Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plan de îngrijire
Litiaza renală
Este o afecţiune caracterizată prin formarea de calculi (concreţiuni minerale,
organice şi de cele mai multe ori mixte), în bazinet şi de-a lungul căilor urinare
(începând cu tubul urinifer si terminând cu uretra), în urma precipitarii substanţelor
care în mod normal, se găsesc dizolvate în urină.
Calculii renali se formează atunci când balanța între apă, sărurile mineralele
și alte substanțe din urină se modifică. Modul în care această balanță este
modificată determină tipul de calcul care se formează. Cei mai multi calculi renali
sunt formați din calciu și apar atunci când nivelul acestuia în urină se modifică.
- Hidratarea insuficientă
Examinări paraclinice
Tratament profilactic
Evolutia este în general bună, mulți bolnavi reușind după colici recidivate să
elimine calculul. De cele mai multe ori, dacă nu a fost gasită și tratată cauza,
procesul de formare a calculului continuă, chinuind timp îndelungat bolnavul,
ducând la operatii repetate. Unii bolnavi internați în spital nu acceptă intervenția
chirurgicală, ajungând frecvent la blocarea căii urinare cu scoaterea rinichiului din
funcție (în acest moment înceteaza durerea, fapt care bucura pe bolnav, dar
calmarea este înșelătoare, pentru că dacă persistă circa două luni, obstacolul
distruge ireversibil rinichiul). Există posibilitatea foarte rară de anurie (blocarea
funcției renale bilaterale), o urgență de prim ordin de diagnostic și tratament.
Evoluţia depinde de numărul şi mărimea calculilor, obstrucţia căilor urinare
depinde de eficienţa tratamentului şi posibilitatea prevenirii recidivelor şi a
complicaţiilor. Factorii care pot influenţa evoluţia şi prognosticul, sunt: natura
litiazei, dimensiunile, forma şi situaţia topografică a calculului, numărul, gradul de
obstrucţie a căilor urinare, prezenţa sau absenţa infecţiei şi riscul de recidivă. Cu
privire la natura litiazei, se ştie că cea urică este mai bine tolerată, puţin dureroasă,
iar tratamentul de dizolvare a calcului este eficace. Dintre litiazele calcice, cea
fosfatică este mai gravă decât cea oxalică, prin faptul că recidivează şi se
infectează. În funcţie de dimensiunile, forma şi situaţia topografică a calcului
pot fi prevăzute şansele de eliminare spontană. Calculii caliceali sunt de obicei
bine suportaţi, însă şansele de eliminare sunt minime.
Plan de îngrijire
Pacientul C.M., în vârstă de 35 ani, se internează cu următoarele motive:
apetit scăzut, somn agitat, întrerupt din cauza durerii, poziţia bolnavului este
antalgica, ghemuită, faţa exprimă durere, tristeţe, ochi încercănaţi, dureri
colicative renale la micţiune, datorită eliminărilor de calculi renali, capacitatea de
comunicare păstrată, pacientul este conştient, orientat temporo-spaţial, oboseala
este pregnantă, are o uşoară stare depresivă, anxioasă.
Nevoile afectate: