Japonezii numesc tara lor Yamato: „Tara soarelui- rasare”, având un steag alb cu un disc solar rosu în

centru. Daca imperiul chinez era „imperiul ceresc” iar chinezii se credeau coborâti din cer, imperiul nipon
era „imperiul soarelui” iar poporul japonez credea ca se trage din Soare: Marea Zeita din Cer
stralucitoare.Împaratul Japoniei era numit de europeni „Mikado” de la cuvântul japonez „mikoto”
(domn, stapân, zeu), fiind cel mai adorat de japonezi. Numele de „nipon” vine de la cuvântul japonez
„nihon”. Pe vremea calatoriilor lui Marco Polo si Columb, europenii numeau China – Kathay – iar Japonia
– Cipango.Apropierea Japoniei de Coreea si de China a deschis calea influentelor culturale si religioase
venite din sau prin aceste tari. Civilizatiile indiana si chineza au fost clasice pentru Extremul Orient asa
cum civilizatiile greaca si romana au fost clasice pentru Occident. Totusi, japonezii, care vorbesc o limba
structural deosebita de chineza si au o sensibilitate mult deosebita au creat o cultura originala. La baza
civilizatiei japoneze sta religia cunoscuta sub numele chinezesc sinto (expresia „calea zeilor” sen dao a
fost folosita si de Confucius si aminteste de Daoism) dar si budismul, asimilat într-o forma specific
japoneza. Dintre japonezii de azi, 80 % sunt concomitent sintoisti si budisti. Apostolul crestin modern al
Japoniei a fost Kagawa, înainte de al doilea razboi mondial.

Istoria japoneza este imaprtita in perioade.

perioada Yayoi (300 inainte de hristos- 300 dup hristos)

perioada Kofun 300-710

perioada Asuka 552-710

perioada Heian 795-1185

Perioada Kamakura 1185-1333

perioada Muromachi 1333-1573

Perioada Azuchi-Momoyama 1573-1603

Perioada Edo 1603-1868

Gheișele nu sunt prostituate

Hihi, Paul Varley spune că gheișele sunt ”produs unic al culturii japoneze”. Prima utilizare consemnată a
termenului este din 1751, iar inițial gheișele erau bărbați, pentru ca, apoi, cu timpul, să fie alese pentru
acest rol exclusiv femei. Deși lucrau în cartierele de plăceri, el aveau propriul univers, numit ”lumea florii
și a salciei” (karyukai). Erau pur și simplu animatoare, angajate pentru a-i desfăta pe bărbați, dar cu
calificare multiplă, de dansatoare, cântărețe, povestitoare, pricepute în arta conversației.

surse: wikipedia