Capitolul 1

Geomorfositurile- cadru teoretic şi metodologic

1.1. Cadru teoretic conceptual

Un geomorfosit sau un punct (loc) geomorfologic poate fi definit ca o porţiune a

suprafeţei terestre cu o importanţă deosebită în înţelegerea evoluţiei Pământului, a climatului
şi a vieţii (V.Grandgirard, 1997; M. Panizza, 2001; E. Reynard, 2004). Geomorfositul
primeşte mai multe valori datorită percepţiei societăţii omeneşti. Mulţi specialişti au asimilat
geomorfositurile cu obiectivele turistice naturale legate de relief, termenii nu sunt însă
sinonimi, geomorfositul înglobând mai multe caracteristici- valori. Geomorfositul este un tip
de geosit.
Conform M. Panizza (2001) siturile geomorfologice (sau bunurile geomorfologice) se
definesc drept forme de relief şi/sau procese geomorfologice care au căpătat valoare estetică,
ştiinţifică, culturală, istorică şi sau economică, datorită percepţiei umane care s-a realizat şi s-
a adâncit în timp odată cu dezvoltarea societăţii omeneşti. Acest proces se numeşte optimizare
de către J.-P. Pralong, E. Reynard (2005).
Cele mai multe definiţii care au fost acordate geomorfositurilor insistă pe diferenţa
între forma de relief şi situl sau geotopul geomorfologic. Prima categorie de termeni se referă
la relief privit obiectiv (ca obiect de studiu al geomorfologiei generale-alcătuire, geneză,
dinamică), în timp ce a doua categorie de termeni se referă la procesul de atribuire a unei
valori de către om, deci o latură subiectivă (obiectul de studiu al geomorfologiei culturale).
În ceea ce priveşte termenul de geomorfosit există diferenţe între autori, care au la
bază ponderea diferitelor valori acordate geomorfositurilor. În definiţiile sintetizate mai jos
sunt considerate două nivele de valori: un nivel central - ştiinţific şi unul adiţional (estetic,
ecologic, cultural şi economic). În funcţie de obiectivul evaluării este reţinută numai valoarea
centrală sau (şi) cele adiţionale. Un element geomorfologic fără valoare ştiinţifică nu poate fi
considerat un geomorfosit.
Mai mulţi termeni înglobând parţial sau complet noţiunea de geomorfosit au fost
propuşi de diferiţi autori şi sintetizaţi în tabelul 1. Terminologia utilizată este relativ nouă şi a
variat în timp, în funcţie de şcoala geomorfologică căreia i-a aparţinut.
Există specialişti care consideră sinonim geomorfositul cu obiectivul turistic natural
legat de relief, însă această sinonimie nu este corectă. Geomorfositurile sunt încadrate acestor
obiective turistice, însă reciproca nu este valabilă.
Termenul de geomorfosit a apărut şi s-a dezvoltat în statele din bazinul Mării
Mediterane (Italia, Franţa, Grecia) poate şi ca o replică la unii termeni (sit arheologic, sit
istoric) vehiculaţi cu o foarte mare frecvenţă în aceste state cu istorie extrem de bogată.
Astfel, noua disciplină care se conturează este definită ca "studiul componentei
geomorfologice a teritoriului, inclusiv latura culturală a sa şi interacţiunea cu moştenirea
culturală (arheologică, istorică, arhitecturală)" (M. Panizza, S. Piacente, 2003). În literatura
geomorfologică mondială aceeaşi autori o denumesc -Geomorfologie culturală. Despre
această nouă ramură a geomorfologiei vom reveni în cadrul capitolului doi.
Geomorfositurile au propriu trei elemente, care le particularizează:
 componenta estetică
 caracterul dinamic
 raportarea la scară
 Tabel 1 Terminologia utilizată în literatura geomorfologică pentru geomorfosituri
(după E. Reynard, 2005, cu completări)
Termen Echivalenţă în Referinţe Tipuri de valori şi criterii
literatura străină bibliografice de evaluare
Valori /Bunuri Geomorphological assets Panizza şi Evaluarea poate fi estetică
geomorfologice Biens Piacente, 1993; (intuitivă) şi stiinţifică
géomorphologiques Quaranta, 1993 (cantitativă)
Bunuri Geomorphological goods Carton şi alţii, Bunurile geomorfologice
geomorfologice Biens 1994 sunt evaluate pe baza a mai
géomorphologiques multor categorii de atribute:
ştiinţifice, estetice şi
culturale Valoarea ştiinţifică
este dată de: evoluţia
paleogeomorfologică,
posibilitatea prezentării ca
exemple în scop didactic,
rolul ecologic şi caracterul de
raritate geomorfologică
Geomorfosituri Geomorphological sites Hooke, 1994 Siturile geomorfologice
Sites géomorphologiques prezintă trei valori
principale: estetică,
ecologică şi didactică
(posibilitatea de a observa
diferite procese
geomorfologice)
Geotopuri Geomorphological Grandgirard, Geotopul geomorfologic este
geomorfologice geotopes 1995, 1997, 1999 acel element a cărui valoare
Géotopes este recunoscută. Inventarul
géomorphologiques geotopurilor este important şi
reprezentativ pentru
geodiversitatea regiunii
studiate
Situri de interes Sites of Rivas şi alţii, Situurile sunt definite ca
geomorfologic geomorphological 1997 bază a interesului stiinţific,
interest educaţional şi turistic
Sites d’ intérét
géomorphologiques
Geomorfosituri Geomorphosites Panizza, 2001 Geomorfositul este o formă
Géomorphosites de relief căreia i se poate
atribui o valoare

Componenta estetică va fi abordată într-un subcapitol următor legat de evaluarea

geomorfositurilor.
Caracterul dinamic al geomorfositurilor permite evidenţierea modificărilor care au loc
în timp, inclusiv procesele de modelare actuală care le pot afecta. Geomorfositurile pot fi
chiar distruse de om prin activităţile sale. De aceea se impune cunoaşterea valorii lor de către
public şi dezvoltarea unor noi metode de evaluare a caracteristicilor ştiinţifice, culturale,
estetice, ecologice şi economice a geomorfositurilor, care, să conducă la protecţia lor
superioară.
Geomorfositurile se pot autodistruge în timp, astfel ele sunt excluse din categoria
geomorfositurilor (ex. retragerea abruptului unei cascade).
Mărimea geomorfositurilor este diferită pe o scară largă (dimensiunile minime şi
maxime au un ecart ridicat). Este foarte importantă scara la care ne raportăm deoarece unele
geomorfosituri mai mici sunt înglobate în altele de talie mai mare. De exemplu: în M. Pădurea
Craiului se observă doline (geomorfosituri mai mici) în cadrul unor platouri calcaroase
(geomorfosituri de talie mai mare); în câmpiile proglaciare sunt înglobate o serie de alte
geomorfosituri de talie mică cum ar fi arcurile morenaice (fig. 1).

Fig.1. Exemplu de forme de relief la scări diferite într-un geomorfosit complex (1-9
geomorfosituri de talie redusă) în Alpii Elveţieni (E. Reynard, 2009)

Geomorfositurile de talie mare sunt confundate cu „spaţiile geomorfologice”, „părţi

ale peisajului terestru, văzute, percepute şi exploatate de oameni. (E. Reynard, 2004, 2005).
E. Reynard (2009, conferinţă) consideră existenţa unei taxonomii mai complicate:
complex de geomorfosituri, grup de geomorfosituri, sistem de geomorfosituri şi geomorfosit
propriu- zis. Clasificarea nu a fost încă dezvoltată şi exemplificată în literatura geografică.

1.2. Criterii de clasificare a geomorfositurilor

Geomorfositurile se pot clasifica după mai multe criterii, importanţa unuia sau altuia
dintre acestea rezultând din obiectivele studiului realizat.

1.2.1 Criteriul temporal

Geomorfositurile trebuie să fie clar delimitate spaţial şi temporal. Se disting
geomorfosituri active şi pasive.
 Geomorfositurile active conduc la înţelegerea reliefului actual (Ex. vulcani activi).
Geomorfositurile active sunt cheia reconstituirii condiţiilor paleogeografice şi paleoclimatice
şi în final, determină dezvoltarea geomorfositurilor pasive. Acestea au şi valoare didactică
deosebită (fig. 2).

Fig. 2. A, B. Vulcan (geomorfosit activ) –Vesuviu (1944)

după edit. Carcavallo, Napoli;

Geomorfositurile pasive constituie "arhive" ale paleomediilor în care au apărut şi s-au

dezvoltat formele de relief respective şi permit stabilirea evoluţiei şi vârstei reliefului (Ex.
umerii glaciari pentru determinarea variaţiilor climatice) (fig.3).

Fig. 3 Umeri glaciari (Făgăraş)

1.2.2.Criteriul genetic
După acest criteriu se deosebesc: situri geologico- geomorfologico, geomorfologico-
hidrologice, geomorfologico-botanice, geomorfologico- antropice şi cultural- spirituale.

• Situri geologico-geomorfologice
- Chei şi defilee - Defileul Dunării, Defileul Oltului la Cozia, Crişul Repede la Ciucea-
Vad, Cheile Turzii, Cheile Bicazului. Atrag de asemenea atenţia turiştilor defileele de pe
Rhon, Rhin sau Iser (fig. 4,5).
 Fig. 4 Defileul Dunării

Fig. 5 Aspect din Cheile Bicazului, sectorul de chei cu cele mai intense fluxuri
turistice din România

-Cascade - Niagara, Angel, Iguazu (fig. 6), Victoria iar la noi în ţară Duruitoarea,
Urlătoarea, Cascada Cailor, Putnei, Cormaia.

Fig. 6 Cascada Iguazu (Brazilia) – un model de exploatare turistică a unui

geomorfosit

- Peşteri - Peştera Urşilor, Peştera Vântului, Peştera Meziad, Peştera Muierii. O

categorie aparte în cadrul acestei categorii de geomorfosituri o constituie peşterile care
păstrează picturi rupestre sau urme de viaţă din Pleistocen (Alibeg din Defileul Dunării,
Cuciulat din Podişul Someşan sau Gura Dobrogei din Podişul Casimcea). În alte ţări
remarcăm: Peştera Mamutului (Kentucky, USA), peştera Ox Bel Ha în Yucatán (Mexico),
Postojna (Slovenia) şi Illyuzia-Mezhonnogo-Snezhnaya în Abkhazia, Holloch (Elveţia)
(fig.7).
- Platouri carstice - cu numeroase alte forme carstice care ele însele se constituie în
geomorfosituri de sine stătătoare cum ar fi lapiezuri, doline. În această categorie intră
platourile carstice Padiş, Cetăţile Ponorului, Iabalcea, Colonovăţ, Pădurea Craiului.
- Forme dezvoltate pe sare/brecia sării sau gips – se aseamănă cu cele dezvoltate pe
calcar; se găsesc Meledic pe valea Slănicului de Buzău, Slănic Prahova, Ocnele Mari sau în
Subcarapaţii Getici pe valea Râul Doamnei (dolina în care se găseşte lacul Învârtita de la
Nucşoara) (fig. 8).

Fig. 7 Peştera Muierii (A. Sala Altarului, B. Sala Lumânărilor) -

geomorfosit de mare valoare

Fig. 8 Relief pe sare la Meledic (jud.Buzău)

- Forme de relief vulcanic (vulcanosituri) reprezentate prin conuri, cratere, platouri,

neckuri - Munţii Călimani şi Harghita (România), Etna şi Vezuviu (Italia), Fuji San care pe
lângă valoarea geomorfologică are şi o valoare estetică şi culturală (fig. 9).
- Formele de relief create de vânt (eolisituri), cele mai importante fiind dunele de
nisip -pe ţărmul Bretagne-Normandie (Franţa), ergurile sahariene, kumurile din Asia
Centrală. În România cele mai cunoscute sunt în Delta Dunării, Depresiunea Braşov sau
Câmpia Carei şi Câmpia Olteniei (fig.10).
 - Formele de relief glaciare (glaciosituri) semnificative fiind circurile, văile,
morenele, pragurile, blocurile eratice –se găsesc în Carpaţi, Alpii Scandinaviei, Alpi,
Himalaya, Podişul Canadian, Câmpia Germano-Polonă. La noi în ţară se impun formele de
relief glaciar din Rodna, Făgăraş, Retezat, Parâng (fig.11).
- Formele de relief litorale (faleze, delte, cordoane litorale, estuare, fiorduri) –
litoralul scandinav, riviera italiană sau ţărmul croat la Marea Adriatică. Ţărmul Greciei se
prezintă ca o suită de golfuri şi promontorii, iar valoarea sa creşte datorită numeroaselor
monumente ale civilizaţiei greceşti care atribuie acestui sector valoare cultural-istorică
(fig.12).

Fig. 9 Formă de relief vulcanic - Caldera Masivului Vesuviu

Fig. 10 Dune de nisip în Sahara-Tunisia

- Creste, ziduri, martori de eroziune impuse de existenţa unui anumit tip de rocă de
obicei mai dur (cristalin, eruptiv, calcar). Exemple: coloanele de bazalt de la Detunatele din
Munţii Metaliferi sau de la Racoş (fig.13), creasta de granite şi cuarţite din Culmea Pricopan,
Creasta Cocoşului din Gutâi ( M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006).
- Stânci rezultate din eroziunea diferenţială şi alte forme reziduale gravitaţionale -
abrupturi cu grohotişuri, creste alpine, ace, babe, ciuperci, sfincşi. Cunoscute sunt Sfinxul şi
Babele din Bucegi sau Sfinxul Bratocea în Munţii Ciucaş, sau Sfinxul din Podişul Casimcea
(fig. 14)
 Fig. 11 Relief glaciar – A. Munţii Făgăraş; B. Alpii Francezi

Fig. 12 Relief litoral – Grecia. Templul lui Poseidon de la Cap Sunion- adaugă o
valoare cultural-istorică deosebită geomorfositului

Fig. 13 Situri geologico – geomorfologice (A. Podul natural – Ponoare;

B. Coloane de bazalt - Racoş)

- Vulcanii noroioşi: în Noua Zeelandă, Portugalia, ţărmul Golfului Mexic, iar în

România cei mai cunoscuţi sunt Pâclele Mari şi Pâclele Mici din judeţul Buzău (fig.15).
 Fig.14 Stânci modelate de eroziunea diferenţială (A. Babele la Sfat – Munţii Ciucaş;
B. Sfinxul din Banat – Topleţ; C. Sfinxul Casimcei)

Fig.15 Vulcanii noroioşi –Pâclele Mari (judeţul Buzău)

- Vârfurile care se impun fie prin altitudine, fie ca puncte de belvedere sau fizionomie.
În acest sens menţionăm Vf. Omu (Bucegi) -2505m, Vf. Moldoveanu (Făgăraş) – 2544 m,
Mont Blanc (Franţa) – 4807m; Matterhorn, Monte Rosa, Grossglockner (Alpi), Gran Sasso
(Apenini), Ben Nevis (M. Grampiani).
- Forme ale reliefului pe structură faliată - falia San Andrea din California (fig.16).
- Forme de relief rezultate în urma proceselor de meteorizare şi gravitaţionale
(abrupturi cu blocuri prăbuşite la bază, alunecări de mari proporţii, hornurile, hrubele şi văile
de sufoziune dezvoltate în loessurile dobrogene, bad -landuri cum ar fi la Râpa Roşie lângă
Sebeş sau Groapa Ruginoasa din Munţii Apuseni) (fig.16).
Aceasta este clasificarea geomorfositurilor din punct de vedere genetic cu
exemplificările corespunzătoare. Despre atractivitatea turistică a fiecărei categorii de
geomorfosituri vom vorbi pe larg în capitolul 2.

• Situri geomorfologice- hidrologice

-Izvoare intermitente: Bigăr, Călugări, Isverna, a căror geneză este legată de circulaţia
carstică.
-Lacuri cu origini diferite: glaciare (Bălea, Capra, Podragul Mare, Lala, Buhăescu din
România; Como, Garda, Maggiore din Alpi), nivale (Tăul Mare, Vulturilor; Bohinj în
Slovenia), carstice (Ighiu, Vărăşoia, Ponoare; Kravice în Bosnia-Herzegovina; Minerve
Herault în Franţa), de baraj natural (Lacu Roşu, Bălătău), de origine vulcanică (Sfânta Ana
din România, Trasimeno şi Bolzano din Italia), tectonice (Baikal în Rusia; Okeechobee în
Florida; Tanganyka în Africa). În acest caz calitatea de geomorfosit este dată de originea
cuvetei lacustre care poate aduce argumente privind evoluţia paleogeomorfologică a arealului
respectiv sau se pot constitui în exemple didactice (fig.17, 18).

Fig. 16 Forme de relief cu valoare de geomorfosit (A. Creasta Cocoşului – Gutâi; B. Vârf
piramidal – Munţii Făgăraş; C. Râpa Roşie – Sebeş; D. Falia San Andrea - California)

Fig. 17 Lacul glaciar Podragul Mare - Masivul Făgăraş. Originea

cuvetei oferă informaţii importante privind desfăşurarea glaciaţiunii cuaternare

• Situri geomorfologice cu elemente de interes botanic

În această categorie intră mlaştinile şi turbăriile în cadrul cărora se găsesc diferite
specii relicte sau endemice. Putem exemplifica: Tinovul Mohoş, Poiana Stampei sau
Cârligaţi-Onceasa (fig. 19).
 Fig.18 Lacul Sf. Ana-unicul de crater vulcanic din România

Fig.19 Tinovul Mohoş

• Situri geomorfologico - antropice

În acestă categorie putem menţiona: galerii şi mine (Brad, Roşia Montană, Roşia
Poieni, Săcărâmb), cariere (marmură la Carrara, Ruşchiţa; granit la Greci, chihlimbar la
Colţi) unde se exploatează un anumit tip de rocă rară sau care prin frumuseţe stârneşte interes
şi ocne de sare unele părăsite, altele amenajate pentru turism (Turda, Slănic Prahova,
Tg.Ocna, Praid; Guajira în Colombia; Wieliczka şi Bochnia în Polonia) precum şi lacuri
antropice (Vidraru pe Argeş, Vidra pe Lotru, Izvorul Muntelui pe Bistriţa, Fântănele pe
Someşul Cald) (fig. 20).

• Situri cultural - spirituale

În această categorie sunt incluse biserici şi mânăstiri (Râmeţi, Cozia din România,
Muntele Athos din Grecia; Saint Michel din Franţa), urme de aşezări din perioada elenică
(Histria), din perioada daco şi daco- romană (Sarmisegetusa Regia, Sarmisegetusa Ulpia
Traiana) sau cetăţi medievale (Poenari, Rupea, Râşnov în România, Bergamo în Italia,
Dubrovnik în Croaţia, Menton în Franţa) pentru care relieful se constituie în suport, toate
aceste elemente sporindu-i valoarea. Unii specialişti consideră în acest sens că relieful, ca
suport al unei exprimări culturale, spirituale (D. Ilieş, N. Josan, 2009) poate fi inclus în
patrimoniul cultural sau ştiinţific al unui teritoriu (fig. 21).

Fig. 20 Situri geomorfologice – antropice (A. Carieră de calcare – Sardinia; B. Carieră de

granit – Măcin; C. Salină – Slănic Prahova; D. Salină – Turda; E. Barajul Vidraru; F.
Barajul Vidra)

Fig. 21 Situri cultural – spirituale (A. Mânăstirea Cozia; B. Mânăstirea Râmeţ; C.

Cetatea Menton – Franţa; D. Cetatea Poienari; E. Cetatea Histria; F. Cetatea Râşnov)

1.2.3 Criteriul importanţei turistice

- geosituri de interes local şi regional: Pietrele Ampoiţei, Cheile Întregalde, Peştera
Polovragi, Cheile Runcului (fig.22).
 -geosituri de interes naţional: Detunatele, Defileul Oltului, Defileul Jiului, Peştera
Muierii, Cheile Argeşului, Cheile de pe Valea Ialomiţei (fig. 22).
-geosituri de interes internaţional: Peştera Urşilor, Valea Bâlea, Cheile Bicazului,
Defileul Dunării (fig. 22).

Fig. 22 Geosituri de interes regional, naţional şi internaţional (A., B. – Detunate; C. –

Cheile Runcului; D. – Cheile Argeşului; E., F. – Peştera Urşilor)

1.2.4. Criteriul mărimii

După mărime geomorfositurile se pot clasifica în: punctuale- ex.un bloc eratic din
Alpii Scandinaviei, un atol coraligen din Podişul Casimcea; lineare- ex.un arc morenaic din
Câmpia Germano- Polonă sau un sector de chei şi defileu; areale – ex. câmpurile de dune din
Sahara, platouri carstice.

1.3. Istoricul cercetării geomorfositurilor

Pentru prima dată geomorfositurile au atras atenţia şi au fost definite în 1993 când M.
Panizza formulează prima definiţie a acestora, dar mai ales începând cu 2003, când apare cea
mai importantă lucrare în domeniu, Geomorfologie culturală (M. Panizza, S.Piacente, 2003)
Importanţa teoretică şi practică a geomorfositurilor a determinat Asociaţia Internaţională a
Geomorfologilor (IAG) să creeze un grup de lucru consacrat geomorfositurilor începând din
anul 2001 de la a 5 a Conferinţă Internaţională de Geomorfologie care a avut loc la Tokyo.
Cercetările acestui grup vizează următoarele direcţii: definiţia geomorfositurilor, metode de
evaluare, tehnici de cartografiere şi protectia lor. Termeni legaţi de domeniu au fost publicaţi
şi în Encyclopedia of Geomorphology editată de A. Goudie şi publicată de IAG în 2003.
Evaluarea geomorfositurilor a stat încă de la început în atenţia specialiştilor. Astfel, au
fost realizate diferite metode de evaluare, care au fost aplicate în diferite spaţii geografice.
Din aplicarea acestora a rezultat necesitatea elaborării unor criterii clare, obiective pentru a
cuantifica valorile geomorfositurilor în cadrul grupului de lucru a AIG.
Cercetătorii de la Universităţile din Cantabria, Valladolid, Modena şi Lausanne au
dezvoltat diferite metode de evaluare. Specialiştii de la universităţile din Pavia şi Modena au
definitivat o legendă unitară utilizabilă în G.I.S pentru crearea unei baze de date legate de
geomorfosituri.
Cele mai importante instituţii unde există preocupări legate de geomorfosituri ca
entităţi geomorfologice şi utilizarea lor de către om sunt Universitatea din Modena (Mario
Panizza, Sandra Piacente, Mauro Soldati, Paola Coratza) şi Institutul de Geografie al
Universităţii din Lausanne, unde echipa condusă de Emmanuel Reynard a realizat prima
bibliografie completă în ceea ce priveşte geomorfositurile şi valorificarea acestora în
activitatea turistică (fig. 23).

Fig. 23 Geomorphologie et tourisme - una dintre cele

mai importante reviste în domeniu din lume

Rezultatele cercetătorilor acestui grup de lucru au fost comunicate cu ocazia work-

shopurilor şi conferintelor de la Modena (workshop, 2002), Cagliari (workshop, 2003),
Mexico-City (Conferinţa regională de geomorfologie, 2003), Florenta (al 32-lea Congres
Internaţional de Geologie, 2004), Praga (2004), Bologna (2004), Lausanne (2004), Braga
(2005), Zaragoza (a 6-a Conferinţă Internaţională de Geomorfologie, 2005), Malta
(Simpozion internaţional, 2007), Lesvos (Workshop, 2007), Lausanne (Workshop, 2008),
Paris (Simpozion Internaţional, 2009), Melbourne (a 7-a Conferinţă Internaţională de
Geomorfologie, 2009), Lisabona (Simpozion internaţional, 2010), cursuri (Bagnes 2006,
Lesvos 2007, Lesvos 2008).
În 2009 apare prima lucrare Geomorphosites (Editura Verlag Dr. Friedrich) sub
coordonarea lui Emmanuel Reynard, Paola Coratza şi Geraldine Regolini-Bissig în care
sintetizate cele mai importante aspecte teoretice, metodologice şi practice privind
geomorfositurile.
În ceea ce priveşte apariţia şi dezvoltarea teoretică dar şi practică a conceptelor de
geoparc, geoconservare şi geodiversitate putem menţiona o serie de manifestări ştiinţifice
internaţionale care au avut loc în perioada 2004-2008: Beijing (2004), Florenţa (2004),
Lesvos (2005), Salt Lake City (2005), Belfast (2006), Edinburgh (2007), Germania (2008).
1.4. Valorile geomorfositurilor

Orice geomorfosit este încorporat organic într-un anumit peisaj şi reprezintă partea
obiectivă a acestuia.
Peisajul geomorfologic este aceea porţiune a reliefului terestru văzută, percepută şi
uneori exploatată de om (E. Reynard, 2005). Prin procesul de percepţie omul dă valoare
reliefului. Aceasta poate fi: ştiinţifică, ecologică, estetică, culturală şi economică (M. Panizza,
S. Piacente, 1993, 2003; E. Reynard, 2005).Valorile enumerate mai sus se combină frecvent
în mod diferit şi aşa cum am văzut anterior, definesc geomorfositurile.

Fig. 24 Cele cinci "valori" ale reliefului (după E. Reynard, 2005 cu modificări)

Valoarea ştiinţifică este considerată ca valoare centrală în timp ce celelalte (ecologică,

estetică, culturală şi economică) sunt valori adiţionale (fig.24).
Valoarea ştiinţifică este cea mai importantă mai ales pentru specialişti şi constă în
descifrarea evoluţiei paleogeografice a unei regiuni. Astfel, relieful păstrează mărturii ale
proceselor şi fenomenelor din perioade anterioare în stadii diferite de conservare. Fiecare
formă de relief este astfel o mărturie a evoluţiei paleogeografice (E. Marthaler, 2003 citat de
E. Reynard, 2005). Utilizarea didactică a geomorfositurilor pentru a exemplifica forme şi
procese geomorfologice adaugă un plus valorii ştiinţifice a geomorfositurilor (fig. 25).
Relieful are valoare ecologică, deoarece numeroase asociaţii vegetale şi specii
animale depind de condiţiile geomorfologice (altitudine, pantă, fragmentare, expoziţie).
Valoarea ecologică este inclusă de unii specialişti la valoarea ştiinţifică şi se referă la faptul
că un geomorfosit poate constitui habitat pentru o specie valoroasă sau poate constitui barieră
în răspândirea anumitor specii. În evaluarea valorii ecologice, aşa cum vom vedea într-un
subcapitol anterior trebuie să colaboreze mai mulţi specialişti (geografi, biologi, ecologi etc. ).
Unele geomorfostituri participă la ‘’frumuseţea şi spectaculozitatea peisajulul’’. Ele
dobândesc astfel valoare estetică (fig. 26). De exemplu: lapiezuri, cataracte, cascade, gheţari,
câmpuri de dune şi vârfuri izolate. Componenta estetică este entrală în alegerea
geomorfositurilor valorificate turistic, deaorece latura estetică este intens percepută de toate
categoriile de turişti.

Fig. 25 Perceperea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor

(după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Fig. 26 Perceperea valorii esteticii a geomorfositurilor (după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Relieful poate avea şi valoare culturală (M. Panizza, S. Piacente, 2003). Aceasta
poate fi: arheologică, istorică, simbolică şi religioasă şi rezidă din utilizarea în timp de către
societatea omenească (fig. 27).
 religioasă - lăcaşuri de cult, edificii religioase situate pe înălţimi ce domină
regiunea (ex. biserică pe morena L' Egesen de pe v. Trient, mânăstirea Casian din Podişul
Casimcea);
 istorică - cuprinzând vestigii care se găsesc în depozite, grote vechi umanizate,
mine abandonate, cetăţi, fortăreţe a căror aşezare a fost favorizată de relief (ex. cetăţile dacice
din Munţii Orăştiei, cetatea de la Rupea sau templele lui Ramses al II lea de la Kom Ombo şi
Edfu în meandrele Nilului)
 literară şi artistică – constă în descrierea reliefului în diferite opere literare sau
prezenţa acestuia în reprezentări grafice sau imaginistice. De exemplu: reprezentările
cascadelor, cheilor în descrierile Alpilor din secolul XIX, sau prezentarea munţilor Ceahlău în
scrierile literare din secolul XVIII-XIX ca Munte falnic al Moldovei sau Olimpul Moldovei.
 simbolică - când un talveg este frontieră naturală între 2 ţări sau cazul
Materhornului care a devenit simbolul Elveţiei.
 Fig. 27 Perceperea valorii culturale a geomorfositurilor
(după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Valoarea culturală este importantă pentru turişti şi trebuie luată în considerare pentru
promovarea acestora în activitatea turistică.
Prin prisma valorii culturale, geomorfositul poate fi considerat „o formă a peisajului
cu atribute deosebite si semnificative, care o califică drept componentă a patrimoniului
cultural al unui teritoriu”(M. Panizza, S. Piacente, 2003; M. Panizza, 2005). Patrimoniul
geologic şi geomorfologic (patrimoniul natural) este parte a peisajului cultural în sens general,
sau a tipului arhitectural, ceea ce M. Panizza, S. Piacente (2003) numesc „spaţiu cultural
integrat”, definiţia conducând la o interpretare „turistică” a valorificării geomorfositurilor.
În funcţie de utilizarea pe care omul i-o dă, relieful poate fi sursă de venit. Acesta
dobândeşte astfel valoare economică. De exemplu: obiectivele turistice amenajate precum
peşterile, cheile utilizate pentru alpinism sau sporturi nautice, plajele, toate acestea constituind
surse de venit prin exploatarea turistică. În aceeaşi categorie intră şi terasele fluvio-glaciare
utilizate ca sursă de materiale de construcţii sau versanţii montani care au permis dezvoltarea
domeniului schiabil (fig. 28).

Fig. 28 Perceperea valorii economice a geomorfositurilor

(după M. Panizza, S. Piacente, 2003)

Relieful trebuie considerat o entitate multifunctională. Astfel, pe baza valorilor

enumerate mai sus poate fi inclus în trei mari categorii taxonomice diferite: patrimoniul
natural, patrimoniul cultural şi resursă economică. În acest sens relieful trebuie considerat o
resursă naturală (E. Reynard, 2005), ceea ce V. Rivas (1997) numeşte resurse consumabile.
Pentru ca valoarea unui geomorfosit să fie ridicată trebuie ca fiecare din valoarile
componente să aibă o valoare crescută, ele adeseori condiţionându-se una pe cealaltă. De aici
rezultă latura asociativă a acestor valori. De exemplu: vârful Matterhorn care are valoare
estetică care a fost pusă superior în valoare odată cu dezvoltarea staţiunii Zermatt, deci practic
prin sporirea valorii economice a acestuia. Prin dezvoltarea fenomenului turistic vârful a
devenit simbolul Elveţiei crescându-i astfel şi valoarea culturală.
Procesul poate fi şi invers, valorile având un caracter contradictoriu. De exemplu:
exploatarea pietrişurilor a căror impact vizual este în general negativ (scade valoarea estetică)
conduce la creşterea valorii economice, dar poate avea valoare ştiinţifică semnificativă
deoarece permite reconstituirea paleomediilor.
Valoarea intrinsecă a unui geomorfosit, mai ales echilibrul între cele cinci
componente ale sale, poate evolua diferit în timp, datorită modificărilor peisagistice pe care le
suportă eomorfositul (degradare sau reabilitare) sau modificării viziunii asupra acestor valori
de către societate (E. Reynard, 2005). De exemplu: zonele mareice umede care de-a lungul
timpului au fost considerate obstacole în dezvoltarea turistică şi care astăzi, în unele ţări sunt
valorificate pentru funcţiile lor ecologice şi estetice.

1.5.Studierea şi cartografierea geomorfositurilor

Studierea geomorfositurilor este complexă şi încă nu a fost stabilită o metodologie

unitară pe plan mondial. În realizarea acestui demers pot fi separate mai multe etape (fig. 29,
30):
 Investigarea agenţilor şi proceselor care conduc la formarea
geomorfositurilor
 Realizarea hărţii geomorfologice generale
 Identificarea şi inventarierea geomorfositurilor.
 Evaluarea geomorfositurilor
 Realizarea hărţii geomorfositurilor şi a hărţii geoturistice
Harta geomorfositurilor poate fi utilizată sub două aspecte:
 crearea unor itinerare cu potenţial turistic, care ulterior vor fi preluate în
activitatea turistică controlată;
 realizarea unor propuneri pentru protecţia şi conservarea geomorfositurilor,
proces care se trebuie realizat respectând cadrul legislativ din ţara respectivă.
În literatura mondială se consideră faptul că cartografierea geomorfositurilor are
următoarelor scopuri (www.unil.ch.igul):
 geoconservarea- posibilitatea de a fi protejată şi a servi în timp prin valoarea
sa procesului didactic;
 geotourism – posibilitatea introducerii în exploatarea turistică a unor
geomorfosituri de mare valoare;
 exploatarea valorii culturale a geomorfosituurilor.
Reprezentarea cartografică a geomorfositurilor se realizează utilizând atât metode
clasice cât şi metode specifice.
Pentru a realiza o activitate turistică superioară este indicat ca prezenţa
geomorfositurilor să fie indicată turiştilor pe hărţile cu trasee turistice, împreună cu alte
informaţii cu caracter geografic general despre floră şi faună, aspecte istorice şi arhitecturale.
 Fig. 29 Etapele studierii geomorfositurilor

Hărţile trebuie să ofere transferul de informaţie către cititori, iar amplasarea

geomorfositului este modul cel mai eficient de a oferi utilizatorului informaţia directă, pe
domenii specifice de interes datorită faptului că percepţia vizuală este foarte bună. Hărţile
geomorfositurilor trebuie să fie însoţite de text, text care să completeze informaţiile existente
pe reprezentarea grafică. De asemenea trebuie făcută o distincţie clară între hărţile adresate
unor specialişti şi hărţile pentru publicul larg care au mai mult tentă turistică. În acest sens s-a
încercat o adaptare a primei categorii pentru turişti prin simplificarea informaţiei
geomorfologice şi adăugarea informaţiilor de interes turistic necesare.
Cercetările actuale se concentrează pe cartografierea geomorfositurilor la scară mare şi
elaborarea unor semne convenţionale semnificative (A. Carton, P. Coratza, M. Marcheti,
2005).
 Fig. 30 Etape în cartografierea geomorfositurilor
(după M.Panizza, S.Piacente, 2003 citaţi de Ilieş şi Josan, 2008)

Geomorfositurile trebuie reprezentate pe hărţi astfel încât utilizatorul să le identifice şi

să le să le înţeleagă uşor. Astfel simbolurile propuse pentru acestea trebuie să îndeplinească o
serie de condiţii:
 simbolurile trebuie să corespundă tuturor reperelor de pe hartă; să fie simple,
sugestive, să poată fi reproduse pe hărţi realizate la scări diferite;
 simbolurile să fie însoţite de explicaţii scurte şi precise fără repetabilitate;
 simbolurile şi explicaţiile să fie grupate în mai multe secţiuni, poziţia acestora
în legendă fiind în funcţie de tematica hărţii.
 În Italia a fost iniţiat proiectul PRIN- Proiect Naţional Italian intitulat “Geosituri în
peisajul italian: cercetare, evaluare“ (M. Panizza, S. Piacente, 2002) (tabel 2). Scopul acestuia
a vizat realizarea unei metodologii unitare pentru cartarea geomorfositurilor. Astfel, au fost
identificate şi utilizate simboluri corespondente criteriilor semiotice (Bertin, 1967 citat de A.
Carton, P. Coratza, M. Marcheti 2005): comunicativitate, originalitate grafică şi flexibilitate.
Crearea unei metodologii şi legende unitare a fost rezultatul discuţiilor participanţilor la
proiect, din cadrul celor cinci centre de cercetare: A. Ulzega- Universitatea Sassari; G.
Brancucci şi G. Pagliaga - Universitatea Genova; P. Coratza şi M. Marchetti - Universitatea
Modena Reggio Emilia; A. Carton - Universitatea Pavia; O. Nesci - Universitatea Urbino; M.
D’Andrea şi A. Lisi - APAT Roma. Hărţile sunt realizate atât pentru specialişti cât şi pentru
publicul larg, în Italia fiind deja publicate cu ajutorul autorităţilor locale mai multe hărţi
geoturistice (A. Carton, P. Coratza, M. Marcheti 2005).

Tabel 2 Principiile directoare ale hărţilor geomorfositurilor

(după E. Reynard , P. Coratza,G. Regolini- Bissig, 2009 cu modificări şi completări)
Componenta hărţii Întrebarea la care trebuie să răspundă Principiile de realizare
Utilizatorul La ce se aşteaptă cei care vor utiliza Hărţile trebuie să fie realizate în
harta? mod diferit pentru studenţi, oameni
de ştiinţă, planificatori teritoriali sau
turişti
Scopul Care este scopul hărţii? Hărţile sunt utilizte în diferite
scopuri cum ar fi evaluarea,
conservarea, promovarea sau
managementul geomorfositurilor
Tema Ce latura a conţinutului va fi Este recomandat ca pe o hartă să fie
prezentată pe hartă? reprezentat un număr limitat de
elemente care să răspundă scopului
hărţii
Nivelul Care este complexitatea informaţiilor Nivelul se referă la complexitatea
cuprinse in hartă? datelor incluse pe hartă
Scara Ce areal trebuie reprezentat? Scara hărţii depinde de suprafaţă
care se doreşte a fi reprezentată pe
hartă şi de modul în care se doresc a
fi redate geomorfositurile
Dimensiunea Care este dimensiunea hărţii? Este în funcţie de scopul şi scara
hărţii, precum şi de spaţiul care va fi
reprezentat
Forma de prezentare (design) Cum poate fi produsă harta pentru a Toate elementele (scară, simboluri,
fi mai usor de înţeles şi a avea un legendă, text) sunt îmbinate într-un
design atrăgător? mod armonios.
Forma şi mărimea În ce scop şi context va fi harta Tipul de hartă (în format digital,
utilizată? tradiţional etc) este foarte important
în forma, mărimea şi costurile
hărţii.
Costurile Care sunt costurile de pregătire şi Costurile sunt foarte importante în
publicare a hărţii? realizarea proiectului de hartă în
funcţie de care se aleg
caracteristicile hărţii (culori,
mărime, tip de material) şi tehnicile
de cartografiere (softul utilizat)

În mod curent ele sunt reprezentate fără a utiliza simboluri specifice care să permită
identificarea lor imediată (A. Carton, P.Coratza, 2005).
Hărţile geomorfositurilor pot fi reprezentate pe hârtie sau în format digital,
permiţând reprezentări în formate simple. Se folosesc instrumente standardizate, de aici
posibilitatea scăzută de a fi înţelese greşit. (A.Carton, P.Coratza, 2005).
Majoritatea hărţilor realizate până în prezent folosesc simboluri simple pentru
stabilirea localizării geomorfositurilor pe o hartă geografică, topografică sau geologică
Ilustrarea se realizează prin comentarii, uneori însoţite de fotografii care însoţesc harta.
Aceste hărţi sunt, în majoritatea cazurilor, o hartă index.
Hărţile specializate au simboluri (ideograme specifice) cu înţeles codat, care permit
divizarea geomorfositurilor în diferite categorii variate care pot interesa utilizatorul.
Harta geoturistică îmbină elementele de geologie şi geomorfologie cu cele de turism
şi are ce principal scop educarea turistică a populaţiei şi valorificarea superioară a
geomorfositurilor. Harta geoturistică trebuie să fie uşor de înţeles, acest lucru decurgând din
simbolurile utilizate şi din calitatea legendei hărţii respective (fig. 31).
Hărtile în format clasic sunt necesare specialiştilor şi turiştilor pentru a avea la
dispoziţie mijloace de informare utile în teren şi permit utilizatorului să aibă o interpretare “la
faţa locului” a formelor de relief particulare, care altfel ar putea părea neimportante şi lipsite
de atractivitate şi să le înţeleagă corect şi complet la adevărata lor valoare (A.Carton,
P.Coratza, 2005).
În funcţie de scară hărţile geomorfositurilor pot fi la scara mică (mai mari de 1:
200.000) sau scară mare (mai mică de 1:200.000), aceasta fiind aleasă în funcţie de scopul
hărţii.
Hărtile la scara mai mică de 1:200.000 sunt folosite ca indexuri pentru
geomorfosituri, pe când cele la scară mai mare arată geomorfositul în detaliu. Diversificarea
simbolurilor (inclusiv coloristică) poate introduce pe hartă informaţie adiţională care conduce
la înţelegerea facilă (fig. 32). Pe hărţile la scări mari (mai mari de 1:200000), geomorfositurile
vor fi reprezentate cel mai corect prin intermediul simbolurilor utilizate în hărţile
geomorfologice generale detaliate. Este recomandabil să fie folosite pe hartă doar simbolurile
care arată geomorfositurile, restul elementelor chiar cu importanţă geomorfologică putând fi
ignorate (fig.33).
Este foarte importantă utilizarea unor hărţi pe care să se arate valorile obţinute prin
evaluarea geomorfositurilor (atât pentru valoarea globală cât şi pentru alte tipuri de valori) şi
amplasarea spaţială a acestora, ca primă etapă în crearea unor posibile trasee geoturistice.
Acestea au un impact vizual puternic şi sunt mult mai sugestive decât tabelele centralizatoare
realizate în acest scop.
Cartarea geomorfositurilor prin intermediul sistemelor computerizate (GIS) permite
ca datele să fie utilizate pe CD şi pe Internet. Cartarea geomorfositurilor în mediul digital
poate fi utilă pentru acoperirea unui segment de timp liber al publicului, pentru pregătirea
excursiilor tematice, pentru instituţiile care se ocupă de promovarea turismului. Cartarea
geomorfositurilor în mediu digital are avantajul de actualizare permanentă. Pe hărţile la scară
mică (care pot fi folosite ca hărţi index), geomorfositurile pot fi reprezentate prin intermediul
simbolurilor de mici dimensiuni (de exemplu puncte) (fig. 34).
Accesul la cartarea la scară mare se poate realiza prin intermediul cartărilor la scară
mică. Acest lucru va fi posibil dacă o ideogramă apare pe fotografia unui geomorfosit, prin
care să se deschidă un link cu cartarea detaliată. Acest sistem va permite hărţilor la scară mică
să fie create într-un timp scurt, iar ulterior să fie implementată o bancă de date care poate fi
permanrnt îmbunătăţită.
O hartă de mare utilitate pentru turişti este harta geoturistică, care poate fi
considerată o hartă tematică specială. În realizarea ei trebuie urmăriţi mai mulţi paşi (fig. 35 ).

Fig. 31 Harta turistico – ambientală (Muntele Cimone) în format clasic

(după D. Castaldini, P. Coratza, R. Dobre et al, 2008)

Fig. 32 Hartă digitală a geomorfositurilor la scară mică în regiunea

the Emilia-Romagna (A. Carton, P. Coratza, M. Marcheti, 2005)
 Fig. 33 Hartă digitală la scară mare a geomorfositurilor “Ghiacciaio di La Mare”
(A. Carton, P.Coratza, M. Marcheti, 2005)

Fig. 34 Interogarea bazei GIS privitoare la itinerariile geologico- geomorfologice în Val

Badia (http:// webgis.unimo.it/website/ colfosco/ viewer.htm)
 Fig. 35 Metodologia de realizare a hărţii geoturistice
(după D. Castaldini, C. Chiriac, D. Ilieş, J. Valdati, 2003)

1.6. Inventarierea geomorfositurilor

Inventarierea şi evaluarea geomorfositurilor vizează în general trei obiective:

 protejarea geomorfositurilor vulnerabile;
 stabilirea celor mai adecvate soluţii pentru conservarea geomorfositurilor;
 valorificarea geomorfositurilor din punct de vedere turistic.
Inventarul geomorfositurilor vizează: stabilirea patrimoniului geomorfologic al unui
areal şi integrarea inventar a informaţiilor culturale şi istorice furnizate de arheologi, etnografi
şi chiar economişti. Aceste informaţii vor constitui baza pentru crearea produselor geoturistice
(trasee turistice, poteci didactice etc.) şi implicit promovarea turistică a unei regiuni.
Fişa de inventariere a geomorfositurilor a fost realizată prin colaborarea a mai multe
instituţii şi anume: Institutul de Geografie al Universităţii din Lausanne (E. Reynard şi J. P.
Pralong), Universitatea din Fribourg (V. Grandgirard) şi Universitatea Modena şi Reggio
Emilia (P.Coratza). Criteriile utilizate vizează atât analiza calitativă cât şi cea cantitativă.
Aplicându-se această fişă se poate realize un inventar complet al geomorfositurilor la scara a
diferite unităţi teritoriale (regiune sau vale).
În continuare ne propunem să prezentăm o fişă de inventariere relativ completă a
geomorfositurilor, fişă care poate fi adaptată în funcţie de realitatea concretă din teren şi de
particularităţile fiecărui geomorfosit.

1.6.1. Fişa de inventariere şi descriere a geomorfositurilor

Fişa este compusă din următoarele capitole (tabelul 3):

 date generale;
 descrierea şi morfogeneza;
 valoarea ştiinţifică;
 valori adiţionale: valoarea ecologică, valoarea estetică, valoarea culturală,
valoarea economic.
 sinteza: valoarea globală, valoarea educativă, măsuri de gestiune
 referinţe: referinţe bibliografice, coordonatele autorilor care au realizat
evaluarea.
 Tabel 3- Fişa de inventariere a unui geomorfosit
Date generale
Codul de identificare Nume (tip) Toponim
Este un reprezentat de mai Se atribuie nume pentru forma Este denumirea şi localizarea
multe caractere care sunt apoi respectivă şi o descriere foarte geomorfositului. Se va
localizate pe harta de sinteză. simplă a geomorfositului localiza cât mai precis posibil
V. Grandgirard propune un (peşteră, dolină, morenă) (ex. versantul nordic al
cod alcătuit din trei părţi: cod muntelu; valea). Pentru
format din litere cu majuscule, toponime din străinătate se va
pentru regiune (judeţ), cod din menţiona ţara şi regiunea
litere pentru proces (cu litere
mici) şi cod numeric pentru
situl respective. Cele trei
coduri indică de fapt
caracteristicile sale.
Coordonate Altitudinea minimă Altitudinea maximă
Se poate indica latitudinea şi
longitudinea. Pentru
geomorfositurile lineare şi
areale se vor indica aceste
coordonate pentru centru.
Tip Mărimea Proprietăţi
PCT - punctual (ex. martor de -punctuală - este indicată Indicarea caracteristicilor
eroziune, o dolină) adâncimea în m (ex.dolina) teritoriului unde se situează
LIN - linear (ex. curs de apă)sau volumul în m3 (ex. bloc geomorfositul. Se poate
ARE - suprafaţă (ex.o câmp de eratic); adăuga şi statul
lapiezuri, o alunecare de teren)
-lineară - lungimea în m geomorfositului precum şi cui
(cursul unui râu); aparţine.
-areală - suprafaţa în m2 (ex.
suprafaţa unei alunecări de
teren, a unui câmp de
lapiezuri)
Reprezentarea pe hartă Fotografii Reprezentare grafică
Se vor extrage date de pe Se vor adăuga fotografii ale Se poate adăuga o bloc
hărţile topografice la scara geomorfositului diagramă sau o schiţă de hartă
1:25.000, pentru a se realiza simplificată.
localizarea exactă

Lista prescurtărilor pentru procese: STR-forme structurale, FLU- fluviatile, KAR-

carstice, GLA- glaciar, PER- periglaciar, NIV- nival, GRA- gravitaţional, EOL- eolian, LIT-
forme litorale, LAC- forme lacustre, VOL- forme vulcanice, ANT- forme antropice. Formele
mixte (ex. fluvio- glaciare, glacio- carstice, fluvio- carstice) sunt clasate după procesele
dominante (ex. fluvio- glaciar: GLA dacă este dominant relieful glaciar; fluvio- carstice se va
nota cu KAR dacă este prezentă o rocă solubilă).
Pentru proprietăţi sunt propuse trei tipuri: PRI- private, ASS- de asociere, PUB-
publice şi COM- comune.
 Descrierea şi morfogeneza
Descrierea
Descrierea prezintă observaţiile realizate de autorii inventarului de geomorfosituri pe teren şi prin
analiza unor materiale (hărţi topografice, aerofotograme), precum şi informaţii bibliografice.
Descrierea oferă o bună apreciere asupra valorii sitului respectiv. De asemenea aici se poate
decide prezenţa altor valori ale sitului (vestigii arheologice, biotopuri, urme de viaţă)
Morfogeneza
Se pune accent pe procesele care au generat forma de relief. Un accent deosebit se va pune pe
informaţiile temporale (momentul de formare, etapele de evoluţie, procese actuale). Aici se vor
descrie şi transformările antropice ale sitului.

Valoarea ştiinţifică
Criteriu
Integritate
Reprezentativitate
Unicitatea
Valoare paleogeografică
Valoare ştiinţifică
Evaluare Scor (4)
Acest criteriu vizează gradul de conservare al
sitului. Conservarea vizează atât latura naturală
(ex. eroziunea) cât şi cea umană
Acest criteriu are la bază poziţia pe care o ocupă
situl respectiv în aria de studiu.
Conform acestui criteriu este evaluată raritatea
unui obiect raportată la spaţiul de referinţă. Sunt
luate în considerare formele excepţionale pentru
regiunea în studiu.
Este evaluată importanţa sitului respectiv pentru
stabilirea evoluţiei paleogeografice a unei regiuni
(de exemplu stadiile glaciare şi interglaciare).
În această rubrică va fi sintetizată importanţa
ştiinţifică a sitului.

În ceea ce priveşte scorul pentru toate criteriile de evaluare acestea vor fi cuprinse
între 0 şi 1, astfel încât valoarea maximă poate fii 4. Scorurile sunt: 0- nul, 1- foarte ridicat, în
cuprinsul acestui interval putându-se acorda punctaje astfel: 0,25-scăzut, 0,50- mediu, 0,75-
ridicat. Pentru stabilirea scorului final se pot utiliza două metode: însumarea sau media
aritmetică a valorilor obţinute (în acest caz scorul este cuprins între 0 şi 1). Pentru fiecare
evaluare este posibilă realizarea unei ponderări, în funcţie de utilitatea studiului (se poate
acorda importanţă mai mare unuia sau altuia dintre criterii).

Valorile adiţionale

Valoarea ecologică
Criteriul Evaluarea Scor (2)
Influenţa ecologică Acest criteriu permite evaluarea importanţei
geomorfositului pentru dezvoltarea unui ecosistem
particular, prezenţa unei faune şi flore deosebite,
prezenţa unei diversităţi ecologice. Aceasta se bazează
pe literature de specialitate.
Situl protejat Se consideră că acest site este important fiind protejat
din raţiuni ecologice (ex. Delta Dunării) care are ca
centrală valoarea ecologică.
Valoare ecologică Se va realiza o sinteză privind importanţa ecologică a
geomorfositului
 Pentru toate geomorfositurile, valoarea ştiinţifică este centrală. În funcţie de
obiectivele inventarului pot fi introduse în evaluare criterii suplimentare (E. Reynard 2004,
2005) şi anume: valoarea ecologică, estetică, culturală şi economică. De obicei, această parte
a evaluării este realizată de specialişti istorici, biologi şi economişti. Evaluarea valorii
ecologice a geomorfositurilor se referă la prezenţa unor specii şi biotopuri deosebite, la
biodiversitate.

Valoarea estetică
Valoarea estetică a unui geomorfosit este relativă şi depinde de gradul de subiectivism
al celui care realizează evaluarea. Evaluarea propusă în continuare are la bază lucrările lui V.
Grandgirard (1997) şi J.P. Pralong (2005).

Criteriu Evaluarea Scor (2)

Punctul de belvedere Acest criteriu permite evaluarea posibilităţilor
de observare ale unui geomorfosit. Un
geomorfosit acoperit de pădure va obţine un
scor redus, un geomorfosit vizibil din mai
multe puncte va obţine un scor mai ridicat.
Contrastul, dezvoltarea pe Literatura privind estetica peisajului şi
verticală şi structurarea cercetările realizate asupra conceptului de
spaţiului frumuseţe peisagistică, indică că peisajele
contrastante (diferenţe de culoare), cele cu
dezvoltare mare pe verticală (exemplu: munţii)
sau prezenţa unor elemente individuale
structurate în peisaj (exemplu: o colină izolată)
sunt considerate ca fiind foarte frumoase faţă
de peisajele mai puţin contrastante, plate şi
monotone.
Valoarea estetică Se va realiza o sinteză privind importanţa
estetică a sitului

Valoarea culturală
După M. Panizza şi S. Piacente (2003) termenul de cultural are un sens larg. El
grupează un ansamblu de bunuri religioase, istorice, arheologice, artistice şi imateriale. Sunt
propuse patru criterii: importanţa religioasă şi simbolică, importanţa istorică, importanţa
literară şi artistică şi cea geo-istorică. Se conturează astfel un domeniu foarte larg, al siturilor
cu valoare culturală. Pe de altă parte, prezenţa unui edificiu istoric în apropierea
geomorfositului nu dă obligatoriu o valoare culturală; prezenţa vestigiilor condiţionează
morfologia geomorfositului şi îi dă acestuia o valoare ridicată. Când se evaluează valoarea
culturală nu se realizează media criteriilor ci se ia în considerare valoarea cea mai mare,
deoarece sunt cazuri izolate când un geomorfosit poate avea simultan valoare religioasă,
istorică şi literară.

Criteriu Evaluarea Scor (4)

Importanţa religioasă şi Acest criteriu permite evaluarea rolului jucat
simbolică de geomorfosit din punct de vedere spiritual
(loc de cult, edificiu religios).
Importanţa istorică Termenul de istorie este folosit în sens larg şi
cuprinde şi domeniul geoarheologiei. Sunt

Importanţa literar-artistică
Importanţa geoistorică
Valoarea culturală
evaluate prezenţa vestigiilor arheologice
(locuinţe vechi) sau edificiilor istorice
(castele), activităţile umane legate de
morfologia geomorfositului.
Acest criteriu arată rolul jucat de geomorfosit
pentru scritorii şi artişti. Este greu de evaluat
cantitativ acest criteriu şi de aceea se adoptă o
abordare calitativă (un geomorfosit descris de
un autor celebru este mult mai important decât
un geomorfosit care a inspirit un poet local).
Acest criteriu măsoară importanţa
geomorfositurilor în stabilirea evoluţiei Terrei.
Un geomorfosit care a condus la dezvoltarea
unei teorii privind evoluţia fenomenelor
geografice va obţine un scor ridicat.
Se va realiza o sinteză privind importanţa
culturală a sitului

Valoarea economică
Acest criteriu arată valoarea economică intrinsecă a sitului. Dacă există informaţii
cantitative: numărul vizitatorilor, profitul unei peşteri amenajate, cifra de afaceri a unei
balastiere sau cariere, atunci evaluarea este completă. Dacă nu sunt disponibile informaţii
cantitative, atunci se va evalua valoarea economică în manieră calitativă.

Criteriu Evaluarea Scor (1)

Produs economic
Valoarea economică
Evaluarea este realizată în manieră calitativă şi dacă
este posibil şi cantitativă. Se va evalua
productivitatea generată de geomorfosit.
Se va realize o sinteză privind importanţa economică
a geomorfositului

Valoarea globală

Sinteza
Criteriul Evaluare
Valoarea globală Constituie sinteza valorii ştiinţifice şi a valorilor adiţionale.
Valoarea educativă Această valoare relevă importanţa geomorfositului pentru activităţile
didactice. În această categorie includem geomorfositurile care permit
observarea unor procesele geomorfologice active. Prezenţa unor panouri
didactice nu este un element în plus pentru evaluare, dar absenţa acestora
semnifică lipsa acestei valori.
Impact Vor fi notate procesele naturale şi activităţile umane ce afectează calitatea
geomorfositului. Impactul pot fi: realizat sau potenţial (acesta din urmă
trebuind să fie preîntâmpinat).
Măsuri de gestiune Autorii evaluării pot propune măsuri de gestiune şi de protecţie (tehnice -
construirea de bariere pentru a împiedica accesul sau instituţionale -
declararea unor arii protejate) precum şi pentru valorizarea superioară a
acestora (panouri, organizarea de vizite)
Reprezintă sinteza evaluărilor precedente. Valorile luate în considerare depind de obiectivul
evaluării. Se recomandă medierea valorii centrale şi a celor adiţionale. O ierarhizare a
geomorfositurilor se va realize în general pe baza valorii ştiinţifice.

Referinţe bibliografice
Referinţe bibliografice
Autori
Se vor nota lucrările ştiinţifice publicate referitoare la
geomorfosit. Se vor include şi referinţe bibliografice ce permit
evaluarea valorilor adiţionale (ex. un text literar).
Se va indica numele autorului şi data evaluării.

1.7. Evaluarea geomorfositurilor

Evaluarea geomorfositurilor vizează ca demers final promovarea turistică. În acest

sens, importantă este nu numai valoarea ştiintifică a geomorfositurilor dar şi valorile
adiţionale.
Există în literatura de specialitate pe plan mondial mai multe metode, pe care ne
propunem să le discutăm în continuare. Fiecare dintre aceste metode are puncte tari şi puncte
slabe, acestea depinzând de obiectivele pe care le-au avut în vedre în realizarea evaluării şi de
spaţiul unde metoda a fost aplicată. Există astfel o serie de metode calitative care se aplică în
primele etape ale evaluării (mai mult pentru inventariere fiind foarte subiectivă, se numesc şi
metode directe) şi numeroase metode cantitative (cele mai importante sunt în continuare,
numite şi metode indirecte sau parametrice şi sunt mult mai obiective).
Astfel menţionăm:
-o metodă de evaluare a calităţii globale a geomorfositurilor.dezvoltată la IGUL
(Institutul de Geografie al Universităţii din Lausanne), la început la modul general pentru
potenţialul turistic şi utilizarea geomorfositurilor în activitatea turistică concepută de J.P.
Pralong în 2005, a condus la clasificarea geomorfositurilor în funcţie de valoarea turistică;
metoda a fost dezvoltată în 2007 de E. Reynard.
- metoda dezvoltată la Universitatea Modena şi Reggio Emilia de P. Coratza şi C.
Giusti în 2005.
- metoda dezvoltată la Universitatea Cantabria de V.M. Bruschi şi A. Cendrero în
2005.
- metoda propusă de Universitatea din Valladolid prin E. Serrano şi J.J. Gonzales
Trueba în 2005.
- metoda propusă de Universitatea of Minho în 2006, 2007 de către P. Pereira
Pentru a se realiza o evaluare corectă a geomorfositurilor este esenţial ca înainte să fie
definite obiectivele şi modalităţile de evaluare aşa cum propune V.Grandgirard (1999), adică
cu alte cuvinte fiecare evaluare trebuie să răspundă la trei întrebări: ce? de ce? cum? (fig. 36)
La întrebarea ce? trebuie stabilit inventarul geomorfositurilor ce trebuie evaluate.
Foarte importantă este întrebarea de ce? adică obiectivele pentru care trebuie să se realizeze
evaluarea: inventarul, evaluarea impactului în mediu (EIA) şi popularizarea geomorfositurilor
(educaţie, geoturism, geoparcuri). Întrebarea cum? Se referă la metoda de evaluare care de
multe ori poate fi selectată în funcţie de experienţa evaluatorului.
În funcţie de aceste obiective sunt alese criteriile de evaluare. De asemenea trebuie să
fie definite nevoile publicului vizat (şcoli, turişti, specialişti în geoştiinţe) fiecare având
propria viziune asupra geomorfositurilor. Din punct de vedere turistic cele 4 valori (estetică-
scenică, ştiinţifică, cultural-istorică, economică) pot fi considerate drept componente
exclusive ale valorii turistice a unui sit geomorfologic. Infrastructura şi serviciile care
deservesc geomorfositurile, rezultând din utilizarea acestora pot fi considerate ca modalităţi
de exploatare.

Fig. 36 Factorii care influenţează metoda de evaluare (V. Grandgirard, 1999)

Cele mai multe metode iau în considerare: caracteristicile intrinseci, potenţialul de

utilizare şi riscurile potenţiale inclusiv măsurile de conservare.
Pe baza evaluării geomorfositurilor se poate ajunge la aprecieri referitoare la frecvenţa
subtipurilor într-o regiune, de unde locul pe care-l au sau îl pot avea în dezvoltarea unei
regiuni, inclusiv în desfăşurarea diferitelor activităţi turistice, de la cele care implică mase de
vizitatori (îndeosebi drumeţiile) la colectivele mai mici participante la unele acţiuni specifice
(alpinism, rafting, fotografieri, pictură). Analizele realizate la nivel de geomorfosituri pot fi
continuate cu altele referitoare la celelalte tipuri de obiective turistice. Evaluările realizate
până acum pe plan mondial prezintă o serie de dezavantaje deoarece:
- sunt legate mai ales de spaţiul Munţilor Alpi (turismul aici este la un înalt nivel de
manifestare, fiind impulsionat de multitudinea obiectivelor naturale, de complexitatea şi
diversitatea amenajărilor, de cunoaşterea lor prin hărţi, cărţi, panouri) devenind mai puţin
convingătoare pentru spaţii montane joase şi cu un grad de amenajare mai redus.
- turismul se practică nu numai în spaţiile montane ci cu destulă frecvenţă şi în regiuni
de dealuri, podiş, câmpie, litoral, în oraşe, pe axe turistice ceea ce face ca unele caracteristici
să necesite îmbunătăţire;
 - turismul implică obiective naturale din cadrul tuturor componentelor fizico-
geografice (hidrologice, ecologice), geologice dar şi cele generate de creaţia şi acţiunile
umane (istorice, culturale, artistice, sportive, economico), pentru care lipsesc criterii de
evaluare turistică, inclusiv punctaje.
Pentru a se realiza orice evaluare trebuie să fie respectate următoarele aspecte :
- stabilirea în baza criteriului – valoare şi importanţă pentru turism - a unor
caracteristici adecvate ce pot fi utilizate ca repere de selecţie a geomorfositurilor din
ansamblul formelor de relief şi proceselor, indiferent de regiune (montană, deluroasă, câmpie,
podiş), între acestea primează fizionomia, legătura cu anumite forme de practicarea turismului
(drumeţie, instrucţie, educaţie ecologică, recreere-odihnă), ineditul într-un spaţiu larg, gradul
de accesibilitate coroborat cu nivelul de dezvoltare a infrastructurii, asocierea cu alte tipuri de
geosituri.
- aprecierea geomorfositurilor pe baza unor caracteristici: se disting două categorii
primordiale (impun însemnătatea geomorfositului pentru turism) şi secundare (accentuează
anumite caracteristici); pentru anumite forme de turism, unul din cele secundare devine
esenţial (pentru turismul cultural). Aprecierea se va face prin punctaje diferenţiate pe
categorii.

1.7.1. Metoda elveţiană

Evaluarea valorii turistice globale (J. P. Pralong, 2005) se realizează prin evaluarea
fiecărei valori, pentru fiecare dintre acestea fiind realizate şi definite scări specifice. Acestea
au fost realizate de G. Quaranta (1993) şi V. Grandgirard (1997) pentru cea estetică; de P.
Coratza şi C. Gusti (2005) pentru cea ştiinţifică, de către D. Rojsek (1994) şi V. Rivas (1995)
pentru cea cultural-istorică şi de V. Rivas (1995) şi M. Panizza (1998, 2003) pentru cea
economică.
Valoarea turistică este considerată media celor 4 valori şi se calculează după formula:
Vtour =(Vsce +Vsci +Vcult +Veco)/4,
unde Vtour este valoarea turistică, Vsce cea estetica, Vsci cea ştiinţifică, Vcult cea cultural-
istorică şi Veco cea economică. Nu a fost introdusă pondere diferită pentru aceste valori,
deoarece considerăm că nu există motive pentru a considera o valoare mai importantă decât
cealaltă atunci când determinăm valoarea turistică a unui geomorfosit.
În cele ce urmează ne propunem să urmărim care sunt variabilele care definesc fiecare
dintre valorile geomorfositurilor, iar pentru fiecare dintre acestea punctajele corespunzătoare.
Astfel, sunt utilizate diferite criterii obiective cu scală specifică de notare (vezi tabelele) pot fi
folosite pentru a stabili aceste valori:

Valoarea scenică (estetică) este calculată după formula:

Vsce= (Sce 1 +Sce 2 +Sce 3 +Sce 4 +Sce 5)/5, unde Sce 1, Sce 2, Sce 3, Sce 4 şi Sce 5
corespund scorurilor pentru fiecare criteriu din tabelul 4. În formulă nu este introdusă nici o
pondere deoarece nu există nici un motiv pentru a acorda punctaje diferenţiate pe criterii.

Tabel 4 - Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii scenice (estetice) (J. P. Pralong, 2005)
Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1
Scenic 1- Numărul de - 1 2-3 4-6 peste 6
puncte cu vizibilitate
Acest criteriu ia în considerare numărul de puncte de belvedere accesibile prin poteci.
Fiecare punct de belvedere are un unghi propriu, situat la distanţă mai mică de 1 km.
Scenic 2- Distanţa medie - Sub 50m 50- 200-500 peste 500m
la punctul de belvedere 200m m
(m)
Acest criteriu arată suma distanţelor pentru fiecare puncte de belvedere şi apoi este
realizată media în funcţie de numărul de puncte luate în calcul la primul criteriu.
Scenic 3- Suprafaţa - mică moderată mare foarte mare
Este luată în considerare întreaga suprafaţă a geomorfositului. Pentru fiecare tip (ex.
glaciar, carstic) este definită o scară cantitativă în ha, în funcţie de totalitatea
geomorfositurilor de acelaşi tip din arealul studiat.
Scenic 4- Diferenţă de nul joasă medie înaltă foarte
nivel înaltă
La acest criteriu este luată în consideraţie diferenţa de nivel a geomorfositului. Pentru
fiecare categorie este definită o scară cantitativă în m, în funcţie de totalitatea siturilor de
acelaşi tip din arealul luat în studiu.
Scenic 5- Contrastul culori între cele culori între cele culori
coloristic cu spaţiul identice două diferite două opozite
înconjurător vizibil. categorii categorii
Este considerat contrastul coloristic direct dintre geomorfosit şi mediu înconjurător.

Valoarea ştiinţifică este dată de formula:

Vsci= (Sci 1 +Sci 2 +0.5 x Sci 3 +0.5 x Sci 4 +Sci 5 +Sci 6)/5, unde Sci 1, Sci 2, Sci 3,
Sci 4, Sci 5 şi Sci 6 corespund scorurilor criteriilor menţionate în tabelul 5. Este introdusă
ponderea deoarece Sci 3 şi Sci 4 evaluează unicitatea în relaţie cu Sce 3.

Tabel 5- Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii ştiinţifice (J. P. Pralong, 2005)
Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1
Ştiinţific 1: Interesul absent redus moderat ridicat foarte
paleogeografic ridicat
Acordarea punctajului se realizează în funcţie importanţa paleogeografică a geomorfositului, în
reconstituirea evoluţiei morfoclimatice.
Ştiinţific 2: nul redus moderat ridicat foarte
Reprezentativitatea ridicat
Arată caracteristicile didactice, cât de sugestiv poate fi geomorfositul din acest punct de vedere.
Ştiinţific 3: Suprafaţa (%) - Sub 25 25-50 50-90 Peste 90
Valorile acestui criteriu sunt exprimate în procente şi arată ponderea geomorfositurilor din
suprafaţa totală a arealului analizat.
Ştiinţific 4: Unicitatea peste 7 5-7 3-4 1-2 unic
Scorul este dat de numărul de geomorfosituri de un anumit tip în arealul studiat.
Ştiinţific 5:Integritatea distrus puternic moderat slab intact
deteriorat deteriorat deteriorat

Scorurile acordate depind de prezenţa unor hazarde naturale sau a factorului uman
(infrastructură, vandalism) care afectează geomorfositul.
Ştiinţific 6: Interesul nul redus moderat ridicat foarte
ecologic ridicat

Punctajul acordat are la bază prezenţa unor specii rare, sau a unui număr mare de specii

Valoarea culturală se calculează astfel:

 Vcult= (Cult 1 +2 x Cult 2 +Cult 3 +Cult 4 +Cult 5)/6,unde Cult 1, Cult 2, Cult 3,
Cult 4 şi Cult 5 corespund scorurilor criteriilor menţionate în tabelul 6. Este introdusă
ponderea deoarece criteriul 2 este considerat important, el evaluând numărul de citări în
diferite materiale.

Tabel 6 - Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii culturale (J. P. Pralong, 2005)
Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1
Cult. 1: fără legătură legături legături moderate legături legături
Caracteristici slabe puternice definitorii
culturale şi istorice
Acest criteriu pune în evidenţă relevanţa simbolică, culturală şi istorică, fără a fi luate în considerare vestigii
sau construcţii.
Cult. 2: nici o 1-5 6 - 20 21 - 50 peste 50
Reprezentări reprezentare reprezentări reprezentări reprezentări reprezentări
iconografice
Conform acestui criteriu, toate reprezentările grafice (picturi, gravuri, fotografii) ale geomorfositului sunt
luate în considerare. Calitatea acestora determină un scor mai mare.
Cult. 3: Relevanţa fără vestigii relevanţă relevanţă relevanţă mare relevanţă foarte
istorică şi sau redusă medie mare
arheologică construcţii
Acest criteriu este definit prin prezenţa şi relevanţa istorică, arhitecturală şi arheologică a vestigiilor sau a
construcţiilor din cadrul geomorfositului. Calitatea lor poate fi luată în considerare pentru obţinerea unui
scor superior.
Cult. 4: Relevanţă fără relevanţă relevanţă medie relevanţă mare relevanţă foarte
religioasă relevanţă redusă mare
Criteriul 4 este definit de relevanţa religioasă a geomorfositului (inclusiv tradiţiile şi credinţele populare).
Cult. 5: niciodată f rar ocazional relativ des în fiecare an
Evenimente de artă sau periodic
şi cultură
Acest criteriu este dat de prezenţa unor evenimente culturale legate de geomorfosit, care pot avea loc sau nu
în cadrul geomorfositului.

Valoarea ecologică este dată de următoarea formulă:

Veco= (Eco 1+ Eco 2+ Eco 3+ Eco 4+ Eco 5) /5
unde Eco 1, Eco 2, Eco 3, Eco 4 si Eco 5 corespund scorurilor criteriilor din tabelul 7. Nu este
introdusă nici o pondere deoarece nu există nici un motiv pentru a discrimina un anume
criteriu.

Tabel 7 Criteriile şi scara pentru aprecierea valorii economice (J. P. Pralong, 2005)
Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1
Economic1: distanţă mai sub 1 km de drumuri drumuri drumuri
Accesibilitatea mare de 1 km un drum locale regionale naţionale
până la un drum modernizat
modernizat
Economic 1 Acest criteriu depinde de distanţa de la geomorfosit la mijlocul de transport. În cazul
accesibilităţii prin cablu această scară trebuie adaptată.
Economic 2: Riscuri necontrolabile necontrolate parţial control fără riscuri
naturale controlate puternic
Criteriul economic 2 depinde de nivelul riscului asupra sitului şi politica de management (nivel legal,
infrastructura de protecţie). Riscurile antropice nu sunt luate în consideraţie de acest criteriu.
Economic3: Numărul sub 10.000 10.000 - 100.000- 500.000- peste 1.000000
anual de vizitatori în 100.000 500.000 1.000.000
regiune
Pentru criteriul economic 3, scorul este dat de numărul anual de vizitatori în cea mai mare şi
apropiată staţiune de geomorfosit. Incovenientul este că toate siturile din regiune vor avea un număr
de viiztatori identic, şi deci acelaşi scor.
Economic 4: Nivelul complet nelimitat medie limitată fără protecţie
oficial al protecţiei
Acest criteriu este considerat nivelul oficial de protecţie al sitului. Astfel, exploatarea economică este
invers proporţională cu nivelul de protecţie al sitului.
Economic5: Atracţia fără atracţie local regional naţional internaţional

Economic 5 – Absenţa protecţiei poate fi un dezavantaj turistic pentru vizitarea sitului de către turiştii
de diferite origini.

Evaluarea valorii de exploatare turistice

Valoarea de exploatare este calculată după formula:
Vexpl = (Vdeg; V mod)
unde Vdeg reprezintă gradul de exploatare iar Vmod modalitatea de exploatare.
Relaţia dintre cele două valori poate defini în funcţie de intensitate, trei tipuri de
exploatare: scăzută, intermediară şi înaltă. Gradul de exploatare ia în considerare utilizarea
geomorfositului, în timp ce modalitatea de exploatare ia în calcul utilizarea celor patru valori
constituente ale valorii turistice a unui geomorfosit. În formulă nu a fost introdusă nici o
pondere, valorile pentru gradul şi modalitatea de exploatare se stabilesc pe baza unei scări
diferite de notare.

Tabel 8. Criteriile şi scara pentru aprecierea gradului de exploatare (J. P. Pralong, 2005)
Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1
Gradul 1- Suprafaţa nul sau în mai puţin 1-5 5-10 peste 10
utilizată (ha) afara sitului de 1
Gradul 1 depinde de suprafaţa utilizată pentru exploatarea turistică sau economică a sitului. Această
suprafaţă poate fi situată total, parţial în interiorul sitului sau total în afara acestuia.
Gradul 2- Numărul de nul sau în 1 2-5 6-10 peste 10
amenajări pentru afara sitului
turişti
În acest criteriu este înscrisă infrastructura (drumuri, bază de cazare, alimentaţie, agrement sau
informare). Potecile turistice nu sunt luate în considerare.
Gradul 3- Ocuparea pe nul de la 1 la de la 90 la 180 de la 181 la de la 271 la
sezoane (zile) 90 zile zile 270 zile 360
(un sezon) (2 sezoane) (3 sezoane) (4 sezoane)
Acest criteriu arată numărul de zile pe sezon sau în cursul unui an. În cazul unei utilizări discontinue pe
parcursul anului, scorul este rezultatul mediei anuale.
Gradul 4- Ocuparea nul mai puţin de 3-6 ore 6-9 ore mai mult de
pe zile (ore) 3 ore 9 ore
Scorul la acest criteriu este în funcţie de numărul de ore pe zi de utilizare, raportat la suprafaţa
geomorfositului. În cazul variabilităţii în cursul unui an, scorul este rezultatul mediei anuale.

Gradul de exploatare se calculează astfel:

Vdeg= (Deg 1+ Deg 2+ Deg 3+ Deg 4) /4,
unde Deg1, Deg 2, Deg 3 şi Deg 4 corespund scorurilor criteriilor menţionate în tabelul 8.
Modul de exploatare se calculează astfel:
Vmod = (Mod 1+ Mod 2+ Mod 3+Mod 4) /4,
unde Mod 1, Mod 2, Mod 3 şi Mod 4 sunt scorurile criteriilor menţionate în tabelul 9.

Tabel 9 - Criteriile şi scara pentru aprecierea modului de exploatare (J. P. Pralong, 2005)
Criteriu/ Scor 0 0,25 0,5 0,75 1
Modalitatea 1- nu sunt realizate un suport sau un suport şi mai mai multe tipuri variate
Utilizarea pentru produse produs multe tipuri de tipuri de de produse şi
valoarea estetică produse suporturi şi suporturi
produse
Această modalitate depinde de utilizarea scenică a caracteristicilor sitului pe diferite tipuri de suporturi
(broşuri, site pe web, media) şi produse.
Modalitatea 2- nu este realizată 1 suport sau 1 suport şi mai mai multe tipuri variate
Utilizarea pentru utilizarea produs multe produse tipuri de de produse şi
valoarea didactică suporturi şi suporturi
ştiinţifică produse
Modalitatea 2 are la bază utilizarea geomorfositului în interes ştiinţific şi didactic, pe diferite tipuri de
suporturi (postere, ghiduri turistice, materiale didactice).
Modalitatea 3- nu este realizată 1 suport sau 1 suport şi mai mai multe tipuri variate
Utilizarea pentru utilizarea produs multe produse tipuri de de produse şi
valoarea culturală culturală suporturi şi suporturi
produse
Este în funcţie de caracteristicile culturale ale sitului şi introducerea în circuitul geoturistic.
Modalitatea 4- nu sunt sub 5000 5000-20000 20000- peste 100000
Utilizarea pentru vizitatori 100000
valoarea
economică
Aceasta depinde de utilizarea potenţialului economic al geomorfositului, fiind pus în evidenţă de
numărul de vizitatori pe an. Scorul obţinut nu este o măsură a profitului geomorfositului.

Tabel 10 Criteriile utilizate pentru evaluare

(după E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007)
Elemente şi criterii Subcriterii
Date generale Cod, locaţie, tip, caracteristici
Date descriptive Descrierea
Morfogeneza
Valoarea ştiinţifică
Valorile adiţionale Valoarea ecologică
Valoarea estetică
Valoarea culturală
Valoarea economică
Sinteza Valoarea global
Valoarea educaţională
Riscuri şi ameninţări
Măsuri de management
Bibliografia
 Fig. 37 Model de evaluare a geomorfositurilor -Valea Blenio
(după E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007)

Pentru a valida complet această metodă, criteriile şi implicit scorurile ar trebui testate
în unităţi fizico- geografice diferite (munte, deal, câmpie, ţărm) şi turistice (turism de masă,
turism soft), pentru a adapta scările notării. După aceea, această abordare poate fi folosită
pentru a defini capacitatea siturilor geomorfologice de a răspunde funcţiei turistice şi de
recreere, precum şi a evoluţiei lor în funcţie de exploatare.

Fig. 38 Model privind evaluarea geomorfositurilor cu valoare predominant culturală-

regiunea Trient (după E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007)
 E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, (2007) dezvoltă o nouă metodă
pentru a evalua valoarea ştiinţifică (centrală) şi valorile adiţionale ale geomorfositurilor
(culturală, economic, estetică şi ecologică) (tabel 10). Metoda a fost aplicată cu success în
două areale montane reprezentative din spaţiul montan, rezultatele acestei evaluări fiind
reprezentate pe diferite tipuri de hărţi (fig. 37 şi fig. 38). Evaluarea are la bză o serie de
criterii, la fiecare dintre acestea primind punctaje între 0 (valori reduse) şi 1 (valori ridicate).
Datele generale sunt identice cu cele prezentate în fişa de descriere a
geomorfositurilor.
Descrierea geomorfositului se realizează pe baza bibliografiei de specialitate, a
hărţilor topografice şi imaginilor aeriene precum şi a deplasării pe teren. Este foarte important
geneza geomorfositului respective precum şi elementele de ecologie, geoarheologie sau
impactul uman asupra geomorfositului respective.
Valoarea ştiinţifică se bazează pe criteriile propuse de V. Grandgirard (1999) şi
anume: raritatea, reprezentativitatea, integritatea şi interesul paleogeografic.
Valoarea ecologică ia în consideraţie importanţa geomorfositurilor pentru ecosisteme
particulare sau pentru specii diferite de floră şi faună. Valoarea ecologică se calculează după
formula: Ecol= (EcI+ PS)/2 unde EcI este impactul ecologic, iar PS reprezintă gradul de
protecţie al geomorfositului respectiv.
Valoarea estetică este în general subiectivă şi se calculează după formula: AEST=
(VP+ STR)/2 unde VP reprezintă vizibilitatea iar STR – structura adică contrastul, dezvoltarea
pe verticală, structura spaţială.
Valoarea culturală este compusă din mai multe subcriterii şi anume: importanţa
religioasă (Reliogioasă, mitică, mistică), importanţa istorică (în domeniul arheologiei, istoriei
şi preistoriei), importanţa literar- artistică (picturi, scuplturi, cărţi) şi importanţa geoistorică
(rolul sitului în dezvoltarea geoştiinţelor). Este foarte dificil ca un geomorfosit să aibă toate
aceste caracteristici de aceea se ia în considerare cel mai mare scor obţinut şi nu media.
Valoarea economică este stabilită atât din date calitative (prezenţa unor elemente de
infrastructură sau a unor produse geoturistice) cât şi date cantitative (număr de vizitatori,
profit, numărul de bilete de intrare).
Sinteza este structurată în două părţi: valoarea globală (ca sumă a valorii ştiinţifice şi a
celor adiţionale), importanţa educativă a geomorfositului respective şi impactul activităţilor
umane sau riscurile ce afectează geomorfositul. Măsurile de management trebuie să vizeze
protecţia şi promovarea geomorfositului.

1.7.2. Metoda italiană

A fost propusă şi realizată de P. Coratza, C. Giusti (2005) şi a fost aplicată pentru a se
realiza inventarul geomorfositurilor din provincia Emilia –Romagna. Metoda urmăreşte
numai evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor. Această metodă este folosită în
evaluarea impactului în mediu şi planificare teritorială.Evaluarea porneşte în concepţia
autorilor de la studierea din punct de vedere geomorfologic a ariei de studiu atât pe baza
bibliografiei de specialitate cât şi prin deplasări pe teren sau studiul materialelor cartografice
şi a imaginilor aeriene. Urmează apoi selecţionarea geomorfositurilor şi în final evaluarea
valorii ştiinţifice. Sunt folosite în evaluare următoarele criterii (tabel 11):
 cunoştinţele expertului (CE) legate de valoarea pentru cercetarea ştiinţifică (S)
şi valoarea didactică (D) a geomorfositului. Acest criteriu depinde de numărul şi calitatea
lucrărilor ştiinţifice despre geomorfosit, de importanţa acestuia în reconstituirea evoluţiei
paleogeomorfologice a teritoriului. Valoarea didactică este dată de reprezentativitatea
formellor sau proceselor şi includerea în diferite trasee didactice şi turistice.
 suprafaţa (A) în relaţie cu aria totală a geomorfositurilor similare prezente în
aria studiată.
 raritatea (R) în funcţie de numărul geomorfositurilor similare din aria studiată.
 gradul de conservare (C) depinde atât de factorii naturali cât şi de cei antropici.
Gradul de conservare este dat de prezenţa hazardelor naturale, de impactul antropic sau de
actele de vandalism ce afectează geomorfositurile.
 vizibilitatea (E) în relaţie cu impactul vizual. Vizibilitatea este redusă de
elemente naturale sau antropice care se găsesc în vecinătate. Pentru o vizibilitate bună trebuie
ca geomorfositul să se vadă sub toate unghiurile şi să se găsească un punct de belvedere sau
panoramic asupra peisajului.
 valoarea adăugată (Z) este dată de celelalte elemente ale valorii ştiinţifice
excluzând valoarea geomorfologică (ex. ecologică)
Calitatea şţiinţifică a geomorfositurilor se calculează după formula:
Q=sS+dD+aA+ rR+ cC+ eE+ zZ
unde Q- valoarea ştiinţifică; s, d, a, r, c, e, z- factori de multiplicare în funcţie de scopul
evaluării; S, D, A, R, C, E, Z – valorile luate în consideraţie.
Valoarea totală se calculează după formula: Q=Qn/Qmax unde Qn-valoarea ştiinţifică
a geomorfositului; Qmax- valoarea maximă pe care o poate avea un geomorfosit.

Tabel 11 Criteriile şi punctajele pentru evaluarea geomorfositurilor

(după P. Coratza, C. Giusti, 2005)
Parametrul 0 0,25 0,5 0,75 1
Valoarea
Cunoştinţele expertului Fără Valoare Valoare medie Valoare Valoare
valoare redusă ridicată foarte ridicată
Suprafaţa (% din aria totală) 0 0-25% 25-50% 51-90% 91-100%
Raritatea - Multe Număr mediu Puţine Exemplar
elemente de elemente elemente unic
similare similare similare
Gradul de conservare - Stare de Stare de Stare de Stare optimă
conservare conservare conservare de conservare
slabă discretă bună
Vizibilitatea - Puternic Ecranat Slab Neecranat
ecranat ecranat
Valoarea adăugată Fără Valoare Valoare medie Valoare Valoare
valoare redusă ridicată foarte ridicată

1.7.3. Metoda spaniolă

Geomorfositurile sunt elemente ale Zonelor Naturale Protejate (ZNP), acestea fiind
desemnate ca urmare a varietăţii valorilor naturale şi culturale care definesc un peisaj.
Conservarea şi studiul valorilor geomorfologice ale ZNP pot fi abordate astfel: ca
infrastructură a habitatelor şi ecosistemelor, ca peisaj în general şi ca valoare intrinsecă a
mediului natural.
M. Panizza şi S. Piacente (2003) au indicat modul în care mediul, istoria sau cultura,
trebuie luate în considerare în studiul geomorfositurilor. Astfel, geomorfositurile reprezintă
deopotrivă resurse culturale, economice, turistice, educaţionale, care implică o evaluare
multiplă. Acesta este dezideratul de bază al acestei evaluări, care a fost realizată în partea
centrală a Picos de Europa unde au fost inventariate şi evaluate 22 de geomorfosituri. Autorii
consideră că nu trebuie realizată numai o evaluare cantitativă, statistică deoarece sunt o serie
de valori intangibile care nu se supun aceloraşi reguli (A. Cendrero, 2000).
Autorii acestei metode E. Serano, J.Gonzales- Trueba (2005) propun următoarea fişă
de inventariere a geomorfositurilor (fig. 39), fişă realizată pentru gheţarul Lloroza.

Fig. 39 Exemplu de fişă de descriere a unui geomorfosit

Evaluarea se face acordându-se punctaje între 0 şi 100 (total), pentru fiecare criteriu
conform tabelelor 12, 13, 14.
În Spania, la Universitatea din Cantabria a fost propusă de V. M. Bruschi, A. Cendrero (2005)
o altă metodă de evaluare, aceasta însă este adresată geositurilor dar poate fi parţial aplicată şi
la geomorfosituri. Se iau în considerare valoarea intinsecă a acestora (raritatea, gradul de
cunoştere ştiinţifică, utilizare ca exemplu didactic, diversitatea elementelor, vârsta, tipizarea,
asocierea cu patrimoniul istoric, artistic şi arheologic, asocierea cu patrimoniul natural, starea
de conservare), potenţialul de utilizare (activităţile, condiţiile de observare, accesibilitatea,
extinderea, proximitatea infrastructurii, condiţiile socio- economice ale regiunii) şi riscurile
potenţiale şi măsurile de protecţie (numărul de locuitori, prezenţa riscurilor naturale,
posibilitatea de colectare a unor eşantioane, relaţia cu politicile de planning, interesul pentru
exploatarea mineralelor, statutul de proprietate al terenurilor).

Tabel 12 Evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor

(după E. Serano, J. Gonzales- Trueba, 2005)
Evaluarea Punctajul Definiţia
Geneza Procese care intervin în geneză
Morfologia Morfostructura Numărul de forme de relief ce
Forme de eroziune compun geomorfositul
Forme de acumulare Maxim 10
Dinamica Procese moştenite Elemente moştenite sau actuale
Procese actuale ca parte a unor procese actuale
Cronologia Faze sau perioade de geneză şi
evoluţie
Litologia Depozite
Structura geologică Numărul de structuri vizibile
Structura sedimentară Numărul de strate sedimentare
vizibile

Tabel 13 Evaluarea valorilor adiţionale ale geomorfositurilor

(după E. Serano, J. Gonzales- Trueba, 2005)
Evaluarea Punctajul Definiţia
Peisajul/ Estetica Maxim 10 Scara: 0- valoare inexistentă, 1-2
– elemente locale,
necaracteristice, valoare medie 3-
4, componente regionale 5-6,
component esenţiale în panorame
regionale 7-8; elemente protejate
în contextul peisajului 9-10
Elemente culturale Asocierea cu elemente Maxim 10 Elemente de patrimoniu
de patrimoniu valoroase (monumente, construcţii
populare, elemente de etnografie)
Context cultural Maxim 10 Aspecte culturale (mituri, legend,
pictură, literatură)
Context istoric Maxim 10 Faze istorice
Elemente educaţionale Resurse educaţionale Maxim 5 Context educaţional
Nivel educaţional Maxim 5 Elevi de şcoală primară,
gimnaziu, liceu, studenţi
Elemente ştiinţifice Valoare ştiinţifică Maxim 5 Areale cu valoare ştiinţifică
Reprezentativitate Maxim 5 Local (1), Regional (2-3),
ştiinţifică Naţional (4), Internaţional (5)
Valorificare turistică Context turistic Maxim 5 Activităţi istorico- artistice
(excursii), petrecerea timpului
liber
Potenţial pentru Maxim 5 Capacitatea de atracţie a turiştilor
atracţiile turistice la nivel local, regional, naţional,
internaţional
 Tabel 14 Evaluarea utilizării şi managementului geomorfositurilor
(după E. Serano, J. Gonzales- Trueba, 2005)
Evaluarea
Accesibilitatea
Fragilitatea
Vulnerabilitatea
Intensitatea utilizării
Riscul de degradare
Starea de conservare
Impact
Gradul de vizibilitate
Limitele schimbărilor Ridicat-2-Fragilitate
acceptate
Punctaj Definiţie
Ridicat-2- accesibilitate bună Utilă în accesibilitatea
Mediu-1 accesibilitate dificilă geomorfositului şi în
Scăzut-0 accesibilitate slabă managementul acestuia
Ridicat-0 – utilizare nerecomandată Gradul de fragilitate a
Mediu-1- utilizare potenţială geomorfositului determină
Scăzut-2- valori de utilizare ridicată caracteristicile intrinseci
Ridicat-0- elemente capabile să Elementele mediului pot
transforme geomorfositul conduce la schimbări
Mediu-1- grad scăzut de ireversibile ale caracteristicilor
transformare intrinseci şi extrinseci ale
Scăzut-2- nevulnerabil geomorfositurilor
Ridicat-0- utilizare intensă nu este Utilizarea curentă a
permisă o creştere a fluxurilor geomorfositului
Mediu-1-utilizare moderată
Scăzut-2-utilizare redusă
Ridicat-0 - Risc ridicat la degradare Posibilele daune care conduc la
Mediu-1- Risc mediu la degradare pierderea valorii
Scăzut-2- Fără risc de degradare geomorfositului
Ridicat-2-Permit utilizarea Gradul de conservare a valorilor
Mediu-1-Utilizare restrictivă intrinseci şi extrinseci ale
Scăzut-0-Utilizare nerecomandată geomorfositului
Ridicat-0-Utilizare redusă cu Elemente de impact antropic
posibilităţi de restaurare care afectează în mod direct
Mediu-1-Utilizare permisă în valorile geomorfositului
anumite limite
Scăzut-2- Impact slab
Ridicat-2-Vizibilitate de bună Condiţiile de observare (peisaj,
calitate locaţie, accesibilitate) pentru
Mediu-1-Vizibilitate medie utilizarea geomorfosturilor
Scăzut-0-Vizibilitate de calitate slabă
redusă şi Potenţialul pentru schimbări
intensitate a utilizării slabă, fără pierderea valorilor intinseci
schimbările nu conduc la pierderea şi extrinseci
valorii
Mediu-1- Fragilitate actuală şi
utilizare permisă moderată,
schimbările pot conduce la pierderea
valorii
Scăzut-0- Fragilitate ridicată sau
utilizare ridicată care conduc la
pierderea valorilor
Pentru finalizare evaluării sunt utilizate formule specifice, acesta fiind cea mai complexă
metodă dezvoltată până acum. Ea a fost aplicată pentru EIA în realizarea unui nou drum în
Spania şi pentru elaborarea unui inventar complet al geositurilor din regiunea Cantabria

1.7.4 Metoda portugheză

Metoda a fost dezvoltată în cadrul tezei de doctorat a lui P. Pereira (P. Pereira, D.
Pereira, M. Caetano Alves, 2007) şi a fost aplicată într-o arie naturală protejată – Parcul
Natural Montesinho din Portugalia. Prima etapă a constat în realizarea inventarului
geomorfositurilor (identificarea potenţialelor geomorfosituri, analiza caliativă a acestora,
selecţia şi caracterizarea geomorfositurilor), iar într-o etapă următoare s-a realizat
cuantificarea şi ierarhizarea acestora (luându-se în consideraţie valoarea ştiinţifică, valorile
adiţionale şi valorile de management în care se iau în consideraţie utilizarea şi protecţia
geomorfositurilor). Principalul atuu al metodei prezentate în continuare este folosirea analizei
cantitative încă din faza de selecţie a geomorfositurilor, selecţie care în cele mai multe cazuri
de până acum se realiza exclusiv calitativ şi deci subiectiv. Desigur că şi aici subiectivismul
evaluatorului nu poate fi evitat.

Tabel 15 Evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor

(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).
Valoarea ştiinţifică (Sc V)- maximum 5.5
Ra Raritatea în cadrul arealului
0 Unul din cele mai importante 5 geomorfosituri din spaţiu
0,25 Unul din cele mai importante 3 geomorfosituri din spaţiu
0,50 Cel mai important din cele 3
0,75 Foarte important în spaţiu analizat
1 Unicul geomorfosit în spaţiul analizat
In Integritatea
0 Distrus ca urmare a activităţii umane
0,25 Puternic degradat ca urmare a hazardelor naturale
0,50 Degradat dar păstrate principalele caracteristici geomorfologice
0,75 Uşor degradat dar clar exprimate principalele caracteristici geomorfologice
1 Degradare nesesizabilă
Rp Reprezentativitatea ca proces/ formă şi interesul pedagogic
0 Reprezentativitate scăzută şi interes pedagogic redus
0,33 Reprezentativitate medie dar interes pedagogic redus
0,67 Exemplu bun ca proces/ formă dar greu de înţeles pentru nespecialişti
1 Exemplu bun ca proces/ formă şi sugestiv din punct de vedere pedagogic
Dv Diversitatea (numărul caracteristicilor geomorfologice importante)
0 1
0,33 2
0,67 3
1 Mai mult de 3
Ge Alte caracteristici geologice cu valoare de patrimoniu
0 Absenţa altor caracteristici geologice
0,17 Prezenţa unor caracteristici geologice dar fără relaţie cu geomorfologia
0,33 Prezenţa unor caracteristici geologice în relaţie cu geomorfologia
0,50 Factorul determinant în geneza geomorfositului
Kn Cunoaşterea ştiinţifică (geomorfologică)
0 Lipsă
0,25 Medie- prezenţa în lucrări de interes naţional
0,50 Ridicată- lucrări de interes naţional, teze de doctorat
Rn Raritatea la nivel naţional
0 Mai mult de 5exemple
0,17 Între 3 şi 5 exemple
0,33 2 exemple
0,50 Un singur exemplu
Scv Valoarea ştiinţifică (Ra+ In+ Rp+ Dv+ Ge+ Kn+ Rn)

În etapa de identificare, potenţialele geomorfosituri sunt selectate în funcţie de:

valoarea ştiinţifică bazată pe caracterizarea geomorfologică a arealului respectiv; valoarea
estetică care se realizează prin raportarea la geomorfosituri similare din alte arii; relaţia dintre
geomorfosit şi elemntele culturale; legătura dintre geomorfosit şi elemente de ecologie cum ar
fi flora sau fauna.
Următorul pas este reprezentat de analiza calitativă a geomorfositurilor selecţionate
în prima etapă, analiză care are la bază determinarea valorii intrinseci (care se apreciază prin
punctaje de la 0 la 5 pentru fiecare criteriu), potenţialul de utilizare (se stabileşte în funcţie de
accesibilitate, vizibilitate şi importanţa pentru aria respectivă) şi nivelul de protecţie (care
primeşte punctaje între 1 şi 3 în funcţie de nivelul de deteriorare sau vulnerabilitatea la
hazardele naturale sau activităţile antropice). Rezultatele obţinute în această operaţie se
constituie într-un preambul al fazei de inventariere a geomorfositurilor.

Tabel 16 Evaluarea valorilor adiţionale a geomorfositurilor

(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).
Valorile adiţionale (AdV) – maximum 4,5
Cult Valorea culturală
0 Fără caracteristici culturale sau caracteristici culturale distruse
0,25 Caracteristici culturale slabe fără legături cu geomorfositul
0,50 Caracteristici culturale importante fără legături cu geomorfositul
0,75 Caracteristici culturale imateriale cu legătură cu geomorfositul
1 Caracteristici culturale materiale cu legătură cu geomorfositul
1,25 Caracteristici culturale importante cu legături cu geomorfositul
1,50 Forme antropice cu mare relevanţă culturală
Aest Valoarea estetică
0-0,5 Scazută Valoare subiectivă care se evaluează în funcţie de unicitate,
0,5-1 Medie vizibilitate, calitatea punctelor de belvedere, diversitatea coloristică
1-1,5 Ridicată şi combinaţiile; prezenţa apei şi vegetaţiei, absenţa deteriorării
datorate omului;
Ecol Valoarea ecologică
0 Fără legături cu elemente de biologie
0,38 Prezenţa de specii de floră şi faună interesante
0,75 Unul din cele mai bune locuri pentru a observa floră şi faună interesantă
1,12 Caracteristici geomorfologice cu importanţă pentru ecosistem
1,50 Caracteristici geomorfologice decisive pentru ecosistem
AdV Valoarea adiţională (Cult+ Aest+Ecol)
 Tabel 17 Evaluarea potenţialului de utilizare a geomorfositurilor
(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).
Valoarea de utilizare (Us V) – maximum 7
Ac Accesibilitatea
0 Foarte dificil, doar cu echipament special
0,21 Numai maşini 4x4, foarte înalte
0,43 Maşini foarte înalte
0,64 Orice tip de maşină 4x4
0,86 Orice tip de maşină înaltă
1,07 Orice tip de automobil
1,29 Autobuze înalte pe drumuri locale
1,50 Orice autobuz pe drum naţional
Vi Vizibilitatea
0 Invizibil sau dificil de văzut
0,30 Poate fi văzut doar cu echipament special
0,60 Limitat ca vizibilitate de copaci sau covor ierbaceu
0,90 Vizibilitate bună dar este necesar rotirea în jurul său pentru o bună observare
1,20 Vizibilitate bună pentru toate caracteristicile geomorfologice
1,50 Vizibilitate excelentă pentru toate caracteristicile geomorfologice
Gu Utilizarea actuală a interesului geomorfologic
0 Nepromovat şi neutilizat
0,33 Nepromovat dar utilizat
0,67 Promovat şi utilizat în contextul general al peisajului
1 Promovat şi utilizat ca geosit/ geomorfosit
Ou Utilizarea prezentă a altor caracteristici naturale şi culturale
0 Fără interes, promovare sau utilizare
0,33 Cu caracteristici dar nepromovat sau utilizat
0,67 Cu caracteristici, promovat dar neutilizat
1 Cu caracteristici, promovat, utilizat
Lp Protecţia legală şi limitările în utilizare
0 În arie strict protejată, fără nici un fel de utilizare
0,33 Protejat şi cu utilizarea restricţionată
0,67 Fără protecţie şi fără utilizare restricţionată
1 Protejat dar fără utilizare restricţionată sau slab restricţionată
Eq Echipamentul
0 Unităţi care asigură serviciile la distanţe mai mari de 25 km
0,25 Unităţi care asigură serviciile la distanţe de 10 – 25 km
0,50 Unităţi care asigură serviciile la distanţe de 5 –10 km
0,75 Unităţi care asigură serviciile la mai puţin de 5 km
1 Unităţi complete de servicii la mai puţin de 5 km
Usv Valoarea de utilizare (Ac +Vi+ Gu+ Ou+ Lp+ Eq)

Aşa cum am văzut anterior următoarea etapă constă în selecţia geomorfositurilor.

Aceasta se bazează pe scorul obţinut în etapa anterioară, în general geomorfositurile care au
punctaj ridicat la criteriul ştiinţific sunt alese indiferent de scorul obţinut la celalalte criterii,
situaţie similară şi pentru geomorfositurile cu scor ridicat la potenţialul de utilizare.
Cuantificarea geomorfositurilor cuprinde evaluarea numerică şi ierarhizarea
(compararea valorii geomorfositurilor). În tabelele 15, 16, 17, 18 sunt prezentate criteriile care
au fost luate în considerare pentru a stabili diferitele valori ale geomorfositurilor, criterii care
 sunt utilizate şi în strânsă corelaţie cu obiectivele evaluării. Valoarea totală se obţine prin
însumarea valorii pentru fiecare criteriu în parte. Când este realizată ierarhizarea finală, în
tabelele centralizatoare pentru fiecare criteriu şi pentru valoarea globală geomorfositurile sunt
aranajate în ordinea descrescătoare a valorii respective, calculându-se prin raportare şi rangul
(suma tuturor rangurilor obţinute la fiecare criteriu în parte).

Tabel 18 Evaluarea gradului de protecţie a geomorfositurilor

(după P. Pereira, D. Pereira, M. Caetano Alves, 2007).
Nivelul de protecţie (VPr)- maximum 3
In Integritatea
0 Puternic distrus ca rezultat al activităţilor umane
0,25 Puternic distrus datorită proceselor naturale
0,50 Distrus dar păstrate caracteristicile geomorfologice de bază
0,75 Puţin distrus şi îşi menţine caracteristicile geomorfologice esenţiale
1 Fără distrugeri vizibile
Vu Vulnerabilitatea în cazul utilizării ca geomorfosit
0 Foarte vulnerabil, posibile pierderi totale
0,5 Caracteristicile geomorfologice pot fi distruse
1 Alte caracteristici distruse
1,5 Distrugerile pot apare în lungul căilor de acces
2 Nevulberabil
VPr Valoarea nivelului de protecţie (In+Vu)

1.7.5. Metoda românească

În cele ce urmează prezentăm o grilă de evaluare pentru geomorfositurile din
România, grilă pe care am realizat-o pe baza literaturii de specialitate şi încercând permanent
să o adaptăm la realitatea din teren, mai ales la spaţiul carpatic unde se găsesc cele mai
importante şi diverse geomorfosituri (tabel 19). Am prezentat şi un studiu de caz – Munţii
Bucegi unde am aplicat acestă metodologie.

Tabel 19 Criteriile de evaluare a geomorfositurilor (după J. P. Pralong, 2005; J. P.

Pralong, E. Reynard, 2005; E. Reynard, G. Fontana, L. Kozlik, C. Scapozza, 2007)
cu modificări şi adăugiri (L. Comănescu, 2009)
Caracteristici Criteriu Punctaj Total
Foarte (medie-
Absent Redus Moderat Ridicat suma)
ridicat
0 0.25 0.50 0.75
1
-interes paleogeografic nul mic modest ridicat f. ridicat subiectiv
-reprezentativitate, nul mic modest ridicat f. ridicat subiectiv
sugestivitate
-suprafaţă (ponderea 0 0-25 25-50 50-90 >90 cuantificabil
din intreagul areal
analizat)
Ştiinţifice -unicitate (numarul de >7 5-7 3-5 1-3 unic cuantificabil
situri prezente în totalul
siturilor din regiune)
-integritate (grad de distrus Puternic Mediu Slab Intact subiectiv
păstrare în raport de deteriorat deteriorat deteriorat
intervenţiile naturale
sau antropice)
 - interes ecologic nul redus moderat ridicat f. ridicat subiectiv
- numărul de puncte de 0 1 2-3 4-6 >6 cuantificabil
vizibilitate
-distanţa medie în 0 0-50m 50-200 m 200-500 m >500 m cuantificabil
raport faţă de punctele
de belvedere
-suprafaţa sitului (în 0 mică moderată mare f. mare Subiectiv,
km2) raportată la cuantificabil
Estetice
suprafaţa siturilor uneori prin
similare procente
-diferenţa de nivel 0 Sub 200-500m 500- Peste 1000m cuantificabil
(dezvoltare în 200m 1000m
altitudine)
-contrast coloristic culori diferenţă culori diferenţe culori opuse subiectiv
identice slabă diferite medii
-relevanţă culturală şi nulă slabe legături legături legături subiectiv
istorică a sitului legături moderate puternice multiple
-reprezentări 0 1-5 6-20 20-50 >50 cuantificabil
iconografice (picturi,
gravuri, fotografii)
-existenţă de obiective nul vestigii vestigii vestigii vestigii f. subiectiv
Cultural istorice, arheologice, cu medii ca importante importante
istorice arhitectonice importan importanţă
ţă redusă
- relevanţă religioasă, nul reduse medii multe f. multe subiectiv
tradiţii, credinţă
- evenimente cultural- nul ocazional Rare dese în fiecare an subiectiv
istorice (aniversări, sau mai dese
sărbători)
- accesibilitate Poteci la o poteci la drum local drum drum Cuantificabil
distanta o distant regional naţional
>1 km <1km
- risc natural şi antropic f. mari mari parţial puternic fără risc subiectiv
controlate controlate
Economice - număr anual de <1000 1000 – 10000 - 50000- peste cuantificabil
vizitatori şi turişti 10000 50000 100000 100000
- nivel oficial de complet nelimitat mediu- limitat fără subiectiv
protecţie limitat protecţie
- atracţia nula locală regională naţională internaţional Subiectiv

Medie total
(caracteristici,
valoarea turistică
globală)

Relieful Masivului Bucegi este diversificat şi complex datorită condiţiilor

morfogenetice şi a agenţilor externi diferiţi în timp şi spaţiu care au acţionat. Ca urmare au
apărut diferite tipuri de geomorfosituri, renumite fiind (M. Ielenicz, L. Comănescu, 2006)
(tabel 20, fig. 39):
 sectoarele de abrupturi structurale (prahovean şi brănean) cu diferenţe de nivel
de peste 1000 m şi platourile structurale dezvoltate la 1800-2000 m;
 valea Ialomiţei cu suita de bazinete depresionare şi mai ales sectoare de chei
(Urşilor, Tătarul Mic, Tătarul Mare, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare, Orzei);
  vârfurile care se constituie în puncte de belvedere sau care atrag prin
fizionomie;
 crestele alpine;
 formele de relief ruiniform ca rezultat al eroziunii diferenţial de tipul colţilor,
acelor, turnurilor dintre care renumite sunt: Babele şi Sfinxul;
 relieful glaciar cu complexe dezvoltate în jurul vârfului Omul (Mălăeşti,
Ţigăneşti, Obârşia, Valea Cerbului);
 relieful carstic (cea mai cunoscută fiind P.Ialomiţei);
 praguri glaciare sau structurale pe care se dezvoltă cascade (Urlătoarele)
Au fost alese şi evaluate în continuare geomorfosituri din fiecare categorie după
criteriile importanţei, complexităţii, spectaculozităţii şi a gradului de exploatare turistică.

Tabel 20 Tabel de sinteză privind geomorfositurile din masivul Bucegi

Nr. Nume Cod Tip
1 Babele PHed1 punctual
2 Sfinxul PHed2 punctual
3 Peştera Ialomicioarei PHkar3 punctual
4 Vf. Omu PHm4 punctual
5 Cascada Urlătoarea PHstr5 punctual
6 Platoul Caraiman PHstr6 areal
7 Stânca Franz Josef PHed7 punctual
8 Cheile Tătarului PHkar8 punctual
9 Circul Gaura PHgla9 punctual
10 Colţii Morarului PHper10 punctual

unde ed-eroziune diferenţială, kar- carstice, m-morfografice, str-structurale, gla-

glaciar, per- periglaciar conform literaturii de specialitate în domeniu.
Evaluarea care s-a realizat în continuare a avut în mare parte la bază modelul propus
de Jean-Pierre Pralong (2005). Valoarea turistică este calculată ca media celor 4 valori, după
formula:Vtour =(Vsce +Vsci +Vcult +Veco)/4, unde Vtour - valoarea turistică, Vsce cea
estetică, Vsci cea ştiinţifică, Vcult cea cultural-istorică şi Veco cea socio-economică.
Din media acestor valori au rezultat datele care sunt sintetizate în tabelul de mai jos şi
care sunt cuprinse între 0,655 (Platoul Caraiman), 0,625 (Babele şi Sfinxul) şi 0,387 (Circul
Gaura) (tabel 21). Valorile sunt mult mai ridicate decât în alte masive turistice şi datorită
punctajelor ridicate obţinute la valoarea economică datorită numărului ridicat de vizitatori şi a
accesibilităţii acestora prin instalaţii pe cablu, drumuri forestiere şi poteci. Un geomorfosit
areal (Platoul Caraiman) ocupă prima poziţie deoarece el înglobează mai multe
geomorfosituri punctuale bine cotate (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009) (fig. 40).
Pentru calculul valorii estetice (scenice) (tabel 22) au fost luate în consideraţie:
numărul de puncte cu vizibilitate; distanţă medie de la punctele de belvedere; suprafaţa sitului
(kmp) raportată la alte situri de acelaşi tip din areal; diferenţa de nivel; contrastul coloristic.
Datele obţinute pentru această valoare sunt cuprinse între 0,9 (Colţii Morarului) şi 0,4
(Cascada Urlătoarea) datorită în principal lipsei în cazul ultimei a punctelor de belvedere şi a
lipsei de vizibilitate a acesteia (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009).
 Tabel 21 Evaluarea valorii globale a geomorfositurilor din Masivul Bucegi
Valoarea Valoarea Valoarea Valoarea Valoarea
Nr. Nume estetică ştiinţifică culturală economică globală
1 Babele 0.75 0.65 0.25 0.85 0.625
2 Sfinxul 0.75 0.65 0.25 0.85 0.625
3 Peştera Ialomicioarei 0.5 0.6 0.45 0.6 0.537
4 Vf. Omu 0.75 0.45 0.10 0.65 0.487
5 Cascada Urlătoarea 0.4 0.45 0.05 0.85 0.437
6 Platoul Caraiman 0.6 0.47 0.6 0.95 0.655
7 Stânca Franz Josef 0.55 0.45 0.3 0.55 0.462
8 Cheile Tătarului 0.65 0.5 0 0.75 0.475
9 Circul Gaura 0.5 0.55 0 0.5 0.387
10 Colţii Morarului 0.9 0.6 0.05 0.65 0.55

Tabel 22 Evaluarea valorii estetice a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Valoarea scenică
Nr. Nume Sc1 Sc2 Sc3 Sc4 Sc5 Total
1 Babele 1 1 0,25 0,5 1 0,75
2 Sfinxul 1 1 0,25 0,5 1 0,75
3 Peştera Ialomicioarei 0 0,25 0,5 0,75 1 0,5
4 Vf. Omu 1 1 0,25 1 0,5 0,75
5 Cascada Urlătoarea 0,25 0,5 0,5 0,5 0,25 0,4
6 Platoul Caraiman 0,75 0,75 0,5 0,75 0,25 0,6
7 Stânca Franz Josef 0,25 0,5 0,25 0,75 1 0,55
8 Cheile Tătarului 0,5 0,75 0,5 0,5 1 0,65
9 Circul Gaura 0,5 0,5 0,25 0.75 0,5 0,5
10 Colţii Morarului 1 1 0,5 1 1 0,9

Tabel 23 Evaluarea valorii ştiinţifice a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Valoarea ştiinţifică
Nr. Nume St1 St2 St3 St4 St5 St6 Total
1 Babele 0,75 1 0,75 0,75 0,75 0 0,65
2 Sfinxul 0,75 1 0,75 0,75 0,75 0 0,65
3 Peştera Ialomicioarei 1 0,5 0,75 0,25 0,75 0,25 0,6
4 Vf. Omu 0,5 1 0,5 0,25 1 0,25 0,45
5 Cascada Urlătoarea 0,5 0,75 0,75 0,25 0,5 0 0,45
6 Platoul Caraiman 0,25 0,5 0,25 0,5 0,75 0,5 0,47
7 Stânca Franz Josef 0,25 0,25 0,75 0,75 0,75 0,25 0,45
8 Cheile Tătarului 0,25 0,5 0,5 0,5 0,75 0,5 0,5
9 Circul Gaura 0,5 0,5 0,5 0,5 1 0,25 0,55
10 Colţii Morarului 0,5 0,75 0,5 0,5 1 0,25 0,6
 Fig. 39 Localizarea geomorfositurilor analizate în cadrul masivului Bucegi

Pentru valoarea ştiinţifică (în aceasta fiind înglobată în acest model şi valoarea
ecologică) au fost evaluate interesul paleogeografic, reprezentativitatea, suprafaţa (%);
unicitatea, integritatea, interesul ecologic. Această valoare este cuprinsă între 0,65 (Babele şi
Sfinxul) şi 0,45 (Cascada Urlătoarea) (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009) (tabel 23).
Valoarea culturală este calculată în funcţie de relevanţa simbolică şi moştenirea
culturală; reprezentări iconografice; relevanţa istorică şi arheologică; relevanţa religioasă şi
arheologică; evenimente de artă şi cultură. Valorile obţinute sunt în unele cazuri foarte reduse
(0) datorită lipsei reprezentărilor iconografice sau a unor elemente de istorie, arheologie sau
simbolistică.
Cea mai ridicată valoare (0,6) o are Platoul Caraiman prezent în numeroase
reprezentări iconografice sau diferite tipuri de produse geoturistice (L.Comănescu, A.
Nedelea, 2009) (tabel 24).

Fig. 40 Valoarea globală a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

 Tabel 24 Evaluarea valorii culturale a geomorfositurilor din Masivul Bucegi
Valoarea culturală
Nr. Nume C1 C2 C3 C4 C5 Total
1 Babele 0,25 1 0 0 0 0,25
2 Sfinxul 0,25 1 0 0 0 0,25
3 Peştera Ialomicioarei 0,5 0,25 0,5 1 0 0,45
4 Vf. Omu 0,25 0,25 0 0 0 0,10
5 Cascada Urlătoarea 0 0 0 0 0,25 0,05
6 Platoul Caraiman 0,5 1 1 0,5 0 0,6
7 Stânca Franz Josef 0,5 0,25 0,75 0 0 0,3
8 Cheile Tătarului 0 0 0 0 0 0
9 Circul Gaura 0 0 0 0 0 0
10 Colţii Morarului 0 0,25 0 0 0 0,05

În tabelul 25 este evaluată valoarea economică. Aceasta se calculează ca medie între

accesibilitate; riscuri naturale; numărul anual de vizitatori; nivelul oficial de protecţie;
atracţia. Valorile obţinute sunt foarte ridicate (0,95 pentru Platoul Caraiman) cu accesibilitate
şi fluxuri turistice ridicate şi doar 0,5 (Circul Gaura) care necesită trasee mai lungi care sunt
frecventate doar de turiştii antrenaţi (L. Comănescu, A. Nedelea, 2009).

Tabel 25 Evaluarea valorii economice a geomorfositurilor din Masivul Bucegi

Valoare economică
Nr. Nume E1 E2 E3 E4 E5 Total
1 Babele 1 0,25 1 1 1 0,85
2 Sfinxul 1 0,25 1 1 1 0,85
3 Peştera Ialomicioarei 1 0 0,5 1 0,5 0,6
4 Vf. Omu 1 0 0,5 1 0,75 0,65
5 Cascada Urlătoarea 0,75 0,5 1 1 1 0,85
6 Platoul Caraiman 1 0,75 1 1 1 0,95
7 Stânca Franz Josef 0,5 0.25 0,5 1 0,5 0,55
8 Cheile Tătarului 1 0,75 0,5 1 0,5 0,75
9 Circul Gaura 0,25 0,75 0,25 1 0,25 0,5
10 Colţii Morarului 0,25 1 0,5 1 0,5 0,65

1.8. Geositurile

Simultan cu termenul de geomorfosit s-a introdus în literatura ştiinţifică şi termenul

de geosit. Geositurile reprezintă totalitatea elementelor legate de interiorul Terrei (forme şi
procese endogene) şi de suprafaţa scoarţei terestre (litosferă), inclusiv de reliefosferă care
prezintă o anumită valoare pentru om şi activităţile sale. În categoria geositurilor intră:
geositurile propriu-zise (rifturi, corpuri magmatice, elemente vulcanice) şi geomorfositurile
(orosituri, glaciosituri, carstosituri, vulcanosituri, eolisituri).
Geositul poate prezenta aceleaşi atribute ca geomorfositurile. Acestea sunt evaluate,
ponderea lor fiind diferită în funcţie de scopul final al demersului (ştiinţific, turistic,
economic), dar şi de cel care realizează evaluarea. Specialistul într-un domeniu (geografie,
geologie, istorie) va pune accent pe componenta ştiinţifică pe care o va considera
fundamentală, prin localizare şi prin elementele pe care le oferă pentru realizare unor
explicaţii genetice, evolutive şi cronologice.
M. Panizza (2003) consideră că geositurile pot fi privite printr-o triplă perspectivă:
enivironmentală (ca bază a tuturor celorlalte componente de mediu, elementul de bază al
patrimoniului natural şi cultural), istorică şi cultural- filozofică.
Astfel din punct de vedere enivironmental (D. Ilieş, N. Josan, 2009) procesele
geomorfologice sunt văzute atât ca generatoare de geosituri, dar în acelaşi timp pot constitui şi
hazarde, care în timp pot afecta „ degradarea acestora. Acestea, în timp, necesită protecţia şi
conservarea.
Istoric, geositurile pot fi privite prin prisma principiului actualismului, ele integrează
în timp şi spaţiu procese care au avut loc în timp.
Aspectul cultural al geositurilor este identic cu ceea ce numim valoarea culturală a
geomorfositurilor, este aceea legătură care există între patrimoniul natural şi cel cultural.
Unii geografi acordă termenului de geosit o sferă mult mai largă, cuprinzând toate
siturile din geoştiinţe (geografice, geologice, ecologice) sau chiar la siturile terestre cu geneză
diferită.
Utilizarea termenului de geosit pentru turism conduce la interpretări diferite. De
exemplu: neckul pe care se află cetatea Rupea are valoare ştiinţifică diferită pentru geograf
(altitudine, formă, evoluţia podişului, valorificare economică), geolog (geneză, alcătuire,
evoluţie), istoric (bază strategică pentru construcţia cetăţii, punct de observaţie) şi în proporţie
redusă dar variată pentru fiecare domeniul cultural-artistic (pentru arhitect devin importante
tipul de construcţie prin adaptarea ei la declivitate, rocă, expunere şi gradul de păstrare).
Pentru turist însemnate sunt datele istorice şi peisajul, iar secundar celelalte; pentru un strateg
militar esenţială este motivarea rolului unui astfel de loc în reţeaua de cetăţi transilvane din
perioada medievală

1.8.1.Particularităţile geositurilor
Atributele geositurilor se asociază, dându-le valoare complexă, această asociere rezidă
din caracteristicile naturale şi valenţele cultural - istorice. D. Ilieş, N. Josan (2009) consideră
că geositurile pot avea următoarele atribute: cultural, istorico-arheologic, spiritual, ştiinţific,
instructiv-educativ, turistic (tabel 26).
Geositurile se ierarhizează (D. Ilieş, N. Josan, 2009) astfel:
 Geosituri de interes mondial (sub egida UNESCO);
 Geosituri de interes supraregional;
 Geosituri de interes regional;
 Geosituri de interes local.
Caracteristica culturală a geositurilor este dată de raportul care se stabileşte în spaţiu
şi timp între relief şi celelalte componente ale patrimoniului cultural. Relieful, ca entitate de
sine stătoare poate fi considerat drept component al patrimoniului cultural sau ştiinţific al unui
teritoriu. El este suportul pe care se desfăşoară toate activităţile culturale şi pe care în timp s-
au creat legături cu situri istorice, arheologice sau religioase. Geositurile pot fi sursă de
inspiraţie pentru operele de artă de diferite tipuri (pictură, grafică, sculptură, literatură,
cinematografie, muzică).
Între geosituri şi siturile istorice şi arheologice relaţia este statornicită în timp şi
contribuie la sporirea valorii fiecăreia în parte. Siturile istorice şi arheologice care beneficiază
de o poziţie geografică privilegiată (De exemplu: pe anumite înălţimi, stânci, martori de
eroziune) vor avea o valoare estetică şi implicit turistică mult mai mare în comparaţie cu situri
similar ca valoare istorico- arheologică dar situate în regiuni plane.
Relaţia între geosituri şi elementele de istorie şi arheologie a fost prezentată de M.
Panizza, S. Piacente (2000), reprezentând un punct de plecare în stabilirea unor noi direcţii de
studiu (D. Ilieş, N. Josan, 2009):
 Cunoaşterea caracteristicilor geologice şi geomorfologice ale geositului cu
valoare istorică sau arheologică, fie pentru a putea fi utilizată ca resursă, fie pentru a se realiza
evaluarea hazardelor naturale (cu precădere cele geomorfologice) care afectează situl
respectiv.
 Stabilirea elementelor de favorabilitate care au condus la amplasarea siturilor
arheologice sau istorice în cadrul respectivului geosit.
 Evaluarea impactului sitului arheologic sau istoric asupra mediului geografic,
şi în primul rând asupra reliefului.
 Păstrarea sitului arheologic sau istoric care conduce implicit la conservarea
geositului, şi valorificarea optimă a acestuia (inclusiv în activităţi turistice).
Geositurile pot prezenta şi o caracteristică spirituală (situaţia este similară cu
geomorfositurile), care s-a statornicit în timp datorită percepţiei date de om şi este păstrată de
secole sau milenii.
Fără îndoială componenta ştiinţifică este componentă de bază a oricărui geosit. Din
datele şi informaţiile ştiinţifice oferite de acesta se pot stabili cele mai importante momente în
evoluţia paleogeografică a teritoriului respectiv. Tot din acestă perspectivă este important de a
stabili geneza, evoluţia şi caracteristicile geositului respectiv. Orice geosit este rezultatul
îmbinării în timp şi spaţiu a agenţilor interni şi externi, a celor activi şi pasivi (vezi capitolul
2).
Din elementele de ordin ştiinţific pe care le înglobează geositul respectiv decurg şi
atributele instructiv- educative. Odată recunoscută valoarea ştiinţifică aceasta va fi
exemplificată în cadrul unor trasee şi itinerare didactice, cu participanţi de diferite vârste. Prin
înţelegerea modului de formare şi a valorilor geositului, acesta poate fi gestionat într-un mod
superior.
Atributul turistic este redat în prezent prin conceptul de geoturism. Despre conceptul
de geoturism vom vorbi pe larg în continuare. Orice geosit reprezintă un loc de atracţie pentru
turişti prin caracteristicile sale. M. Panizza (1992) consideră că valoarea turistică a unui sit
rezidă din "conjugarea valorilor scenice, estetice, ştiinţifice, culturale, istorice şi economice".
Pentru România (D. Grigorescu, A. Andrăşanu, 1997 citaţi de A. Andrăşanu, 2008)
sunt deosebite următoarele categorii de geosituri:
 Paleontologice
 Stratigrafice
 Mineralogice
 Petrologice
 Tectonice
 Geomorfologice
 Hidrogeologice
 Speologice
 Cosmogenice
 Istorice
 Tabel 26 Evaluarea geositurilor (M. Ielenicz, manuscris)
Caracteristică Criteriu de evaluare Punctaje de evaluare (de la 0 la 2) Exemple pe cele trei tipuri de punctaj
0.5 1 2 1 2 3
Poziţia spaţială atracţie Slabă Medie Puternică Muntele Roşu Culmea Bratocea Culmea Zăganu
grad de observare (vizibilitate) <100 m 100-1000 m >1000 m Babele la Sfat Tigăile Mari Vîrful Ciucaş
mărime suprafaţă <5 m2 <50 m2 >50 m2 Sfinxul Bratocei Babele la Sfat Tigăile Mari
lungimi <100 m 100-500 m >500 m Cheile Pârâului Alb Cheile Strâmbu Cheile Teleajenului
contrast (impunere) în peisaj prin culoare şi Slab Moderat Mare Coloanele de bazalt Coloanele de bazalt Vârful Detunata
formă din Cariera Firiza din Cariera Racoş Goală (cu coloane
de bazalt)
Ştiinţifică fizionomie rezultată în funcţie de alcătuire, Slab Moderat Clar Carstul pe sare de la Carstul pe sare de la Carstul pe sare de la
geneză, evoluţie Sovata Ocna Sibiu Meledic
raritate prin geneză, dimensiune în Frecventă Medie Rară Turnuri în Munţii Turnuri în Munţii Turnuri în Munţii
orizontul Ciucaş sau Ceahlău Bucegi Călimani
local
într-un Frecventă Medie Rară Alunecări mari în Alunecări mari în Alunecări mari în
areal extins Subcarpaţi Carpaţii Orientali Dobrogea
sursă de investigaţie Redusă Medie Importantă Glimee (Câmpia Glimeea de la Glimeea de la
Primordiale

Transilvaniei) Cornăţel Saschiz

sursă de instrucţie şi educaţie ecologică Redus Mediu (1) Important Locul unde apar Vulcanii noroioşi de Vulcanii noroioşi de
vulcani noroioşi la Hasag la Pâclele Mari şi
reduşi ca dimensiune Pâclele Mici
(Berca)
Cultural istorică sursă de inspiraţie (fotografie, produs literar- Deloc Slab Mediu Orice formă de relief Forme care contribuie Relief care iese în
artistic, laic, religios, pictură, sculptură, 0 0,5 1,5 care nu se impune în prin fizionomie la evidenţă prin
istorie, cultură populară); pentru fiecare gen se peisaj armonia peisajului contrast cu restul
acordă un punctaj (creste alpine, peisajului devenind
platouri, plaje) element esenţial
(vârf, chei, faleză,
peşteră, vulcan)
loc al desfăşurării unui istoric Deloc Puţin Semnificati Lipsă Luptele de la Baia Aliniamentul Oituz
eveniment 0 semnificativ v Soveja-Mărăşeşti
0,5 1,5
loc de imortalizare a unui cultural (ă) 0 0,5 1,5 Lipsă Neperiodic Anual
eveniment sau personalităţi istoric(e) 0 0,5 1,5 Lipsă Tabula Traiana din Câmpia Libertăţii
Defileul Dunării (Blaj)
Performanţă alpinism Deloc Puţin Important Lipsă Abrupturi parţial Abrupturi folosite
sportivă 0 semnificativ 1,5 folosite frecvent (Cheile
0,5 Bicazului, Munţii
Secundare

Bucegi)
escaladarea unor vârfuri sau creste cu o 0 0,5 1,5 Lipsă Creste de peste 2000 Vârfuri ce depăşesc
anumită altitudine m în Carpaţi 1000 m în Marea
Britanie
 rafting, zbor cu parapanta. 0 0,5 1,5 Lipsă Sectoare de chei sau Munţii Făgăraş,
defilee scurte Bucegi, defileele
Mureşului, Bistriţei
Asocierea cu alte geologie, istorie bază Puţin Semnificati Important Oricare vârf, culme Culmile pentru Platoul de pe
geosituri pentru semnificati v 1 folosite ca punct de Cetăţile Dacice de pe Culmea Moigrad
acestea vă 0,5 observaţie Valea Orăştie
0,1
component 0,5 1 1,5 Şesul Depresiunii Stânca pe care a fost Neckurile pe care se
în Braşov pentru sculptat Decebal află cetăţile Deva,
alcătuirea Prejmer, Hărman Rupea
peisajului
Protecţie acţiuni la nivel local Deloc Semnificati Important Lipsă Activităţi frecvente de Monumente ale
ecologică 0 v 1 ecologizare, plantaţii naturii
0,5

naţional 0 0,5 1 Lipsă Delimitarea unor arii Protecţia efectivă a

protejate prin lege unor rezervaţii,
parcuri
Accesibilitate căi de comunicaţie de la poteci la autostrăzi Deloc Nemoderniz Modernizate Lipsă sau acces greoi Poteci, drumuri Şosele, autostrăzi
(se va puncta pentru fiecare tip) 0 at 1,5 forestiere, drumuri
0,5 pietruite
Vulnerabilitate impact antropic Deloc Puţin afectat Intens Teren stabil Parţial afectat de Intens afectat prin
şi grad de afectat exploatări de piatră defrişare, cariere
păstrare în timp 1 0,5 0
hazarde naturale 1 0,5 0 Teren stabil Porţiuni afectate de Intens afectat de
alunecări, ravenări procese
geomorfologice
Valorificare existenţa dotărilor pentru diverse activităţi Lipsă Slabe Bune Lipsă sau teren de Cabană, camping De la camping la
turistice 0 0,2 0,5 campare hotel, instalaţii
Secundare

număr de turişti înregistraţi anual sau apreciaţi Sub 100 100-1000 >1000 - - -
pe bază de sondaje în diverse tipuri de
activităţi turistice legate de geosituri. 0,5 1 2 - - -
 1.8.2. Patrimoniul natural/ cultural
M. Panizza, S. Piacente (2003) introduc termenul de beni culturali (patrimoniul
cultural). Patrimoniul cultural cuprinde elemente naturale şi elemente create de om.
În Patrimoniul cultural UNESCO sunt cuprinse următoarele categorii:
 Monumente cu valoare istorică, artistică, arhitectonică;
 Grupuri de construcţii izolate sau grupate care au valoare deosebită (istorică,
religioasă, arhitectonică, ştiinţifică) şi care se încadrează în mod excepţional în peisaj;
 Situri create de om şi natură cu valoare deosebită (istorică, religioasă,
arhitectonică, ştiinţifică).
În patrimoniul natural sunt integrate:
 Monumente naturale geologice, geomorfologice, ecologice sau combinate care
au valoare estetică sau ştiinţifică;
 Situri geologice şi geomorfologice cu valoare ştiinţifică deosebită şi care sunt
protejate;
 Situri naturale cu valoare ştiinţifică sau estetică excepţională.

Fig. 41 Geomorfosituri de mare atracţie turistică (A. Parcul Yellowstone – SUA; B.

Parcul Yosemite – SUA; C. Grand Canyon – SUA; D. Carstul Mulu – Borneo; E. Peştera
Skocjan – Slovenia; F. Fiord - Norvegia)(www.wikipedia.org)

Recunoaşterea internaţională a patrimoniului geologico- geomorfologic s-a realizat

prin Recomandarea Consiliului Europei nr. 3 din 5 mai 2004 – Asupra conservării
patrimoniului geologic şi ariilor de interes geologic special. În anul 2007 în Lista
Patrimoniului Mondial erau incluse 851 de situri din care 660 culturale, 166 naturale, 25
naturale şi culturale (J. Smaranda, 2008) (tabel 27, 28). În 2008 erau incluse 878 de situri din
mai mult de 145 de ţări. Exemplificăm cu o serie de geomorfosituri incluse pe această listă
(fig. 41): Parcul Naţional Yellowstone (SUA), Parcul Naţional Canaima (Venezuela), Carstul
Mulu în Borneo (Malaysia), Grand Canyon (SUA), Parcul Naţional Yosemite (SUA), Peştera
Skocjan (Slovenia), Golful Ha Long (Vietnam), Fiordurile Vest Norvegiene (Norvegia),
Coasta Devon şi Dorset (Marea Britanie), Cascada Iguaçu (Brazilia şi Argentina), carstul de la
Tsigny (Madagascar) şi Petra (Iordania).

Tabel 27 Distribuţia tematică a siturilor din Lista Patrimoniului Mondial (2007)

Tema Numărul siturilor
Caracteristici tectonice şi structurale 3
Sisteme vulcanice 13
Sisteme orogenice 11
Siturile stratigrafice 2
Situri fosilifere 11
Sisteme fluviatile, lacustre şi deltaice 10
Sisteme costiere 8
Peşteri şi sisteme carstice 7
Glaciaţiunea 7
Gheţari şi calote glaciare 6
Sisteme aride şi semiaride 4
Recifi, atoli şi insule oceanice 1
Urme ale impactului meteoritic 1

Tabel 28 Lista siturilor geologice/geomorfologice propuse la nivelul României pentru

includerea în patrimoniul UNESCO (www.progeo.ro)
Numele Localizarea Tipul Numele Localizarea Tipul
(judeţul) (judeţul)
Detunatele Alba geomorfologic, Suslăneşti Argeş paleontologic
petrografic
Cheile Turzii Cluj geomorfologic, Cheia Constanţa speologic,
speologic, paleontologic
paleontologic
Măgura Uroi Hunedoara mineralogic Mina Săcărâmb Hunedoara mineralogic
Lacul Sf. Ana Harghita geomorfologic, Chiuzbaia Maramureş paleontologic
botanic
Piatra Neamţ Neamţ paleontologic Sarea de la Slănic Prahova geomorfologic
Priseaca Vrancea paleontologic Tuştea Hunedoara paleontologic
Cariera Ponor Caraş- paleontologic Râpa Roşie Alba geomorfologic
Severin
Muzeul trovanţilor Vâlcea geomorfologic Ocna de Fier Caraş- mineralogic
de la Costeşti Severin
Cloşani – Baia de Gorj speologic Zăton- Bulba Mehedinţi speologic
Aramă
Scărişoara Alba speologic Alunu Mic- Ponor Cluj speologic
12 Apostoli Suceava geomorfologic Cioclovina- Hunedoara speologic
Ponorici
Sânpetru Hunedoara paleontologic Agighiol Tulcea paleontologic
Mina de la Cornet Bihor paleontologic Albeşti Muscel Argeş paleontologic
Racoş Braşov geomorfologic, Dealul Melcilor- Alba paleontologic
petrografic Vidra
Vulcanii noroioşi Buzău geomorfologic Valea Crişului Bihor paleontologic
Repedea Iaşi paleontologic Vama-Strunga Braşov paleontologic
 Fig. 42 Clasificarea patrimoniului cultural
(după M. Panizza, S. Piacente, 2003 cu modificări)

M. Marthaler (2003) citat de D. Ilieş, N. Josan (2009) introduce conceptul de piramidă

a patrimoniului şi cel de istorie totală. Astfel piramida patrimoniului cuprinde trei nivele (fig.
42): la bază se află patrimoniul geologico- geomorfologic (minerale, roci, forme de relief),
următorul nivel este dat de patrimoniul biologico- ecologic (biotopuri şi biocenoze), iar în
vârful piramidei – patrimoniul istorico- cultural (edificii create de om în decursul timpului).
Împreună toate aceste trepte formează patrimoniul total (fig. 43). Se mai utilizează pentru
patrimoniul geologico- geomorfologic şi termenul de geoheritage, preluat din literatura anglo-
saxonă.
Aşa cum am văzut, sunt specialişti care consideră că geositurile/ geomorfositurile sunt
componente ale patrimoniului cultural al unui teritoriu. Opinăm că deşi există legături între
geosituri şi obiectivele istorice, arheologice şi cultural - religioase realizate de om, acestea
aparţin patrimoniului natural. Patrimoniul natural (alcătuit din patrimoniul geologic-
geomorfologic şi cel biologico- ecologic) împreună cu cel cultural alcătuiesc în opinia noastră
patrimoniul total.
Patrimoniul total este reprezentat de ansamblul moştenirilor materiale şi imateriale
care se transmite din generaţie în generaţie (J. P. Bady, 1995 citat de D. Ilieş, N. Josan, 2009).
Istoria totală se referă la faptul că orice geosit trebuie privit într-o dublă perspectivă
pe de-o parte geneza şi evoluţia sa, pe de altă parte îmbinarea dintre zestrea naturală,
ecologică şi cea umană (J. P. Pralong, 2004).

1.9. Geoturism vs Geoparcuri- valorificare vs protecţia geomorfositurilor

Protecţia geomorfositurilor trebuie să ţină cont de componenta socială şi cea naturală

a geomorfositurilor. Protecţia patrimoniului geologic şi geomorfologic trebuie să depăşească o
viziune statică şi punctuală. P. Coratza (2004) consideră că aceasta conduce la ’’părăsirea
abordării tradiţionale a secolului XIX, vizând protejarea monumentelor naturale, a siturilor de
o frumuseţe şi valoare deosebită precum şi a elementelor singulare’’. Această idee favorizează
caracterul estetic al siturilor protejate în detrimentul altor valori, o atenţie deosebită fiind
fondată pe evaluarea caracterului ştiinţific al geomorfositurilor într-o perspectivă dinamică.

Fig. 43 Patrimoniul cultural şi caracteristicile componentei geologico-

geomorfologică (după M. Panizza, S. Piacente, 2003 citati de D. Ilieş, N. Josan, 2009

Studiul relaţiilor turism - mediu este deosebit de importantă şi pune în evidenţă relaţia
reciprocă dintre mediu şi dezvoltarea turistică. Pe de o parte mediul este o componentă
esenţială restrictivă a activităţilor turistice, pe de altă parte este un factor favorizant pentru
dezvoltarea turismului. Această dezvoltare poate determina adesea un impact negativ asupra
mediului.
În studiul aceastei probleme trebuie abordate următoarele direcţii de studiu:
-Impactul proceselor geomorfologice asupra activităţilor turistice;
-Impactul activităţilor şi dezvoltării turismului asupra proceselor geomorfologice;.
-Geomorfositurile şi elementele de ofertă turistică (poteci didactice, rezervaţii şi
parcuri)
În România prima asociaţie de turism şi protecţia mediului a fost înfiinţată la începutul
secolului XIX, iar prima publicaţie dedicată ocrotirii naturii a fost „Protecţia naturii în
România” (A. Borza, 1924 citat de D. Ilieş, N. Josan, 2007). În anul 1900 (J. Smaranda, 2008)
a fost propusă înfiinţarea primului parc naţional în Munţii Bucegi.
 În 1930 a fost adoptată prima lege pentru ocrotirea naturii, iar în 1935 a fost declarat
primul Parc Naţional – Parcul Naţional Retezat. În 1938 a fost creat primul site protejat cu
caracter geologic - Detunatele din Munţii Apuseni. În 1950 a fost aprobată o noua lege pentru
protectia naturii, în care numeroase locuri au fost propuse ca monumente şi rezervatii
geologice, iar prin legea din 1973 au fost declarate noi arii protejate. Conform legii 5/2000,
“zonele protejate” se referă la “zone naturale sau construite, delimitate geografic şi/sau
topografic, care cuprind bunuri de patrimoniu naturale şi/sau culturale“. În această lege este
publicată o lista a zonelor protejate din România.
Începând cu anul 2000 (A. Andrăşanu, 2008) activităţile privind geodiversitatea se
concentrează pe crearea şi promovarea geoparcurilor. Astfel în 2004 este declarat ca arie
protejată Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului.
Geoconservarea poate fi definită (G. Sharples, 2002 citat de A. Andrăşanu, 2008)
drept "conservarea diversităţii caracteristicilor geologice, a celor geomorfologice, a solurilor
şi a fenomenelor şi proceselor geologice ce caracterizează o regiune şi reprezintă o preocupare
colaterală a activităţilor de cercetare şi educaţie. Este astfel recunoscută valoarea
geodiversităţii ca o valoare naturală ce trebuie conservată şi integrată unei abordări mai largi a
conservării" (fig. 44)
Scopul geoconservării este:
 de a preveni degradarea naturii;
 de a minimiza efectele degradării;
 protejarea geositurilor (inclusiv a geomorfositurilor) pentru valoarea lor totală
atât ştiinţifică cât şi adiţională.
A. Andrăşanu (2008) consideră geoconservarea ca fiind un nou domeniu al
geoştiinţelor care integrează mai multe noi concepte: evaluarea geodiversităţii, geoturismul,
geoeducaţia şi geoparcul. Geoconservarea trebuie să răspundă la comanda socială şi anume
modul în care geodiversitatea poate deveni resursă utilizabilă economic, socio- cultural şi
educaţional şi să fie inclusă în proiectele de dezvoltare locală durabilă.
Conceptul de geoparc a fost dezvoltat în Europa în cooperare cu UNESCO. Conform
unei recomandări UNESCO „potenţialul geoparcurilor este de a fi folosite ca bază pentru
creşterea promovării moştenirii geologice în scopul educării publicului pe larg în privinţa
ştiintelor geologice şi a problemelor de mediu; să asigure dezvoltarea durabilă (geoturism) şi
să protejeze moştenirea geologică în pericol pentru generaţiile viitoare”(UNESCO, 2004).
Geoparcul este situat într-un areal în care există comunităţi umane cu un bogat patrimoniu
natural şi cultural. Acestea nu trebuie privite în mod separat ci ca o entitate multifuncţională,
între aceste elemente existând relaţii spaţiale şi culturale care s-au format în timp (A.
Andrăşanu, 2004). Geoparcurile au şi funcţie didactică sau educativă mai ales pentru tineri.
Geoparcul poate fi privit şi ca arie protejată cu recunoaşterea oficială a ţării
respective, având limite bine definite, administraţie proprie şi fiind cuprinse în spaţiul său
geosituri numeroase şi valoroase, o mare diversitate de geomorfosituri precum şi situri
cultural- istorice (fig. 44). Geoparcul trebuie să beneficieze de propriile măsuri de
management şi să fie administrat de o structură bine definită capabilă să protejeze siturile dar
în acelaşi timp să conducă la aplicarea unor politici de dezvoltare regională viabile. În cadrul
geoparcurilor se pot distinge trei categorii de zone, fiecare dintre acestea cu regimul lor de
protecţie, conservare şi valorificarea resurselor economice:
 zone strict protejate – având regimul rezervaţiilor naturale.
 zone tampon – în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a
resurselor pe baze de autorizaţie.
  zone de dezvoltare durabilă – unde are loc valorificarea economică a diferitelor
tipuri de resurse, având în vedere capacitatea de regenerare a acestora.

Fig. 44 Relaţiile dintre geodiversitate, geoturism, geoparcuri şi geoeducaţie

(după A. Andrăşanu, 2008 cu modificări)

Majoritatea geoparcurilor beneficiază de planuri de management în care sunt

cuprinse principalele linii directoare ale activităţilor din geoparcuri şi acţiunile de conservare
şi protecţie necesare. Fiecare plan de management trebuie adaptat la specificul natural şi
cultural al geoparcului respectiv. Principalele elemente ale ale planului de management
includ: planul de acţiune pentru conservarea geodiversităţii (identificare, evaluare şi
interpretare), sporirea patrimoniului cultural şi natural, conservarea şi protecţia geositurilor/
geomorfositurilor, crearea infrastructurii geoparcului şi managementul teritoriului, activităţi
de promovare şi practicarea geoturismului, activităţi şi instrumente educative, colaborarea şi
suportul comunităţilor locale, implementarea, monitoringul geoparcurilor, cooperare
internaţională şi finanţare.
Pentru a realiza o evaluare standardizată a geoparcurilor EGN (European Geoparks
Network) a stabilit o procedură standard de evaluare (tabelul 29) în care se ţine cont de:
 identificarea geoparcului;
 descrierea ştiinţifică;
 bilanţul economic al zonei;
 argumentele pentru înscrierea ca Geoparc;
  planurile şi politicile pentru dezvoltarea durabilă a zonei şi dezvoltarea
geoturismului;

Tabel 29 Metodologia de evaluare a geoparcurilor (N. Zouros, I. Valiakos, 2010)

Criterii Ponderea
I Geologie şi peisaj
-teritoriu 5
-geoconservare 20
-patrimoniu natural şi cultural 10
II Managementul structurii de 25
administrare a parcului
III Educaţia pentru mediu 15
IV Geoturism 15
V Politici de dezvoltare economică 10
regională
TOTAL 100

Pentru prima dată iniţiativa creării geoparcurilor a fost introdusă în 1996, în timpul
celui de-al 30-lea Congres Internaţional de Geologie care a avut loc la Beijing.
Pentru gestionarea geoparcurilor s-a creat în anul 2000, Reţeaua europeană a
geoparcurilor la început asociind experienţa Franţei (Rezervaţia Geologică Haute Provence),
Germaniei (Geoparcul Vulkaneifel), Greciei (Petrified Forest -Lesvov) şi Spaniei (Parcul
Cultural Maestrazgo). În 2004, UNESCO a stabilit Reţeaua Globală de Geoparcuri. Bazată pe
evaluarea geoparcurilor existente, Grupul Internaţional Consultativ de Experţi a hotărât să
includă la acea vreme cele 17 geoparcuri europene existente şi 8 geoparcuri chinezeşti în
Reţeaua Globală de Geoparcuri UNESCO Geoparks (W. Eder and M. Patzak, 2004; N.
Zouros, 2005). În prezent în Europa sunt recunoscute 33 de parcuri în 13 ţări, iar pe plan
mondial 57 de parcuri în 18 ţări (fig. 45).
Combinând şi promovând moştenirea geomorfologică şi geologică cu dimensiunile
ecologice şi culturale ale unei vizite în arealele respective, pot fi oferite numeroase beneficii
pentru dezvoltarea geoturismului. Iniţiativa care a favorizat dezvoltarea acestei forme de
turism a fost declararea geoparcurilor. Declararea unui geoparc constituie recunoaşterea
valorii patrimoniului unui teritoriu.

Exemplu Greciei
Una dintre regiunile cele mai diversificate şi în acelaşi timp studiate din punctul de
vedere al geomorfositurilor este zona egeană (Grecia) (N. Zourous, 2005). Aici se regăsesc
numeroase situri geomorfologice, geologice şi paleontologice asociate cu fenomene şi procese
geologice: vulcani, văi înguste, peşteri şi alte forme carstice, roci rare, izvoare geotermale,
situri fosile majore, falii extinse. Geomorfositurile şi geositurile cu caracter deosebit sunt
declarate monumente ale naturii naturale şi se caracterizează prin importanţă ştiinţifică şi
educativă şi prin frumuseţea lor naturală (valoarea estetică). Principalul scop al proiectului
egean a fost realizarea unei liste a siturilor geomorfologice si geologice valoroase; lista
trebuia să scoată în evidenţă bogăţia geomorfologică şi geologică a zonei egeene. Au fost
astfel selecţionate 317 situri care au fost prezentate în Atlasul monumentelor geologice din
zona egeană (E. Velitzelos., 2003 citat de N. Zourous, 2005). Prezentarea siturilor în atlas s-a
făcut utilizând 3 hărţi la scări diferite: o hartă la scara 1: 1.000.000 care acoperă întreaga
zonă cu localizarea geositurilor, 9 hărţi (scara 1: 500.000) care acoperă zona continentală de
coastă şi insulele Euboea şi Creta, şi 32 de hărţi (scara 1: 250.000) care acoperă toate celelalte
insule din Marea Egee. Şaisprezece pictograme speciale reprezentând diferite categorii de
monumente au fost desemnate pentru a înlocui simbolurile geometrice clasice, pentru a marca
localizarea monumentelor pe hărţi. Modelele digitale elevate au fost utilizate pentru a crea
fondul topografic 3D al hărtilor. Toate siturile au fost ilustrate cu fotografii spectaculoase.

Fig. 45 Geoparcurile din Europa

(după E. Reynard, P. Coratza, G. Reggolini-Bissig, 2009 )

În geoparcul Lesvos (Petrified forest) se aplică anumite măsuri de management pentru

protecţia, conservarea şi promovarea inventarului de geosituri prezente. Aceste măsuri includ:
întreţinerea regulată (garduri, curăţenie) şi protejarea geositurilor împotriva abuzului şi a
vandalismului; monitorizarea geositului, prin măsuri de protecţie pentru itemperiile climatice
şi eroziunii; tratamentul geositurilor vulnerabile, prin conservare anuală şi măsuri de
protecţie; promovarea geositurilor prin panouri de informare, broşuri şi ghiduri; organizarea
de activităţi la faţa locului (programe de educare, plimbări pe trasee marcate în geosit,
activităţi de recreere, în vecinătatea geositurilor) care participă la creşterea conştientizării de
către public a importanţei geositurilor. Cea mai frecventă infrastructură din geoparcul Lesvos
este reprezentată de „cărările de lavă” care invită turistul să urmărească scurgerile de lavă de
la vulcani către pădurea pietrificată. Aceste cărări leagă diverse geosituri de interes din
geoparc. Panourile din parc oferă informaţii despre geositurile pe care vizitatorul le întâlneşte.
Geoparcul Lesvos a condus la crearea unor legături cu intreprinderile locale de turism şi la
dezvoltarea meşteşugurilor tradiţionale şi a intreprinderilor care produc mâncare şi băuturi
locale.
Geodiversitatea reprezintă totalitatea elementelor geologice (tipuri de roci, structuri
geologice, minerale, fosile, elemente tectonice, structuri hidrogeologice), geomorfologice
(forme de relief, procese geomorfologice) şi pedologice (clase şi tipuri de soluri) (fig. 46).
Aceasta generează caracteristicile mediului unei regiuni. Termenul a fost utilizat pentru prima
dată în anul 1991, definiţiile şi conceptele teoretice fiind foarte diferite în timp. Astfel,
Stanley (2001, citat de A. Andrăşanu, 2008) consideră geodiversitatea ca fiind "legătura dintre
oameni, peisaj şi cultură. Este varietatea mediilor geologice, fenomenelor şi proceselor care
determină peisajele, rocile, mineralele, fosilele şi soluri, este cea care asigură suportul vieţii
pe Pământ......biodiversitatea este parte a geodiversităţii". Alţi specialişti consideră că
geodiversitatea şi biodiversitatea alcătuiesc împreună diversitatea naturală.
M. Panizza (2009) consideră geodiversitatea ca fiind ’’ evaluarea critică şi specifică a
caracteristicilor geomorfologice a unui teritoriu, comparându-le într-un mod intrinsec şi
extrinsec, luând în considerare scara de investigare, scopul şi nivelul ştiinţific al cercetării’’.
A. Andrăşanu (2008) pe baza literaturii de specialitate consideră că geodiversitatea
prezintă următoarele tipuri de valori (tabel 31):
 valoare intrinsecă
 valoare culturală şi estetică
 valoare economică
 valoare pentru educaţie şi cercetare
 valoare de suport în funcţionarea proceselor fizice şi ecologice.
Pentru evaluarea geodiversităţii pot fi urmărite mai multe etape:
 analiza elementelor abiotice: studiul elementelor geologice, geomorfologice,
hidrologice, pedologice ale ariei de studiu şi realizarea hărţii geomorfologice.
 sintetizarea informaţiilor, stabilirea unităţilor geomorfologice prin deplasări pe
teren şi analiza imaginilor aeriene, ca bază pentru realizarea unei hărţi a geodiversităţii.
 calcularea unui indice de geodiversitate pe baza formulei:
Gd = Eg R / ln S, unde Gd = indicele de geodiversitate; Eg = numărul de elemente
fizice diferite (geologice, geomorfologice, hidrologice şi pedologice); R = coeficientul de
rugozitate/diversitate al unităţii (include şi caracteristici climatice şi mai ales radiative de care
depend celelalte component ale mediului); S = suprafaţa (kmp). Parametrul Eg este calculat pe
baza elementelor fizice din tabelul de mai jos (tabelul 30) (E. Serrano Cañadas, P. Ruiz Flaño,
2007).
A fost elaborată o scară a geodiversităţii în funcţie de indicele de geodiversitate.
Astfel: dacă Gd < 15, geodiversitatea este foarte scăzută; între 15 şi 25 geodiversitatea este
scăzută; pentru valori cuprinse între 25 şi 35 geodiversitatea este medie; dacă valorile sunt
cuprinse între 35 şi 45 aceasta este ridicată, iar dacă valoarea indicelui este > 45
geodiversitatea este foarte ridicată.
M. Panizza, S. Piacente (2008) clasifică geodiversitatea pe mai multe direcţii:
 geodiversitatea intrinsecă – baza diversităţii geologice a ariei studiate;
  geodiversitatea extrinsecă – considerată în relaţie cu diferenţele geologice
comparativ cu alte areale;
 geodiversitatea simplă – se referă la rangul elementelor geologice în teritoriul
dat;
 geodiversitatea largă – se referă la geosisteme particulare, diverse şi
complexe.

Tabel 30 Parametrii pe baza cărora se calculează geodiversitatea

(după E. Serrano Cañadas, P. Ruiz Flaño, 2007)
Geologie Litologie Structură
Geomorfologie Morfostructură/ Forme Sisteme Procese/
de eroziune morfogenetice/ Microforme
Forme de acumulare
Hidrologie Ape subterane Elemente hidrologice
Soluri Clase şi subclase Tipuri

Fig. 46 Funcţiile geodiversităţii (după Guthrie, 2003 citat de A. Andrăşanu, 2008)

Activitatea umană poate conduce la degradarea, uneori iremediabilă a geodiversităţii

prin depozitarea deşeurilor, exploatarea rocilor şi a mineralelor, realizarea de construcţii şi
alte amenajări, presiunea exercitată prin activităţile turistice. Se adaugă şi procesele naturale
cum ar fi eroziunea, dezvoltarea vegetaţiei etc.
 Tabel 31 Valorile geodiversităţii (după A. Andrăşanu, 2008 cu modificări şi adăugiri)
Valoarea Componente şi elemente
Intrinsecă Conservarea elementelor naturale ce sunt supuse eroziunii naturale
sau hazardelor impuse de om
Culturală Se referă la elementele geomitologice (locuri sacre, fosile
considerate magice) (Babele din Bucegi, Panaghia şi Dochia din
Ceahlău), arheologice şi istorice (modul în care geodiversitatea
unui teritoriu a influenţat dezvoltarea societăţii într-un anumit
spaţiu sau legăturile materiale care s-au stabilit cu spaţiul
respectiv), spirituală (legăturile între crearea Pământului sau a
diferitelor zeităţi şi geodiversitatea), identitate spaţială locală –
anumite gosituri/ geomorfosituri care pot deveni simbolul unui
anumit loc (ex. Stonehage, Matterhorn), artistică (prezenţa în
anumite picturi sau alte opere de artă).
Estetică Aspectul vizual al unui anumit spaţiu. Vezi valoarea estetică /
scenică a geomorfositurilor. Imporatne sunt: nivelul de interes
(internaţional, naţional, regional, local) şi gradul de păstrare (slab,
mediu, bun şi foarte bun).
Economică Utilizarea solului în agricultură, diferitele tipuri de minerale şi roci
valoroase sau cu utilizări multiple pentru oameni. O latură nouă
este dată de utilizarea arealului respectiv pentru turism şi veniturile
care se obţin din această activitate.
Educaţională şi Descoperirea şi înţelegerea proceselor şi formelor ce ţin de
cercetare geoştiinţe, obiect de studiu şi cercetare.
Funcţională Suport pentru ecosisteme, pentru diferite tipuri de construcţii şi
amenajări umane, intefată între endosfere şi exosfere.

Tabel. 32 Echivalenţa între valorile geomorfositurilor şi cele ale geodiversităţii

Valorile geomorfositurilor Valorile geodiversităţii
ştiinţifică intrinsecă
culturală/estetică culturală şi estetică
economică economică
ştiinţifică educaţie şi cercetare
nu are echivalenţă suport în funcţionarea unor procese

Geoeducaţia poate fi considerată sinonimă cu educaţia pentru mediu, dar şi pentru

conşteintizarea rolului pe care geodiversitatea îl poate juca în dezvoltarea durabilă a unui
spaţiu.
Geomorfositurile pot deveni obiective turistice, prin exploatarea de către om, pentru a
dezvolta activităţi recreative şi a conduce în final la efecte economice. Asa cum am văzut
anterior, evaluarea gradului şi modalităţii de exploatare turistică conduce la o definire a
intensităţii utilizării lor spaţială şi temporală şi determină folosirea potenţialului lor turistic. În
perspectiva dezvoltării durabile, valorile geomorfositurilor menţionate anterior trebuie folosite
proporţional cu relevanţa lor pentru a garanta protecţia şi conservarea viitoare şi pentru a
menţine nivelul lor de interes (tabel 32). Metodele de evaluare prezentate în subcapitolul
anterior pot contribui la atingerea acestor desiderate prin cuantificarea valorilor
geomorfositurilor şi prin sublinierea factorilor care explică diversele lor utilizări.
 În timp, a apărut un nou concept, acela de Geoturism, ca fiind acea formă de turism
care valorifică geositurile şi (sau) geomorfositurile şi permite turistului să descopere şi să
înţeleagă geodiversitatea planetei, contribuind în acelaşi timp la conservarea acesteia. Unii
geografi asimilează în mod greşit termenul de geoturism cu cel de ecoturism, între cei doi
termeni existând diferenţe.
Conceptul de geoturism a fost lansat de americani (2003) şi preluat ulterior în
literatura engleză (T. Punmanee de la Universitatea din Leicester, Marea Britanie). Acesta
consideră geoturismul ca acel tip de turism care ia în considerare patrimoniul geologic şi
geomorfologic al unui teritoriu, dar şi valorile culturale ale acestuia. “Sper că acest nou tip de
turism va duce la conservarea şi prezervarea patrimoniului geografic, la un turism echilibrat şi
care vine în ajutorul ţărilor care se bazează pe turism” (T. Punmanee, 2008). Cultura regiunii,
natura şi geologia locului formează împreună o nouă direcţie în turism.
Dezvoltarea geoturismului s-a realizat concomitent cu dezvoltarea geoconservării,
respectiv a geoparcurilor şi cu utilizarea în activitatea turistică a geositurilor şi
geomorfositurilor ţinând cont de principiile unui turism durabil. Este considerat geoturismul
ca valorizarea economică şi obţinerea de venituri prin exploatarea patrimoniului geologic şi
geomorfologic. Pentru a practica geoturismul trebuie identificate, amenajate şi valorificate
geositurile şi geomorfositurile, trebuie înţeleasă originea şi evoluţia acestora.
National Geographic Society defineşte geoturismul ca fiind acel tip de turism care
susţine sau sporeşte caracterul geografic al unui loc (mediul înconjurător sau, patrimoniul
cultural) şi care atrage un număr ridicat de turişti, fără a perturba mediul geografic, fără a
produce dezechilibre în acesta.

Fig. 47 Tipurile de geoturism în funcţie de tipul geositului (Newsome, Dowling, 2006)

Geoturismul (Hose, 2005 citat de A. Andrăşanu, 2008) este considerat ca o strategie

de conservare şi valorificare durabilă a patrimoniului unei regiuni, oferirea unei interpretări şi
a unor servicii ce permit turiştilor să capete cunoştinţe şi să înţeleagă geologia şi
geomorfologia unui sit dincolo de valoarea lui estetică (fig. 47).
 Dezvoltarea geoturismului prezintă o serie de avantaje cum ar fi: generează noi locuri
de muncă şi venituri (inclusiv prin comercializarea unor produse locale) pentru populaţia
locală, susţine comunităţile din areale predominant rurale, contribuie la apariţia unor
geoproduse turistice (tabel 33). Geoturismul este sustenabil în timp deoarece valorifică
elemente primare inepuizabile ale mediului şi se adresează unui segment redus de oameni spre
deosebire de turismul de masă, tocmai de aceea şi problemele de distrugere a acestora sunt
mult reduse. Scopul major al geoturismului este acela de a comunica publicului larg
cunoştinţe dintre cele mai diferite din domeniul geoştiinţelor.

Tabel 33 Scopurile geoturismului (după Newsome, Dowling, 2006 cu modificări)

FORMA PROCES TURISM
Peisaje Activităţi tectonice Atracţii turistice
Forme de relief Vulcanism Infrastructura de cazare, alimentaţie şi
Sedimente Eroziune agrement (inlcusiv amenajări de tip
Roci Areale depoziţionale georesorts)
Fosile Denudare Trasee turistice
Peisaje vulcanice Zone vulcanice/ vulcanism/ curgeri Tururi ghidate cu planoare, vehicule,
Peisaje glaciare de lavă biking
Peisaje fluviatile Areale cu eroziune Centre de vizitare
Peisaje eoliene Alunecări de teren Tururi virtuale
Carst Gheţari Activităţi de amenajare şi management
Medii sedimentare Cascade
Zone costiere Faleze
Aflorimente Chei
Minerale Delte
Zone inundate

Pentru dezvoltarea geoturismului este foarte importantă modul în care se realizează

interpretarea (modul de a comunica turiştilor ce este important şi interesant într-un anumit loc
şi de a-i convinge legat de valoarea locului respectiv şi a reuşi să trezeşti la turiştii respectivi
dorinţa de a conserva şi de a reveni acolo practicând un turism echilibrat).
Atunci când se realizează interpretarea în cazul unui geosit sau geomorfosit este foarte
important de cunoscut potretul turistului ţintă care practică geoturismul (fig. 48).
Geoturismul trebuie să asigure recreere, înţelegerea patrimoniului geologic şi
geomorfologic, legăturile care se stabilesc în timp între comunităţile umane şi geodiversitate.
Interpretarea trebuie să fie sprijinită prin realizarea de ghidaje competente în locurile
respective, publicaţii, panouri, pliante (despre toate acestea vom vorbi în capitolul 2), centre
de vizitare, ghiduri, pagini web, audoi- trails şi produse geoturistice (fig.49). În realizarea unei
bune interpretări trebuie corelate informaţiile din mai multe domenii: geologie, geografie,
psihologie, design, turism ceea ce contribuie la realizarea unei legături în timp între turism,
geoştiinţe, educaţie şi cercetare.
Geoturismul ca direcţie de studiu este cel mai bine reprezentată în Italia unde există
Asociaţia Geologia şi Turismul care are ca principal scop evidenţierea relaţiilor între
geomorfologie/ geologie şi activităţile turistice, crearea unor produse geoturistice şi aplicarea
unor metode calitative cum ar fi interviurile şi chestionarele.
 Portetul turistului ţintă
care practică geoturismul

 Majoritatea turiştilor sunt veniţi întâmplător la geosituri

 Au în general cunoştinţe geologice/ geomorfologice peste medie şi capacitatea de a
înţelege anumite procese şi fenomene
 Majoritatea nu conştientizează importanţa geositurilor
 Majoritatea turiştilor sunt adulţi, au peste 30 de ani şi sunt însoţiţi de copii care
frecventează şcoala
 Una dintre motivaţiile geoturismului este nevoia de instrucţie şi educaţie a copiilor
 Pentru a diversifica şi eficientiza activitatea geoturistică trebuie incluse în trasee şi alte
tipuri de obiective (culturale, istorice etc)
 Este dispus să plătească o sumă destul de redusă de bani
 Realizează cheltuieli pentru diferite suveniruri, echipamente, pliante dar se aşteaptă ca
toate acestea să aibă preţuri mici

Fig.48 Portetul geo- turistului

Fig. 49 Exemple de produse turistice dedicate geomorfositurilor (după M. Panizza, S.

Piacente, 2003) în Provincia Emilia Romagna (A1- individualizarea geomorfositurilor, A2 –
produse obţinute, B- posibilele utilizări propuse pentru geomorfosituri)