Comunicarea reprezintă un proces esenţial și indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei

colectivităţi umane, indiferent de natura şi mărimea ei, prin care are loc schimbul de mesaje şi
informaţii, în vederea realizării scopului şi obiectivelor planificate. Aceasta stă la baza funcţiei de
coordonare, facilitând intervenţia managerilor în vederea sincronizării acţiunilor membrilor acesteaia,
devenind treptat un instrument de armonizare în managementul resurselor umane, instrument de bază
în îndeplinirea funcţiilor unui manager şi în realizarea obiectivelor organizaţiei.

Din practica cotidiană cunoaştem că managerii, în cadrul organizațiilor, se angajează într-o varietate mare
de activităţi de comunicare prin vehicularea continuă a informaţiei atât pe verticala, cât si pe orizontală.
În acest fel informaţia se instituie ca un liant între conducerea raţională eficientă şi atingerea scopului
acţiunii.

Calitatea înaltă a comunicării, la nivelul organizaţiei, îi permite liderului acesteia să reducă

incertitudinea ce planează asupra deciziilor sale, să ia hotărâri adecvate în situaţii concrete şi să
optimizeze cooperarea în interiorul colectivului.Deci, fără o comunicare managerială pertinentă nu ar fi
posibilă realizarea unui flux informaţional corect și eficient pe orizontala şi verticala structurii unei
organizații.

La fel ca şi conţinutul şi forma mesajului, modul în care comunică un manager sau stilul de comunicare
trebuie să fie adecvat scopului şi obiectivelor comunicării, destinatarului ei, situaţiei şi contextului
comunicării şi chiar şi canalului de comunicare folosit.

Stilul de comunicare managerială , caracteristic organizației în cadrul căreia eu activez la momentul

actual ,este stilul de tip „informare-dirijare”,care are drept scop de a da explicaţii, instrucţiuni,
decizii. Managerul concepe dinainte mesajul, iar angajații trebuie să-l execute. Mesajul este formulat
clar, concis şi este axat pe sarcina pe care trebuie să fie îndeplinită.

Climatul de comunicare fiind neutru-defensiv, adică manifestă atitudine permanentă de evaluare

(se fac aprecieri asupra persoanelor, le judecă); se manifestă atitudine de control și rigiditate.

Din păcate, din cauza existenței a mai multor factori de blocare a comunicării
interpersonale,operaționalizarea funcțiilor organizaţionale, în cadrul locului meu actual de muncă, nu
este întotdeauna reușită. Printre acestea se numără :

-Percepția defensivă , care reprezintă tendința de a auzi numai ce vrem sau ne- am obișnuit să auzim, să
ignorăm, pur și simplu, informațiile ce vin în dezacord cu ceea ce cunoaștem.

-Formularea defectuoasă a mesajului, care nu este formulat destul de clar şi îl poate induce în eroare pe
primitorul mesajului, conducînd la pierderea credibilităţii.

-Tendinţa de polemică, care se manifestă prin faptul că ascultătorul nu mai ascultă până la sfârşit
mesajul. De asemenea, nu e mai puțin importantă, rezervarea angajaților în exprimarea propriilor opinii,
din teama de a nu avea neplaceri cu superiorii sau de a nu- și periclita avansarea.

Există o tendință de a considera că orice idee, propunere de perfecționare, implică automat existența
unei defecțiuni tolerate de conducere. Într-un asemenea context, o propunere ar părea ca un denunț
față de manager, ceea ce i-ar putea declanșa ostilitatea.

Printre obstacolele în calea comunicarii eficiente generate de managerii organizației noastre,sunt :

-Dificultăți în capacitatea de transmitere a informațiilor, precum tendința de a transforma dialogul în
monolog, fie din lipsa de timp ori de încredere sau de interes față de părerea angajaților;

- Uneori se evidențiază prejudecata din partea managerilor, că cei din subordine nu pot avea idei sau
sugestii bune pentru rezolvarea unor probleme . De asemenea , managerii noștri sunt convinși că o idee
nouă perturbă ordinea deja stabilită, iar transpunerea în practică a acesteia, poate implica dificultăți de
realizare, necesitând un efort suplimentar.

Cu toate acestea există și puncte forte în cadrul comunicării noastre organizaționale , precum:

-Stabilirea şi menţinerea relaţiilor afectuoase dintre angajaţi, care influenţează pozitiv asupra climatului
psihic al grupului, astfel asigurându-se gestionarea situaţiilor de criză, aplanarea conflictelor şi tensiunilor
apărute la un moment dat în cadrul grupurilor organizaţiei;

-Realizarea feedback – ului , ceea ce permite îmbunătăţirea performanţelor individuale şi generale ale
organizaţiei;

- Managerii dezvoltă relaţiile de comunicare, fapt ce poate influenţa o bună conlucrare cu

efecte pozitive asupra creşterii productivităţii muncii;

-Comunicarea are un caracter comuniativ-descriptiv, urmărindu-se ca interlocutorul să primească

toate informaţiile necesare pentru realizarea acţiunilor vizate.

- Predominanța comunicări formală şi celei orale, care se manifestă prin activitatea de îndrumare.

Managerul trebuie să aibă o viziune de ansamblu asupra tuturor oportunităţilor care asigură
creşterea productivităţii muncii angajaţilor. O astfel de oportunitate este şi utilizarea comunicării
manageriale în scopul creşterii acestui indicator. Modul în care managerul ştie să utilizeze
comunicarea ca pe un instrument de lucru, contribuie esenţial la realizarea obiectivelor stabilite. Prin
comunicare managerul îndrumă, motivează, soluţionează conflicte transmite instrucţiuni,
evaluează subordonaţii.

Pentru creşterea productivităţii muncii, în comunicarea managerială se aplică regulile de bază ale
comunicării interumane, precum: ascultarea activă, realizarea de feedback, formularea mesajelor clar,
concis, pe înţelesul interlocutorului, ţinând cont de personalitatea şi pregătirea acestuia, încurajarea
subordonaţilor de a avea şi de a-şi exprima idei şi opinii proprii, comunicare transparentă care
să informeze continuu angajaţii asupra schimbărilor din cadrul organizaţiei, explicarea și
motivarea deciziei managementului, argumentarea raţională, să evitarea stărilor tensionate,stabilirea
unui mecanism de comunicare adecvat și nu în ultimul rînd, instruirea angajaţilor în domeniul
comunicării interumane.

O opurtunitate minunată, care evidenţiază importanţa comunicării în cadrul unei organizații, este
iniţierea de programe de pregătire în domeniul comunicării manageriale . Ca urmare, participanţii la
aceste programe îşi vor însuşi metode şi tehnici de comunicare ca de exemplu, care, utilizate corect, îi
va ajuta în procesul muncii. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare orală a angajaţilor unei
organizaţii trebuie înţeleasă la adevărata ei valoare, , astfel vom fi capabili sa receptam impresiile celor
din jur in ceea ce ne priveste, sa ne evaluam si corectam defectele de imagine, atitudine si
comportament referitoare la noi si la altii.
 O comunicare eficientă asigură buna desfăşurare a activităţilor unei întreprinderi, iar funcţiile
întreprinderii sunt exercitateîn tandem şi asigură maximizarea rezultatelor activităţii sale. În activitatea sa
zilnică, un manager are sarcina dificilă de a lua decizii , iar aceste decizii se iau în urma analizei
informaţiei, care trebuie să fie valoroasă, oportună şi deplină. De cele mai multe ori, această informaţie
se obţine nemijlocit în procesul de comunicare, fie că e vorba de comunicarea cu subalternii, cu
superiorii sau cu partenerii sau chiar cu clienţii companiei. Urmare a deciziei luate, care,la rândul ei,
de asemenea este comunicată, se acţionează pentru a transforma resursele în rezultate. Daca decizia a
fost argumentată bine, rezultatele vor fi cele planificate.

Succesul comunicării în organizații depinde astfel, în mod decisiv, de managerul acesteia, care
trebuie să fie un adevarat manager al sistemului comunicațional al organizației sale, iar acest lucru
presupune un efort continuu din partea lui pentru acumularea de cunoștințe și formarea de
deprinderi în comunicarea organizațională și interpersonală.