Microsoft Excel 2016

C UPR I NS
CAPITOLUL 2. Procesorul tabelar Microsoft Excel 2016 .......................................... 3

2.1. Noțiuni generale........................................................................................... 3
2.1.1. Lansarea aplicației Microsoft Excel 2016 ...............................................3
2.1.2. Structura ferestrei Excel .........................................................................3
2.1.3. Încheierea sesiunii de lucru ....................................................................6
2.1.4. Tipuri de indicatoare ..............................................................................6
2.1.5. Deplasări în cadrul foii de caicul .............................................................6
2.1.6. Blocuri de celule. Selectarea blocurilor ..................................................8
2.1.7. Obținerea informațiilor ajutătoare ........................................................9
2.2. Introducerea și editarea datelor .................................................... 9
2.2.1. Introducerea datelor de la tastatură ......................................................9
2.2.2. Ștergerea datelor ................................................................................ 11
2.2.3. Introducerea seriilor............................................................................ 12
2.2.4. Completarea automată a valorilor textuale ........................................ 14
2.2.5. Validarea datelor ................................................................................. 15
2.2.6. Modificarea conținutului celulelor ...................................................... 17
2.2.7. Regăsirea și înlocuirea datelor ............................................................ 17
2.2.8. Adăugarea comentariilor la celule ...................................................... 19
2.2.9. Verificarea ortografiei ......................................................................... 19
2.2.10. Corectarea automată .......................................................................... 19
2.2.11. Anularea unor acțiuni .......................................................................... 20
2.2.12. Modificarea lățimii coloanelor ............................................................ 20
2.2.13. Modificarea înălțimii liniilor ................................................................ 21
2.2.14. Copierea datelor.................................................................................. 21
2.2.15. Deplasarea datelor .............................................................................. 22
2.2.16. Utilizarea memoriei Clipboard ............................................................ 23
2.2.17. Metode de deplasare și copiere rapidă ............................................... 24
2.2.18. Modalități de inserare a blocurilor ...................................................... 25
2.2.19. Includerea elementelor în foaia de calcul ........................................... 27
2.2.20. Excluderea elementelor din foaia de calcul ........................................ 29
2.3. Moduri de afișare a foilor de calcul ............................................................ 30
2.3.1. Modul de afișare pe tot ecranul .......................................................... 30
2.3.2. Schimbarea scării de afișare ................................................................ 30
2.3.3. Imobilizarea unor zone de afișare ....................................................... 30
2.4. Operații cu registre ..................................................................................... 31
2.4.1. Salvarea registrelor pe un suport de date ........................................... 31
2.4.2. Deschiderea unui registru existent ..................................................... 31
2.4.3. Închiderea registrului curent ............................................................... 31
1
2.4.4. Crearea unui registru nou ................................................................... 32
2.4.5. Proprietățile registrului ....................................................................... 32
2.5. Gestiunea foilor de calcul în registru ............................................ 32
2.5.1. Selectarea foilor de calcul ................................................................... 32
2.5.2. Includerea foilor de calcul în registru .................................................. 33
2.5.3. Eliminarea foilor de calcul din registru ................................................ 33
2.5.4. Schimbarea numelui etichetei unei foi de calcul................................. 34
2.5.5. Copierea/deplasarea foilor de calcul................................................... 34
2.6. Formatarea datelor ..................................................................... 35
2.6.1. Autoformatarea .................................................................................. 35
2.6.2. Formatarea valorilor numerice ........................................................... 36
2.6.3. Alinierea datelor .................................................................................. 37
2.6.4. Modificarea fonturilor ......................................................................... 39
2.6.5. Adăugarea chenarelor ......................................................................... 40
2.6.6. Adăugarea texturilor ........................................................................... 41
2.6.7. Folosirea stilurilor de formatare ......................................................... 42
2.7. Efectuarea calculelor ................................................................... 44
2.7.1. Introducerea formulelor...................................................................... 44
2.7.2. Calcularea automată a unor indicatori ................................................ 46
2.7.3. Modificarea adreselor celulelor la copiere.......................................... 47
2.7.4. Utilizarea adreselor relative și absolute ale celulelor ......................... 47
2.8. Utilizarea funcțiilor standard ....................................................... 48
2.8.1. Exemple de utilizare a funcțiilor .......................................................... 50
2.8.2. Operații cu date calendaristice ........................................................... 56
2.8.3. Utilizarea numelor atribuite blocurilor................................................ 57
2.8.4. Recalcularea formulelor ...................................................................... 59
2.9. Gestiunea datelor ........................................................................ 59
2.9.1. Sortarea datelor .................................................................................. 59
2.9.2. Filtrarea datelor .................................................................................. 61
2.9.3. Utilizarea formularelor ........................................................................ 65
2.9.4. Crearea subtotalurilor ......................................................................... 66
2.9.5. Utilizarea facilității PivotTable Wizard ................................................ 67
2.10. Construirea diagramelor .............................................................. 69
2.10.1. Tipuri de diagrame .............................................................................. 69
2.10.2. Crearea unei diagrame ........................................................................ 69
2.10.3. Modificarea caracteristicilor diagramei .............................................. 71
2
CAPITOLUL 2. Procesorul tabelar
Microsoft Excel 2016
2.1. Noțiuni generale

Procesorul tabelar MS Excel 2016 este destinat prelucrării informației,
organizate în formă de tabele, în scopul introducerii și modificării datelor,
efectuării diferitor calcule, obținerii unor reprezentări grafice a datelor etc.
2.1.1. Lansarea aplicației Microsoft Excel 2016

Lansarea procesorului tabelar MS Excel este similară cu lansarea
procesorului de texte MS Word și poate fi făcută, la modul general,
parcurgând calea: meniul Windows 10 Start/Excel.
Lansarea procesorului tabelar are loc și atunci când deschidem un
registru Excel existent.
Figura 1. Lansarea aplicației Microsoft Excel 2016.
2.1.2. Structura ferestrei Excel

După lansarea programului Excel, pe ecran apare o fereastră, structura
căreia este reprezentată în figura 2.1.
Fereastra Excel conține multe elemente comune aplicațiilor MS Office,
dar și elemente specifice numai aplicației MS Excel.
3
Panglica (engl. Ribbon) conține mai multe file (engl. tabs) care, la
rândul lor, conțin grupuri de comenzi destinate gestionării informaților din
tabelele aplicației Excel. Punerea în relief a unei file se face prin executarea
unui clic pe denumirea acesteia.
Bara de acces Meniul-panglică
Bara de titlu
rapid (Panglica)
Adresa celulei Bara formulelor Etichetele

active coloanelor
Indicatorul
celulei active
Etichetele Spațiu de lucru

liniilor
Regimuri de vizualizare a documentului
Bara de stare Zoom
Figura 2.1. Fereastra procesorului tabelar MS Excel 2016

Putem modifica amplasarea filelor, a grupurilor de comenzi și/sau a
comenzilor în cadrul grupurilor.
Denumirile și funcțiile comenzilor pot fi obținute prin poziționarea in-
dicatorului mouse-ului pe butonul respectiv; în scurt timp, apare o notiță
explicativă în care este indicată denumirea și, în cele mai multe cazuri,
destinația (funcția) comenzii.
4
Bara formulelor (Formula bar) conține două câmpuri:
1. Câmpul pentru afișarea adresei celulei active (în partea stângă).
2. Câmpul pentru afișarea/editarea conținutului celulei active a tabelu-
lui (în partea dreaptă).
În fața câmpului al doilea este amplasat butonul (Insert Function),
acționarea căruia lansează un asistent de introducere/editare a formulelor.
În afară de aceasta, în procesul introducerii/editării datelor în bara for-
mulelor apar încă două butoane: (Cancel) și (Enter).
Bara de stare (Status bar) afișează informații despre starea curentă a
ferestrei aplicației (modurile de afișare, scara de afișare etc.).
Spațiul de lucru reprezintă un tabel electronic compus din 16384 de
coloane (notate cu literele alfabetului englez A,B...,Z, AA,AB...,AZ,
BA,BB,...BZ, ZA,ZB...ZZ, AAA,AAB,...AAZ, XFA, XFB, XFC, XFD) și
1048576 de linii (notate cu numerele 1,2,3,....1048576).
Literele care marchează denumirile coloanelor se numesc etichete ale
coloanelor, iar numerele liniilor – etichete ale liniilor.
La intersecția coloanelor și liniilor se formează celule (engl. - cells) în
care pot fi introduse date.
Fiecare celulă are o adresă unică, formată din eticheta coloanei și eti-
cheta liniei (ex.: B34, FL21, S572 etc.).
Tabelul care formează câmpul de lucru se mai numește foaie de calcul
(engl. - worksheet) sau tabel electronic. De regulă, un document Excel
conține câteva foi de calcul, acestea formând un registru electronic (engl. -
workbook).
Implicit, registrul conține o foaie de calcul, însă numărul lor poate fi
mărit/micșorat, în funcție de necesități. Atunci când deschidem un registru
nou, sistemul îi atribuie denumirea Book1, denumirea fiind afișată în linia
de titlu a ferestrei de document.
Foile de calcul au, inițial, denumirile Sheet1, Sheet2, Sheet3; denumirile
sunt afișate în partea din stânga-jos a ferestrei. Ulterior, aceste denumiri pot
fi înlocuite cu altele sugestive. De exemplu, denumirea registrului poate fi
„Dare de seamă”, iar denumirile foilor de calcul – „Ianuarie”, „Februarie”,
„Martie”.
Afișarea/ascunderea elementelor ferestrei procesorului tabelar Excel
poate fi făcută prin stabilirea opțiunilor respective în caseta de dialog care
apare în urma selectării opțiunii Options din fila File.
Utilizatorul poate schimba, de asemenea, amplasarea unor elemente în
fereastra de lucru.
O examinare mai detaliată a acestor modalități va fi dată pe parcurs.
5
2.1.3. Încheierea sesiunii de lucru
Încheierea sesiunii de lucru poate fi făcută într-unul din modurile de
mai jos:
1. Selectând comanda Close din fila File.
2. Acționând butonul (Close) din colțul din dreapta-sus al ferestrei.
3. Apăsând combinația de taste Alt+F4.
2.1.4. Tipuri de indicatoare
Alături de indicatoarele comune pentru diferite aplicații MS Office, în
Excel se utilizează și indicatoare specifice doar acestei aplicații. În cele ce
urmează, sunt descrise câteva dintre ele:
1. - Indicatorul celulei active (indicatorul tabelar); inițial,
este plasat în celula A1.
2. | – Indicatorul punctului de inserție (cursorul de text) de forma unei
bare verticale clipitoare; indică poziția din care urmează a fi introduse
datele.
3. Indicatorul mouse-ului; poate lua mai multe forme:
– forma obișnuită;
– apare când poziționăm mouse-ul pe chenarul celulei active sau al
unui bloc selectat;
– apare când poziționăm mouse-ul în punctul din colțul din dreapta-
jos al unei celule active sau al unui bloc selectat;
– apare când poziționăm mouse-ul pe frontiera dintre etichetele a
două coloane;
– apare când poziționăm mouse-ul pe frontiera dintre etichetele a
două linii.
2.1.5. Deplasări în cadrul foii de caicul
Trecerea în diferite celule ale foii de calcul poate fi făcută utilizând
mouse-ul sau tastatura.
Pentru a ne deplasa în cadrul foii de calcul cu ajutorul barelor de defilare
(utilizând mouse-ul), procedăm în felul următor:
• acționăm (prin clic) săgețile de la capetele barelor de defilare pe
verticală/orizontală pentru a ne deplasa cu un rând/o coloană în
direcția săgeții; ținem apăsat butonul stâng al mouse-ului pe una din
săgețile menționate, pentru a ne deplasa continuu în direcția
respectivă;
6
• deplasăm (prin tragere) ascensorul vertical/orizontal pentru a afișa
secțiunea dorită a foii de calcul;
• facem clic pe bara de defilare pe verticală, mai sus/mai jos de ascen-
sor, pentru a ne deplasa cu un ecran în sus/în jos, respectiv.
• facem clic pe bara de defilare pe orizontală, în stânga/în dreapta
ascensorului, pentru a ne deplasa cu un ecran în stânga/în dreapta,
respectiv.
Pentru deplasări rapide în foile de calcul ale registrului, apăsăm
combinația de taste Ctrl+g sau tasta F5; în caseta de dialog Go To, care
apare (ea nu este prezentată aici), indicăm adresa celulei la care dorim să ne
deplasăm (de ex.: M25). Ca rezultat, cursorul tabelar se poziționează în
celula cu adresa indicată.
Pentru a ne deplasa la o celulă din altă foaie de calcul, indicăm numele
foii respective și adresa celulei, separându-le prin semnul «!» (de ex.:
sheet3!M25).
În tabelul 4.1, sunt prezentate câteva dintre tastele și combinațiile de
taste utilizate pentru deplasarea în cadrul foii de calcul.
Tabelul 4.1. Taste și combinații de taste
Tastele Deplasarea indicatorului tabelar
←, ↑, →, ↓ Cu o celulă în direcția săgeții
Enter Cu o celulă în jos
Shift+Enter Cu o celulă în sus
Tab Cu o celulă la dreapta
Shift+Tab Cu o celulă la stânga
Ctrl +↑ În sus, în prima celulă cu date sau în rândul 1
Ctrl +↓ În jos, în prima celulă cu date sau în rândul 1048576
Ctrl + ← La stânga, în prima celulă cu date sau în coloana A
Ctrl + → La dreapta, în prima celulă cu date sau în coloana XFD
PgUp Cu un ecran în sus
PgDn Cu un ecran în jos
Alt+PgUp Cu un ecran la stânga
Alt+PgDn Cu un ecran la dreapta
Home În celula din coloana A a liniei curente
Ctrl + Home În celula A1
7
2.1.6. Blocuri de celule. Selectarea blocurilor
Pentru a efectua diferite operații asupra mai multor celule concomitent,
aceste celule trebuie selectate (marcate); grupul celulelor selectate se
numește bloc de celule sau bloc. Prin noțiunea de bloc vom înțelege una sau
mai multe coloane, una sau mai multe linii, una sau mai multe celule interne
care formează un dreptunghi. în literatura de specialitate, pentru noțiunea de
bloc, se folosește și termenul domeniu.
Pentru a selecta o coloană întreagă, facem clic pe eticheta ei. Pentru a
selecta câteva coloane consecutive, deplasăm indicatorul mouse-ului pe
etichetele coloanelor respective, ținând apăsat butonul stâng. Pentru a
selecta câteva coloane separate, selectăm una sau mai multe coloane conse-
cutive, apoi, ținând apăsată tasta Ctrl, le selectăm și pe celelalte. Pentru a
selecta o secvență a unei coloane, poziționăm indicatorul mouse-ului (în
formă de cruce albă) în prima dintre celulele secvenței, apăsăm butonul
stâng al mouse-ului și, ținându-l apăsat, deplasăm indicatorul în ultima
celulă a secvenței, apoi eliberăm butonul.
În mod similar, se selectează o linie, câteva linii consecutive, câteva
linii separate sau o secvență a unei linii.
Pentru a selecta un bloc de formă dreptunghiulară, poziționăm indica-
torul mouse-ului (în formă de cruce albă) într-unul din vârfurile viitorului
bloc, apoi apăsăm butonul stâng și, ținându-l apăsat, deplasăm indicatorul
în celula din vârful opus al blocului, eliberând apoi butonul. Pentru a selecta
mai multe blocuri de celule, selectăm primul bloc, apoi, ținând apăsată tasta
Ctrl, le selectăm și pe celelalte.
Pentru a selecta întreaga foaie de calcul, facem clic pe triunghiul cenu-
șiu situat în colțul din stânga-sus al câmpului de lucru (deasupra etichetei
liniei 1 și la stânga etichetei coloanei A). Același lucru poate fi obținut și
prin apăsarea combinației de taste Ctrl+a.
Blocul selectat se evidențiază, de obicei, prin invertirea culorilor ce-
lulelor interioare, dar celula în care se află indicatorul tabelar păstrează o
culoare mai deschisă (făcând parte, totuși, din blocul selectat). Anularea
selecției se face prin executarea unui clic în orice celulă a tabelului.
În unele cazuri, este necesar de a defini blocuri de celule prin specifi-
carea adreselor celulelor din care sunt alcătuite (de regulă, în formule). În
acest scop, indicăm adresele a două celule situate în colțurile stânga-sus și,
respectiv, dreapta-jos ale dreptunghiului, separându-le prin semnul „:” (de
exemplu, A5:F8; B3:E9). Dacă celulele blocului sunt amplasate într-o
singură coloană, se indică prima și ultima celulă din consecutivitatea
respectivă (de exemplu, B4:B11; F2:F27). În mod similar, se specifică un
8
bloc alcătuit dintr-o consecutivitate a celulelor unei linii (de exemplu,
A3:G3; D9:L9). De altfel, putem indica adresele celulelor și în altă ordine
(B11:B4; G3:A3; F8:A5 etc.), dar Excel le va interpreta în ordinea obișnuită.
Specificarea celulelor unor coloane consecutive se face prin indicarea
etichetelor primei și ultimei coloane între care plasăm semnul „:” (de
exemplu, C:H, B:L, D:D - coloana D). Pentru a specifica câteva linii con-
secutive, indicăm etichetele primei și ultimei linii între care plasăm semnul
„:” (de exemplu, 2:9, 1:30, 7:7 - linia 7).
Remarcă: Etichetele celulelor pot fi introduse și cu litere mici (b11, f8).
2.1.7. Obținerea informațiilor ajutătoare
Putem obține informații ajutătoare, apăsând tasta F1 pentru a apela la
sistemul general de ajutor. Informațiile ajutătoare se afișează, de regulă, în
limba engleză, dar utilizatorul poate personaliza sistemul, în modul descris
în p. 4.13, pentru a obține asistență și în alte limbi (română, rusă). Vom
menționa faptul că schimbarea limbii de asistență într-una din aplicațiile
pachetului MS Office (în MS Excel, de exemplu) implică modificarea limbii
respective și în celelalte aplicații (MS Word, MS Access etc.).
2.2. Introducerea și editarea datelor

2.2.1. Introducerea datelor de la tastatură
În celulele câmpului de lucru, pot fi introduse date de mai multe tipuri:
1. Date numerice, inclusiv date calendaristice, formule și funcții nu-
merice.
2. Date textuale.
Datele, în celulele foii de calcul, se introduc de la tastatură sau se copie
prin intermediul memoriei Clipboard. În procesul introducerii datelor în
celulă, acestea apar și în câmpul respectiv din bara formulelor.
Finalizarea introducerii datelor într-o celulă se face într-unul din mo-
durile următoare:
a) apăsând tasta ENTER;
b) acționând butonul de confirmare (Enter) din bara formulelor;
c) plasând indicatorul celulei active în altă celulă.
Datele numerice și de tip text se introduc în mod obișnuit. Implicit,
datele numerice se aliniază automat la marginea dreaptă a celulei, iar datele
de tip text - la marginea stângă. Dacă dorim să introducem un număr care să
aibă atributele unui text (de exemplu, un cod poștal), plasăm semnul
apostrof în fața numărului (ex.: ‘2005). Acest semn este neprintabil (el nu
9
se afișează nici pe ecran, după finalizarea introducerii datelor, nici la tipar).
Asupra celulelor care conțin astfel de date nu pot fi efectuate operații
aritmetice.
Pentru a anula introducerea datelor în celulă, până la executarea uneia
din acțiunile descrise în punctele a)-c), apăsăm tasta Esc sau acționăm buto-
nul (Cancel), care apare în bara formulelor în timpul introducerii datelor.
Dacă numărul introdus nu se încadrează în celulă, el este transformat în
formă exponențială sau este înlocuit cu semnele ####. În asemenea situații,
pentru a vedea numărul în formă naturală, trebuie să mărim lățimea coloanei
respective (vezi p. 4.2.12).
Lungimea textului introdus în celulă nu trebuie să depășească 32767 de
caractere. Dacă lungimea textului depășește lățimea curentă a celulei, atunci
textul se prelungește (vizibil) în celula din dreapta. Dacă însă celula din
dreapta conține date, atunci textul se trunchiază (vizibil), dar rămâne intact
în memoria calculatorului.
Pentru a introduce un text în mai multe linii ale celulei, trebuie să apă-
săm combinația de taste Alt+Enter de fiecare dată când dorim să trecem la
o linie nouă. Drept urmare, înălțimea rândului, în care este situată celula
respectivă, se mărește corespunzător.
Introducerea formulelor. Orice formulă introdusă în celulă trebuie să
fie precedată de semnul „=” (egal).
Exemple: =SUM(b6:e6); =d14+a3-d5/4 etc.
Introducerea datelor calendaristice. În celulele foii de calcul pot fi
introduse date calendaristice din intervalul 1 ianuarie 1900-31 decembrie
9999.
Formatul general al datelor calendaristice se stabilește prin intermediul
aplicației Region and Language a grupului Control Panel (vezi p. 2.18.6),
dar utilizatorul își poate crea formate proprii (vezi p. 4.6.2). În calitate de
delimitatoare la introducerea datelor calendaristice, pot fi utilizate bara (/),
punctul (.) și semnul minus (-).
Ex.: 15.8.99, 15/08/1999, 15-8-99, 15.08.2014, Mar/99, Aug-2014.
Deși aspectul datelor calendaristice poate fi diferit, în memoria calcu-
latorului, orice dată calendaristică este reprezentată printr-un număr întreg,
având ca punct de referință data de 1 ianuarie 1900. Acestei date îi cores-
punde valoarea 1. Orice altă dată se exprimă printr-un număr ce corespunde
numărului de zile care au trecut de la data de referință. Astfel, datei de
1.09.1914 îi corespunde numărul 5358, datei de 15.10.2112 - numărul
41197, iar datei de 31.12.9999 – numărul 2958465. Din aceste considerente
datele calendaristice pot fi transformate în numere și viceversa. În acest
10
scop, se utilizează comanda Format, descrierea căreia este dată în p.2.6.2.
De asemenea, putem efectua anumite operații aritmetice cu datele calenda-
ristice, operații descrise în p.2.8.2.
Vom mai menționa că, în cazul când se omit primele 2 cifre din scrierea
anului, Excel 2000 interpretează anii în felul următor:
Pentru valorile cuprinse între 00 și 29 – anii 2000-2029;
Pentru valorile cuprinse între 30 și 99 – anii 1930-1999.
Remarcă: Aceste intervale pot fi modificate (a se vedea p.2.18.6).
Dacă datele numerice, datele calendaristice și formulele nu corespund
regulilor impuse, ele sunt interpretate ca text. Astfel, dacă, la scrierea unui
număr, în locul cifrei 0 (zero), a fost introdusă litera „o”, conținutul celulei
este interpretat ca text (se aliniază la stânga). Același lucru se întâmplă,
dacă, la introducerea unei date calendaristice, numărul care indică luna
depășește 12, numărul zilelor lunii depășește numărul de zile real etc. În
sfârșit, dacă, la scrierea unei formule, a fost omis semnul „=”, conținutul
formulei va fi interpretat ca un text obișnuit.
2.2.2. Ștergerea datelor
Pentru a șterge conținutul unei celule, o selectăm, apoi apăsăm tasta
Delete. Pentru a șterge conținutul mai multor celule, le selectăm, apoi
apăsăm aceeași tastă (Delete). De asemenea, putem lansa comanda Clear
Contents din meniul contextual care apare la executarea unui clic-dreapta pe
una din celulele selectate (fig. 2.15).
În cazul când conținutul celulelor a fost șters accidental, putem lansa
comanda Undo din bara de acces rapid pentru a restabili conținutul lor.
O altă metodă de ștergere a datelor constă în următoarele:
1. Selectăm blocul cu datele care urmează să fie șterse (dacă blocul nu
este selectat, se va șterge conținutul celulei din poziția indicatorului tabelar).
2. Lansăm comanda (Clear) din fila Home, apoi, din lista care apare,
selectăm una din opțiunile care urmează:
• All - pentru a șterge formatele, conținutul și comentariile;
• Formats - pentru a șterge formatele aplicate anterior și a readuce
aspectul și conținutul celulelor la formatul standard (general);
• Contents - pentru a șterge numai conținutul celulelor;
• Comments - pentru a șterge comentariile atașate la celulele selectate.
• Hyperlinks - pentru a șterge hiperlegăturile către fișiere, locații Web,
adrese de e-mail etc.
11
2.2.3. Introducerea seriilor
În Excel, există un mecanism foarte comod de introducere a seriilor de
date care au aceeași rație de modificare. Acest lucru poate fi făcut în mai
multe feluri.
Introducerea seriilor numerice. Pentru a introduce o serie numerică cu
orice rație (inclusiv negativă), introducem primele două valori ale seriei (în
linia a doua a tabelului reprezentat în figura 4.2, acestea sunt -7 și -4), apoi
selectăm cele două celule (A2 și B2) și tragem spre dreapta, cu ajutorul
mouse-ului, punctul negru din colțul din dreapta-jos al blocului (cursorul
mouse-ului trebuie să fie în formă de cruce neagră). Ca rezultat, obținem o
serie (progresie aritmetică) cu rația 3 (sistemul determină singur rația,
scăzând primul număr din cel de-al doilea).
Figura 2.2. Serii de date

Introducerea seriilor de date calendaristice. Seriile alcătuite din date
calendaristice se introduc la fel ca și seriile numerice examinate mai sus,
stabilind rația necesară: o zi, câteva zile, una sau mai multe săptămâni, una
sau mai multe luni etc. (fig. 2.2, liniile 4-5).
Introducerea seriilor de text. În mod similar, putem introduce și serii
de text. Excel sesizează prezența cifrelor la sfârșitul unui text; trăgând cu
ajutorul mouse-ului o astfel de celulă, vom obține în celulele următoare
valori, în care ultima cifră din text își schimbă valoarea cu o unitate (fig. 2.2,
liniile 6-7). Rația schimbării poate fi diferită de unu (inclusiv negativă), dar
în acest caz trebuie să introducem două valori, apoi să selectăm ambele
celule și să tragem punctul din colțul din dreapta-jos în direcția necesară.
Introducerea seriilor de date definite de utilizator. Utilizatorul are
posibilitatea să-și definească propriile serii de date (lista profesorilor,
semnele zodiacale, lista raioanelor etc.). În acest scop:
1. Selectăm comanda Options din fila File.
2. Selectăm opțiunea Advanced.
3. În categoria General selectăm opțiunea Edit Custom Lists.
12
4. În secțiunea List entries a casetei de dialog care apare (fig. 2.3),
introducem lista dorită, apăsând tasta Enter după fiecare element al listei.
Elementele listei (seriei) pot fi introduse, de asemenea, în rând, separând
elementele prin virgulă.
5. Acționăm butonul Add, apoi OK.
Figura 2.3. Introducerea seriilor definite de utilizator

Remarcă: Elementele listei sunt interpretate ca text, indiferent de
conținutul lor.
Pentru a introduce date din una din liste, scriem orice element al listei
respective într-o celulă a tabelului, apoi tragem, cu ajutorul mouse-ului,
punctul din colțul din dreapta-jos al celulei în direcția dorită. Drept urmare,
obținem o serie în care elementele se succed în ordinea stabilită în secțiunea
Custom lists. În cazul când lista se epuizează, elementele ei se repetă
începând cu primul. Pentru a include în celula următoare (pe verticală) un
element din seria dată, facem clic-dreapta în celula respectivă, apoi, din
meniul contextual, care apare, selectăm opțiunea Pick From List. În
consecință, apare o listă din care selectăm elementul dorit.
Putem modifica listele introduse anterior, selectând, în secțiunea
Custom lists, lista necesară (fig. 2.3). Ca rezultat, elementele listei apar în
secțiunea List entries, unde putem efectua diferite modificări (adăugiri,
excluderi, corectări). Pentru a finaliza, acționăm butonul OK. Pentru a
exclude o listă, acționăm butonul Delete, confirmând intenția prin
acționarea butonului OK în caseta de avertisment care apare. Seriile
prestabilite (lunile anului, zilele săptămânii) nu pot fi excluse.
Remarcă: Seriile pot fi introduse atât pe orizontală (în linii), cât și pe
verticală (în coloane).
13
2.2.4. Completarea automată a valorilor textuale
Când introducem date textuale într-o coloană a foii de calcul (nu și în
linie), Excel urmărește valorile precedente și, în cazul când unul sau mai
multe caractere ale textului introdus în celula curentă coincide cu primul/
primele caractere ale uneia din valorile introduse anterior, acea valoare este
introdusă automat în celula curentă. Să urmărim, pentru exemplificare,
procesul de introducere a listei studenților unei grupe (fig. 2.4).
Dacă, în celula următoare (B8), introducem litera „D”, obținem imediat
prenumele Daniela (care, deja, există). Pentru a accepta această sugestie,
apăsăm tasta Enter, iar pentru a renunța – continuăm să introducem textul
necesar (Doina, de exemplu). Dacă următorul prenume începe cu „V”, la
introducerea acestei litere într-o celulă nouă nu se va întâmpla nimic,
întrucât mai multe prenume încep cu această literă. Abia după ce introducem
și litera „a”, vom obține automat prenumele Vasile (fig. 4.5). Dacă, însă,
după „V” introducem „i”, la fel nu se va întâmpla nimic, deoarece există 3
prenume care încep cu „Vi”. Lăsăm pe seama cititorului examinarea
situațiilor când după „Vi” introducem una din literele „o” sau „c”.
Figura 2.4. Completarea automată Figura 2.5. Completarea automată

Procesele descrise mai sus poartă denumirea AutoComplete
(completare automată) și au loc doar pentru date de tip text. Pentru numere,
date calendaristice ș.a., completarea automată nu are loc. Dacă regimul
AutoComplete este obsedant, el poate fi anulat, executând următoarele
acțiuni:
• selectăm comanda Options din fila File;
• selectăm opțiunea Advanced (fig. 2.6);
• în categoria Editing options, anulăm opțiunea Enable AutoComplete
for cell values, excluzând bifa din pătrățelul respectiv;
• acționăm butonul OK.
14
Figura 2.6. Activarea/anularea regimului AutoComplete
Pentru a restabili regimul AutoComplete, repetăm acțiunile descrise
mai sus, făcând activă (bifând) opțiunea Enable AutoComplete for cell
values.
2.2.5. Validarea datelor
În multe cazuri, natura datelor care se introduc în foaia de calcul este
cunoscută a priori. Astfel, vârsta angajaților unei firme este cuprinsă, de
regulă, între 16 și 60 de ani. La fel, numărul de zile lucrate în decursul unei
luni nu poate depăși 31, iar nota la examen nu poate depăși 10. Exemplele
pot fi continuate. În procesul introducerii unor volume mari de informații
există probabilitatea comiterii unor erori mecanice, care pot avea consecințe
nedorite. O parte din eventualele greșeli pot fi evitate, stabilind criterii de
validare pentru celulele respective. în acest scop:
1. Selectăm blocul de celule pentru care urmează să fie stabilite criterii
de validare (de regulă, acest bloc reprezintă o coloană sau o parte a ei, de
exemplu, coloana care conține notele la un examen).
2. Selectăm opțiunea (Data Validation) din fila Data.
3. În caseta de dialog care apare (fig. 2.7.), deschidem lista Allow (a
permite), care, inițial, indică opțiunea Any value (orice valoare). Din această
listă, selectăm opțiunea care corespunde naturii datelor introduse (Whole
number pentru numere întregi, Decimal pentru numere fracționare, Date
pentru date calendaristice, Text length pentru lungimea textului etc.).
4. În câmpurile Minimum și Maximum (fig. 2.8), indicăm mărimile
minimă și, respectiv, maximă ale valorilor preconizate (1 și 10 pentru nota
la examen, de exemplu), apoi acționăm butonul OK.
15
Figura 2.7. Specificarea naturii datelor
Figura 2.8. Definirea unui Figura 2.9. Mesaj de

interval de valori necorespundere a valorilor
Deschizând lista Data, care, inițial, conține opțiunea between (engl.
situat între), putem stabili și alte criterii de validare (>, i, <, J, № etc.).
Din acest moment, orice încercare de introducere a unor valori care nu
corespund condițiilor stabilite pentru celulele respective va fi semnalizată
printr-un avertisment (fig. 2.9). Acest avertisment poate fi înlocuit cu unul
mai explicit, de exemplu „Nota trebuie să fie cuprinsă între 1 și 10” sau
oricare altul. În acest scop, punem în relief fila Error Alert (fig. 2.8);
obținem o casetă de dialog (ea nu este prezentată aici), în care introducem
textul de avertisment necesar. Textul de avertisment va fi afișat de fiecare
dată când valorile introduse nu se vor încadra în limitele impuse. Pentru a
reintroduce o altă valoare, acționăm butonul Retry, iar pentru a renunța –
butonul Cancel. Punând în relief fila Input Message, putem include (în
caseta de dialog care apare) un text informativ (de exemplu, „Fiți atent,
vârsta angajatului trebuie să fie cuprinsă între 16 și 60 de ani”), care va
16
apărea de fiecare dată când activăm una din celule pentru care au fost
stabilite restricții ale valorilor. Pentru a anula condițiile de validare,
selectăm datele respective, apoi, în caseta de dialog reprezentată în figura
2.7, acționăm butonul Clear All.
2.2.6. Modificarea conținutului celulelor
Pentru modificarea conținutului celulei curente (în care este poziționat
indicatorul tabelar), putem aplica una din următoarele metode:
• apăsăm tasta F2, apoi, utilizând mouse-ul și/sau tastele direcționale,
efectuăm modificările necesare;
• facem dublu clic în celula, al cărei conținut trebuie modificat, apoi
efectuăm modificările necesare;
• facem clic în bara formulelor (conținutul celulei este afișat și în
câmpul respectiv din această bară), apoi efectuăm modificările necesare.
Pentru validarea (confirmarea) schimbărilor efectuate, apăsăm tasta
Enter sau acționăm butonul (Enter) din bara formulelor. Pentru
renunțare, apăsăm tasta Esc sau acționăm butonul (Cancel) din bara
formulelor.
Notă: în cazul când conținutul celulei este scurt, el poate fi reintrodus.
2.2.7. Regăsirea și înlocuirea datelor
Modalitățile de regăsire și înlocuire a datelor sunt asemănătoare cu cele
descrise în capitolul 3 pentru procesorul de texte Word.
Figura 2.10. Regăsirea datelor

Pentru a găsi anumite date în celulele foii de calcul, procedăm în felul
următor:
1. Apăsăm combinația de taste Ctrl+f sau acționăm butonul (Find
& Select) din fila Home și, din lista care apare, selectăm opțiunea Find.
2. În câmpul Find What al casetei care apare (fig. 2.10), indicăm datele
(text, număr) ce urmează a fi găsite.
17
3. Acționăm butonul Find Next pentru a iniția procedura de căutare.
Punctul 3 poate fi repetat. Pentru a încheia procedura de căutare,
acționăm Close.
Pentru a înlocui unele date cu altele, procedăm în felul următor:
1. Apăsăm combinația de taste Ctrl+h sau acționăm butonul (Find
& Select) din fila Home și din listă selectăm opțiunea Replace.
2. În câmpul Find what al casetei de dialog care apare (fig. 2.11),
introducem datele care urmează a fi înlocuite, iar în câmpul Replace with –
datele cu care vor fi înlocuite datele existente.
Figura 2.11. Înlocuirea unor date cu altele

3. Acționăm unul dintre butoanele: Find Next – pentru a găsi apariția
următoare, Replace – pentru a înlocui apariția următoare, Replace All –
pentru a înlocui toate aparițiile specificate în câmpul Find what.
Pentru a încheia procedura de înlocuire, acționăm butonul Close.
Atât în cazul regăsirii, cât și în cazul înlocuirii datelor, putem stabili
diferiți parametri de căutare/înlocuire, acționând butonul Options (fig. 2.10,
2.11).
Ca rezultat, apare o casetă (fig. 2.12) în care stabilim parametrii
necesari.
Figura 2.12. Stabilirea parametrilor de căutare/înlocuire
18
2.2.8. Adăugarea comentariilor la celule
Pentru a da explicații referitoare la conținutul unor celule, putem insera
diferite comentarii. În acest scop, facem clic-dreapta pe celula respectivă,
apoi, din meniul contextual, selectăm opțiunea Insert Comment.
Drept urmare, se deschide o casetă de text în care introducem
comentariul necesar. Celulele pentru care au fost definite comentarii sunt
marcate în colțul din dreapta-sus cu un semn de culoare roșie. Comentariul
introdus este afișat de fiecare dată când plasăm indicatorul mouse-ului pe
celula respectivă.
Pentru a anula un comentariu, facem clic-dreapta pe celulă, apoi
selectăm opțiunea Delete Comment din meniul contextual.
2.2.9. Verificarea ortografiei
Pentru a lansa programul de verificare a ortografiei, selectăm opțiunea
Spelling din fila Review. Modul de utilizare a programului de verificare a
ortografiei este similar cu cel descris pentru procesorul de texte MS Word.
2.2.10. Corectarea automată
La introducerea datelor în tabele, putem beneficia de funcția de
corectare automată a datelor (AutoCorect) pentru a evita comiterea unor
greșeli uzuale. Astfel, dacă adesea scriem „implimentare” în loc de
„implementare” sau „noembrie” în loc de „noiembrie”, aceste și alte perechi
de cuvinte pot fi introduse într-o listă specială și, din acel moment, scrierea
greșită a cuvintelor va fi înlocuită automat de scrierea corectă.
Modul de utilizare a acestei funcții este similar cu cel descris pentru
procesorul de texte MS Word.
Reamintim că, pentru a activa funcția AutoCorect, parcurgem calea:
File/Options/Proofing/AutoCorrect Options, apoi, în câmpurile Replace și
With ale casetei de dialog care apare, introducem perechile de cuvinte
respective (greșit-corect) acționând de fiecare dată butonul Add. Putem crea
zeci și sute de astfel de perechi de cuvinte pentru a diminua gradul de
comitere a greșelilor.
De asemenea, utilizând funcția AutoCorect, putem crea abrevieri pentru
diferite sintagme în scopul minimizării efortului de introducere a textului.
De exemplu, putem crea abrevierea „pib” pentru sintagma „Produsul intern
brut” sau „ecs” pentru „elevii claselor superioare”. În procesul introducerii
datelor, apariția unor astfel de abrevieri, urmate de un semn delimitator
(spațiu, virgulă, punct etc.), implică introducerea integrală a sintagmei
corespunzătoare.
19
Desigur, pentru a evita ambiguitățile, în calitate de abrevieri nu vom
folosi cuvinte reale ale limbilor utilizate. Astfel, dacă, pentru sintagma
„Oceanul Mondial”, utilizăm abrevierea „om”, sintagma respectivă va fi
introdusă automat în text de fiecare dată când vom scrie cuvântul „om”, cu
sensul de persoană. În acest caz, pentru sintagma „Oceanul Mondial”, vom
alege o altă abreviere („ocm”, de exemplu), care nu are echivalente în nicio
limbă.
2.2.11. Anularea unor acțiuni
În caz de necesitate, putem anula operațiile recente, efectuate asupra
datelor din foaia de calcul. În acest scop, efectuăm una din acțiunile care
urmează:
• apăsăm combinația de taste Ctrl+z;
• acționăm butonul (Undo) din bara de acces rapid.
Pentru a relua operațiile anulate, acționăm butonul (Redo).
2.2.12. Modificarea lățimii coloanelor
Lățimea celulelor în coloane poate fi modificată în mai multe feluri.
1. Cu ajutorul mouse-ului:
a) poziționăm indicatorul mouse-ului pe marginea din dreapta a
etichetei coloanei respective;
b) în momentul când indicatorul ia forma , apăsăm și menținem
bulonul stâng al mouse-ului, apoi glisăm mouse-ul în direcția respectivă
pentru a obține lățimea dorită.
Pentru a lărgi o coloană pe măsura textului de lungime maximă, facem
dublu-clic pe marginea din dreapta a etichetei coloanei.
În cazul când este necesară modificarea lățimii câtorva coloane, acestea
trebuie, în prealabil, selectate.
2. Utilizând facilitatea AutoFit: Pentru a lărgi coloanele selectate pe
măsura textului de lungime maximă, deschidem lista butonului (For-
mat), fila Home, și selectăm opțiunea AutoFit Column Width.
3. Cu ajutorul meniului contextual:
a) selectăm coloana/coloanele a căror lățimi dorim să le modificăm;
b) facem clic-dreapta în orice loc al zonei selectate;
c) din meniul contextual, selectăm opțiunea Column Width;
d) în caseta de dialog Column Width care apare (fig. 2.13), stabilim
lățimea dorită. Lățimea coloanei reprezintă numărul de caractere standard
care încap în fiecare celulă a coloanei. Implicit, lățimea coloanei este de 8,11
caractere standard;
20
e) acționăm butonul OK sau apăsăm tasta Enter.
Figura 2.13. Lățimea colanei Figura 2.14. Înălțimea liniei
2.2.13. Modificarea înălțimii liniilor

Implicit, înălțimea unei linii este puțin mai mare decât cea a textului de
înălțime maximă. înălțimea liniilor poate fi modificată în mai multe feluri.
1. Cu ajutorul mouse-ului:
a) poziționăm indicatorul mouse-ului în partea de jos a marginii
etichetei liniei, înălțimea căreia urmează a fi modificată;
b) în momentul când indicatorul ia forma , apăsăm și menținem
butonul stâng al mouse-ului, apoi mișcăm mouse-ul în direcția respectivă
pentru a obține înălțimea dorită.
2. Cu ajutorul meniului contextual:
a) selectăm linia/liniile a căror înălțime dorim să o modificăm;
b) facem clic-dreapta în orice loc al zonei selectate;
c) din meniul contextual, selectăm opțiunea Row Height;
d) în caseta de dialog care apare (fig. 2.14), indicăm înălțimea dorită
(înălțimea liniei se măsoară în pixeli);
e) acționăm butonul OK sau apăsăm tasta Enter.
Remarcă: Înălțimea liniei se modifică automat, în
funcție de mărimea maximă a fontului datelor introduse
în celulele liniei respective.
2.2.14. Copierea datelor
Pentru a copia conținutul unei celule sau al unui
bloc de celule în alte poziții ale foii de calcul, procedăm
în felul următor:
1. Selectăm blocul de celule cu datele, care
urmează a fi copiate (dacă blocul nu este selectat, se va
copia conținutul celulei din poziția indicatorului
tabelar).
2. Efectuăm una din următoarele acțiuni: Figura 2.15.
• acționăm butonul (Copy) din fila Home; Meniul contextual
21
• selectăm opțiunea Copy din meniul contextual (fig. 2.15) care apare
în urma executării unui clic-dreapta pe una din celulele selectate;
• apăsăm combinația de taste Ctrl+c.
3. Poziționăm indicatorul tabelar în colțul din stânga-sus al blocului-
destinație (în aceeași sau în altă foaie de calcul).
4. Efectuăm una din următoarele acțiuni:
• acționăm butonul (Paste) din fila Home;
• selectăm opțiunea Paste din meniul contextual (fig. 2.15) care apare
în urma executării unui clic-dreapta în colțul stânga-sus al blocului-
destinație;
• apăsăm combinația de taste Ctrl+v.
Dacă este necesară copierea acelorași date în mai multe locuri ale foii
de calcul, repetăm pașii 3 și 4.
2.2.15. Deplasarea datelor
Deplasarea datelor este asemănătoare cu operația de copiere, cu
deosebirea că datele din blocul inițial (blocul-sursă) dispar.
Deplasarea datelor se face în felul următor:
1. Selectăm blocul de celule cu datele, care urmează a fi deplasate
(dacă blocul nu este selectat, se va deplasa conținutul celulei din poziția
indicatorului tabelar).
• acționăm butonul (Cut) din fila Home;
• selectăm opțiunea Cut din meniul contextual (fig. 2.15) care apare
în urma executării unui clic-dreapta pe una din celulele selectate;
• apăsăm combinația de taste Ctrl+x.
3. Poziționăm indicatorul tabelar în colțul stânga-sus al blocului-
destinație (în aceeași sau în altă foaie de calcul).
• lansăm comanda Paste din fila Home;
• acționăm butonul (Paste) din fila Home;
• selectăm opțiunea Paste din meniul contextual (fig. 2.15) care apare
în urma executării unui clic-dreapta în colțul stânga-sus al blocului-
destinație;
• apăsăm combinația de taste Ctrl+v.
22
2.2.16. Utilizarea memoriei Clipboard
Atunci când lansăm una din comenzile Copy sau Cut, blocul de
informație selectat se plasează temporar în memoria-tampon Clipboard.
Excel 2016 permite plasarea consecutivă în memoria Clipboard a maxim 24
secvențe (blocuri), acestea putând fi ulterior copiate („lipite”) în alte celule.
Acest procedeu este destul de util în situațiile când trebuie să copiem sau să
deplasăm câteva blocuri neadiacente în diferite poziții ale foii de calcul.
Pentru a vizualiza conținutul memoriei Clipboard, trebuie să afișăm panoul
de sarcini cu aceeași denumire, acționând butonul din partea dreaptă a
grupului Clipboard, fila Home (fig. 2.16).
Figura 2.16. Panoul Clipboard Figura 2.17. Lista cu opțiuni

Dacă dorim să inserăm o secvență din Clipboard, indicăm locul
inserării, apoi facem clic pe elementul în care se conține secvența respectivă.
Inserarea unei secvențe poate fi efectuată și prin selectarea opțiunii
Paste din lista care se deschide la acționarea butonului , plasat în partea
dreaptă a elementului (fig. 2.17). O secvență poate fi inserată de mai multe
ori.
Remarcă: Selectarea mei secvențe se face prin plasarea cursorului
mouse-ului pe secvența respectivă, fără a apăsa butonul mouse-ului.
23
Executarea unui clic pe una din secvențele din Clipboard, în ideea de a o
selecta, implică, de fapt, inserarea involuntară a secvenței în locul plasării
cursorului de inserție.
Pentru a insera toate secvențele din memoria Clipboard, facem clic pe
butonul Paste All al panoului.
Pentru a șterge o singură secvență din memoria Clipboard, selectăm
opțiunea Delete din lista care se deschide la acționarea butonului , plasat
în partea dreaptă a elementului (fig. 2.17).
Pentru a șterge toate secvențele din memoria Clipboard, facem clic pe
butonul Clear All.
2.2.17. Metode de deplasare și copiere rapidă
Există câteva metode rapide de deplasare și copiere a celulelor, metode
care, uneori, accelerează operațiile de deplasare/copiere descrise mai sus.
Deplasare rapidă. Selectăm blocul (celula) care urmează a fi
deplasat(ă), apoi poziționăm indicatorul mouse-ului pe chenarul blocului
(indicatorul se transformă în săgeată albă) și, ținând apăsat butonul stâng al
mouse-ului, deplasăm blocul (celula) în locul necesar. După aceasta
eliberăm butonul.
Copiere rapidă (prima metodă). Selectăm blocul (celula) care
urmează a fi copiat(ă), apoi poziționăm indicatorul mouse-ului pe chenarul
blocului (indicatorul se transformă în săgeată albă) și apăsăm (fără a elibera)
tasta Ctrl. În momentul în care în dreapta săgeții apare semnul + (plus),
apăsăm butonul stâng al mouse-ului (tasta Ctrl rămâne apăsată) și „tragem”
blocul selectat în locul necesar, apoi eliberăm, consecutiv, butonul stâng și
tasta.
Copiere rapidă (metoda a doua). Selectăm blocul (celula) care
urmează a fi copiat(ă), apoi poziționăm indicatorul mouse-ului în punctul
din colțul din dreapta-jos al celulei (indicatorul se transformă în cruce
neagră) și, ținând apăsat butonul stâng al mouse-ului, îl deplasăm pe
orizontală sau verticală până la celula finală, apoi eliberăm butonul. Această
metodă este utilă în cazurile când apare necesitatea multiplicării
conținutului unei celule în celulele învecinate. Dacă celula-sursă conține o
expresie în care figurează adrese ale unor celule, atunci celulele-destinație
vor conține aceleași expresii, dar cu adresele celulelor de referință
modificate.
24
2.2.18. Modalități de inserare a blocurilor
Ce se întâmplă în cazul când, la copiere sau deplasare, blocul-destina-
ție conține, deja, valori? În caz general, la lansarea comenzii Paste, valorile
blocului-destinație sunt înlocuite cu cele ale blocului-sursă. Totodată, sunt
transferate și alte atribute ale blocului-sursă, cum ar fi formatele celulelor,
comentariile etc. Acest mod de inserare nu este, însă, întotdeauna cel dorit.
Există și alte modalități de inserare („lipire”) a blocurilor-sursă, modalități
care se realizează cu ajutorul comenzii Paste Special.
Lansarea acestei comenzi se face în felul următor:
1. Selectăm blocul de celule (celula) care urmează a fi copiat(ă) și
lansăm comanda Copy.
2. Facem clic-dreapta pe celula din colțul stânga-sus al blocului-
destinație și, din meniul contextual, selectăm opțiunea Paste Special.
Ca rezultat, se afișează caseta de dialog Paste Special (fig. 2.18) în care
putem specifica diferite opțiuni de inserare.
Figura 2.18. Opțiuni de inserare

Opțiunea Paste Special poate fi selectată și din lista care se deschide la
acționarea butonului , situat în partea de jos a comenzii Paste din fila
Home.
Semnificațiile unor opțiuni ale casetei sunt următoarele:
1. All (tot). Inserează toate elementele celulelor-sursă. Rezultatul este
echivalent cu executarea comenzii Paste, descrisă anterior.
25
2. Formulas (formule). Implică inserarea datelor din celulele-sursă,
inclusiv a formulelor care generează aceste date. Comentariile și atributele
celulelor (fonturile, culorile etc.) nu se copiază.
3. Values (valorile). Este asemănător cu parametrul Formulas, dar
inserează doar rezultatele generate de formule, nu și formulele ca atare.
Astfel, dacă una din celulele-sursă conține formula =6*4, atunci, în cazul
parametrului Formulas, se inserează atât valoarea calculată (24), cât și
formula care a generat rezultatul(=6*4). În cazul parametrului Values însă,
se inserează doar rezultatul (24), fără a cunoaște formula care a generat acest
rezultat (6*4, 3*8 sau 29-5).
4. Formats (formatele). Se inserează doar formatele celulelor-sursă, nu
însă și conținutul lor.
5. Comments (comentariile). Se inserează doar comentariile (dacă
există), nu însă și conținutul, și formatele celulelor-sursă.
6. All Except Borders (totul, exceptând chenarele). Se inserează totul,
cu excepția chenarelor (vezi p. 4.6.5).
Remarcă: Opțiunile descrise în 1-6 sunt eliminatorii, adică doar una
din ele poate fi activă.
Opțiunile din zona Operation a casetei reprezentate în figura 2.18
permit executarea unor operații aritmetice elementare asupra valorilor
celulelor din blocul-sursă și a celor din blocul-destinație. Astfel, dacă
selectăm parametrul Add, valorile respective ale celulelor se adună. Sumarea
datelor este deosebit de utilă în situația când, de exemplu, dorim să obținem
totaluri trimestriale sau anuale pentru diferiți indicatori (salarii, vânzări
etc.).
Pentru exemplificare, vom descrie procedura obținerii totalului
vânzărilor unei firme în primul trimestru al anului în baza vânzărilor lunare.
în acest scop:
1. Copiem indicatorii care reflectă situația din luna ianuarie într-un loc
liber al foii de calcul (de preferat, într-o foaie de calcul nouă).
2. Selectăm blocul de celule care reflectă situația din luna februarie și
lansăm comanda Copy pentru a plasa datele în memoria Clipboard.
3. Selectăm celula din colțul din stânga-sus al blocului obținut în p.1.
4. Lansăm comanda Paste Special din meniul contextual.
5. în caseta de dialog care apare (fig.4.18), selectăm parametrul Add.
6. Acționăm butonul OK.
7. Repetăm punctele 2-6 pentru datele ce țin de luna martie.
Drept urmare, foaia de calcul creată (ea poate fi numită Trim1) va
conține suma indicatorilor pe trei luni. Trebuie să ne asigurăm că informația
26
din cele trei blocuri este omogenă, iar pozițiile indicatorilor corespunzători
pentru toate lunile coincid. Totodată, valorile celulelor-sursă și cele ale
celulelor-destinație trebuie să fie de tip numeric.
În cazul în care cel puțin una din cele două celule corespunzătoare nu
este de tip numeric, valorile lor nu se sumează (e și firesc), iar valoarea
celulei-destinație nu se modifică. Pentru a evita situațiile neprevăzute, se
recomandă să selectăm și să copiem (pentru lunile februarie și martie) doar
celule cu valori numerice. De asemenea, vom ține cont de faptul că suma-
rea unor indicatori relativi (ponderea vânzărilor, de exemplu) este lipsită de
sens.
Opțiunea Subtract (scăderea) are drept rezultat scăderea valorilor
celulelor blocului-sursă din valorile respective ale celulelor blocului
destinație (nu invers!).
Opțiunea Multiply (înmulțirea) înmulțește valorile celulelor.
Opțiunea Divide (împărțirea) implică împărțirea-valorilor celulelor
blocului-destinație la valorile respective ale celulelor blocului-sursă (nu
invers!). Desigur, trebuie să ne asigurăm că niciuna din celulele-sursă nu
conține valori nule (pentru a evita împărțirea la zero).
Utilizând opțiunile Add, Subtract, Multiply și Divide, putem efectua și
alte operații, cum ar fi adunarea, scăderea, înmulțirea, împărțirea tuturor
valorilor celulelor unui bloc cu unul și același număr.
De exemplu, dacă dorim să majorăm (micșorăm) salariul lunar pentru
toți angajații cu 100 de unități, procedăm în felul următor:
1. Introducem numărul 100 într-o celulă liberă (în afara blocului).
2. Copiem conținutul acestei celule în memoria Clipboard (Copy).
3. Selectăm blocul care conține valorile salariului.
4. Selectăm comanda Paste Special din meniul contextual.
5. Selectăm parametrul Add (Subtract), apoi acționăm OK.
Opțiunea Transpose din colțul din dreapta-jos al casetei Paste Special
(fig. 2.18) se folosește pentru transpunerea unui bloc (matrice). Ca urmare,
liniile blocului devin coloane, iar coloanele devin linii.
2.2.19. Includerea elementelor în foaia de calcul
În multe cazuri, apare necesitatea includerii unor elemente noi (coloane,
linii, secvențe de coloane sau linii, blocuri dreptunghiulare) în foaia de
calcul. Includerea elementelor noi implică modificări în structura foii de
calcul, condiționate de deplasări ale elementelor tabelului.
27
Astfel, când adăugăm o coloană, coloanele din dreapta se deplasează la
dreapta, făcând loc coloanei noi; când adăugăm o linie, liniile de sub ea se
deplasează în jos.
Pentru a include o coloană nouă:
1. Selectăm coloană înaintea căreia trebuie inserată coloana nouă.
2. Selectăm opțiunea Insert Sheet Columns din lista care se deschide la
acționarea butonului , situat în partea de jos a comenzii (Insert) din
grupul Cells al filei Home.
Ca rezultat, coloana selectată se deplasează cu o poziție la dreapta,
făcând loc coloanei noi. Totodată, etichetele din dreapta coloanei noi se
modifică (coloana D devine E, coloana E devine F ș.a.m.d.).
Pentru a include o linie nouă:
1. Selectăm linia înaintea căreia trebuie inserată linia nouă.
2. Selectăm opțiunea Insert Sheet Rows din lista comenzii Insert, fila
Home. În consecință, linia selectată se deplasează cu o poziție în jos, făcând
loc liniei noi. Totodată, etichetele liniilor situate mai jos de linia nouă se
modifică (linia 7 devine 8, linia 8 devine 9 ș.a.m.d.).
Pentru a include câteva coloane sau linii consecutive, selectăm atâtea
coloane/linii, câte urmează a fi incluse.
Pentru a include un bloc de celule:
1. Selectăm blocul înaintea căruia trebuie inserat blocul nou.
2. Selectăm opțiunea Insert Cells din lista derulantă a comenzii Insert,
fila Home sau lansăm comanda Insert din meniul contextual.
Drept urmare, celulele selectate se
deplasează la dreapta sau în jos, în funcție de
opțiunea specificată în caseta de dialog care
apare (fig. 2.19).
Astfel, dacă specificăm opțiunea Shift
cells right, celulele selectate se vor deplasa la
dreapta, iar dacă selectăm opțiunea Shift cells
down – în jos.
Pentru a insera rapid linii sau coloane,
selectăm una sau mai multe linii sau coloane, Figura 2.19.
facem clic-dreapta pe una din ele, apoi alegem Opțiuni de includere
opțiunea Insert din meniul contextual care apare la executarea unui clic-
dreapta pe liniile/coloanele selectate.
Dacă în celulele deplasate există formule, ce conțin adrese ale unor
celule, aceste formule se vor modifica automat, adaptându-se la noile adrese.
28
2.2.20. Excluderea elementelor din foaia de calcul
Uneori, apare necesitatea de a exclude nu numai datele care se conțin
în celulele unei foi de calcul, ci și elemente (coloane, linii, blocuri etc.).
Pentru a exclude o coloană:
1. Selectăm coloana respectivă.
2. Selectăm opțiunea Delete Sheet Columns din lista care se deschide
la acționarea butonului , situat în partea de jos a comenzii (Delete) din
grupul Cells al filei Home. Ca urmare, coloana selectată dispare, iar
coloanele din dreapta ei se deplasează cu o poziție la stânga. Totodată,
denumirile etichetelor se modifică (dacă a fost exclusă coloana D, coloana
E devine D, coloana F devine E ș.a.m.d.).
Pentru a exclude o linie:
1. Selectăm linia care trebuie exclusă.
2. Selectăm opțiunea Delete Sheet Rows din lista comenzii Delete, fila
Home. Ca rezultat, linia selectată dispare, iar liniile situate mai jos se
deplasează cu o poziție în sus. Concomitent, etichetele liniilor situate mai
jos de linia exclusă se modifică (în cazul în care am exclus linia 6, linia 7
devine 6, linia 8 devine 7 ș.a.m.d.). Pentru a exclude câteva coloane sau linii
consecutive, le selectăm, apoi executăm acțiunile de mai sus.
Pentru a exclude un bloc de celule:
1. Selectăm blocul care trebuie exclus.
2. Selectăm opțiunea Delete Cells din lista
derulantă a comenzii Delete, fila Home sau lansăm
comanda Delete din meniul contextual. Drept
urmare, celulele selectate se exclud, fiind înlocuite
prin deplasarea celulelor învecinate spre stânga sau
în sus, în funcție de opțiunea specificată în caseta de
dialog care apare (fig. 2.20). Astfel, dacă specificăm Figura 2.20.
opțiunea Shift cells left, celulele din dreapta blocului Opțiuni de excludere
exclus se vor deplasa la stânga, iar dacă selectăm
opțiunea Shift cells up, celulele din partea de jos se vor deplasa în sus.
Pentru a exclude rapid elemente ale foii de calcul, le selectăm, apoi
facem clic-dreapta pe zona selectată și alegem opțiunea Delete din meniul
contextual.
Remarcă: Ștergerea conținutului celulelor (p. 2.2.2) și excluderea
celulelor ca elemente ale foii di calcul sunt lucruri diferite: în primul caz,
se șterge doar informația din celule, iar, în al doilea caz, celulele selectate
se elimină totalmente, locul lor fiind ocupat de celulele învecinate.
29
2.3. Moduri de afișare a foilor de calcul
2.3.1. Modul de afișare pe tot ecranul
Uneori, este necesară mărirea la maximum a suprafeței pe care este
afișată foaia de calcul. În acest scop, punem în relief fila View și acționăm
butonul (Full Screen). Ca rezultat, dispar toate elementele ferestrei
(panglica, bara de acces rapid, bara formulelor etc.), cu excepția barei de
titlu și a etichetelor foii de calcul. Pentru a reveni la afișarea inițială,
acționăm butonul (Restore Down) din colțul din dreapta-sus al ferestrei
sau apăsăm tasta Esc.
2.3.2. Schimbarea scării de afișare
În scopul măririi/micșorării numărului de linii și
coloane vizibile, utilizatorul poate stabili diferite
scări de afișare (vizualizare) a foii de calcul. În acest
scop, acționăm butonul (Zoom), fila View, și, în
caseta de dialog care apare (fig. 2.21), selectăm una
din valorile cuprinse în intervalul 25%-200%.
Pentru a stabili mărimi intermediare ale scării de
afișare (de exemplu, 118%), introducem valoarea Figura 2.21. Mărimi
respectivă în câmpul Custom al casetei Zoom. ale scării de afișare
2.3.3. Imobilizarea unor zone de afișare
Excel permite imobilizarea părții de sus și/sau din stânga foii de calcul,
astfel încât la trecerea în diferite părți ale foii
dc calcul liniile și/sau coloanele respective să
fie prezente în permanență pe ecran.
În acest scop, stabilim numărul de
coloane/linii care trebuie imobilizate,
plasând indicatorul tabelar în celula care se
află mai la dreapta de ultima coloană și/sau
mai jos de ultima linie care urmează a fi
Figura 2.22. Opțiuni de
imobilizate, apoi selectăm opțiunea Freeze
imobilizare
Panes din lista care se deschide la acționarea
butonului , situat în partea de jos a comenzii (Freeze Panes) din fila View
(fig. 2.22).
Pentru a anula acest regim, selectăm Unfreeze Panes (această opțiune
substituie opțiunea Freeze Panes) din lista nominalizată.
30
2.4. Operații cu registre
2.4.1. Salvarea registrelor pe un suport de date
În procesul lucrului, informația din registru se păstrează doar în
memoria RAM a calculatorului. Atunci când închidem aplicația Excel, este
important să salvăm registrul pe un suport de date. La o primă salvare a
registrului, utilizăm comanda Save As din fila File. În consecință, apare o
casetă de dialog în care specificăm numele fișierului (în câmpul File name,
nu mai mult de 255 de caractere),
locul (dosarul) unde va fi salvat,
formatul datelor în fișier (în
câmpul Save as type:) și, dacă e
cazul, alte opțiuni speciale.
Modul de salvare a registrelor Figura 2.23. Caseta de avertizare
în Excel este similar celui descris
pentru documentele Word, de aceea nu îl vom descrie detaliat. La salvare,
Excel adaugă automat extensia .xlsx la numele fișierului.
2.4.2. Deschiderea unui registru existent
Pentru a deschide un registru (fișier) cu date de pe suportul magnetic,
în scopul plasării lui în memoria operativă a calculatorului, lansăm comanda
Open din fila File. În caseta de dialog care apare specificăm amplasarea
fișierului care trebuie deschis (discul logic, dosarul), numele fișierului și
parametrii specifici de încărcare. Modul de deschidere a registrelor Excel
este și el asemănător cu cel descris pentru deschiderea documentelor Word
și nu va fi expus aici în mod detaliat.
Opțiunea Recent a meniului File conține fișierele care au fost utilizate
recent; putem deschide oricare fișier din listă, făcând clic pe denumirea lui.
2.4.3. Închiderea registrului curent
Închiderea unui registru implică dispariția ferestrei registrului de pe
ecran și eliminarea lui din memoria operativă a calculatorului. Pentru a
închide un registru, executăm una din următoarele acțiuni:
• lansăm comanda Close din fila File;
• acționăm butonul din colțul dreapta-sus al ferestrei Excel;
• apăsăm combinația de taste Ctrl+F4.
Dacă registrul nu a fost salvat, apare o casetă de avertizare (fig. 2.23).
Utilizatorul poate să confirme salvarea registrului pe suportul de date
înainte de a ieși din sistem (Save), să renunțe la salvarea registrului (Don’t
31
save (în acest caz, registrul va fi închis fără a salva modificările efectuate de
la ultima salvare) sau să anuleze acțiunea de închidere (Cancel).
2.4.4. Crearea unui registru nou
Pentru a crea un registru nou, efectuăm una din următoarele acțiuni:
• apăsăm combinația de taste Ctrl+n;
• selectăm opțiunea New din fila File;
• drept urmare, apare caseta de dialog New, din care alegem tipul
registrului.
După fiecare din aceste acțiuni, pe ecran se deschide un registru nou.
Acest registru are numele provizoriu BookX, unde X este numărul de ordine
al registrului (programul Excel numerotează fișierele secvențial). De
exemplu, dacă avem deja deschis registrul Book3, registrul nou va avea
numele Book4.
2.4.5. Proprietățile registrului
Registrul de calcul reprezintă un fișier, care, ca orice alt fișier, posedă
anumite proprietăți. Dacă registrul este deschis, proprietățile lui pot fi afișate
prin selectarea opțiunii Info din fila File. Dacă fișierul (registrul) nu este
deschis, proprietățile lui pot fi afișate prin selectarea opțiunii Properties din
meniul contextual care apare la executarea unui clic-dreapta pe pictograma
lui.
2.5. Gestiunea foilor de calcul în registru

După cum a fost menționat, registrul de calcul este alcătuit din mai
multe pagini, numite foi de calcul. Putem adăuga foi de calcul noi în
registrul curent sau elimina foile de calcul de care nu mai avem nevoie. De
asemenea, putem copia sau deplasa foile de calcul în registrul curent sau în
alt registru. Trecerea de la o foaie de calcul la alta poate fi realizată prin
executarea unui clic pe eticheta respectivă, prin utilizarea tastelor
Ctrl+PgDn şi Ctrl+PgUp sau prin acționarea săgeților   situate în stânga
etichetelor.
2.5.1. Selectarea foilor de calcul
Utilizatorul poate executa unele acțiuni asupra mai multor foi de calcul
simultan. în acest scop, foile respective trebuie selectate.
Selectarea unei foi de calcul se face prin executarea unui clic pe eticheta
ei.
32
Pentru a selecta mai multe foi învecinate, facem clic pe prima foaie de
calcul din grup, apoi, ținând apăsată tasta Shift, facem clic pe ultima foaie
de calcul din lista celor selectate.
Selectarea unor foi neînvecinate ale registrului curent se face prin
menținerea tastei Ctrl și executarea unui clic pe foile de calcul necesare.
Pentru a renunța la selecție, facem clic-dreapta pe eticheta uneia din
foile selectate și din meniul contextual alegem opțiunea Ungroup Sheets.
2.5.2. Includerea foilor de calcul în registru
Includerea unei foi de calcul în registru se face în felul următor:
1. Activăm foaia de calcul, înaintea căreia dorim să inserăm foaia
nouă.
2. Selectăm opțiunea Insert Sheet din lista comenzii Insert din fila
Home sau selectăm comanda Insert din meniul contextual care apare la
apăsarea butonului drept al mouse-ului pe eticheta foii de calcul înaintea
căreia urmează să fie inserată foaia nouă.
Ca urmare, se inserează o nouă foaie de calcul cu denumirea SheetX,
unde X este numărul de ordine al foii, număr care încă nu este folosit în
registrul curent.
Includerea unei foi de calcul poate fi făcută și prin acționarea butonului
(New sheet), situat în partea dreaptă a ultimei etichete, sau prin apăsarea
combinației de taste Shift+F11.
2.5.3. Eliminarea foilor de calcul din registru
Dacă intenționăm să utilizăm numai o parte din foile de calcul ale
registrului, le putem elimina pe celelalte, pentru a obține mai mult spațiu de
memorie și a folosi mai eficient resursele sistemului. Eliminarea foilor de
calcul poate fi făcută în felul următor:
1. Selectăm foile pe care dorim să le eliminăm.
2. Selectăm opțiunea Delete Sheet din lista care se deschide la
acționarea butonului , situat în partea de jos a comenzii (Delete) din
grupul Cells al filei Home sau selectăm comanda Delete din meniul
contextual care apare la executarea unui clic-dreapta pe una din foile
selectate.
3. În caseta de dialog care apare (în cazul când foaia de calcul conține
date) confirmăm/anulăm operația de eliminare.
Remarcă: Foile de calcul eliminate nu pot fi recuperate, astfel că,
înainte de a fi eliminate, trebuie să avem certitudinea că datele pe care le
conțin nu mai sunt necesare.
33
2.5.4. Schimbarea numelui etichetei unei foi de calcul
Inițial, foile de calcul ale registrului au denumirile Sheet1, Sheet2,
Sheet3 etc. Putem schimba aceste denumiri cu altele sugestive, efectuând
una din următoarele acțiuni:
1. Facem clic-dreapta pe eticheta foii de calcul și, din meniul
contextual, selectăm opțiunea Rename; în câmpul evidențiat, introducem
numele nou.
2. Facem dublu-clic pe eticheta foii de calcul și, în câmpul evidențiat,
introducem numele nou.
2.5.5. Copierea/deplasarea foilor de calcul
Pentru a obține o copie a unei foi de calcul (de exemplu, Sheet1), facem
clic-dreapta pe eticheta respectivă și, din meniul contextual (fig. 2.24),
selectăm opțiunea Move or Copy. Ca rezultat, apare caseta de dialog
reprezentată în figura 2.25.
Figura 2.24. Figura 2.25. Copierea/deplasarea

Meniul contextual foilor de calcul
În această casetă, specificăm 3 opțiuni:
1. To book – în acest câmp, indicăm registrul în care dorim să plasăm
copia (acest câmp nu se completează când copia se face în același registru);
2. Before sheet – în această listă, selectăm foaia, înaintea căreia va fi
amplasată copia (în cazul nostru Sheet3);
3. Create a copy – în această casetă, plasăm o bifă () prin executarea
unui clic pe opțiunea respectivă.
Ca urmare, între foile Sheet2 și Sheet3, se creează o foaie nouă, cu
denumirea Sheet1(2), conținutul căreia este identic cu cel al foii copiate
(Sheet1). Acest proces poate fi reprezentat prin următoarea schemă:
34
Până la copiere: Sheet1 Sheet2 Sheet3 Sheet4 Sheet5...
După copiere: Sheet1 Sheet2 Sheet1(2) Sheet3 Sheet4 Sheet5.
Pentru a deplasa o foaie de calcul, executăm aceleași proceduri ca la
copiere, fără însă a plasa bifa în caseta  (Create a Copy). În acest caz,
schema procesului este următoarea:
Până la deplasare; Sheet1 Sheet2 Sheet3 Sheet4 Sheet5...
După deplasare: Sheet2 Sheet1 Sheet3 Sheet4 Sheet5...
Pentru executarea rapidă a copierii sau deplasării foilor de calcul, putem
folosi facilitatea „Drag & Drop”. În acest scop:
a) selectăm eticheta foii de calcul care trebuie deplasată sau copiată;
b) pentru deplasarea foii de calcul, tragem, prin glisare, eticheta
respectivă peste eticheta foii de calcul în fața căreia urmează a fi deplasată;
pentru copierea foii de calcul, în timpul tragerii, se ține apăsată tasta Ctrl.
După ce eliberăm butonul mouse-ului, foaia de calcul este deplasată sau
copiată.
2.6. Formatarea datelor

În Excel, sunt prevăzute diferite modalități de modificare a aspectului
datelor din foile de calcul (dimensiunile și culorile caracterelor, fundalul
celulelor etc.). Aceste modificări pot fi efectuate atât manual, cât și automat,
în baza unui set de șabloane predefinite. Majoritatea mijloacelor de
formatare în Excel sunt standarde pentru aplicațiile Microsoft Office.
2.6.1. Autoformatarea
Dacă dorim să alegem unul din șabloanele (stilurile) de formatare
predefinite, executăm următoarele acțiuni:
1. Selectăm blocul de celule care urmează a fi modificat.
2. Selectăm opțiunea (Format as Table) din fila Home.
3. În caseta care apare (fig. 2.26), selectăm stilul potrivit.
Figura 2.26. Stiluri de formatare

35
Dacă rezultatul obținut nu corespunde așteptărilor, putem reveni la
formatul precedent, lansând comanda Undo, sau putem alege alt stil.
Posibilitățile de formatare ale sistemului Excel nu se limitează doar la
cele descrise mai sus. Folosind opțiunile comenzii (Format) din fila
Home, putem crea diferite efecte de aspect, cum ar fi scrierea textului pe
verticală, încadrarea celulelor în chenare de diferite forme și culori etc. În
cele ce urmează, sunt descrise unele modalități de formatare a elementelor
foii de calcul.
2.6.2. Formatarea valorilor numerice
Valorile numerice, folosite în Excel, pot reprezenta date calendaristice,
valute, procente etc. Pentru a indica ce reprezintă valorile numerice, ele
trebuie afișate într-un anumit format. Acest lucru se face în felul următor:
1. Selectăm celula sau blocul ce conține valorile pe care dorim să le
formatăm.
• selectăm opțiunea Format Cells din lista care se deschide la
acționarea butonului , situat în partea de jos a comenzii Format
(fila Home);
• selectăm opțiunea Format Cells din meniul contextual (fig. 2.15)
care apare în urma executării unui clic-dreapta în interiorul blocului
selectat;
• apăsăm combinația de taste Ctrl+1.
3. În caseta Format Cells (fig. 2.27), punem în relief fila Number.
Figura 2.27. Formate ale datelor numerice

36
4. În lista Category, selectăm categoria formatului, iar în câmpurile din
dreapta – formatul necesar; modelul selectat se afișează în câmpul Sample.
5. Acționăm butonul OK sau apăsăm tasta Enter.
Pentru a formata datele calendaristice, selectăm categoria Date, apoi
din câmpul Type (fig. 2.28), selectăm formatul dorit.
Figura 2.28. Formate ale datelor calendaristice

Dacă dorim să introducem un format propriu, în câmpul Category
selectăm opțiunea Custom, apoi specificăm noul format.
Pentru formatarea datelor numerice, putem utiliza și comenzile din
grupul Number al filei Home. În particular, butoanele (Increase
Decimal), (Decrease Decimal) se folosesc pentru a mări/micșora
numărul de cifre zecimale ale numerelor din celulele selectate.
2.6.3. Alinierea datelor
La introducerea datelor textuale, acestea se aliniază automat în partea
din stânga-jos a celulelor, iar numerele și datele calendaristice - în partea
din dreapta-jos.
Pentru a modifica alinierea datelor, procedăm în felul următor:
1. Selectăm celula sau blocul de celule conținutul cărora trebuie aliniat.
37
(fila Home);
selectat;
3. În caseta Format Cells (fig. 2.29), punem în relief fila Alignment.
Figura 2.29. Moduri de aliniere a datelor

4. Specificăm opțiunile necesare în câmpurile casetei. Aceste câmpuri
au următoarele semnificații:
• Lista Horizontal conține opțiuni pentru alinierea datelor pe
orizontală;
• Lista Vertical conține opțiuni pentru alinierea datelor pe verticală;
• Orientation – permite orientarea conținutului celulelor de sus în jos
sau sub un unghi cuprins între -90° și +90°;
• Wrap Text – permite aranjarea textului din celule pe mai multe
rânduri.
Pentru alinierea datelor, putem utiliza și butoanele (comenzile) din
grupul Alignment al filei Home.
38
2.6.4. Modificarea fonturilor
Pentru a stabili diferiți parametri ce țin de scrierea caracterelor,
procedăm în felul următor:
1. Selectăm celula sau blocul de celule, fontul cărora urmează a fi
modificat.
(fila Home);
selectat;
3. În caseta de dialog Format Cells (fig. 2.30), punem în relief fila
Font;
Figura 2.30. Stabilirea fonturilor

4. Selectăm parametrii necesari.
Modificările efectuate sunt reflectate în zona Preview a casetei, de
aceea nu vom descrie detaliat fiecare parametru (de altfel, majoritatea
acestor parametri au fost descriși în p.3.3.1).
39
O cale rapidă de modificare a parametrilor nominalizați o reprezintă
utilizarea comenzilor (butoanelor) din grupul Font al filei Home.
2.6.5. Adăugarea chenarelor
Pentru a da foii de calcul un aspect mai potrivit, grila de linii obișnuite
care înconjoară celulele foilor de calcul poate fi modificată prin adăugarea
unor chenare specifice.
În acest scop:
1. Selectăm celula sau celulele în jurul cărora dorim să apară chenarul.
(fila Home);
selectat;
3. În caseta Format Cells (fig. 2.31), punem în relief eticheta Border.
Figura 2.31. Adăugarea chenarelor
40
4. Alegem stilul și/sau culoarea chenarului, apoi stabilim modul de
încadrare (în zona Border). Aspectul chenarului se reflectă în zona
respectivă și poate fi redefinit, selectând alte stiluri, culori și moduri de
încadrare.
Pentru a anula chenarele definite anterior, executăm pașii 1-3, apoi
acționăm butonul (None).
Pentru a ascunde/afișa grila obișnuită a foii de calcul, excludem/
includem bifa în caseta View (categoria Gridlines) din grupul Sheet Options
al filei Page Layout.
Tot aici putem impune prezența grilei obișnuite la imprimarea datelor
prin bifarea opțiunii Print din secțiunea Gridlines (în lipsa bifei, chenarele
obișnuite nu se imprimă).
2.6.6. Adăugarea texturilor
În afara chenarelor, putem stabili și diferite culori și/sau texturi
(hașurări) pentru fundalul celulelor foii de calcul. în acest scop:
1. Selectăm celula sau celulele pe care dorim să le hașurăm.
(fila Home);
selectat;
3. În caseta de dialog Format Cells (fig. 2.32), punem în relief eticheta
Fill.
4. Selectăm culoarea și/sau textura pe care dorim să le utilizăm; în
câmpul Sample, este afișat un model al viitorului fundal.
Pentru a adăuga culori de fundal, putem utiliza și butonul (Fill
color) din bara cu instrumente.
41
Figura 2.32. Texturi
2.6.7. Folosirea stilurilor de formatare
Alinierea datelor, stabilirea fontului, a chenarelor și a texturilor, precum
și alte elemente de aspect țin de noțiunea de stil de formatare.
Un stil de formatare este un set de elemente de aspect, obținut prin
combinarea în orice ordine a elementelor de aspect enumerate mai sus.
Excel conține stiluri de formatare predefinite, care pot fi obținute prin
accesarea comenzilor Format as Table și/sau a opțiunilor din grupul Styles,
fila Home.
Pentru a aplica un stil existent din lista Styles, procedăm în felul
următor:
1. Selectăm celula sau blocul de celule pentru care urmează să fie
aplicat un stil anume.
2. Deschidem lista (More) din grupul Styles, fila Home.
3. În caseta care apare (fig. 2.33), selectăm stilul pe care dorim să-l
aplicăm.
4. Acționăm butonul OK sau apăsam tasta Enter; drept urmare, blocul
selectat își modifică aspectul în corespundere cu stilul ales.
42
Figura 2.33. Stiluri de formatare
Utilizatorul poate crea și stiluri proprii. În acest scop:
1. Deschidem lista (More) din grupul Styles, fila Home, apoi
selectăm opțiunea New Cell Style (fig. 2.33); în consecință, apare o casetă
de dialog (fig. 2.34) în care specificăm numele noului stil (în câmpul Style
Name).
Figura 2.34. Definirea unui stil personal

43
2. Acționăm butonul Format pentru a stabili diferiți parametri de
formatare (fonturi, culori, alinieri, borduri etc.). În caseta de dialog Format
Cells care apare, punem în relief filele necesare (fig. 2.27 - 2.32), stabilim
în fiecare din ele parametrii doriți, apoi acționăm butonul OK. Ca rezultat,
revenim la caseta Style.
3. Acționăm butonul OK pentru a finaliza crearea stilului.
În urma acestor acțiuni, stilul nou (cu numele specificat) se plasează în
partea de sus a casetei (fig. 2.33) în zona Custom; din acest moment, el poate
fi aplicat oricărui bloc de celule selectat.
Parametrii unui stil existent (din setul prestabilit sau unul creat de
utilizator) pot fi modificați. În acest scop, facem clic-dreapta pe stilul care
urmează a fi modificat și, din meniul contextual, selectăm opțiunea Modify.
În continuare, repetăm punctele 2 și 3, descrise mai sus.
Remarcă: Modificarea unui stil implică modificarea aspectului tuturor
celulelor pentru care a fost aplicat stilul vechi.
Putem, de asemenea, utiliza butonul (Format Painter) din fila Home
pentru a prelua formatul unei celule și a-l aplica altor celule. În acest scop,
selectăm celula care conține formatul pe care dorim să-l preluăm, facem clic
pe butonul Format Painter, apoi selectăm celula sau blocul de celule pentru
care dorim să aplicăm formatul respectiv.
2.7. Efectuarea calculelor

În Excel, calculele se efectuează în baza formulelor, introduse în
celulele în care trebuie să fie plasat rezultatul. La scrierea formulei și după
realizarea calculelor conform formulei respective, în bara formulelor, este
afișată formula propriu-zisă, iar în celulă – rezultatul calculat.
2.7.1. Introducerea formulelor
Pentru a alcătui formule, sunt folosite 4 semne de operații aritmetice (-
, +, *, /), semnul ridicarea la putere (^) și calcularea procentelor (%). În
calitate de operanzi, formulele pot conține constante, adrese ale unor celule,
funcții standard etc., între care plasăm operatori matematici. În fața oricărei
formule, trebuie pus semnul “=“ (egal). Prioritatea operațiilor aritmetice este
aceeași ca în matematică: operațiile din paranteze; ridicarea la putere (^);
înmulțirea și împărțirea (*, /); adunarea și scăderea (+, -).
Folosirea adreselor unor celule în calitate de operanzi ai formulelor are
avantajul că valoarea formulei se recalculează de fiecare dată când se
modifică conținutul celulelor respective.
În tabelul care urmează, sunt date câteva exemple de utilizare a
formulelor.
44
Tabelul 2.2. Exemple de utilizare a formulelor
Operația Exemplu Rezultatul
Ridicarea la putere =D5^2 Pătratul numărului din celula D5
Adunarea =C7+C11 Adună valorile celulelor C7 și C11
Scade valoarea celulei H2 din cea a
Scăderea =H5-H2
celulei H5
Înmulțește valoarea din celula E4 cu
Înmulțirea =E4*3,14
3,14
Împărțirea =F9/100 Împarte valoarea din celula F9 la 100
Variază în funcție de valorile
Combinații =2^5-(B8+B9)/2
celulelor B8 și B9
La alcătuirea formulelor, pot fi folosiți și operatori logici (AND, OR,
NOT), elemente de comparare (<, >, =, <=, >=, <>) și funcții standard. În
afară de aceasta, există un operator special, &, care unește conținutul a două
sau a mai multor celule. Astfel, dacă celula D5 conține data nașterii (21),
celula E5 - luna nașterii (august), iar celula F5 - anul nașterii (2000), atunci
în urma executării operației =D5&E5&F5, obținem valoarea 21 august
2000.
Funcțiile folosite trebuie să conțină argumente în conformitate cu
cerințele impuse (utilizarea funcțiilor este examinată în p. 2.8).
Pentru a introduce o formulă, procedăm în felul următor:
1. În celula în care dorim să apară rezultatul introducem semnul =
(egal). Introducem conținutul formulei de la tastatură. Dacă, în formulă,
figurează adrese ale unor celule, acestea pot fi introduse atât de la tastatură,
cât și prin executarea unui clic pe celulele respective.
2. Apăsăm tasta Enter sau acționăm butonul de confirmare din bara
formulelor pentru a obține rezultatul; apăsăm tasta Esc sau acționăm butonul
pentru a anula operația de introducere.
În mod obișnuit, Excel nu afișează formula introdusă în celulă, ci
rezultatul calculat conform acestei formule. Textul formulei introduse în
celula curentă este afișat doar în bara formulelor. Pentru afișarea formulelor
și în celule, trebuie să stabilim un regim special de afișare pentru aceste
celule. În acest scop, executăm următoarele acțiuni:
1. Selectăm opțiunea Options din fila File.
2. În caseta de dialog care apare, punem în relief fila Advanced.
3. În grupul Display options for this worksheet, activăm opțiunea Show
formulas in cells instead of their calculated results, executând clic pe ea.
45
Anularea regimului de afișare a formulelor în celule se face prin
excluderea bifei din dreptul opțiunii Show formulas in cells instead of their
calculated results.
Afișarea/ascunderea formulelor în celule poate fi efectuată și prin
apăsarea alternativă a combinației de taste Ctrl+` (apostrof-stânga).
Editarea formulelor se face în modul descris în p. 2.2.6. Majoritatea
operațiilor descrise în p. 2.2 sunt valabile și pentru formule.
2.7.2. Calcularea automată a unor indicatori
Pe lângă rezultatele obținute cu ajutorul formulelor, Excel oferă un
mijloc comod de calculare automată a unor indicatori care se referă la dalele
din blocul selectat (numărul celulelor selectate, suma valorilor, media,
valoarea maximă, valoarea minimă etc.). Când selectăm un bloc de celule,
acești indicatori se afișează în bara informativă a ferestrei (fig. 4.35).
Figura 2.35. Calcularea automată a unor indicatori

Lista acestor indicatori poate fi stabilită de către utilizator prin
executarea unui clic-dreapta pe bara de stare și prin activarea/dezactivarea
opțiunilor respective. În cele ce urmează, sunt date semnificațiile unor
opțiuni din meniul contextual:
• Average - afișarea mediei valorilor numerice ale celulelor selectate;
• Count - afișarea numărului celulelor selectate;
• Numerical Count - afișarea numărului valorilor numerice în celulele
selectate;
• Max - afișarea valorii maxime a celulelor selectate;
• Min - afișarea valorii minime a celulelor selectate;
• Sum - afișarea sumei valorilor numerice ale celulelor selectate.
46
Suma, media și alte formule ce țin de calculul numeric se afișează doar
în cazul când printre celulele selectate există cel puțin una de tip numeric.
Remarcă: Excel nu analizează natura valorilor celulelor selectate, de
aceea, afișarea sumei, mediei, maximumului și minimumului unor valori
eterogene (în figura 2.35 - suma notelor și burselor) este lipsită de sens.
2.7.3. Modificarea adreselor celulelor la copiere
Dacă celulele care sunt copiate (prin orice metodă) nu conțin referințe
la adresele altor celule, atunci celulele-destinație au un conținut identic cu
cel al celulelor-sursă. Dacă însă celulele-sursă conțin formule în care, în
calitate de operanzi, figurează adrese ale unor celule, atunci conținutul
celulelor- destinație se va automodifica în conformitate cu poziția relativă a
celulelor specificate în celulele-sursă. Vom ilustra aceste afirmații prin două
exemple.
Ex.1. Dacă celula D1 conține valoarea 8 (nota la un examen) și copiem
conținutul acestei celule în celulele D2-D32, vom obține valoarea 8 în toate
celulele.
Ex.2. Dacă celula D1 conține formula =Sum(A1:C1)/3, adică media
aritmetică a valorilor celulelor A1, B1, C1, și copiem conținutul acestei
celule în celulele D2-D32, atunci conținutul fiecăreia din cele 31 de celule
se va automodifica în conformitate cu adresele specificate în formula din
celula D1. Astfel, celula D2 va conține formula =Sum(A2:C2)/3, celula D3
- formula =Sum(A3:C3)/3 ș.a.m.d.
În urma copierii, pot apărea diferite greșeli de ordin logic (legate de
imposibilitatea de modificare a adreselor). În asemenea cazuri, trebuie să
verificăm adresele celulelor din formula copiată.
2.7.4. Utilizarea adreselor relative și absolute ale celulelor
Dacă la copiere nu se dorește modificarea adreselor în celulele-
destinație, în celulele-sursă, trebuie să utilizăm adrese absolute în locul celor
relative.
Adresa absolută este acea adresă a celulei dintr-o formulă care nu se
modifică atunci când formula este copiată în altă poziție.
Adresa relativă este acea adresă a celulei dintr-o formulă, care se
modifică atunci când formula este copiată.
Pentru a transforma adresa unei celule din relativă în absolută, trebuie
să adăugăm semnul $ (dolar) înaintea literei și numărului ce alcătuiesc
adresa celulei. De exemplu: $D$8. Utilizatorul poate introduce singur
47
semnul $ în formulă sau să apese tasta F4 imediat după scrierea adresei
relative.
Putem utiliza și adrese combinate, în care una din componentele adresei
(coloana sau rândul) este relativă, iar cealaltă absolută. în acest caz, semnul
$ se plasează în fața literei sau numărului care alcătuiesc adresa. De
exemplu, dacă introducem adresa H$5, atunci, la copiere, se modifică numai
referința la coloană (I,J,K,...), referința la numărul rândului rămânând
neschimbată (5). Dacă introducem adresa SB11, atunci, la copiere, se
modifică numai referința la numărul rândului (12,13,14,...), referința la
denumirea coloanei rămânând neschimbată (B). Și în cazul adreselor
combinate semnul $ poate fi introdus prin apăsarea tastei F4 (de fapt, este
necesară apăsarea repetată pe această tastă pentru a trece succesiv la unul
din cele 4 moduri de reprezentare a adresei: relativă, absolută și două tipuri
combinate).
Pentru a folosi în formule adrese ale celulelor din alte foi de calcul, la
scrierea expresiei specificăm locul (adresa deplină) celulelor. În acest scop,
se folosește următoarea structură de adresare: ‘denumirea foii de
calcul’!adresa celulei. Între denumirea foii de calcul și adresa celulei se
pune „!” (semnul exclamării). Dacă denumirea foii de calcul nu conține
spații, semnele apostrof pot fi omise.
Ex.1: =’Lista’!A7+raport!H8;
Ex.2: =sheet4!F5+B4*C8/sheet7!C12.
2.8. Utilizarea funcțiilor standard

În Excel, există peste 200 de funcții standard din cele mai diferite
domenii. Orice funcție este alcătuită din două părți: denumirea funcției și
argumentele ei, incluse între o pereche de paranteze rotunde. Funcțiile pot
conține unul sau câteva argumente, dar există funcții care nu necesită niciun
argument. În ultimul caz, după denumirea funcției, se pun două paranteze
rotunde. De exemplu, TODAY(). În cazul când funcția conține două sau mai
multe argumente, acestea se separă prin punct și virgulă (în unele cazuri,
atenție!, - prin virgulă; semnul de delimitare a elementelor unei liste se
specifică în Region and Language, vezi p. 2.18.6).
Introducerea funcțiilor în formulele de calcul poate fi făcută atât
manual, prin introducerea tuturor datelor necesare de la tastatură, cât și
folosind constructorul funcțiilor. Introducerea manuală se face, de regulă, în
cazul funcțiilor elementare (trigonometrice, logaritmice, exponențiale);
constructorul funcțiilor poate fi util în cazul unor funcții mai puțin cunoscute
48
(financiare, statistice), deși utilizarea unei sau altei metode ține de
experiența utilizatorului.
Pentru a utiliza constructorul funcțiilor, acționăm butonul fx (Insert
Function) din bara formulelor (sau din fila Formulas). Drept urmare,
obținem o casetă de dialog (fig. 2.36), în care selectăm una din categoriile
funcțiilor (în câmpul Select category), apoi alegem funcția necesară din lista
afișată în panoul Select a function.
Figura 2.36. Categorii de funcții

Prima opțiune din lista categoriilor (Most Recently Used) include
denumirile funcțiilor folosite mai frecvent. Aceasta permite să avem o
colecție separată de funcții din diferite domenii în care sunt incluse
(automat) doar funcțiile pe care le folosim uzual.
Opțiunea a doua (All) include reuniunea tuturor funcțiilor din toate
domeniile, aranjate în ordine alfabetică. Din această listă putem selecta orice
funcție, fără a cunoaște domeniul din care face parte.
Următoarele opțiuni din această casetă reprezintă denumirile grupurilor
(categoriilor) de funcții specializate; dintre acestea vom menționa
categoriile: financiare (Financial), statistice (Statistical), matematice
(Math&Trig) și logice (Logical). Categoriile funcțiilor pot fi selectate și cu
ajutorul comenzilor din grupul Function Library (fila Formulas, fig. 2.37).
49
Figura 2.37. Opțiunile grupului Function Library
După selectarea funcției, apare o casetă de dialog (fig. 2.38) în care
introducem argumentele funcției (aspectul casetei diferă de la o funcție la
alta).
Figura 2.38. Definirea unei funcții

Argumentele pot fi introduse atât manual, cât și prin selectarea în foaia
de calcul a celulelor, utilizate ca argumente.
Pentru a obține informații despre modul de utilizare a funcției (însoțite
de exemple), facem clic pe hiperlegătura Help on this function.
Finalizarea operației de definire a funcției se face prin acționarea
butonului OK, iar anularea - prin acționarea butonului Cancel.
Funcțiile standard pot fi incluse în expresii (formule) alături de alte
date. De exemplu, =(C7+ABS(A3))/100-MAX(A1:A30). De asemenea,
putem include valorile unor funcții în calitate de argumente ale altor funcții.
De exemplu, =ABS(SIN(H2)).
2.8.1. Exemple de utilizare a funcțiilor
Funcția SUM. Se utilizează pentru sumarea valorilor numerice ale
celulelor. Această funcție are următoarea structură: SUM
(argument1;argument2;...). În calitate de argumente pot fi incluse
constante, adrese ale celulelor, blocuri de celule etc.
Funcția SUM poate avea până la 30 de argumente.
50
Pentru a suma valorile unor celule, putem utiliza și butonul
al filei Home, selectând, în prealabil, celula în care urmează să fie plasat
rezultatul și indicând blocul de celule pentru care se calculează suma.
Funcția AVERAGE. Se utilizează pentru obținerea mediei valorilor
numerice ale celulelor. Forma generală: AVERAGE (arg1; argument2;...).
Ca și funcția SUM, funcția AVERAGE poate avea până la 30 de
argumente.
Funcția ROUND. Se utilizează pentru rotunjirea valorilor numerice ale
celulelor în scopul obținerii diferitelor grade de precizie la afișarea
informației din tabel. Această funcție are următoarea formă generală:
ROUND(x;p). Primul argument (x) reprezintă expresia numerică ce urmează
a fi rotunjită. Al doilea argument (p) indică gradul de precizie. Pentru p=
1,2,3,... valoarea numerică se rotunjește până la zecimi, sutimi, miimi
ș.a.m.d. Pentru p=0 valoarea numerică se rotunjește până la întregi, în
sfârșit, pentru p=-1 ,-2,-3... valoarea numerică se rotunjește până la zeci,
sute, mii ș.a.m.d. De exemplu, dacă celula H9 conține valoarea 94143.638,
atunci ROUND(H9;2) returnează valoarea 94143.64, ROUND(H9;0) –
valoarea 94144, iar ROUND(H9;-3) – valoarea 94000. Pentru a
mări/micșora numărul de cifre în partea fracționară, putem folosi și
butoanele din bara cu instrumente. Acționarea primului buton
mărește, iar a celui de-al doilea – micșorează cu o unitate numărul cifrelor
în partea fracționară. Rotunjirea se face după regulile matematice: de la 0 la
4 - prin lipsă, de la 5 la 9 - prin adaos.
Funcția logică AND. Forma generală: AND(Expr_logică_1;
Expr_logică_2;... Expr_logică_n). Returnează valoarea True (adevăr), în
cazul când toate expresiile logice sunt adevărate, și valoarea False, când cel
puțin una din expresiile logice este falsă. Poate conține până la 255 de
argumente.
Funcția logică OR. Forma generală: OR(Expr logică_1; Expr_
logică_2;... Expr logică_n). Returnează valoarea True, în cazul când cel
puțin una din expresiile logice este adevărată, și valoarea False, când toate
expresiile logice sunt false. Poate conține de la 1 până la 255 de argumente.
Funcția logică NOT. Forma generală: NOT(Expresie_logică).
Returnează valoarea True, în cazul când expresia logică este falsă, și
valoarea False, în cazul când expresia logică este adevărată. Conține un
singur argument.
Funcția logică IF. Se utilizează pentru analizarea datelor și luarea
deciziilor. Forma generală: IF(Expr_logică;Expr1;Expr2). Dacă
Expr_logică este adevărată, va fi afișată valoarea Expr1, în caz contrar -
51
valoarea Expr2. Expr1 și Expr2 pot fi numere, formule, texte. Textele
trebuie luate între ghilimele.
Exemplul 1. Pentru a stabili mărimea TVA, în funcție de lungimea
diagonalei televizoarelor (fig. 4.43), scriem formula: IF(C2<=61;
F2*15%;F2*20%). În acest caz, pentru televizoarele cu diagonala de până
la 61 cm inclusiv, mărimea TVA va fi de 15% din suma vânzărilor, iar
pentru restul televizoarelor (cu diagonala mai mare de 61 cm) - 20%.
Argumentul Expr2 poate fi, la rândul său, o altă funcție logică IF.
Aceasta ne permite să specificăm condiții de decizie suplimentare.
Exemplul 2. Pentru a calcula impozitul pe venit în funcție de volumul
realizărilor (fig. 4.43), scriem formula:
=IF(F2<=10000;F2*18%;IF(AND(F2>10000;F2<=30000);F2*25%;
F2*35%)).
În acest caz, pentru volumul realizărilor ce nu depășește 10000 de
unități valutare, se va percepe un impozit de 18%, pentru sumele cuprinse
între 10000 și 30000 impozitul va constitui 25%, iar în restul cazurilor
(pentru sumele ce depășesc 30000) – impozitul va constitui 35%.
Formulele din exemplele de mai sus se introduc, de regulă, într-o celulă
a coloanei în care se calculează valoarea respectivă (în cazul ultimului
exemplu, ar putea fi celula G2). Pentru a calcula mărimea impozitului și
pentru alți indicatori, copiem, prin tragere cu mouse-ul, formula din celula
G2 în celulele G3, G4,... (adresele celulelor se automodifică, vezi p. 4.7.3).
Funcția LEFT. Forma generală: LEFT(text;N). Se utilizează pentru
extragerea primelor N caractere dintr-un text.
Funcția RIGHT. Forma generală: RIGHT(text;N). Se utilizează pentru
extragerea ultimelor N caractere dintr-un text.
Funcția MID. Forma generală: MID(text;L;N). Se utilizează pentru
extragerea a N caractere dintr-un text, începând cu cel situat pe locul L.
Funcția financiară FV („Future Value” - valoare viitoare). Calculează
valoarea viitoare a unei investiții prezente (pv) (sau a unui împrumut) pe un
termen stabilit (nper) în condițiile unei dobânzi anuale cunoscute (rate).
Forma generală: FV(rate;nper;pmt;[pvj];[type]), unde:
rate semnifică rata anuală a dobânzii (%);
nper este numărul de perioade de plată (luni);
pmt este plata efectuată periodic (lunar; poate fi și nulă);
pv (abreviere din englezescul „Present Value” – valoare prezentă,
actuală, opțional). Este valoarea inițială a depunerii sau a creditului. Dacă
argumentul pv este omis, se consideră 0 (zero) și trebuie să existe
argumentul pmt.
52
type (opțional) indică timpul când sunt efectuate plățile: 1 - la început
de lună, 0 - la sfârșit de lună. Dacă argumentul type este omis, se consideră
0. Dacă argumentul pmt este nul, valoarea argumentului type nu are
relevanță.
Exemplul 1. La o bancă, se depune suma de 10000 de lei pe o perioadă
de 24 de luni cu rata anuală a dobânzii de 10%. Depunătorul nu efectuează
plăți periodice lunare. Care va fi suma finală în contul depunătorului?
Soluție: Introducem formula =FV(10%/12;24;0;-10000;0). Rata
anuală se împarte la 12 (pentru a determina rata lunară). Suma depusă se ia
cu semnul minus (depunătorul investește banii). Rezultatul: -12.203,91 lei
(suma pe care o va avea în cont depunătorul la sfârșitul perioadei).
În cazul unui împrumut de la bancă, în aceleași condiții, introducem
formula =FV(10%/12;24;0;10000;0) (suma împrumutată se ia cu semnul
plus).
Rezultatul: -12.203,91 lei (suma pe care o va rambursa debitorul la
sfârșitul perioadei).
Exemplul 2. La o bancă, se depune suma de 10000 de lei pe o perioadă
de 24 de luni cu rata anuală a dobânzii de 10%. Depunătorul efectuează plăți
lunare (la începutul lunii) în valoare de 700 de lei. Care va fi suma finală în
contul depunătorului?
Soluție: Introducem formula =FV(10%/12;24;-700;-10000;1).
Rezultatul: 30.871,02 lei (suma pe care o va avea în cont depunătorul la
sfârșitul perioadei).
Funcția financiară PV (abreviere din englezescul „Present Value” -
valoare prezentă). Calculează suma care trebuie depusă în prezent, pentru a
acumula, după o perioadă de timp (nper), o sumă stabilită (fv), în condițiile
unei dobânzi anuale cunoscute (rate).
Forma generală: PV(rate;nper;pmt;[fv];[type]), unde:
rate, nper, pmt și type au aceleași semnificații ca și în cazul funcției FV.
FV este valoarea viitoare la care vrem să ajungem.
Exemplul 1. O bancă oferă o rată anuală a dobânzii de 11%. Ce sumă
trebuie să depună o persoană în prezent pentru a acumula, timp de 8 ani,
suma de 200000 de lei?
Soluție: Introducem formula =PV(11%/12;8*12;0;200000;0). Rata
anuală se împarte la 12 (pentru a determina rata lunară). Numărul anilor se
înmulțește cu 12, pentru a obține numărul de perioade în luni. Suma care
urmează a fi acumulată se ia cu semnul plus (depunătorul va primi, la
sfârșitul perioadei, suma stabilită).
53
Rezultatul: -83289,81 lei. Aceasta înseamnă că persoana trebuie să
depună în prezent suma de 83289,81 lei, pentru a acumula, în 8 ani, suma
de 200000 de lei.
Exemplul 2. O bancă oferă o rată anuală a dobânzii de 11%. Ce sumă
trebuie să depună o persoană, în prezent, pentru a acumula, timp de 8 ani,
suma de 200000 de lei, dacă, la începutul fiecărei luni, se depun,
suplimentar, câte 600 de lei?
Soluție: Introducem formula =PV(11%/12;8*12;-600;200000;1).
Rezultatul: -44.743,62 lei.
Funcția financiară PMT (abreviere din englezescul „Payment” -
plată). Calculează plata periodică (lunară) pentru un împrumut sau dobânda
lunară (în unități bănești) pentru o investiție.
Forma generală: PMT (rate;nper;pv;[fv];[type]).
Argumentele au aceleași semnificații ca și pentru funcțiile FV și PV.
Exemplul 1. O persoană ia de la bancă un credit în valoare de 250000
de lei pe o perioadă de 4 ani. Ce sumă trebuie rambursată la sfârșitul fiecărei
luni, dacă rata anuală a dobânzii este de 9%?
Soluție: Introducem formula =PMT(9%/12;4*12;250000;0;0).
Rezultatul: -6221,3 lei.
Dacă introducem formula =PMT(9%/12;4*12;0;250000;0), atunci
rezultatul va fi -4346,3 lei, ceea ce înseamnă că persoana, depunând lunar o
sumă de 4346,3 lei, va avea în cont, peste 4 ani, suma de 250000 lei.
Funcția financiară RATE. Calculează rata lunară a dobânzii (%)
pentru un credit (pv) pe o perioadă stabilită (nper), în condițiile unei plăți
periodice lunare (pmt).
Forma generală: RATE(nper;pmt;pv;[fv];[type];[guess]).
Argumentul guess (estimare) este opțional (implicit are valoarea 10%).
Exemplul 1. Capacitatea de plată lunară a unei familii este de 8000 de
lei. Poate, oare, această familie să ia un credit ipotecar de 600000 de lei pe
o perioadă de 10 ani, dacă banca creditoare percepe o rată anuală a dobânzii
egală cu 11%?
Soluție: Introducem formula =RATE(10*12;-8000;600000;0;0).
Rezultatul: ≈0,85% (rata lunară). Calculăm rata anuală: 0,85%*12=
10,21%.
Concluzia: creditul nu poate fi luat în condițiile formulate. Pentru a
depăși situația, persoana trebuie fie să solicite o perioadă de rambursare mai
mare (11 ani), fie să mărească plata lunară (8300 de lei), fie să beneficieze
de serviciile unei bănci care percepe o rată a dobânzii mai mică (10%).
54
Funcția financiară NPER. Calculează perioada pentru care poate fi
oferit un credit (pv), în condițiile rambursării lunare a unei sume constante
(pmt) și a unei rate lunare a dobânzii stabilite (rate).
Forma generală: NPER(rate;pmt;pv;[fv];[type]).
Exemplul 1. Capacitatea de plată lunară maximă a unei familii este de
7000 de lei. Poate, oare, familia dată să ia un credit ipotecar de 600000 de
lei pe o perioadă de 15 de ani, dacă banca creditoare percepe o rată lunară a
dobânzii egală cu 11%?
Soluție: Introducem formula =NPER(11%/12;-7000;600000;0;0).
Rezultatul: 168,82 (luni). Concluzia: creditul poate fi luat în condițiile
formulate (168,82 luni / 12 luni ≈ 14 ani).
În tabelul care urmează, sunt prezentate alte câteva funcții standard
utile.
Tabelul 2.3. Exemple de utilizare a unor funcții standard
Nr. Funcția Rezultatul Exemple
1. ABS(x) Calculează | x | =ABS(-21)21
Calculează partea întreagă =INT(15.78)15
2. INT(x)
a expresiei x =INT(-15.78)-16
Calculează restul împărțirii
3. MOD(n;m) =MOD(15;6)3
numărului n la m
4. LN(x) Calculează lnx (x>0) =LN(14)2.639
5. LOG10(x) Calculează lgx (x>0) =LOG 10(1000)3
Calculează logax (x>0, a>0, =LOG(32;2)5
6. LOG(x;a)
a≠l) =LOG(49;7)2
7. EXP(x) Calculează ex =EXP(3)20.086
8. POWER(x;y) Calculează xy, =POWER(5;3)125
9. SQRT(x) Calculează √𝑥 (x≥0) =SQRT(28)5.2915
Valoarea numărului π cu
10. PI() =PI()3.141592654...
15 cifre zecimale
Calculează sinx
11. SIN(x) =SIN(30)-0,988
(x se exprimă în radiani)
RADIANS(30) → 0.523
Transformă în radiani
12. RADIANS(x) SIN(RADIANS(30)) →
valoarea expresiei x
0.5
13. FACT(n) Calculează n! FACT(9) → 362880
55
m
14. COMBIN(n;m) Calculează
C n (n≥m) COMBIN(15;7)→6435
m PERMUT(15;7) →
15. PERMUT(n;m) Calculează An (n≥m)
32432400
Transformă numerele
ROMAN(27)→XXVII
scrise cu cifre arabe în
16. ROMAN(n) ROMAN(42) → XLII
numere scrise cu cifre
ROMAN(l59) → CLIX
romane
Calculează determinantul MDETERM(B5:E8)
17. MDETERM(M)
matricei M (o matrice 4x4)
m
Notă: Funcția PERMUT(n;m) calculează valoarea
A n (aranjamente
m
A
din n elemente luate câte m). Reamintim, că n =n*(n-1)*(n-2)*...*(n-
m m
m+1) sau
An =
C n P P
* m ( m =m! reprezintă numărul permutărilor din m
elemente).
2.8.2. Operații cu date calendaristice
Asupra datelor calendaristice pot fi efectuate diferite operații:
1) Scăderea (diferența) a două date. Rezultatul - un număr întreg
(poate fi și negativ); reprezintă numărul zilelor care separă cele
două date.
Exemplu: Dacă celula A1 conține data de 20/05/2011, iar A2 - data de
7/08/2012, atunci diferența =A2-A1 va fi 445.
2) Adunarea unei date calendaristice cu un număr N (de zile).
Rezultatul - data care va fi peste N zile de la data indicată.
Exemplu: =A2+700 va fi 08/07/2014.
3) Scăderea unui număr N (de zile) dintr-o dată calendaristică.
Afișează data care a fost cu N zile în urmă de la data indicată.
Exemplu: =A1-800 va fi 30/05/2010.
Funcția WEEKDAY. Afișează un număr întreg, de la 1 la 7, care
corespunde zilei săptămânii în care cade data respectivă (1 - duminică, 2 -
luni,...,7 - sâmbătă).
Forma generală: WEEKDAY(<dată>).
Exemplu: = WEEKDAY(A2) va fi 3 (marți).
Funcția TODAY. Afișează data curentă.
Forma generală: TODAY().
Exemplul 1: Diferența =TODAY()-A1 va fi egală cu numărul de zile
care separă ziua curentă de data de 20/05/2011.
56
Exemplul 2: Suma =TODAY()+1000 stabilește data care va fi peste
1000 de zile de la data curentă.
Funcția YEAR. Extrage și afișează anul (cu 4 cifre).
Forma generală: YEAR(<dată>).
Exemplu: =YEAR(A1) va afișa valoarea 2011.
Notă: În funcție de modul de definire a formatelor de reprezentare a
datei, specificat în Start/Control Panel/Region and Language (p. 2.18.6),
afișarea datei poate să difere de la caz la caz.
2.8.3. Utilizarea numelor atribuite blocurilor
Pentru a simplifica procedura de lucru cu blocurile de celule, putem
atribui denumiri sugestive blocurilor respective. Astfel, dacă celulele
E2:E25 conțin mărimea salariului lunar al angajaților, putem atribui acestui
bloc denumirea Salariu. În acest caz, pentru a afla suma totală a salariului
lunar, putem scrie funcția =Sum(Salariu), iar pentru a afla media scriem
Average(Salariu). Avantajul acestui mod de scriere constă în faptul că nu
este necesară specificarea de fiecare dată a adreselor celulelor din care este
constituit blocul. De asemenea, dacă blocul este deplasat sau modificat,
numele lui va indica de fiecare dată adresa nouă a blocului respectiv. La lei,
dacă, ulterior, vom exclude sau vom adăuga unul sau mai multe rânduri în
intervalul 2:25, blocul Salariu se va modifica corespunzător.
Pentru a atribui un nume unui bloc de celule, procedăm astfel:
1. Selectăm blocul necesar (de exemplu, salariul lunar).
2. Selectăm comanda Define Name din fila Formulas, apoi în caseta
care apare specificăm numele blocului (în câmpul Name, fig. 2.39).
3. Acționăm butonul OK.
Figura 2.39. Specificarea numelui blocului de celule

În același mod, putem atribui nume și altor blocuri (care, în principiu,
se pot intersecta). Lungimea maximă a numelui este de 255 de caractere. Nu
57
se admit nume care coincid cu denumiri de funcții standard (vezi p. 2.8.1)
sau care pot fi interpretate ca adrese ale celulelor (AN2012, de exemplu).
Pentru a afișa lista blocurilor cărora le-au fost atribuite nume, este
suficient să apăsăm tasta funcțională F3. Ca rezultat, apare caseta de dialog
Paste Name (fig. 2.40), din care putem selecta (dacă e necesar) numele
respectiv. Această procedură poate fi utilizată atunci când scriem o formulă
în care figurează unul sau mai multe nume ale blocurilor de celule. Numele
blocurilor pot figura și în calitate de argumente ale funcțiilor standard.
Figura 2.40. Lista blocurilor existente

Pentru a exclude un nume atribuit anterior (de care nu mai avem
nevoie), selectăm comanda (Name Manage) din fila Formulas și, în
caseta de dialog care apare (fig. 2.41), acționăm butonul Delete. Drept
urmare, obținem o altă caseta de dialog în care confirmăm/anulăm acțiunea
de excludere.
Figura 2.41. Excluderea unui nume de bloc
58
2.8.4. Recalcularea formulelor
Valorile celulelor care conțin formule (funcții) se recalculează de
fiecare dată când efectuăm modificări în foaia de calcul. Orice introducere,
excludere sau modificare a conținutului unei celule implică recalcularea
automată a valorilor celorlalte celule. Acest lucru nu este întotdeauna
sesizabil datorită vitezei mari cu care calculatorul efectuează recalculările.
În cazul când foaia de calcul conține un număr mare de formule, recalcularea
valorilor poate dura destul de mult.
Pentru a evita acest fenomen, putem anula temporar regimul de
recalculare automată, procedând în felul următor:
a) accesăm File/Options/Formulas;
b) în categoria Calculation Options, selectăm opțiunea Manual.
c) acționăm butonul OK.
Din acest moment, valorile celulelor care conțin formule nu se
recalculează și, deci, nu se modifică, chiar dacă modificăm valorile unor
celule, adresele cărora sunt incluse în formulele respective. Totuși, putem
afișa, din când în când, valorile calculate, apăsând tasta funcțională F9.
Apăsarea acestei taste implică recalcularea tuturor valorilor celulelor, dar
regimul Manual rămâne activ, adică recalcularea valorilor nu se va face
până la o nouă apăsare a tastei F9.
Pentru a anula regimul Manual, în categoria Calculation Options
selectăm opțiunea Automatic.
2.9. Gestiunea datelor

Gestiunea datelor în Excel presupune rearanjarea (sortarea) datelor din
foaia de calcul, obținerea unor submulțimi prin filtrarea datelor, afișarea
datelor într-un formular, obținerea unor totaluri parțiale și generale, crearea
tabelelor pivot etc. În continuare vom examina câteva dintre aceste acțiuni.
2.9.1. Sortarea datelor
Deseori, apare necesitatea de rearanjare a datelor din foaia de calcul în
altă ordine decât cea dată. Rearanjarea manuală (folosind comenzile Cut/
Copy/Paste), deși e posibilă, este destul de anevoioasă. Pentru a facilita
executarea acestor operații, este prevăzută comanda de sortare a datelor
Sort. Aranjarea (sortarea) datelor poate fi făcută în ordine crescătoare sau
descrescătoare, conform valorilor ce se conțin într-una sau mai multe
coloane. Pentru ca rezultatul sortării să fie corect, din punct de vedere logic,
este de dorit ca datele care se conțin în coloana (coloanele), după care se
face sortarea, să fie omogene (de același tip și de aceeași natură). Dacă
59
această condiție nu se respectă, rezultatul sortării poate fi lipsit de sens.
Aranjarea datelor se face în conformitate cu valorile interne (binare) ale
primelor caractere din celulele coloanei după care se face sortarea. În cazul
în care rezultatul sortării nu este cel scontat, lansăm comanda Undo pentru
a reveni la situația anterioară.
Sortarea se efectuează în câteva etape:
1. Selectăm blocul de celule care urmează a fi sortat. În majoritatea
cazurilor, acest bloc trebuie să cuprindă toate datele din foaia curentă,
excepție făcând: denumirea tabelului, numerele de ordine, diferite totaluri
și medii calculate pe verticală etc., rearanjarea cărora este lipsită de sens
(denumirile coloanelor pot fi incluse, dar, în acest caz, în colțul din dreapta-
sus al casetei, specificăm opțiunea My data has headers).
2. Lansăm comanda Sort din fila Data. Ca urmare, pe ecran, apare
caseta de dialog reprezentată în figura 2.42.
3. În câmpul Sort By, indicăm coloana după care se va face sortarea.
4. (neobligatoriu). În cazul când coloana specificată în Sort By conține
valori egale, putem folosi al doilea criteriu de sortare, indicând în primul
câmp Then By numele coloanei respective. În cazul când unele linii ale
coloanelor specificate anterior au conținut identic, putem folosi al treilea
criteriu de sortare, indicând în al doilea câmp Then By numele coloanei
respective.
Figura 2.42. Specificarea opțiunilor de sortare

5. În fiecare din cazurile specificate mai sus, în câmpul Order, indicăm
ordinea sortării. Pentru date numerice, inclusiv calendaristice, ordinea poate
fi: Smallest to Largest (crescătoare); Largest to Smallest (descrescătoare).
Pentru date de tip text: A to Z (ordine alfabetică), Z to A (ordine alfabetică
inversă). Implicit, ordinea sortării este crescătoare (Smallest to largest sau
A to Z).
6. Acționăm butonul OK pentru a declanșa operația sortării.
60
În calitate de exemplu, vom examina un tabel (fig. 2.43) care conține
informații despre volumul vânzărilor de televizoare de către o unitate
comercială.
Figura 2.43. Tabelul până Figura 2.44. Tabelul

la sortare după sortare
Vom examina cazul aranjării informației în ordinea descrescătoare a
mărimii diagonalei ecranului și, ca două criterii suplimentare, în ordinea
alfabetică a modelului (mai multe televizoare au aceeași mărime a
diagonalei) și în ordinea crescătoare a prețului (mai multe televizoare cu
aceeași diagonală și aceeași denumire). Pentru aceasta, selectăm blocul
B1:F20 (nu includem în bloc numărul de ordine), apoi executăm acțiunile
descrise mai sus (pașii 2-6, fig. 2.42). Rezultatele sortării sunt reprezentate
în figura 2.44.
Remarcă: Dacă în tabel există celule unite (prin folosirea comenzii
Merge), sortarea tabelului nu este posibilă.
2.9.2. Filtrarea datelor
Uneori, nu avem nevoie de toate datele din foaia de calcul, ci numai de
o submulțime a lor (de exemplu, televizoarele produse de o anumită firmă).
Pentru a afișa pe ecran doar informațiile care satisfac anumite criterii, putem
aplica operația de filtrare a datelor.
În acest scop, parcurgem succesiunea Data/Filter. Ca rezultat, în partea
de sus a fiecărei coloane apare câte un buton (fig. 2.45), acționarea căruia
afișează toate valorile distincte din coloana respectivă.
61
Figura 2.45. Specificarea criteriilor de filtrare
Pentru a afișa, de exemplu, doar televizoarele cu diagonala de 61 cm,
deschidem lista Number Filters, din care alegem condiția Equals. În caseta
de dialog care apare, selectăm operatorul logic necesar (în cazul nostru,
equals), iar în câmpul din dreapta, specificăm valoarea necesară (61).
Acționăm OK pentru a finaliza procedura (fig. 2.46).
Figura 2.46. Folosirea operatorilor logici la filtrare
62
Drept urmare, obținem informația necesară (fig. 2.47).
Figura 2.47. Rezultatul filtrării

După selectarea elementului caracteristic (care definește criteriul de
filtrare), pe ecran rămân doar rândurile care conțin acest element. Aceste
rezultate pot fi copiate, deplasate, tipărite etc.
Același rezultat putea fi obținut și prin bifarea valorii 61 și excluderea
celorlalte valori din lista valorilor posibile (fig. 2.45).
în continuare, putem defini (dacă e necesar) criterii de filtrare pentru o
altă coloană, obținând o nouă selecție (de nivelul doi) a datelor. Pentru a
reveni la tabelul inițial, selectăm din listă (fig. 2.45) opțiunea Select All, iar
pentru a renunța la filtrare, lansăm din nou comanda Filter din fila Data.
Pentru a defini criterii mai complexe, folosim operatorii logici din listă
(tabelul 2.4) și unul din operatorii And sau Or (fig. 2.48).
Figura 2.48. Specificarea unor criterii mai complexe de filtrare
63
În exemplul examinat, sunt specificate condițiile de filtrare pentru
obținerea listei televizoarelor cu prețul cuprins între 4000 și 5000.
Acționând butonul OK, obținem rezultatul dorit (fig. 2.49).
Figura 2.49. Rezultatul filtrării

În tabelul 2.4, sunt prezentați câțiva dintre operatorii logici utilizați
pentru specificarea criteriilor de filtrare.
Tabelul 2.4. Operatori logici
Operatorul Semnificația
equals egal cu (=)
is greater then mai mare decât (>)
is less then mai mic decât (<)
is greater then or equal to mai mare sau egal cu (>)
is less then or equal to mai mic sau egal cu (<)
does not equal diferit de (^)
begins with se începe cu
ends with se termină cu
64
2.9.3. Utilizarea formularelor
Pentru a simplifica procedura de introducere și/sau modificare a datelor,
acestea pot fi afișate într-un formular. în acest scop:
1. Plasăm pictograma (Form) în bara de acces rapid (în cazul în care
pictograma lipsește).
2. Atribuim denumiri tuturor coloanelor tabelului (în cazul în care
denumirile lipsesc).
3. Excludem, dacă există, liniile nule (care nu conțin valori). Dacă nu
facem acest lucru, în formular, vor fi incluse doar celulele care fac parte din
liniile situate mai sus de linia nulă.
4. Selectăm coloanele care urmează a fi incluse în formular (dacă nu le
selectăm, vor fi incluse toate coloanele; în acest caz cursorul mouse-ului
trebuie plasat în oricare din celulele care conțin valori).
5. Acționăm pictograma (Form); ca rezultat, obținem un formular
asemănător celui reprezentat în figura 2.50.
În acest formular, sunt incluse (pe verticală) valorile câmpurilor unei
linii (în imagine, modelul cu numărul 4) a tabelului Televizoare (fig. 2.43).
Datele din câmpurile formularului pot fi modificate, șterse etc. Valorile
câmpurilor, obținute printr-o formulă (în cazul nostru Total 900), nu pot fi
modificate.
Figura 2.50. Afișarea datelor în formular

Pentru a ne deplasa la linia următoare, acționăm butonul Find Next, iar
pentru a trece la linia precedentă, acționăm butonul Find Prev. De
asemenea, putem utiliza bara de defilare a formularului (situată la mijloc)
pentru a trece la diferite linii ale foii de calcul. Pentru a trece de la un câmp
al formularului la altul, putem utiliza mouse-ul sau tasta Tab. Dacă
65
efectuăm modificări în câmpurile formularului, apăsăm tasta Enter pentru
confirmare sau acționăm butonul Restore pentru a anula modificările.
Formularele pot fi utilizate și pentru adăugarea unor finii noi în foaia de
calcul. În acest scop:
1. Acționăm butonul New; în consecință, obținem un formular vid.
2. Introducem informații în câmpurile formularului, apoi acționăm
butonul New sau apăsăm tasta Enter. Drept urmare, linia cu date se plasează
la sfârșitul tabelului (blocului).
Pentru a elimina o linie a foii de calcul, efectuăm următoarele acțiuni:
1. Trecem la linia respectivă, utilizând bara de defilare sau butoanele
Find Prev și Find Next.
2. Acționăm butonul Delete, apoi, în caseta de dialog care apare,
confirmăm eliminarea prin OK sau renunțăm prin Cancel.
Formularele permit nu numai afișarea informației, ci și filtrarea ei. În
acest scop, acționăm butonul Criteria, apoi specificăm condițiile de selecție.
Ca urmare, vor fi afișate doar liniile care satisfac condițiile specificate.
Pentru a renunța la afișarea datelor în modul formular, acționăm butonul
Close.
2.9.4. Crearea subtotalurilor
Excel permite obținerea unor subtotaluri conform anumitor criterii.
Putem, de exemplu, obține volumul vânzărilor de televizoare pe fiecare
firmă producătoare (model). În acest scop, este necesară sortarea, în
prealabil, a tabelului conform criteriului ales (în cazul nostru – modelul). În
continuare, din fila Data selectăm comanda (Subtotal). Obținem o casetă
de dialog (fig. 2.51) în care specificăm parametrii de grupare.
Figura 2.51. Specificarea parametrilor de grupare

66
Acționând butonul OK, obținem tabelul cu subtotaluri (fig. 2.52).
Figura 2.52. Tabelul cu subtotaluri

Pentru a afișa doar subtotalurile (fără datele intermediare), acționăm
butoanele din marginea din stânga tabelului. Ca rezultat, obținem tabelul
reprezentat în figura 2.53.
Figura 2.53. Subtotaluri fără date intermediare

Pentru a reveni la afișarea datelor intermediare, acționăm butoanele ,
iar pentru a anula subtotalurile, acționăm butonul Remove All (fig. 2.51).
2.9.5. Utilizarea facilității PivotTable Wizard
Facilitatea PivotTable Wizard permite crearea unor rapoarte care
generalizează datele din foaia de calcul și le prezintă în mai multe formate.
Acest mod de prezentare facilitează analizarea datelor. De exemplu,
putem crea un raport privind vânzările de televizoare pe modele și ani de
producere (fig. 2.55). În acest scop:
1. Excludem, dacă există, liniile nule (care nu conțin valori). Dacă nu
facem acest lucru, în raport vor fi incluse doar celulele care fac parte din
blocul situat mai sus de linia nulă.
67
2. Plasăm cursorul mouse-ului în oricare din celulele care conține
valori.
3. Acționăm pictograma (PivotTable) din fila Insert.
4. În caseta de dialog care apare (fig. 2.54), confirmăm/specificăm
blocul de celule care vor fi incluse în raport și amplasarea raportului
(Existing Worksheet – pentru a-l amplasa în foaia de calcul curentă, New
Worksheet – pentru a-l amplasa într-o foaie de calcul nouă).
Figura 2.54. Specificarea amplasării raportului

5. Acționăm butonul OK, apoi, în caseta Pivot Table Field List (fig.
2.55), plasăm (prin tragere) denumirile coloanelor foii de calcul în
câmpurile respective ale raportului. În cazul nostru, plasăm coloana Model
în câmpul Row Labels, coloana Anul_Prod – în câmpul Column Labels, iar
coloana Pret_Total – în câmpul Values.
Drept urmare, obținem un raport amplasat pe o nouă foaie de calcul (fig.
2.55).
Figura 2.55. Raportul amplasat pe o nouă foaie de calcul

68
2.10. Construirea diagramelor
2.10.1. Tipuri de diagrame
Excel permite reprezentarea datelor din tabele în formă grafică cu
ajutorul diagramelor. Acest mod de reprezentare mărește gradul de percepție
a informației. Există numeroase tipuri de diagrame (fig. 2.57), principalele
dintre ele fiind următoarele:
Column – pentru a compara diverse valori (bare verticale);
Line – pentru a evidenția tendințele și schimbarea valorilor în timp;
Pie – pentru a prezenta raportul dintre părțile unui întreg;
Bar – similară cu diagrama Column (bare orizontale);
Doughnut – similară cu Pie, dar poate conține mai multe serii;
Area – similară cu diagrama Line; pentru a evidenția cantitatea
schimbărilor diverselor valori.
Unele tipuri de diagrame pot fi reprezentate și în formă tridimensională
(3-D). Diagramele pot fi amplasate pe o foaie separată, pe foaia de calcul
care conține datele sau pe orice foaie de calcul.
2.10.2. Crearea unei diagrame
Pentru a construi o diagramă, trebuie să selectăm blocul de celule în
baza căruia va fi creată diagrama (blocul poate/trebuie să conțină și
informația însoțitoare – antetul coloanelor, denumirile rândurilor). În figura
2.56, au fost selectate informațiile ce țin de activitatea a trei firme pe
parursul a patru trimestre.
Figura 2.56. Selectarea datelor pentru diagramă

În afară de datele propriu-zise, au fost selectate și denumirile coloanelor
și ale firmelor (pentru a fi afișate ulterior ca elemente ale diagramei).
Selectarea trebuie făcută respectând simetria (de sus în jos sau de la stânga
la dreapta). Nu au fost selectate numărul de ordine, adresa și suma anuală,
informații care nu sunt relevante pentru diagrama care urmează a fi
construită. Reamintim că selectarea unor blocuri de celule neadiacente se
69
face cu ajutorul mouse-ului, menținând apăsată tasta Ctrl (cu excepția
primului bloc, care se selectează în mod obișnuit).
În continuare, punem în relief fila Insert, și în grupul Charts, facem clic
pe butonul (Create Chart). Ca urmare, apare o casetă din care alegem
unul din tipurile de diagrame (fig. 2.57).
Figura 2.57. Tipuri de diagrame

Acționând butonul OK, obținem diagrama respectivă (fig. 2.58).
Figura 2.58. Diagrama primară

70
2.10.3. Modificarea caracteristicilor diagramei
Diagrama obținută poate fi modificată, utilizând un set de instrumente
(Chart Tools), care devine disponibil la selectarea diagramei (fig. 2.59).
Figura 2.59. Caseta Chart Tools

Setul Chart Tools conține 2 file: Design și Format.
Fila Design (fig. 2.59) permite modificarea diagramei la nivelul
construirii (tipul diagramei, datele inițiale, amplasamentul etc.). De
exemplu, dacă tipul diagramei, specificat inițial (fig. 2.57), nu este cel dorit,
putem, ulterior, să-l modificăm. Pentru aceasta, acționăm butonul
(Change Chart Type). Obținem caseta reprezentată în figura 2.57, din care
putem alege un alt tip de diagramă.
Acționând butonul (Switch Row/Column), putem schimba liniile cu
coloanele, obținând o altă reprezentare a datelor (fig. 2.60).
Figura 2.60. O altă reprezentare a datelor

Acționând butonul (Move Chart) și selectând opțiunea New sheet
(fig. 2.61), putem amplasa diagrama pe o foaie nouă. Excel atribuie foilor
noi denumirile Chart1, Chart2... (fig. 2.61, 2.67).
La acționarea butonului Add Chart Element apar comenzi, care permit
modificarea diagramei prin stabilirea unor caracteristici ce țin de
adăugarea/excluderea denumirilor axelor (Axes Titles), adăugarea/
71
excluderea denumirii diagramei (Chart Titles), amplasarea legendei în
raport cu diagrama (stânga, dreapta, sus, jos, Legend), afișarea/poziționarea
valorilor pe elementele diagramei (Data labels) etc.
Figura 2.61. Specificarea amplasării diagramei

Fila Format (fig. 2.62) oferă modalități de formatare a elementelor
textuale (titlul diagramei, legenda, denumirile axelor etc.). Desigur,
elementele respective trebuie, în prealabil, să fie selectate.
Figura 2.62. Butoanele filei Format

Pentru a modifica aspectul textelor (al titlului, al legendei, al denumirii
axelor etc.), facem clic-dreapta pe elementul respectiv, apoi, din meniurile
contextuale care apar, selectăm opțiunile corespunzătoare (Format Chart
Title, Format Chart Legend, Format Axes etc.). Ca rezultat, apar casete de
dialog asemănătoare cu cea din figura 2.63, în care putem modifica diferiți
parametri de aspect.
Figura 2.63. Modificarea aspectului textelor

72
Modificarea formatului axelor
Putem îmbunătăți aspectul axelor X și Y prin modificarea fontului
textului, a scării axelor, a formatului numerelor ș.a. În acest scop, facem
clic-dreapta pe axa pe care dorim să o modificăm, apoi din meniul
contextual care apare, selectăm opțiunea Format axis. Drept urmare, apare
o casetă de dialog (fig. 2.64) în care specificăm parametrii necesari.
Figura 2.64. Modificarea Figura 2.65. Efecte 3-D

formatului axelor
Modificarea aspectului diagramelor tridimensionale (3-D)
Aspectul unei diagrame tridimensionale poate fi modificat și prin
schimbarea unghiului din care este văzută diagrama. În acest scop, scoatem
în relief fila Format (fig. 2.62), din care selectăm butonul (3-D Rotation).
În consecință, obținem o casetă de dialog (fig. 2.65) în care, prin modificarea
parametrilor disponibili, obținem efectele dorite.
Remarcă: Casetele de dialog apar și în urma executării unui dublu-clic
pe elementul respectiv.
Diagramele create (prin orice metodă) pot fi redimensionate, copiate,
deplasate, șterse, tipărite. Diagramele sunt părți ale registrului curent, de
aceea, la salvarea registrului pe disc, are loc și salvarea tuturor diagramelor,
construite în baza datelor din registru.
73
Figura 2.67 reprezintă un model de utilizare a diferitor efecte de forma-
tare a elementelor diagramei.
Figura 2.67. Aspectul modificat al diagramei

Remarcă: Conținutul diagramelor se modifică concomitent cu
modificarea datelor în baza cărora a fost creată (valori, texte etc.).
74

Microsoft Excel 2016

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microsoft Excel 2016

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C UPR I NS

CAPITOLUL 2. Procesorul tabelar Microsoft Excel 2016 .......................................... 3

2.1. Noțiuni generale

2.1.1. Lansarea aplicației Microsoft Excel 2016

Figura 1. Lansarea aplicației Microsoft Excel 2016.

2.1.2. Structura ferestrei Excel

Adresa celulei Bara formulelor Etichetele

Etichetele Spațiu de lucru

Regimuri de vizualizare a documentului

Bara de stare Zoom

Figura 2.1. Fereastra procesorului tabelar MS Excel 2016

2.2. Introducerea și editarea datelor

Figura 2.2. Serii de date

Figura 2.3. Introducerea seriilor definite de utilizator

Figura 2.4. Completarea automată Figura 2.5. Completarea automată

Figura 2.8. Definirea unui Figura 2.9. Mesaj de

Figura 2.10. Regăsirea datelor

Figura 2.11. Înlocuirea unor date cu altele

Figura 2.12. Stabilirea parametrilor de căutare/înlocuire

Figura 2.13. Lățimea colanei Figura 2.14. Înălțimea liniei

2.2.13. Modificarea înălțimii liniilor

Figura 2.16. Panoul Clipboard Figura 2.17. Lista cu opțiuni

Figura 2.18. Opțiuni de inserare

2.5. Gestiunea foilor de calcul în registru

Figura 2.24. Figura 2.25. Copierea/deplasarea

2.6. Formatarea datelor

Figura 2.26. Stiluri de formatare

Figura 2.27. Formate ale datelor numerice

Figura 2.28. Formate ale datelor calendaristice

Figura 2.29. Moduri de aliniere a datelor

Figura 2.30. Stabilirea fonturilor

Figura 2.31. Adăugarea chenarelor

Figura 2.34. Definirea unui stil personal

2.7. Efectuarea calculelor

Figura 2.35. Calcularea automată a unor indicatori

2.8. Utilizarea funcțiilor standard

Figura 2.36. Categorii de funcții

Figura 2.38. Definirea unei funcții

Figura 2.39. Specificarea numelui blocului de celule

Figura 2.40. Lista blocurilor existente

Figura 2.41. Excluderea unui nume de bloc

2.9. Gestiunea datelor

Figura 2.42. Specificarea opțiunilor de sortare

Figura 2.43. Tabelul până Figura 2.44. Tabelul

Figura 2.46. Folosirea operatorilor logici la filtrare

Figura 2.47. Rezultatul filtrării

Figura 2.48. Specificarea unor criterii mai complexe de filtrare

Figura 2.49. Rezultatul filtrării

Figura 2.50. Afișarea datelor în formular

Figura 2.51. Specificarea parametrilor de grupare

Figura 2.52. Tabelul cu subtotaluri

Figura 2.53. Subtotaluri fără date intermediare

Figura 2.54. Specificarea amplasării raportului

Figura 2.55. Raportul amplasat pe o nouă foaie de calcul

Figura 2.56. Selectarea datelor pentru diagramă

Figura 2.57. Tipuri de diagrame

Figura 2.58. Diagrama primară

Figura 2.59. Caseta Chart Tools

Figura 2.60. O altă reprezentare a datelor

Figura 2.61. Specificarea amplasării diagramei

Figura 2.62. Butoanele filei Format

Figura 2.63. Modificarea aspectului textelor

Figura 2.64. Modificarea Figura 2.65. Efecte 3-D