Îngerule, de ce ești trist?

               ‐ “În"rule, #une-mi te rog, pentru ce tac

toate harpele? De ce nu este nici un fel de

m&ică aici, în cer?”

În"rul îmi #use, întorcându-se t() #re

mine:

- “Tocmai acum a fo) șters *n ca+ea

vieții un num- Acea)a este o zi t()ă

pentru în"(, în mod deosebit pentru min- “

-“De ce în mod deosebit pentru tine? ”

- “Pentru că eu am fo) în"rul lui păzitor. Mă gândesc să nu fi greșit cu ceva,

deși am căutat să fac tot ce pot mai bin- Am încercat să-l pun în situații care

aveau să apel.e la inima lui. L-am ocrotit iar și iar, pentru ca el să poată avea o

n/ă ocazi- Dar acum, el a luat hotărârea lui și întregul cer nu o mai poate

schimba. Ști, Dumn.eu niciodată nu pătrunde cu forța în tainițele sacre ale inimii.

El ne #une tuturor în"(lor: - Iată omul acela. El este gata să ia o hotărâr-

P(n acea)ă hotărâre el va mu( sau va trăi. Dar trebuie s-o ia singur. Voi )ați

deopa+- Omul trebuie să fie liber! - Și chiar și eu, în"rul lui păzitor, trebuie să

)au deopa+e, fără să pot face chiar nimic, și foa+e t(), ...dacă ia o hotărâre

greșită.”

1
 I N G E R U L E , D E C E E Ș T I T R I S T ?

- “Îmi dau seama că acea)a poate fi o expe(ență mișcătoare, dar ea nu este decât o

d.amăgire de moment. Numele este șters și,...atâta tot. Cerul mai are și alte

trebu( de făcut: să cânte imnu(, să câști" inimi. ...”

- “Nuu, #use în"rul! Acea)a nu este totul. Un în"r păzitor, fiind în acea)ă

situație mai are și alte sarcini neplăcut- Vino cu min- “

Mai întâi, el mă conduce la o masă de sărbătoare, o masă mult mai lungă și

îmbelșugată decât o(care alta pregătită pe pământ. Lungimea ei se măsura în mulți

kilomet(, și tot ce era pe masă erau atât de îmbietor aranjat- Da, a&1em de

acea)ă masă. De fapt am fo) chiar și invitat să iau pa+e la ea, deși nu am știut

că arată chiar așa.

Îl văd pe în"r că trece repede în lungul mesei căutând ceva. Se opreșt-

Îndepă+ează un bilețel de aur care in*ca locul la masă, și pune un altul în locul

lui.

Da, acea)a chiar este o sarcină t()ă. Cu siguranță că nimeni nu ar ref&a o

invitație la o a)fel de masă dacă ar putea vedea ceea ce văd eu. Cred că este o mare

d.amăgire pentru Mântuitorul, care a pregătit o p(mire atât de minunată pentru

oameni, a&indu-i pe unii #unându-I: - “Te rog, ia+ă-mă că nu pot ră#unde

invitației.”.

Însoțesc în"rul într-o încăpere #ațioasă, mare cum n-am mai văzut niciodată

alta ca acea)a. încăperea este plină cu harpe scipitoare, iar pe fiecare harpă fiind

gravat un num- În"rul trece repede p(n cameră și #une ceva în"rului de acolo.

El așteaptă până ce un nume este îndepă+at de pe harpă și este înlocuit cu altul.

În"rul se întoarse #re mine și-mi #use:

- “E)e vă*t că el nu a do(t să cânte la harpă.” ...Și eu îi împă+ășesc

d.amăgirea.

2
 Î N G E R U L E , D E C E E Ș T I T R I S T ?

Ne în2eptăm #re o altă cameră de lucru, în care se pregătesc coroane

sclipitoare, toate împodobite cu )ele )rălucitoare și cu un nume gravat pe fiecar-

Ne op(m lângă un în"r care admira coroana tocmai terminată.

- “E)e minunată!“ - îi #unem noi.

- “Da, ră#unse el. E)e cea mai frumoasă pe care am făcut-o. Cred că-i va

place și lui.”

În"rul meu însoțitor își întoarse p(virea într-o pa+e având fața palidă. Cum

ar fi putut el să-i #ună? Cum ar fi putut el să-i #ună că acel cineva n-a do(t

acea coroană, pentru că el a preferat cele de pe pământ?

- “Desigur, a)a-i tot. Un nume șters *n ca+ea vieții, de la masa cea de obște, de

pe harpă și de pe coroană!”

- “Nu, #use În"rul. Mai este încă locuința cerească.”

Așa se face că mă conduce de-a lungul unor )răzi cu multe locașu( a căror

frumusețe nu poate fi desc(să. Cup(ns de nespusă uimire, îi #un în"rului:

- “N-am știut că aceste locuințe arată în felul acesta! Sunt nespus de frumoase! O,

dacă ar ști oamenii cum arată! S-ar grăbi să se pregătească #re a le avea.”

Dar în"rul #use t() doar câteva cuvinte:

- “Frumoase, dar goale! Ele așteaptă să fie ocupat-”

El mă conduce de-a lungul unei )răzi de aur la unul *n cele mai #len*de

locuinț- Aștept piredut în admirarea scenei *n jurul meu, în timp ce în"rul mer"

până la pragul locuinței, șter" numele însc(s deasupra ușii, și sc(e un altul în locul

lui. Apoi aud o voc- O recunosc ca fiind vocea Mântuitorului. Se afla alătu(

de în"r și supraveghea.

3
 I N G E R U L E , D E C E E Ș T I T R I S T ?

- “Deci, el nu a do(t acea)ă locuință, #use domnul d.amăgit cum nu se poate

desc(- Eu îl hotărâsem în mod #ecial pentru el. A #us el că dorește mai

degrabă locuința pe care el și-a clă*t-o acolo, pe pământ?”

În"rul se întoarse cu fața într-o pa+- Îi era prea greu să ră#undă. Harpele

tac. Nicăie(, în ceru( nu se mai aude nici o melo*- Apoi, întrerupând liniștea,

ca *n întâmplare întreb pe în"r:

- “Al cui a fo) numele care a fo) a)ăzi șters *n ca+ea vieții?”

Dar ce să v.i! Chiar pe când pun acea)ă întrebare, mă cup(nse deodată o

mare teamă. Cumva e numele meu? E posibil? Doamne, numele șters să nu fie al

meu.

- “Vino, #use în"rul.” - Mă conduce la unul *ntre cele mai atractive locuințe,

chiar acea locuință pe care aș fi ales-o și eu, și...iată! Numele meu este

deasupra ușii! Încă mai este acolo! Încă nu este prea târziu! Dar vai, eu înaint.

atât de încet către acea)ă locuință cerească. Atât de fără ent&iasm, atât de

lipsit de aprecierea unei locuințe care a co)at, nu o avere, ci o

cruc- ...Cuvintele Domnului obsedează puternic înfioratul meu suflet ce se

tr.ește:

- “Cum, el nu a do(t acea)ă locuință? A #us el că dorește mai degrabă să aibă

acea locuință pe care și-a zi*t-o acolo jos pe pământ?”...Și tot cerul înca2ează

în tăcere )(gătul d.amăgit al Mântuitorului:

- “În"rule, deci el nu a vrut să vină acasă?”