Universitatea ,,Transilvania” Braşov Masterand: Ionescu (Popescu) Roxana

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Master: RUEFM- an I

ANDRAGOGIE/ PEDAGOGIE

Încă din antichitate educaţia adulţilor a fost studiată de mari maeştri, ca Aristotel, Socrate, Cicero,
Confucius, care au învăţat cu toţii adulţi. Aceştia considerau învăţarea ca un proces de cercetare activă,
graţie experienţei maeştrilor lor. Deşi termenul ”andragogie” a început să fie folosit prin 1833, Malcolm
Knowles este cel care l-a utilizat încă din 1970, în Statele Unite. Acesta definea andragogia ca “arta şi
ştiinţa de a-i ajuta pe adulţi să înveţe”, ceea ce contrasta cu „pedagogia”. Peste timp, cei doi termeni au
devenit sinonimi, ajungându-se ca astăzi, majoritatea oamenilor să se refere la actul educativ folosind
termenul „pedagogie”.
Andragogia se bazează pe asumţiile umanistice despre adult ca „educabil”, caracterizat prin
autoconceptualizare independentă, motivaţie intrinsecă, o experienţă anterioară profundă şi vastă (adulţii
au o experienţă de viaţă deja acumulată), un puternic montaj psihologic pentru a învăţa şi orientarea spre
un scop bine definit care, de regulă, este determinat în funcţie de rolurile sale sociale şi responsabilităţi.
Teoria andragogică a lui Knowles încearcă să diferenţieze modalitatea prin care învaţă adulţii de cea a
preadulţilor.
Andragogia poate fi definită ca - ştiinţa care se ocupă cu metodele de educaţie a adulţilor;
- domeniu de cunoaştere şi practică socială al cărui obiect specific
este ajutorul educativ în folosul adulţilor;
- formă de învăţare facultativă pentru adulţi.
Andragogia este ştiinţa care îşi propune să identifice şi să dezvolte abilităţile şi atitudinile
acestora, având un rol major în ameliorarea activităţii educative şi implicit să determine creşterea
profitabilităţii activităţii adulţilor. Ea studiază factorii economici, socio-politici, dar şi culturali, psihici şi
psihologici care influenţează şi marchează educaţia adulţilor.
Principiile modelului andragogic de instruire vin să confirme faptul că instruirea adulţilor trebuie
să difere de cea a preadulţilor. Contrastând „metodele andragogice” (centrate pe educabil) cu cele „peda
gogice” (centrate pe profesor), Knowles susţine că adulţii diferă de preadulţi prin modalităţi diferite de
abordare a învăţării. Astfel, andragogia se bazează pe faptul că adultul, ca educabil, este caracterizat
prin: autoconceptualizare independentă, motivaţie intrinsecă, experienţă anterioară profundă şi
vastă, montaj psihologic pentru a învăţa, orientarea spre un scop bine definit.

1
Universitatea ,,Transilvania” Braşov Masterand: Ionescu (Popescu) Roxana
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Master: RUEFM- an I

Pedagogia reprezintă arta şi ştiinţa de a educa copiii şi este fundamentată pe convingerea că

profesorul ar trebui să orienteze instruirea spre aşteptările societăţii, urmând un curriculum standardizat.
Un aspect important, atunci când comparăm andragogia cu pedagogia, este faptul că învăţarea adulţilor
diferă de cea a preadulţilor. Modelul pedagogic tradiţional nu este potrivit învăţării la adulţi deoarece:
adulţii au un grad înalt de curiozitate epistemologică; sunt mai motivaţi să înveţe, mai perseverenţi; ştiu
exact ce doresc să înveţe; sunt mai receptivi la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor teoretice.
Deasemenea, diferenţe semnificative apar şi în stilurile de predare, cum ar fi: stabilirea disciplinei, a
atmosferei propice învăţării; structura activităţii de instruire; suportul emoţional.
Studiile de specialitate ne propun o analiză comparativă a celor două concepte, model pe care îl
prezentăm în continuare:

Contrastele dintre cele două categorii nu pot fi neglijate, deoarece sunt prea evidente. În baza
numeroaselor cercetări, au fost enumerate şi anumite specificităţi ale adulţilor implicaţi în procesul de
instruire: - Adulţii sînt autonomi şi autodirectivi; ei trebuie să fie liberi să se direcţioneze în mod
independent, iar profesorul – doar să faciliteze instruirea;
- Adulţii au o vastă experienţă de viaţă acumulată de-a lungul anilor care trebuie „exploatată”.
Referinţele de rigoare, conexiunile cu experienţa de viaţă La eficientizarea procesului de
2
Universitatea ,,Transilvania” Braşov Masterand: Ionescu (Popescu) Roxana
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Master: RUEFM- an I
instruire vor contribui referinţele de rigoare precum şi conexiunile cu experienţa de viaţă;
– Adulţii, implicîndu-se în procesul de instruire, au o motivaţie intrinsecă şi sînt orientaţi spre un
scop bine definit;
– Adulţii sînt selectivi şi atenţi la relevanţa cunoştinţelor;
– Adulţii sînt foarte responsabili, au un grad mai înalt de conştiinciozitate;
- Adulţii au un respect profund pentru profesori, dar, la rîndul lor, simt necesitatea de a fi
respectaţi de aceştia;
– Adulţii tind spre o orientare educaţională centrată pe viaţă, sarcini sau probleme dat fiind faptul
că montajul pentru instruire al acestora este condiţionat de necesitatea de a şti sau de a face
ceva.
Din cauza diferenţelor semnificative dintre învăţarea adulţilor şi cea a copiilor, nici practicile de
predare nu pot fi asemănătoare, instruirea adulţilor necesitînd alte tipuri de tehnologii educaţionale.
Problema reală nu rezidă în universalitatea metodelor centrate pe educabil, aplicate de profesorii care
instruiesc adulţii, ci, mai curînd, în a şti care sînt scopurile şi în ce condiţii acestea sînt mai pertinente,
mai eficiente şi utilizate de către profesor. Din perspectiva viitoarei formări, aceea de formator de
adulţi, mi s-a părut oportună punctarea unor sugestii de care ar trebui să ţinem cont în activităţile de
instruire a adulţilor:

Adulţii au nevoie să ştie de ce trebuie să

înveţe un anumit lucru
Adulţii învaţă mai bine
experimentând

Adulţii abordează învăţarea ca un proces de

rezolvare a problemelor
Adulţii învaţă cel mai productiv
atunci cînd subiectul constituie
pentru ei o valoare cu
aplicabilitate imediată

Instrucţiunile pentru adulţi trebuie să se focuseze

mai mult pe proces şi mai puţin pe conţinutul ce
urmează să fie însuşit de ei

3
Universitatea ,,Transilvania” Braşov Masterand: Ionescu (Popescu) Roxana
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
Master: RUEFM- an I

Adulţii trebuie implicaţi în

planificarea şi evaluarea
activităţilor lor

Adulţii sînt mai interesaţi de subiectele

care se referă la profesia sau la viaţa lor
personală.

Cuvintele –cheie ale acestei teme am încercat a le sintetiza în cele ce urmează:

A - ADULT
N - NEVOIE
D – DE CE
R - REZOLVARE
A - ABORDARE
G – GOAL (SCOP)
O - OPORTUNITATE
G - GÂNDIRE
I - INVĂŢARE
E - EXPERIMENT

Învăţarea permanentă este caracteristică adulţilor deoarece aceasta atenuează inegalităţile

existente în pregătire, prelungeşte durata participării la viaţa socio-profesională prin îmbogăţirea de
cunoştinţe şi adaptarea la schimbări, optimizează condiţiile de participare la progresul ştiinţei, tehnicii şi
culturii. Personalitatea adultului evoluează sub influenţa preocupărilor sociale, culturale,
extraprofesionale şi extrafamiliale.
Cert este faptul că fiece situaţie educaţională constituie un univers aparte, iar andragogia nu este o
teorie exclusivistă. Principiile modelului andragogic de instruire a adulţilor trebuie aplicate situaţional,
contextual şi cu maximă pertinenţă.

Bibliografie
♦Knowles, M.S., The Art and Science of Helping Adults Learning, San Francisco,Jossey Bass,
1984
♦Knowles,M.S., Quando l adulto impara, Tr.H.Franco Angeli, Milano,1997
♦Verza, E., Psihologia vârstelor, Ed.Pro Humanitate, Bucureşti, 1993