Activitatea economică = lupta împotriva rarităţii, ca proces complex ce reflectă faptele, actele,

comportamentele şi deciziile oamenilor privitoare la atragerea şi utilizarea resurselor economice în

vederea producerii, circulaţiei, repartiţiei (distribuţiei) şi consumului de bunuri, în funcţie de nevoile şi
interesele economice.

Oferta reprezinta cantitatea dintr-o marfă pe care agenţii economici sunt dispuşi şi pot să o realizeze
şi/sau vândă în funcţie de preţ, la un moment dat, pe o anumită piaţă. Sensibilitatea ofertei la variaţiile
diferiţilor factori, în principal la variaţiile preţurilor, poartă numele de elasticitate a ofertei.

O piaţă de monopol = acea piață în care oferta unui bun este asigurată de un singur vânzător
(producător), respectiv cererea pentru un anume bun este exprimată de un singur cumpărător
(consumator). Factorii care limiteaza tendinta de monopol sunt:

a) Existenţa monopolului absolut nu poate fi susţinută deoarece, în primul rând, prin fixarea preţului de
monopol, se determină modificarea dimensiunilor cererii pieţei pentru bunul oferit de firmă într-un sens
contrar celui aşteptat de producător (în cel al scăderii acesteia).

b) Firmele care produc bunuri înlocuitoare sunt concurente ale monopolului; (nici un monopol nu poate
opri înlocuirea în consum a bunului său cu alte bunuri).

c) Oricât de consolidată ar fi poziţia unui monopolist pe piaţa naţională, o asemenea poziţie poate fi şi
zdruncinată de schimbările ce survin pe pieţele regionale şi internaţionale.

d) Tendinţa spre monopol absolut, din partea unei firme se loveşte, adesea de reacţiile consumatorilor
organizaţi, ca şi de măsurile antimonopoliste întreprinse de guverne.

e) Patronii unor mari firme, întreprinzătorii şi managerii acestora au adesea unele reţineri etice în ceea
ce priveşte impunerea unui monopol absolut.

Intreprinderea reprezinta un organism complex în care au loc combinarea factorilor de producţie,

obţinându-se bunuri şi servici.

Functiile intreprinderii:

Funcţia de cercetare – dezvoltare;

Funcţia de producţie;

Funcţia comercială;

Funcţia financiar – contabilă;

Funcţia de personal;

Preţul reprezintă cantitatea de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi o poate oferi producătorului
(vânzătorului) în schimbul bunului pe care acesta îl prezintă pe piaţă. Acesta este preţul absolut. Alături
de preţul absolut există şi preţul relativ, adică preţurile bunurilor, exprimate în funcţie de cel al unui bun
considerat etalon sau element de referinţă.
Modalităţile de intervenţie a statului în domeniul preţurilor pot fi grupate în:

 intervenţie indirectă
 intervenţii directe.

Intervenţia indirectă a statului în domeniul preţurilor se bazează pe ipoteza că preţurile sunt libere şi
formate sub incidenţa raportului dintre cerere şi ofertă. - statul poate influenţa evoluţia preţurilor
acţionând, după caz, asupra ofertei sau cererii sau a ambelor, pe care, în funcţie de situaţie, le inhibă sau
le stimulează

Intervenţiile directe se bazează, în principal, pe fixarea unor plafoane de preţuri:

- plafoane maxime, peste care preţurile nu pot creşte, pentru a-i favoriza pe consumatori

- plafoane minime, sub care preţurile nu pot să scadă, pentru a-i sprijini pe producători

Costul de producţie constă din totalitatea cheltuielilor efectuate şi/sau care urmează să fie făcute, toate
în exprimare bănească, de către o întreprindere pentru producerea şi desfacerea de bunuri.

Costuri fixe – costuri care nu variază odată cu volumul activităţii (chiar dacă vânzările se dublează, o
serie de costuri general – administrative rămân neschimbate şi sunt considerate fixe).

Costuri variabile – cheltuielile care variază proporţional cu volumul activităţii (sau cu volumul vânzărilor
şi vor fi deci considerate costuri variabile).

Dobânda este venitul adus celui care dă cu împrumut (creditorul) încasat de la cel ce ia un împrumut
(debitorul) şi plătit de acesta din urmă pentru achiziţionarea utilităţii unei sume de bani pe o perioadă
determinată.

Factorii de scădere a ratei dobânzii, pe termen lung:

 creşterea generală a economiilor (a ofertei de bunuri);

 scăderea relativă a productivităţii capitalului, inovaţiile fiind mai mult sau mai puţin
generalizate;
 măsurile antiinflaţioniste adoptate şi promovate de guverne;
 sporirea gradului de autofinanţare a întreprinderilor.

Factori de creştere a ratei dobânzii:

 sporirea costurilor serviciilor, inclusiv a celor bancare;

 emigrarea capitalurilor flotante şi a banilor fierbinţi;
 marile descoperiri şi invenţii;
 apariţia de noi nevoi care sporesc înclinaţia spre investiţii;
 războaiele şi bulversările sociale.

Salariul brut constă din sumele ce exprimă salariul de bază şi toate adaosurile salariale (venituri brute
din muncă).

Salariul net - reprezintă diferența între salariul brut și cheltuielile deductibile (contribuții obligatorii și
cheltuieli profesionale acordate numai la locul unde se află funcția de bază a salariatului).
Factorii care influenteaza profitul:+

 nivelul costului bunului sau serviciului la producerea căruia participă capitalul, cu care este
invers proporţional;
 nivelul preţului de vânzare al bunului sau serviciului produs, cu care este direct proporţională;
 cantitatea de bunuri sau servicii realizată cu care, de asemenea, este direct proporţională;
 structura şi cantitatea bunurilor şi serviciilor realizate cu participarea capitalului, ce poate
exercita o influenţă direct proporţională, dacă în componenţa sa sporesc produsele şi serviciile
cu profit ridicat - sau invers proporţională - dacă acestea scad în favoarea celor cu profit mic;
 viteza de rotaţie a capitalului, cu care este direct proporţională.