SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

BIOCHIMIA SANGELUI

PROFESOR COORDONATORl MIHAI FLORENTA

ELEV: DEDU ELENA

CLASA: AMG-1D

ANUL SCOLAR 2018-2019

 SANGELE

Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă (plasmă -

55%) şi una solidă (elemente figurate – 45 %), care circulă într-un sistem
închis (sistemul circulator). Faţă de alte ţesuturi, celulele sângelui nu sunt
imobilizate, ci ele “plutesc” într-un lichid vâscos (plasma). Datorită acestui
fapt, sângele este un ţesut mobil care reuşeşte să se strecoare în toate părţile
corpului.

Caracteristica principală a sângelui este menţinerea constantă a

compoziţiei şi proprietăţilor mediului intern. Pe de altă parte, componentele
sângelui sunt foarte mobile şi ele pot indica rapid, orice modificare anormală
în organism. Acesta este motivul pentru care sângele este unul dintre cele mai
investigate lichide bilogice din organism.

În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numeşte

hematologie.

Sângele este un ţesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o

substanţă fundamentală interstiţială, plasmă, în care se găsesc elementele
figurate. Raportul dintre volumul plasmei şi cel al elementelor figurate se
determină cu ajutorul hematocritului.

În practică, termenul de hematocrit exprimă relaţia procentuală dintre

volumul elementelor figurate şi cel al plasmei, sau doar volumul procentual al
elementelor figurate. La om, media valorilor hematocritului este de 46/54
( sau 46% ).
 Hematopoieza ( formarea sângelui )

Reprezintă procesul de formare a elementelor figurate sanguine:

hematii (eritrocite), leucocite, trombocite pornind de la celula stem şi are
rolul de a menţine homeostazia elementelor sanguine. Opusă hematopoiezei
este hemoliza sau funcţia marţială, fenomen care se petrece în mod normal în
splina şi care constă în distrugerea globulelor roşii îmbătrânite

Presupune proliferarea (proliferarea mitotică a celulelor în organele

hematopoietice), diferenţierea (maturaţia precursorilor celulelor sanguine
mature) şi punerea în circulaţie (trecerea din organele hematopoietice în
sânge).

Celulele, înainte de a se definitiva au o serie de etape intermediare.

Celulele sangvine provin din celulele stem din măduva hematopoietică.
Celulele stem nu au pe suprafaţa lor determinanţi antigenici. De aceea celulele
stem sunt folosite pentru a introduce în organism anumite gene care sunt
absente în diverse maladii.

Hematopoieza este procesul care asigura formarea şi reînnoirea

continuă a celulelor sângelui periferic. În general se păstrează un număr
relativ constant de celule circulante iar hematopoieza permite şi ajustarea
necesitaţilor organismului de anumite tipuri celulare la un anumit moment
dat.

Funcţiile sângelui

Sângele, sub influenţa forţei de contracţie a inimii, circula în toate

organele şi ţesuturile, îndeplinind o serie de funcţii.

Funcţiile sângelui se împart în două grupe mari :

A. Vehicularea tuturor elementelor necesare vieţii celulare.

 a). Funcţia respiratorie → transportarea oxigenului necesar oxidărilor
biologice şi a CO2 rezultat din oxidări.

b). Funcţia de nutriţie → sângele transportă substanţele nutritive, cum

sunt glucoza, aminoacizi, acizi graşi, vitamine, care rezultă ca produşi finali ai
etapei digestive a trofinelor, de la nivelul intestinului subţire, prin capilarele
sanguine, vena portă, la ficat şi apoi prin vena suprahepatică în circulaţia
generală şi prin aceasta la ţesuturi.

c). Funcţia de excreţie → se realizează prin mecanismul de transport a

produşilor finali de catabolizare în cadrul metabolismului intermediar.

Tot aici vorbim despre deseurile eliminate de celule si epurarea

sangelui.

Dacă sângele din sistemul circulator nu ar reuşi să îndeplinească un rol

epurator satisfăcător, ţesuturile şi celulele din care sunt alcătuite ar fi ucise în
câteva zile de către otrăvuri. Ajunge ca circulaţia într-o anumită zonă a
corpului să încetinească sau să se oprească pentru o perioadă scurtă de timp,
ca mediul local să devină acid şi toxic. Însă organismul posedă capacităţi
uimitoare prin care reuşeşte să purifice sângele, ajutându-se de două perechi
de organe fundamentale: plămânii şi rinichii.

Străbătând plămânii, sângele se descarcă de dioxidul de carbon precum

şi de o serie de compuşi reziduali volatili (alcooli, corpi cetonici, etc.). Rinichii,
filtrează sângele şi selectează acele substanţe indispensabile (mai ales săruri
saruri minerale), pe care le redă sistemului circulator, eliminând, pe cale
urinară, rezidurile.

d). Funcţia de apărare a organismului → sângele are capacitatea de a

transporta substanţele ce intervin în reacţiile specifice şi nespecifice de
apărare. Prin proteinele anticorpi, limfocitele T şi B, macrofagele şi
plasmocite, sângele asigura desfăşurarea proceselor imune faţă de agenţii
infecţioşi – virusuri şi bacterii – sau proteine străine.
 e). Funcţia de realizare a hemostazei → trombocitele pot determina
oprirea sângerării la nivelul unui vas sanguin mic sau mijlociu.

B. Reglarea şi mentinerea constantă a echilibrelor fizico – chimice ale

mediului intern, după cum urmează:

izoionia → păstrarea constanta a concentraţiilor şi raporturilor ionice şi

a echilibrului acido – bazic.

izotonia → menţinerea la un nivel constant a presiunii osmotice a

sângelui. Presiunea osmotică → echilibru dinamic în cadrul celulelor vii,
menţinând constant raportul moleculelor de apă ce intră şi ies din celulă.

Osmoza → difuziunea (amestecarea, pătrunderea) solventului (apei) în

general printr-o membrană (semi) permeabilă ca de exemplu celulele vii
datorită permeabilităţii membranei celulare şi poate fi simplă sau facilitată.

izotermia → menţinerea constantă a temperaturii corpului prin

circulaţia constantă a sagelui.

Componentele sângelui

Plasma → lichid limpede de culoare galben pai. Noțiune care

desemnează fracțiunea lichidă a sangelui si limfei. În plasmă se află în
suspensie celulele sanguine (hematii, leucocite si trombocite). Este formată
din apa, substanțe anorganice dizolvate (săruri minerale) si diverse substanțe
organice (proteine, lipide, glucide, combinații ale acestora ). Plasma servește
ca vehicul atât pentru elementele celulare sanguine, cât și pentru diverse
substanțe biologice active ( hormoni, anticorpi.)

Compozitie chimica a plasmei:

o 90 % apa;
o 10 % substante organice si anorganice
 9 % substante organice
  azotate proteice - proteine plasmatice (8g %): – albumine 3g %
- globuline 4.5g %
- fibrinogen 0.3 %.
 azotate neproteice ( 25 – 35 mg % ): – uree
- acid uric
- creatina si creatinina
- amoniac
- indican
- aminoacizi si polypeptide
 neazotate: - glucide (0.1g %) → glucoza, acid lactic, acid etilic, acid citric;

- lipide (0.6 g %) → lipemia, trigliceridele, colesterol, fosfolipide;

 1% substante anorganice (saruri minerale): - cloruri;

- fosfati de Na+ ,K+ ,Ca+2 ,Mg+, Iod, Brom, Fier, Cu, elementele
minerale ( electrolitii ).

Elementele figurate→ 40 – 45 % din volumul sanguine.

 globulele roșii (hematiile sau eritrocitele)

 globulele albe (leucocitele)
 plachetele sanguine (trombocitele).
 Hematiile

Hematiile sunt celule fără nucleu. Au formă de lentilă biconcavă.

Hematiile au rolul de a transporta gazele respiratorii (O2 şi CO2) cu
ajutorul unei proteine specifice numită hemoglobină care conţine fier.

Hemoglobina preia O2 de la nivelul plămânilor şi îl cedează în ţesuturi.

Din ţesuturi preia numai o parte din CO2 (cel mai mult CO2 circula sub formă
de ioni bicarbonat). O cantitate foarte mică de gaze respiratorii circulă în stare
dizolvată.

Leucocitele

Sunt celule nucleate cu roluri deosebit de importante în procesele de

apărare, prin fagocitoza, producere de anticorpi şi distrugerea toxinelor de
origine microbiană.

În sângele unui adult sănătos numărul lor este de 6500/mm3 sange.

Valorile normale sunt cuprinse între 4000–8000/ mm3 de sânge, numărul lor
prezintă varietăţi fiziologice în funcţie de vârstă.

Tipuri de leucocite:

 Limfocitele – sunt esenţiale pentru producerea de anticorpi care

protejează împotriva bacteriilor, virusurilor şi a altor substanţe
toxice pentru organism.
 Neutrofilele – acestea distrug bacteriile şi ciupercile care
afectează organismul.
 Bazofilele – au rolul de a „alerta” corpul atunci când există infecţii;
ele secretă substanţe chimice care sunt eliberate în fluxul sanguin.
  Eozinofilele – responsabile cu distrugerea paraziţilor şi a celulelor
canceroase.
 Monocitele – au rolul de a distruge microbii şi bacteriile.

Atunci când se impune, monocitele pot „călători” prin splină, ficat,

plămâni sau măduva osoasă, transformându-se în aşa-numitele celule
macrofage – importante pentru numeroase funcţii la nivel celular, inclusiv
pentru îndepărtarea ţesuturilor moarte, a celulelor canceroase sau pentru
reglarea sistemului imunitar.

Trombocitele

Sunt cele mai mici elemente sanguine, anucleate, ce iau naştere în

măduva osoasă hematogena. Funcţia ei este de a participa la hemostaza prin
elaborarea factorilor de coagulare. Au o durată scurtă de viaţă de aproximativ
o săptămână.

Grupa sanguină
 Termenul de grupă sanguină este folosit pentru a caracteriza sangele
unui individ în funcţie de prezenţa sau absenţa unui antigen pe suprafaţa
eritrocitelor acestuia. Deşi aceste antigene sunt prezente şi pe leucocite (nu şi
pe trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă
importanţă pentru stabilirea grupelor sanguine.

Sangele este constituit din plasma si din trei feluri de celule sangvine:
leucocite (globulele albe), eritrocite (globulele rosii) si trombocite (plachete
sagvine, celule cu rol in coagularea sangelui).

Grupa sanguina a unei persoane depinde de antigenii (substanţe care

stimulează răspunsul sistemului imunitar) prezenţi la suprafaţa globulelor
roşii. Când o persoana primeşte sânge, antigenii anunţă organismul că este
vorba de un corp străin. Aceştia determină dacă o transfuzie de sânge va fi
acceptată sau nu.

Importanţa grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilităţii sau

incompatibilităţii dintre donator şi primitor în cazul transfuziilor.

Datorită faptului că reactia antigen-anticorp la care participă antigenele

de grup sanguin şi anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldează
cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc şi aglutinogene, iar
anticorpii şi aglutinine.

Sistemul AB0
 Se bazează pe existenţa a două aglutinogene, notate A şi B, şi a două
aglutinine specifice: α (anti A) şi respectiv β (anti B). Astfel, s-au descoperit
patru grupe sanguine diferite: A, B, AB si 0. Diferenta acestora era data de
prezenta antigenilor la suprafata globulelor rosii. Exceptia o constituie grupa
0 (denumire provenita de la faptul ca nu contine antigeni), ale carei globule
rosii contin totusi o substanta cu rol de antigen, denumita aglutinogen.

GRUPA GRUPA AGLUTINOGEN AGLUTININA

0 I - α și β
A II A β
B III B α
AB IV A și B -

La romani, frecvenţa este:

GRUPA O 34%
GRUPA A 41%
GRUPA B 19%
GRUPA AB 6%

În populaţia globală, frecvenţele sunt:

GRUPA 0 46%
GRUPA A 40%
GRUPA B 10%
GRUPA AB 4%

Sistemul Rh
 Clasifică sangele uman după prezenţa sau absenţa unor proteine
specifice pe suprafaţa hematiilor. Acesta se bazeaza pe prezenta a cinci
antigeni: D, C, E, c si e. Persoanele cu Rh pozitiv sunt cele care poseda
antigenul D. Cine are aceasta substanta are Rh + (pozitiv), cine nu prezinta
are Rh – (negativ).

Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că

“grupa sanguină” este exprimată prin adăugarea semnului + sau – la grupa
AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informaţii reprezintă minimul
necesar în practica medicală pentru realizarea unei transfuzii. Potrivit
statisticilor, aproximativ 85% din populatie au Rh pozitiv, in timp ce restul
de15% au Rh negativ.

Grupa de sange este o caracteristica moştenită de la părinţi, care

determină compatibilitatea cu alte persoane în situaţia unei transfuzii de
sânge.
BIBLIOGRAFIE

https://sites.google.com/site/biochimiemg1c/curriculum/c4-3/sangele

https://conspecte.com/Medicina/sangele.html

https://www.colegiu.info/componentele-sangelui-plasma-elementele-
figurate-hematiile-leucocitele-trombocitele

https://www.csid.ro/health/sanatate/leucocite-celule-albe-marite-in-sange-
cum-se-manifesta-si-care-sunt-bolile-ce-cauzeaza-aceasta-problema-
16057997