Sunteți pe pagina 1din 5

Arcul facial

Se compune din :

 Arcul extern cu dimatrul 18/10 mm, cu sau fara bucle orizontale de lungime variabila, simetrice sau
asimetrice;

Are 3 dimensiuni:

 Bratele scurte a caror extremitate este anterioara dintelui de ancoraj;


 Bratele medii a caror extremitate se gaseste la nivelul dintelui de ancoraj;
 Bratele lungi, a caror extremitate este posterioara dintelui de ancoraj;

 Arcul intern cu diametrul de 15/10 mm sudat la partea sa anterioara cu arcul extern, care prezinta o
bucla de compensatie ce-I permite activarea si poate sa faca un unghi, mai mult sau mai putin
deschis spre in sus sau spre in jos, cu bratul extern.

Poseda un opritor in baioneta usor de realizat cu ajutorul unui cleste cu trei falci si poate prezenta si alte
elemente:

 Crosete pentru tractiunile elastic intraorale;


 Un pinten median pentru controlul planului de ocluzie;

Arcul este la o distanta de 5-8 mm de marginea incisivilor si nu inalta sau coboara buzele atunci cand este
sub tensiune elastica.

Dintii care suporta foretele extra-orale sunt:

 Molarii superior permanenti: M1, M2;


 Premolarii superiori: PM1, PM2;
 Incisivii superiori, in cadrul tractiunilor inalte;
 Caninii in miscarile de distalizare;
 Molarii inferiori: M1;

Tractiunile extra-orale simetrice

Actiunea fortelor extra-orale este conditionata de 3 factori: intensitatea, punctul de aplicare si directia fortei
exercitate.

Intensitatea fortei

Forta optima se situeaza intre 500-1400 g (Ackerman), fortele de 1500 g exercitate pe fiecare parte,
intermitent, produc o intruzie a dintilor si chiar un recul al maxilarului superior (Damon).

Fortele de 1500-2500 g sunt necesare pentru obtinerea deplasarilor ortopedice distale ale dintilor si ale
maxilarelor (Hass).

Unii autori recomanda ca tratamentul sa inceapa cu forte usoare, bine tolerate si ulterior sa fie crescuta
treptat intensitatea acestora. Prin aplicarea fortei occipital exista posibilitatea miscarilor distale de
translatie a dintilor superiori.
In legatura cu durata de actiune a fortelor, se recomanda o perioada minima de 12-24 ore, obligatoriu in
timpul noptii.

Ricketts recomanda folosirea fortelor extra-orale in dentitia mixta pentru a putea beneficia de avntajele
cresterii sau pentru modificarea tulburarilor aparute inainte de stabilizarea anomaliei.

Aplicarea tractiunilor in perioada dentitiei mixte ar produce o reducere a unghiului ANB si o versie a planului
palatin, o deplasare posterioara a planului sfenoidal in sensul acelor de ceasornic. La nivelul mandibulei,
molarii sunt inclinati si egresati distal, lungimea arcadei mandibulare creste si se amelioreaza forma arcadei.

Punctul de aplicare a fortei

Posibilitatile de localizare sunt:

 Fie pe un arc in sectorul incisive-canin;


 Fie pe un tubusor sudat pe inelul molarului de ancoraj.

Actiunea se exercita numai pe dintele de ancoraj sau pe ansamblul arcadei, daca au fost inelati mai multi
dinti si daca arcul a fost fixat la acestia.

Directia fortei

Directia fortei aplicate pe bratele extra-orale poate sa fie:

 Tractiune joasa sau cervicala, directia fortei extra-orale este dirijata inapoi, de sus in jos, sub planul
de ocluzie. Se foloseste o banda in regiunea cervicala. Efectele tractiunii sunt:
 Extruzia molarilor concomitant cu scurtarea bratelor externe ale arcului si orientarea lui in sus;
 Deplasarea distala a molarilor;
 Redresarea in sus a planului palatin;
 Rotatia posterioara a mandibulei, in timp ce mandibula se dezvolta normal;
 Franarea cresterii maxilarului superior in timp ce mandibular se dezvolta normal.

Sunt utilizate in anomaliile de clasa II/1, II/2 sau cand dorim sa obtinem o rotatie mandibulara.

 Tractiunea orizontala are ca efect principal o actiune de distalizare, ce creste odata cu scurtarea
bratelor externe si-o componenta de rotatie ce se modifica in functie de angulatia bratelor externe.
Indicatia majora este distalizarea molarilor, fara modificarea dimensiunilor verticale faciale.
 Tractiunea vertical sau inalta are ca effect intruzia molarilor ce se accentueaza simultan cu
reducerea bratelor externe si orientarea lor in jos, actiunea de distalizare fiind nula. Produce o
modificare de orientare a cresterii maxilarului superior si o rotatie anterioara a mandibulei. Aceste
tractiuni sunt indicate in anomaliile clasa a II-a cu exces vertical anterior, cu sau fara beanta incisive,
pentru combatarea efectelor arcurilor mecanince de ingresiune a incisivilor.

Tractiunile extra-orale asimetrice

Tractiunile extra-orale asimetrice sunt folosite pentru deplasarile dentare unilaterale. Acestea se obtin prin
folosirea arcului facial cu bratele externe inegale, bratul mai mare fiind de partea unde se doreste cresterea
intensitatii fortei pentru realizarea deplasarilor dentare.

Drenker recomanda o alungire a bratului extern cu 5 cmm in raport cu planul molar si o departare externa
mai mare cu 2 cm de partea unde se doreste o deplasare mai mare a molarului.
Fortele extra-orale combinate

Efectele produse de folosirea simultana la acelasi pacient a fortelor de orientare diferita si de intensitate
identica sau variabila sunt:

 Distalizarea molarilor superiori, prin translatie, daca intensitatea fortei verticale este mai
importanta decat forta cervicala. Pozitia si lungimea arcului extern raman factorii determinant in
deplasarea dintilor;
 O usoara miscare de intruzie a molarilor superiori determinate de raportul fortelor verticale si
cervicale;
 Rotatia maxilarului superior in sensul acelor de ceas;
 Diminuarea convexitatii faciale prin modificarea favorabila a rapoartelor bazelor maxilo-
mandibulare;

Ricketts propune un arc extra-oral cu bucle verticale pentru utilizarea fortelor combinate. Acest arc permite
folosirea simultana a fortelor aplicate pe buclele verticale si extremitatile arcului.

Directia tractiunilor extra-orale este conditionata de tipologia faciala:

 Pentru tipul mezio-facial se recomanda utilizarea unei tractiuni orizontale;


 Pentru tipul brachy-facial, o tractiune bazala;
 Pentru tipul dolio-facial, o tractiune inalta;

Posibilitatile ortodontice ale actiunii fortelor extra-orale

Ele sunt conditionate de mai multi factori:

 Variatia directiei de tractiune care depinde de :


 Directia tractiunii, lungimea arcului extern;
 Unghiul dintre cele doua arcuri;
 Raportul intre centrele de rezistenta si punctul de aplicare al fortei;
 Variatia de intensitate; Este dificil sa se stabileasca un raport direct intre intensitatea fortei aplicate
si raspunsul tesuturilor. Totul depinde de caracteristicile individuale de reactive a tesuturilor,
specifice pentru fiecare subiect;
 Variata duratei, actiunea continua, intrerupta sau graduate a fortelor extra-orale influenteaza in
mod direct efectele produse;
 Variata biologica, factorii care intervin fiind:
 Musculature masticatorie si periorala;
 Tiparul facial scheletal;
 Anatomia radiculara a dintilor (lungime, suprafata, directia, relatia cu sinusul maxilar);
 Anatomia coronara (inaltimea cuspizilor, curba lui Spee);
 Ocluzia dinamica (functionala (contactele premature in miscarile de lateralitate si de propulsie);
 Tipul histologic osos cu factorii de calcificare;
 Tipul metabolic de care depend caracteristicile resorbtiei;
 Variatia raspunsului individual al subiectului este in functie de varsta, sex, cooperare.
Actiunea fortelor extra-orale

Actiunea fortelor extra-orale se exercita la nivelul:

 Maxilarului superior;
 Mandibulei;
 Dintilor;

Avantajul aplicarii acestor forte extra-orale in perioada dentitiei mixte consta in puterea de adaptareal
tesuturilor complexului cranio-facial, de a permite un raspuns optimal la fortele de distalizare intro perioada
cand potentialul de crestere disponibil este aproximativ 50% din cel care se observa la pubertate.

La nivelul maxilarului superior

Se pot produce:

 Un recul al punctului A, care influenteaza favorabil unghiul ANB si diminua convexitatea. Nu putem
sa speram la un recul al maxilarului mai mare de 1 mm;
 Franarea temporara a cresterii. Ulterior, procesul se reia prin recastigarea potentialului de crestere;
 Modificarea pozitiei planului palatin in functie de directia fortei exercitate;
 Cresterea spre anterior a maxilarului, cu posibilitatea stimularii si modificarii directiei de crestere.

La nivelul mandibulei, in functie de ortientarea fortelor extra-orale, se obtine:

 Rotatia mandibulara in sensul deschiderii sau inchiderii ocluziei;


 Schimbarea orientarii de crestere condiliana, fara ca aceasta sa fie oprita in ansamblu;

La nivelul dintilor

Modificarile aparute in ansamblul apparat ortodontic-dinti sunt:

 Dintele de ancoraj isi schimba orientarea in sens antero-posterior sub efectul tractiunii. Tubusorul
fiind fixat (sudat) la acest dinte, determina o modificare a directiei bratului arcului intra-oral;
 Diferitele parti componente ale aparatului se deformeaza in sens vertical si transversal.

Acesti doi factori intefera si vor antrena modificari dentare slab controlate din cauza complexitatii factorilor
care actioneaza. Deplasarile dentare obtinute sunt:

 Miscarea de translatie pura, daca forta aplicata trece prin centrul de rezistenta al dintelui.
Masca Delaire este un dispozitiv ortopedic cu puncte de sprijin la nivel frontal si mentonier. Prezinta un arc
dublu (gutiera) la nivel maxilar, legat de masca prin intermediul tractiunilor elastic, intre crosetele arcului
vestibular si bara orizontala a mastii, care actioneaza cu o intensitate de 1-2 kg.

Prin intermediul aparatului se exercita o forta puternica asupra maxilarului superior in directia inainte si in
jos. Masca se poarta noaptea aproximativ 3 luni-1 an. Se indica in dentitia temporara, in dentitia mixta
stabile (cea mai favorabila) si dentatia permanenta tanara, pentru corectarea retrognatiei maxilare, fara
anomalie majora la nivelul mandibulei si in tratamentul despicaturilor labio-maxilo-palatine.

Efectele mastii faciale:

 Vestibule-versia incisivilor superiori;


 Deplasarea inainte a ansamblului arcadei dentare, cu glisarea bazei alveolare pe baza osoasa;
 Disjunctia suturii maxilo-palatine transversale.