UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific,
Prof. dr. Teodor Robu

Absolvent,
IOAN VASILE RÎNDAȘU
2021
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE
ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA AGRICULTURA

CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA UNOR DOZE

DIFERENȚIATE DE N ASUPRA ELEMENTELOR DE
PRODUCTIVITATE LA CULTURA GRÂULUI
TRITICUM AESTIVUM L, ÎN CONDIȚIILE DE
SILVOSTEPĂ DIN MOLDOVA.

Coordonator științific Absolvent,

Prof. dr.TEODOR ROBU IOAN VASILE RÎNDAȘU

2021
 Capitolul 1:Generalități

1.1 Istoricul culturii în lume și în Româ nia

Grâul este planta care ocupă cele mai mari suprafețe de pe glob, reprezentând cea mai
importantă cultură în cadrul productiei vegetale.
Este un adintre cele mai vechi plante de cultură, cultivată de om în Orientul mijlociu cu
circa 10-12 mii de ani î.Hr.
Pe teritoriul țării noastre, cultura grâului datează de peste 2500 ani, în acest sens
martore fiind inscripțiile monedelor vechi ale cetăților de pe malul Mării Negre (Kallatys,
Tomis).
De exemplu, monedele cetății Tomis (Constanța), aveau pe o parte chipul zeiței
Demeter, reprezentând zeița agriculturii, iar pe cealaltă parte, spice de grâu.
Prin urmare, din cele mai îndepărtate timpuri, grâul a fost folosit în alimentație mai
mult decât oricare altă plantă si a rămas nedespărțit omului civilizat de-a lungul întregii
istorii.
Este cereala cea mai importantă torită întrebunițărilor multilple la care se pretează.
Principala întrebuințare pe care o are grâul este la fabricarea pâinii, ce constituie
alimentul de bază a peste jumătate din populația globului.[ CITATION Mog122 \l 1048 ]
Ocupă un loc important în strategia de asigurare a securității alimentare deoarece se
caracterizează printr-o conservabilitate de lungă durată. Rolul acestuia în strategia securității
alimentare fiind determinat și de posibilitățile de conservare si pastrare cu cheltuieli reduse în
comparatie cu alte produse alimentare. În plus, grâul se poate păstra timp îndelungat și
transporta pe distanțe mari fară să intervină procesele de alterare.
La nivel mondial producția de grâu depășește 681 milioane de tone și face din grâu
cea mai importantă materie primă alimentară.
Producția de grâu românească se situează între 5 si 7 milioane tone , anual, fiind
utilizată atât pentru consumul indigen , dar si cu posibilități de export în anii cu favorabilitate
climatică.
Suprafețele cultivate de agricultorii români sunt cu precădere soiuri de grâu
recunoscute atât la nivel național cât și internațional datorita bunelor calități de panificație,
dar pun accent și pe stabilitatea randamentului (producției) , ce conferă rezistența la agenții
patogeni și factorii nefavorabili.
Calitatea de panificație este un caracter foarte complex la care contribuie mulți
factori, printre care amintim, fertilizarea rațională, cu asigurarea optimă a nutrienților și
păstrarea culturii în limitele pragului optim de dăunare din partea burienilor, agenților
patogeni și dăunătorilor.[ CITATION Ghi11 \l 1048 ]
Grâul este cultivat pe toate continentele datorită plasticități ecologice, între 65
latitudine nordică în Norvegia și 45 latitudine sudică în Argentina și de la nivelul mării până
la 3500 m în Ecuador.
Grâul ( genul Triticum aestivum L.), este una dintre cele mai importante cereale și
reprezintă planta care ocupa cele mai mari suprafețe cultivate atât în țară cât și pe restul globului.
În țara noastră 98-99% din suprafața cultivată se realizeză cu soiurile de grâu de toamnă
deoarece în condițiile climatului temperat soiurile de toamnă sunt mai productive.Producția totală de
grâu a Romăniei, a înregistrat permanent oscilații, cu tendință generala de reducere.Această evoluție
neuniformă a fost determinată în principal de condițiile climatice nefavorabile, impactul reformei
funciare, putere financiară redusă a producătorilor agricoli și a deteriorării sistemlor de irigații.
Triticum monococum ( menținându-se sporadic î Speciile primitive de grâu luate în cultură de
popoarele vechi de pe meleagurile țarii noastre au fost n cultură în Munții Apuseni) , Triticum
dicocum, Triticum compactum și probabil Triticum spelta[ CITATION Vas74 \l 1048 ].

Zona foarte favorabilă a grâului în țara noastră se extinde în câmpia din vestul țarii (Câmpia
Banatului, Câmpia Crișului) , în campia Dunării ( sudul Olteniei, terasele Dunării din stânga Oltului și
jumătatea de sud a Câmpiei Teleormanului, între București-Giurgiu-Călărași și Armășești, vestul
Câmpiei Bărăganului), CâmpiaTransilvaniei și parte de nord-est a Moldovei se regăsește o suprafată
însemnată.

Câmpia din vestul țării este caracterizată de condiții foarte favorabile grâului de toamnă. În
această zonă perioada de însămânțare a grâului de toamnă sau perioada de formare a boabelor este
ferită de frecvența anilor cu secete mai mult decât oricare altă zona..

Sudul țării, spre deosebire de Câmpia de Vest se deosebește prin insuficiența precipitaților în
perioada de însămânțare a grâului de toamnă.Totusi, clima zonei este favorabilă culturii grâului de
toamnă și satisface în bună masură cerințele acestuia.Pe masură ce se înaintează spre partea aferentă
zonei de rasărit, fenomenele climatice negative sunt tot mai frecvente. În vestul Bărăganului secetele
din perioada de formare a bobului sunt destul de frecvente.

În Câmpia Transilvaniei insuficiența în sol a umidității este semnalată destul de rar în

perioada de însămânțare a grâului de toamnă. Zona foarte favorabilă ocupă în țara noastră suprafețe
mai mici spre deosebire de zona favorabilă care deține o pondere mai mare.

În Dobrogea, deși suma precipitaților este mai redusă decât în Bărăgan, perioada de
vegetare a plantelor este mai bună, datorită umidității relative a aerului, cu valorii mai ridicate din
cauza Mării Negre.

Zona favorabilă din sudul țării are un rol important în producția de grâu a țării noastre.

Transilvania datorita faptului ca se încadrează în zona favorabilă a productiei de grau ocupa

suprafețe mai mari decât zona foarte favorabilă.Acestei zone aparțin suprafețe însemnate din bazinele
Târnavelor, Mureșului și Oltului, Depresiunea Făgăraș și Depresiunea Bârsei,unde grâul de toamnă
deține o pondere destul de semnificativă.

În Moldova, zona favorabilă acoperă suprafețe însemnate din județele Iasi, Botoșani,
Galați.Condițiile climatice din zona Iașului și Podișul Sucevei sunt mai favorabile grâului de toamnă
si mai puțin avatajoase în Podișul Bârladului și Sudul Moldovei.
1.2 Importanța culturii grâ ului

Pe plan mondial suprafețele mari cultivate cu grâu se datorește importanței extinse pe care o
are această cultură din punct de vedere economic.Principala întrebuințare este de materie
primă în fabricarea pâini si derivatelor acestora, reprezentând alimentul de bază pentru o mare
parte a populației globului .Nelipsite din alimentația omului, pâinea si produsele derivate din
grâu, alături de alte alimente asigură consumatorului nutrienții necesari pentru a- i pastra în
bune condiții nivelul funcțiilor vitale ale organismului. Imediat ce este consumat grâul,
organsimul este energizat prin furnizarea nutrienților esențiali prezenți în grâu ce deservesc
celulele.

Produsele din grâu, sub forma întreagă sau marunțite, însemnează o sursă importantă
de energie, ce furnizează carbohidrați și o bună sursă de fibre, fier si vitamine din complexul
B (tiamină, niacină, acid folic).

Datorita faptului ca grâul contine cei zece aminoacizi esentiali mai este denumit si laptele de
mama a pamantului. Totuși, un impediment îl constituie continutul redus al boabelor de grau in
lizina si triptofan. Spre periferia boabelor de grau se gasesc substantele proteice, iar faina din zona
centrala a bobului este saraca in proteine.
Aceste proteine din bobul de grau ajuta la formarea glutenului, care este un amestec de
substante proteice ce ocupa spatiul dintre graunciorii de amidon din endosperm si care, dupa
macinat, inglobeaza graunciorii de amidon.
Apoi prin adaugare de apa, glutenul formeaza filamente si membrane coloidale ce vor retine
dioxidul de carbon rezultat in procesul de crestere a aluatului si dau un aluat pufos.
Proteinele din bobul de grau sunt formate, in primul rand, din prolamine( 4-5 g/100 g boabe,
unde predomina gliadina) si gluteline (3-4 g/100 g, predominand gluteina), urmat de un continut mai
redus in albumine (0,3-0,5 g/100 g, in special leucosina) si globuline (0,6-1,0 g/100 g, in principal
edesina).
In compozitia bobului de grau sunt prezente cu preponderenta glucidele care insumeaza 62-
75% din masa proaspata a bobului, ce sunt formate in proportie de peste 90% din amidon, iar restul
fiind dextrine si alte glucide mai simple. Glucidele sunt acumulate, îndeosebi in endosperm.

Lipidele reprezinta intre 1, 8 si 2,6% din compozitia bobului si sunt acumulate, in principal in
stratul cu aleurona.

Gliadina si gluteina constituie glutenul care imprima calitatea de panificatie a

pâinii.Calitatea nutritiva a bobului de grau este data de participarea cantitativa si de compozitia
proteinelor ce intra in alcatuirea bobului de grau.
Acumularea proteinelor in bobul de grau este data de o serie de factori, dintre care
amintim:specia de grau folosita, soiul, conditiile climatice, dozele de azot administrate si nu in
ultimul rand fertilitatea naturala a solului.
Dintre factorii enumerati, conditiile climatice joaca un rol deosebit de important.In climatele
in care predomina sezoanele secetoase si calde, acumularea proteinelor in bob este înlesnită ; pe de
o parte formarea si umplerea boabelor este mult scurtata,coacerea devansata si, ca urmare a
acestor factori, proteinele reprezinta mai mult din compozitia bobului.
 Dimpotriva, acumularea hidratilor de carbon este favorizata de cultivarea graului intr-un
climat umed si racoros, intervalul de timp ce vizeaza formarea boabelor este mai lunga, ceea ce
determina acumularea unor cantitati mari ridicate de carbon.

Spre părțile periferice ale bobului de grâu se gasesc substanțele minerale ce sunt
reprezentate de un număr de elemente chimice (Mn, Ca, K, Si, Cu, Mn, ), cu o pondere ce variaza de
la 1,5 pana la 2,3.

O altă categorie de substanțe ce intră in compoziția bobului de grâu sunt vitaminele, iar in
cantitate mai mare se află vitaminele B1, B2, PP si E, urmate de vitaminele K si H, fiind plasate spre
periferia bobului de grâu la fel ca substanțele minerale si celuloza. Cariopsele conțin cantități mai
reduse de vitamina A, iar vitamina C si D lipsesc.

O importanța deosebita pe care o posedă boabele de grâu este cea de panificație, deoarece
prin prelucrarea lor se obține făina cea care sta la baza obtinerii produselor agroalimentare.O alta
întrebuințare este la formarea malțului, ce se realizeză prin germinarea și uscarea boabelor de grâu.

În urma procesului de măcinare are loc și separarea unei însemnate cantități de germeni ce
constituie substanțe de rezervă cu valoroase calități nutriționale.

Datorită conținutului ridicat de vitamine ( B1, B2, B6, PP, E), este considerat o adevarată
provitamină naturală. Germenii de grâu desevesc o gamă largă de întrebuințări prin îmbunătățirea
calităților produselor. Se utilizeză atât în fabricarea produselor zaharoase cât și a unor produse de
patiserie.

Grâul în furajarea animalelor

În furajarea animalelor si a păsărilor sunt folosite și produsele secundarea ale industriei de
morărit ce constituie un furaj concentrat deosebit de valoros. Bogat in proteine, lipide și săruri
minerale[ CITATION Lav05 \l 1048 ]. Sub spect nutritiv poate reprezenta un furaj superior
porumbului, atât din punct de vedere al prețului, și chiar ca producție realizată.

Acest obicei alimentar de folosire a grâului în furajarea animalelor este o practică mai rar
întâlnită în țara noastră, dar se bucură de o largă folosire în majoritatea țarilor ce realizeză producții
mari de grâu, mai ales în cele cu productivitate ridicată,dar care prezintă dezavantajul unei calități
inferioare pentru consum, spre exemplu, țările producătoare din vestul Europei.

Calitatea bună a cărnii si a conținului de grasime se atribuie folosirii grâului în hrana

animalelor.

Tulpinele(paiele) se preteaza multiplelor utilizări cum ar fi: așternut pentru animale, sub
forma de nutreț grosier, la fabricarea celulozei, îngrășământ organic ce poate fi încorporat în sol
dupa recoltarea culturii sau sub formă de compost.

Cultura grâului prezintă o serie de avantaje:

-boabele dețin un conținut crescut în proteine și glucide, necesar cerințelor organismului uman

-boabele se pot păstra perioade mari de timp (conservabilitatea)

-transportul boabelor se realizează cu ușurință pe distațe mari

-fac obiectul schimbărilor comerciale pe piața mondială

-cultivarea grâului se poate realiza în diferite condiții pedoclimatice, cu producții sustenabile peste
tot unde cultivă

-folosind o tehnologie de cultivare complet mecanizată, nu sunt întâmpinate probleme deosebite

-grâul este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea plantelor de cultură

-în condiții de irigare, dupa cultura grâului pot fi semănate culturi succesive[ CITATION Vio101 \l
1048 ]
 Capitolul 2: Particularități Biologice

În urma recoltării,”sămânța cerealelor” prezintă o periodă de viață latentă, întrucât capacitatea

germinativă este redusă.Perioada ce este cunoscută sub denumirea de repaus seminal (germinativ), ce
variază în funcție de specie, timpul recoltării și condițiile de mediu. Această perioada este în general
scurtă.

Declanșarea procesului de germinație are loc după ce semințele au fost puse în condiții
optime de umiditate, temperatură și oxigen.

Germinația se realizează în două faze: mai întâi are loc absobrția apei (îmbibare),urmată de
germinarea propriu-zisă.[ CITATION Mog17 \l 1048 ].

Acest proces este marcat prin apariția radiculei, care, ( protejată de coleoriză) sparge
tegumentul și iese din bob,După apariția radiculei, apare și coleoptilul ce are rolul de a proteja
mugurașul și primele frunze, iar in cazul unor cereale este semnalată prezența unor rădăcini
embrionare.Excepție face orezul, la care din embrion pornește mai întâi mugurașul ( plumula),
secondată de rădăciniță ( radicula).

Germinația boabelor de cereale poate fi de doua feluri: unipolară și bipolară.

La boabele de cereale golașe întâlnim germinație unipolară, cu un coleoptil vizibil ce străbate

tegumentul, aflat langă radiculă.La boabele îmbrăcate (exceptând orezul), coleoptilul nu poate perfora
plevele și prin urmare își face loc prin spațiul aflat între pleve si tegumentul cariopsei și devine vizibil
în partea opusă radiculei. La aceste boabe germinația este bipolară.

Diferența în ceea ce privește numărul rădacinilor embrionare împarte cerealele în două grupe:

-cereale care prezină o singură rădacină embrionară: porumbul, sorgul, orezul , meiul

-cereale cu un număar mai mare de rădacini embrionare: 3-5 la grâu, 4 la secară, 3 la ovăz, 5-8 la
orez[CITATION Vio10 \l 1048 ]

Apa este factorul indispensabil ce asigură îmbibarea boabelor de cereale, hidroliza

substanțelor de rezervă și facilitează transportul substanțelor din endosperm către embrion.

Cerealele au un coeficient de absorbție, în general, de 50% din masa lor, și anume : grâul
absoarbe între 45 și 55% din greutatea bobului ; orezul,58%; ovăzul, 60%; porumbul, 44%;
meiul.25%; sorgul, 45%.
Figura 1 - Dinamica suprafetei cultivate cu grau in Romania
 (Fao 2019)
Figura 2.