Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Florin Alexandru Cum Devin Timizi Copiii
Florin Alexandru Cum Devin Timizi Copiii
și cum să îi ajutăm să
scape de timiditate
Timiditatea o regăsim adesea la copii pentru simplul fapt că noi, adulții, le
stârnim rușinea copiilor de așa natură încât ei devin timizi.
Emoțiile sunt atât de puternice, încât din prima clipa în care se declanșează,
ne fac să fugim, să scăpăm, să ieșim din acea carapace care parcă ne
strânge din ce în ce mai tare.
Florin Alexandru
La copii, timiditatea se manifestă mai puternic, mai intens, fără să existe
posibilitatea de a sta acolo să o înfrunte.
Avem prima data mintea, despre care știm că este în proporție de 95% sub-
conștient și 5% conștient.
Florin Alexandru
Mai exact, că în subconștientul nostru sunt depozitate totalitatea pro-
gramelor noastre comportamentale, amintirile noastre și experiențele noas-
tre de viață.
Iar de câte ori mă comparam sau ajungeam în punctul să îmi ofer mie iubire
sau ceilalți să îmi ofere iubire, prin a-mi oferi atenția, pe care de altfel o meri-
tam, începeam să mă autosabotez prin această poziționare în inferioritate,
care ducea la nedreptate pe mai departe.
Florin Alexandru
Așa se manifestă intențiile inconștiente; dar noi avem și partea conștientă
a creierului nostru, care generează intenții conștiente, direcționate spre
ceea ce ne dorim noi și știm că într-o singură clipă, putem să ne direcționăm
atenția asupra unui singur lucru.
Vrei să îți schimbi comportamentul? Este foarte simplu să alegi una dintre
cele două opțiuni.
Alegi cauza și lucrezi la emoțiile tale sau alegi efectele și lucrezi la obiceiurile
Florin Alexandru
tale.
În primul rând, orice copil are câteva nevoi esențiale, care îi determină per-
sonalitatea de-a lungul vieții.
Iar toate aceste nevoi, la o vârstă fragedă, se obțin din familie și în special de
la mamă.
Florin Alexandru
Iar joaca aceasta, care în esență este pură experimentare, adică un proces
de învățare continuu al copilului, se transformă în testarea unor limite, de
care copilul are nevoie în primii ani din viață, până învață cum și în ce fel să
se manifeste în mediul în care trăiește.
Mama este reperul copilului în primii ani din viață și tot ea îi spune dacă e
bine sau nu e bine ceea ce face.
Aceasta este prima mare nevoie de care orice ființă emoțională are nevoie în
primii ani din viața și datorită faptului că se tot repetă acest proces, devine
un obicei, care în scurtă vreme se transformă în dependența de care un copil
neîncrezător în forțele proprii, nu va ști cum să scape.
A doua mare nevoie a unui copil, este aceea de a primi atenție din partea
părintelui.
În timpul perioadei de 2-3 ani, copilul primește mai mereu atenție din partea
părintelui, pentru că aproape tot timpul este cineva în preajma lui, pregătit
Florin Alexandru
să intervină ori de câte ori are copilul nevoie de ceva.
Copiii sunt intuitivi și își simt părinții, așa că mimatul unei activități nu ajută
cu nimic, din contră, îi crește frustrarea copilului sau și mai rău, crede că nu
merită atenția părintelui.
Florin Alexandru
tat cu aceasta.
Până la vârsta de 4 ani, copilul a fost mai mereu conectat cu mama prin in-
tuiția lui; după această vârstă apare gândirea rațională, care ne determină
să ieșim de pe gândirea intuitivă - cea care ne ținea conectați cu mama
noastră.
Așa că toți avem în noi această nevoie de conectare, fiind nevoia sufletului
de a ne arăta, de a ne ghida de-a lungul vieții.
Uităm natura noastră și ne pierdem în propria minte, care este prinsă în frici,
în condiționări, în convingeri, care s-au format de-a lungul timpului și care la
rândul lor au format obiceiuri, care ne-au ținut în viață.
Florin Alexandru
Dar a ne uita natura noastră presupune să uităm ceea ce suntem, ceea ce
avem în noi - potențialul acesta imens; când un copil simte că pierde acest
imens potențial, care se află în el, se sperie și caută să se conecteze cu
părintele și dacă nu primește această bucățică mică de conectare, o să in-
siste, pentru că potențialul acesta imens din noi este tocmai natura noastră,
adică sufletul nostru.
Noi toți știm că suntem infinit și nimic, în același timp și că în fiecare sălășlu-
iește un potențial imens, care stă să erupă dacă îi oferim mediul necesar.
Din lipsa de atenție pe care părinții noștri nu ne-au oferit-o atunci când
Florin Alexandru
aveam nevoie de ea, atunci când noi aveam mai mult ca niciodată nevoie de
atenția lor, pentru că asta ne spunea - că noi nu suntem importanți și noi
avem această nevoie în noi.
Florin Alexandru
lalți.”
“Eu merit iubire, doar dacă stârnesc spiritul protector în cealaltă persoană.”
“Eu merit iubire, doar dacă reușesc să îi determin să mă vadă cât sunt de
frumos/ frumoasă, de deștept/deșteaptă, de special/specială, ș.a.m.d.”
Atunci când nu ne conectăm cu un alt suflet și când nu mai avem acest obi-
cei format,
credem că ceilalți sunt răi și chiar noi înșine ne comportăm cu răutate uneori.
Florin Alexandru
Ce presupune asta mai exact?
Dar cum nimeni și nimic nu i-a arătat mamei mele cum să o facă, și-a crezut
mintea, care i-a spus că nu este necesar.
„Nu mai știu ce să mă fac cu copilul! urlă și nu îi mai convine nimic; nu știu ce
să mă fac cu el/ea!?”
Florin Alexandru
Vă este cunoscută această întrebare?
Evident că nu în forma aceasta, dar apare o perioadă în care orice copil urlă
după această conectare.
Toți am făcut asta, iar această lipsă de conectare, duce la formarea unei
gândiri raționale, care anulează gândirea intuitivă.
Pentru că nu e așa?
Eu sunt iubire, dar ceilalți sunt emoțiile mele negative, adică: invidie, răutate,
nesiguranță, îngrijorare, superioritate, ș.a.m.d.
Fiecare crede asta, iar de aici apare ultima piesă lipsă din modul în care se
formează timiditatea.
Eu cred că nu merit iubire și sunt convins de asta, iar orice fac nu am un rep-
er în viață, așa că mă ghidez după ceea ce îmi spune gândirea mea rațion-
ală, în dualitate ei: oamenii sunt răi și toți sunt superiori mie, pentru că eu nu
merit.
Asta mă face ca atunci când întâlnesc o persoană nouă, să îmi fie rușine că
persoana aceea vede că eu sunt inferior și asta mă face să mă simt mic și
Florin Alexandru
nesemnificativ.
Iar eu am explicat pas cu pas cum mi s-a format mie complexul de inferiori-
tate, care s-a exprimat prin această timiditate.
După cum spuneam mai devreme, este vorba de cele trei nevoi principale:
• Validare comportamentală
• Atenție
• Conectare
Să le luăm pe rând.
Florin Alexandru
Validare comportamentală o putem livra copiilor printr-un exercițiu simplu,
simplu de făcut seara, ca o discuție simplă, la cină.
În fiecare zi, alegeți un moment (indicat același în fiecare zi), în care mulțumești
pentru lucrurile pentru care sunteți recunoscător/recunoscătoare.
De exemplu, noi ne-am setat acest moment la cină și în fiecare seară vorbeam
despre motivele pentru care suntem recunoscători.
O discuție simplă despre evenimentele de peste zi și motivul pentru care sun-
tem recunoscători.
După o perioadă scurtă de timp, devine obicei și asta presupune că de câte ori
experimentezi recunoștința, nu ai cum să fii nemulțumit, pentru că nu își are
locul altă emoție în afara recunoștinței care izvorăște din iubire.
Tot noi i-am învățat că trebuie să existe limite și ei vor încerca deseori să
ducă limita mai departe și mai departe, învățând să obțină lucruri sau fa-
voruri prin tot felul de tehnici ce apar intuitiv în procesul de integrare în grup.
La un moment dat, în timpul zilei, lăsați orice lucru deoparte și în acel moment
începe timpul dedicat distracției.
Florin Alexandru
Așa că tot ceea ce se întâmplă în acel timp dedicat, îi aparține copilului și el/ea
va alege ce anume veți face cu acel timp dedicat.
Doar că arareori asta a fost posibil; mai degrabă a fost o misiune im-
posibilă, în foarte multe familii.
Dar ceea ce îți propun eu prin acest joc simplu, este să construiești o relație
pe viață cu propriul tău copil, prin acest joc simplu.
Alegeți un moment în zi, în care să vorbiți orice într-un cerc imaginar de încre-
dere, iar tot ceea ce vorbiți în acel moment, să rămână acolo.
Nu aveți voie să vă judecați, nu aveți voie să vorbiți în alt moment al zilei de-
spre acel subiect, nu aveți voie să vă reproșați în vreun fel, nu aveți voie să
scoateți nimic afară din acel cerc al încrederii.
Păstrați secretul a ceea ce s-a întâmplat în interiorul cercului de încredere.
Iar o persoana care are încredere în ea însăși, nu are cum să aibă complexe
de inferioritate.
Florin Alexandru
festă natural acolo unde părintele nu înțelege cum se formează aceste com-
plexe de inferioritate, din care face parte și timiditatea.
Florin Alexandru