, mobilitatea
sarcinilor este favorizat\, ceea ce se traduce prin sc\derea gradului de `nc\rcare cu
electricitate static\.
O cale de reducere important\ a rezistivit\]ii o reprezint\ cre[terea umidit\]ii
fibrelor. ~n aceste condi]ii are loc dispersarea sarcinilor [i crearea leg\turii `ntre dipoli. Pe
acest principiu ac]ioneaz\ majoritatea agen]ilor de antistatizare. Alte c\i de reducere a
`nc\rc\rii cu electricitate static\ sunt:
 realizarea de amestecuri de fibre diferit pozi]ionate pe scara tensiunilor electrostatice,
care s\ permit\ neutralizarea reciproc\;
 legarea mediului generator la p\mânt;
 ionizarea aerului;
 alegerea corespunz\toare a materialului din care sunt confec]ionate organele de lucru,
`n func]ie de natura materiei prime prelucrate (cauciuc natural pentru acetat,
poliamid\ pentru celuloz\ regenerat\)
 utilizarea de antistatizan]i, ce ac]ioneaz\ pe principiul m\ririi conductibilit\]ii
superficiale, cel mai frecvent prin cre[terea higroscopicit\]ii, sau prin dezvoltarea de
sarcini electrice opuse celei produs\ de fibr\.

Comportarea la ac]iunea radia]iilor

Rezisten]a unui material textil la factori externi este, `n cazul unor articole cu
destina]ie special\, de maxim\ importan]\. Comportarea la lumin\ este o component\
esen]ial\ a comportării unei fibre la procesul de `mb\trânire. Sub ac]iunea luminii,
conjugat\ cu prezen]a oxigenului din aer, a c\ldurii [i umidit\]ii, se pot `nregistra sc\deri
ale alungirii, a rezisten]ei la trac]iune [i la deform\ri repetate. Agentul degradativ
principal este oxigenul din aer, lumina având rol de catalizare a reac]iilor de modificarea
a structurii chimice a polimerului ce st\ la baza fibrei.
Sub ac]iunea radia]iilor ionizante, se transferă energie atomilor [i moleculelor din
structura fibrei, ceea ce are drept efect producerea de specii active, cel mai frecvent
macroradicali, capabili de ini]ia reac]ii distructive.
Comportarea câtorva dintre cele mai utilizate fibre la expunerea la lumina solar\,
exprimat\ `n num\r de ore `n care se pierde 50% din durabilitatea lor normal\, este

7
sintetizat\ `n tabelul :
Fibr\ Num\r de ore Fibr\ Num\r de ore
M\tase 200 Bumbac 940
Iut\ 400 In [i cânep\ 1100
Fibre sintetice 900 Lân\ 1200

Dintre fibrele sintetice, cele mai sensibile la ac]iunea radia]iilor sunt fibrele
poliamidice, urmate de cele poliesterice, `n timp ce fibrele poliacrilonitrilice sunt
caracterizate de o rezisten]\ remarcabil\.
~n condi]iile `n care iradierea fibrelor are loc controlat se pot `mbun\t\]i anumite
propriet\]i ale fibrelor sau li se pot induce caracteristici noi. Astfel, fibrele sintetice pot fi
modificate `n sensul m\ririi higroscopicit\]ii, a capacit\]ii tinctoriale, a reducerii
capacit\]ii de `nc\rcare cu electricitate static\.

Propriet\]i termice
Propriet\]ile termice ale fibrelor sunt de maxim\ importan]\ `n prelucrarea [i
exploatarea lor. Sub ac]iunea temperaturii ridicate se `nregistreaz\ modific\ri majore ale
propriet\]ilor fizico - mecanice [i chimice, amploarea acestor modific\ri fiind determinat\
`n principal de structura chimic\ a polimerului de baz\, de caracteristicile de cristalinitate
ale acestuia, de coeziunea intermolecular\ [i de rigiditatea catenelor.
~n rela]ia dintre un polimer [i temperatur\ se disting:
 temperatura de vitrifiere (temperatur\ de tranzi]ie) – marcheaz\ trecerea din starea
sticloas\ (solid\) `n cea `nalt elastic\, deci momentul `n care segmentele de caten\
cap\t\ mobilitate; temperatura de vitrifiere marcheaz\ zona optim\ de desf\[urare a
proceselor tinctoriale, de fixare [i a altor procese de finisare chimic\.
 temperatura de topire (curgere) – temperatura de trecere din starea `nalt elastic\ `n
starea fluid vâscoas\; aceast\ temperatur\ depinde esen]ial de for]ele intermoleculare;
când energia cinetic\ a segmentelor de caten\ devine comparabil\ cu lungimea maxim\
a acestora, for]ele de coeziune sunt egalate [i `ncepe un proces de alunecare `ntre
lan]uri, care se traduce prin `nmuiere (prin curgere). ~n cazul fibrelor naturale, aceast\
temperatur\ este superioar\ temperaturii de descompunere.
 temperatura de cristalizare (temperatura de topire a cristalelor);
 temperatura de descompunere - temperatura la care au loc modific\ri de ordin chimic.
Principalele valori ale acestor indici sunt prezentate `n tabelul
Temperatur\ de
Fibr\
vitrifiere `nmuiere topire maxim\ de c\lcare
Bumbac >Tdescompunere nu se topesc 220
In " nu se topesc 230
M\tase " nu se topesc 150
Lân\ " nu se topesc 150
Acetat 230 185 180
Triacetat 105 - 107 300 250 240
Acrilice 104 - 130 200 - 250 150 -175
Modacrilice 210 150 93-121
Aramidice Nu se topesc, se carbonizeaz\ la peste 425oC
Poliamida 6.6. 50 - 60 250 230 150

8
 Poliamida 6 40 - 50 212 171 150
Olefinice -125 – -20 135 127 cât mai redus\
Poliester 80 250 240 160
Viscoz\ nu se tope[te 190
Spandex 230 175 150
Se poate observa rolul pe care `l are structura chimic\ a polimerului `n ceea ce
prive[te caracteristicile termice. ~n cazul poliamidei 6.6. prezen]a unui num\r substan]ial
mai mare de leg\turi intercatenare, deci a unor for]e de coeziune superioare, determin\
valori mai ridicate ale temperaturilor de `nmuiere [i topire. Absen]a unor astfel de for]e
de coeziune face ca fibrele poliolefinice s\u fie caracterizate de cele mai mici valori ale
indicilor aminti]i. ~n cazul poliesterului, valorile superioare ale temperaturilor de
`nmuiere [i topire sunt explicate prin rigiditatea conferit\ catenei de prezen]a nucleului
aromatic.

Comportarea la ardere a fibrelor

Factorii care afecteaz\ capacitatea unui material textil de a se aprinde este
voluminozitatea. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât aprinderea va fi mai rapid\ [i viteza
de ardere mai mare. O situa]ie special\ constituie materialele textile sc\mo[ate,
caracterizate de capacitate mare de a se aprinde [i de vitez\ mare de ardere. ~n unele
cazuri arderea stratului superficial de fibre poate determina arderea `ntregului material,
dar exist\ [i situa]ii `n care c\ldura produs\ nu este suficient\ pentru arderea ]es\turii de
baz\.
O alt\ caracteristic\ important\ `n ceea ce prive[te comportarea la ardere este
termoplasticitatea, respectiv capacitatea de a se topi la `nc\lzire, caracteristic\ tuturor
fibrelor sintetice. Aceste fibre, `n contact cu o flac\r\ de mici dimensiuni, cum ar fi cea a
unui chibrit, se topesc [i tind s\ se contracte, aprinderea lor fiind mai dificil\ decât `n
cazul fibrelor netermoplastice, cum sunt bumbacul sau viscoza, de exemplu, mai
susceptibile la aprindere `n condi]iile men]ionate. ~n cazul amestecurilor de fibre
termoplastice [i fibre ce nu sunt termoplastice (poliester - bumbac, de exemplu),
comportarea ansamblului tinde s\ se apropie de cea a celor din urm\, deoarece
componenta netermoplastic\ poate `mpiedica contrac]ia componentei sintetice [i
`ndep\rtarea din fa]a fl\c\rii.
Natura fibrei are o influen]\ important\ `n comportarea la aprindere [i ardere, care
nu se rezum\ la caracteristicile de termoplasticitate. ~n general, cu cât ponderea
carbonului [i hidrogenului `n structura chimic\ a polimerului este mai mare, cu atât
cantitatea de c\ldur\ care este degajat\ la ardere va fi mai mare. Ca urmare, majoritatea
fibrelor sintetice vor avea un poten]ial de a degaja c\ldur\ la ardere superior celui al
fibrelor celulozice. ~n plus, pentru a arde cu flac\r\, materialul polimer din constitu]ia
fibrei trebuie s\ se descompun\ `n componente volatile. De aceea fibrele cu stabilitate
termic\ ridicat\, cum sunt fibrele aramidice sau PBI au capacitate de ardere foarte redus\.
Alte fibre, cum ar fi cele modacrilice, con]in structuri chimice care ac]ioneaz\ ca
inhibitori de ardere, a c\ror ac]iune poate fi eficace `n condi]iile unei surse mici de ardere,
nu [i `n cazul celor de mare amploare.
Viteza ca care arderea are loc este influen]at\ [i de modul `n care materialul textil
este pozi]ionat, cele aflate `n pozi]ie vertical\ arzând mai rapid decât cele orizontale. Din
acest motiv perdelele, draperiile, stofele pentru acoperirea pere]ilor, fac frecvent obiectul

9
unor tratamente de ignifugare.
~n procesul arderii, un factor important de periculozitate `l reprezint\ gazele care
sunt degajate `n timpul arderii, frecvent mai periculoase decât c\ldura degajat\. La arderea
materialelor celulozice, se formeaz\ CO, CO2 [i H2O. Chiar dac\ CO2 poate provoca
sufocarea, cel mai periculos r\mâne monoxidul de carbon, care otr\ve[te sângele, ac]iunea
acestuia fiind similar\ cu cea a unei cianuri. ~n special `n cazul `n care ventilarea este
deficitar\ se produc cantit\]i mari de CO. Exist\ [i fibre sintetice ce produc doar aceste trei
substan]e la ardere. Altele, cum ar fi fibrele poliamidice sau cele acrilice, con]in azot,
fiind deci poten]ial capabile de a elibera la ardere [i alte gaze toxice, cum ar fi acidul
cianhidric.
~n cazul amestecurilor din fibre sintetice, ca urmare a topirii, buc\]i de material
pot s\ cad\ [i s\ antreneze cu ele flac\ra, ceea ce determin\ stingerea.
Principalele caracteristice ale fibrelor textile `n ceea ce prive[te aprinderea [i
comportarea la ardere sunt prezentate `n tabelul .

U[urin]a cu Capacitate de Produse toxice

Viteza de Densitate
Fibr\ care se a se stinge Topire
ardere fum CO HCN Alte
aprinde singur\
Bumbac u[or repede nu nu mic\ x - -
Lân\ `ncetinit\ `ncet de obicei nu mediu x x -
Viscoz\ u[or repede nu nu mic\ x - -
Pa 6 u[or `ncet nu da mic\ x x NO2
Poliester u[or `ncet nu da mediu x - -
Olefinice u[or repede nu da mic\ - - -
Acrilice u[or mediu nu `nmuiere mare x x -
Aramidice greu f. `ncet da `nmuiere mic\ x - -
Poliimidice greu f. `ncet da nu mic\ - - -
PBI greu f. `ncet da nu mic\ - - -

~n vederea `mbun\t\]irii comport\rii fibrelor `n rela]ia cu focul, se realizeaz\

tratamente de ignifugare. Ac]iunea agen]ilor de ignifugare se manifest\ prin `mpiedicarea
accesul oxigenului, ceea ce are drept urmare reducerea sau s\ anihilarea arderii. Aceasta
se realizeaz\ fie prin descompunere cu degajare de gaze sau vapori neinflamabili, fie prin
topire [i formarea unei pelicule la suprafa]a materialului. ~n cazul fibrelor artificiale,
ignifugarea se poate realiza prin introducerea de substan]e de tipul compu[ilor cu fosfor
`n solu]ia ce urmeaz\ a se fila.

Conductibilitatea termic\
Conductibilitatea termic\ a fibrelor reprezint\ capacitatea acestora de a transmite
c\ldur\ [i este determinat\ de structura chimic\ [i fizic\ a fibrelor, ea fiind mai mare n
cazul fibrelor cu cristalinitate mai mare. ~n determinarea capacit\]ii de izolare termic\ a
unui material textil pe lâng\ conductibilitatea termic\ o contribu]ie important\ au densitate
aparent\ (cu cât cantitatea de aer `nglobat este mai mare, izolarea termic\ este mai bun\,
motiv pentru care se realizeaz\ sc\mo[area), con]inutul de umiditate (cu cât con]inutul de
umiditate este mai mare, capacitate de izolare scade), orientarea fibrelor (izolarea este
mult ai bun\ `n cazul orient\rii fibrelor perpendicular pe direc]ia curentului de aer).

10
Propriet\]i mecanice ale fibrelor
Propriet\]ile mecanice ale fibrelor textile sunt `n mare m\sur\ dependente de
caracteristicile de structur\ supramolecular\ a polimerilor ce stau la baza lor, respectiv de
amploarea leg\turilor intercatenare, de gradul de orientare al catenelor, precum [i de
amploarea sectorului cristalin. Ca urmare `n cazul fibrelor chimice pot fi controlate
propriet\]ile mecanice prin intermediul gradului de etirare, ce are consecin]e directe
asupra gradului de orientare molecular\.
Calitatea unui produs textil este `n mare m\sur\ dependent\ de modul `n care
fibrele textile r\spund la solicit\rile mecanice complexe (de trac]iune, torsionare,
`ncovoiere, comprimare, frecare, forfecare) la care sunt supuse `n procesele de prelucarre
[i la utilizare. Din acest motiv se impune cunoa[terea exact\ a modului `n care sunt
suportate solicit\rile exercitate, care permite stabilirea tehnologiei optime de prelucrare.
Rezisten]a fibrelor la solicit\ri de trac]iune
Sunt solicit\rile caracterizate de ac]iunea for]ei solicitante pe direc]ia axului
fibrei. Se evalueaz\ prin intermediul for]ei la care se produce ruperea, respectiv al
alungirii prezentate `n momentul ruperii.
Rezisten]a la rupere Rr reprezint\ for]a necesar\ ruperii unei fibre [i se exprim\ `n
cN/fibr\. Av`nd `n vedere varia]iile importante de grosime, care se traduc `n varia]ii
corespunz\toare ale rezisten]ei la trac]iune, mai ilustrative `n ceea ce prive[te
carcaterizarea rezisten]ei mecanice a unei fibre sunt rezisten]a specific\ o, `n care caz
efortul la rupere este raportat la unitatea de arie a fibrei [i, mai ales, tenacitatea , care
exprim\ raportul sarcinii la rupere pe unitatea de densitate liniar\ (tabelul ).

Indice de rezisten]\ Rela]ie de exprimare Unit\]i de m\sur\

Rr /fibr\ cN/fibr\
o /A cN/mm2
 /den; /tex cN/den; cN/tex

Uzual se utilizeaz\ indici ce se refer\ la alungirea sub sarcin\ a fibrelor. Între

ace[tia, lungimea de rupere, dat\ de lungimea de fibr\ la care intervine ruperea sub propria
greutate, alungirea absolut\, dat\ de cre[terea de lungime `n momentul ruperii [i alungirea
relativ\, exprimat\ prin ponderea procentual\ [e care varia]ia de lungime `n momentul
ruperii o reprezint\ din lungimea ini]ial\.

Indice de deforma]ie Rela]ie de exprimare Unit\]i de m\sur\

Lr Rr/tex km
l lrupere – lini]ial mm
l
  100 %
l0

Studiul curbelor care exprim\ deforma]ia `n func]ie de sarcina de solicitare `n

cazul diverselor fibre cu destina]ie textil\ indic\ o varietatea de comport\ri, a[a cum se
poate observa din figura .

11
 Poliamid\ 6.6. filament
Dacron filament
M\ tase

Viscoz\ Orlon

Acetat - filament
Lân\
Vicara

În toate cazurile se poate distinge o zon\, corespunz\toare solicit\rilor pu]in

intense (OA), `n care se manifest\ propor]ionalitate `ntre effort [i deforma]ie. Aceast\ este
zon\ corespunz\toare comport\rii de tip Hooke (legea lui Hooke indic`nd
propor]ionalitatea dintre sarcin\ [i deforma]ie, cu recuperarea instantanee a deforma]iei `n
momentul `n care se ridic\ sarcina ce a solicitat corpul). Aceast\ zon\ este urmat\ de o
zon\ caracterizat\ de deforma]ii elastice (AB), f\r\ ca acestea s\ fie `n totalitate
recuperabile instantaneu, manifest`ndu-se [i deforma]ii de tip `nalt - elastic, ce se
recupereaz\ `n timp. Deforma]iile `nalt - elastice sunt determinate de modific\ri `n
conforma]ia polimerului, respectiv de descol\rirea ghemului macromolecular. Deoarece
procesul de revenire la starea ini]ial\ `ncol\cit\ la `ncheierea solicit\rii nu este instantaneu,
nici revenirea din deforma]ia `nalt - elastic\ nu va fi instantanee.
Aceast\ por]iune este continuat\ de
D segmentul BC, caracterizat de prezen]a
Rezisten]\ la r upere, gf

fenomenelor de curgere, deci de deplasare

C ireversibil\ a catenelor, care este `ncheiat\ `n
B majoritatea cazurilor de ruperea polimerului
fibros (punctul D). Încheierea solicit\rii `ntr-
A un moment corespunz\tor oric\rui punct al
segmentului BC va eviden]ia o recuperare
incomplet\ a deforma]iei, din deforma]ia
total\ recuper`ndu-se doar cea elastic\ [i cea
`nalt elastic\, ni [i cea de curgere, ce are
O Alungire, %
caracter permanent. Exist\ `ns\ [i situa]ii `n
care zona de curgere este separat\ de momentul ruperii printr-o zon\ `n care se
`nregistreaz\ o cre[tere a pantei curbei, ca urmare a unor fenomene temporare de cre[tere
de rezisten]\ cauzat\ de leg\turile intercatenare ce se formeaz\ `n condi]iile paralelez\rii
catenelor.

12
 Aria cuprins\ sub curba efort - deforma]ie este corespunz\toare lucrului mecanic
la rupere, respectiv energiei necesare pentru deformarea fibrei p`n\ `n momentul ruperii.
Din curba effort - deforma]ie, respectiv din zona corespunz\toare compoirt\rii de
tip Hooke se determin\ modulul de elasticitate (E), dat de efortul necesar pentru a ob]ine
o deforma]ie relativ\ de 100%. Pentru aceasta se amplific\ cu 100 valoarea efortului
corespunz\toare unei alungiri de 1%.

13