Dobanzile bancare

Dobanda se refera la costul pe care il presupune folosirea banilor altcuiva.

Atunci cand faci un imprumut (credit), tu esti cel care plateste dobanda
bancii, in vreme ce, in situatia in care dai banii cu imprumut (depozite
standard, depozite online, depozite cu acumulare, cont de economii,
certificate de depozit), tu primesti dobanda de la banca.
1. Dobanda fixa
Primul tip de dobanda este cea fixa, a carei valoare nu se va schimba pe tot
parcursul derularii contractului de credit, cu exceptia situatiei in care este
modificata cu acordul partilor. De exemplu, acest lucu se poate intampla
atunci cand creditul se refinanteaza la aceeasi banca sau la una diferita.

Acest tip de dobanda ofera clientilor siguranta de a sti de la bun inceput cat
au de platit in fiecare luna pentru rambursarea creditului, precum si costul
total exact al imprumutului. Pe de alta parte, un credit cu dobanda fixa
poate fi dezavantajos daca dobanda medie a pietei are tendinta de scadere,
astfel incat la un moment dat poate fi mai scump decat creditele cu
dobanda variabila.
2. Dobanda variabila
Dobanda variabila este tipul de dobanda care se modifica regulat, in
functie de indicii dupa care este calculata. Dobanda variabila se calculeaza
astfel: la marja fixa stabilita de banca, ce nu se modifica pe toata perioada
creditului, se adauga indicele dobanzii de referinta, adica ROBOR in cazul
creditelor in lei, EURIBOR pentru creditele in euro si LIBOR pentru cele
in dolari sau franci elvetieni.

Avantajul dobanzii variabile este acela ca beneficiarul imprumutului va

plati o dobanda medie la nivelul pietei, putand beneficia, astfel, de
momentele in care indicii de referinta sunt in scadere. Pe de alta parte,
atunci cand indicii cresc, dobanda se va modifica, la randul ei, o data la 3
luni, 6 luni sau la alta scadenta stipulata in contract, iar odata cu ea va
creste si rata de achitat pentru credit.
3. Dodanda mixta
Dobanda mixta reprezinta o combinatie intre primele doua tipuri de
dobanzi, aplicate separat, pe perioade diferite ale contactului de credit. Cea
mai raspandita forma este cea a dobanzii fixe, valabila in primii 1-5 ani de
creditare, dupa care se trece la o dobanda variabila, stabilita pe baza
formulei uzuale: marja fixa plus indicatorul dobanzii de referinta.

Acest tip de dobanda a fost folosit de multe banci in perioada anterioara

crizei, cu scopul de a atrage cat mai multi clienti, intrucat dobanda fixa
initiala era mult mai mica decat cea variabila ce intra in vigoare ulterior,
astfel incat clientii obtineau credite mai usor sau de valori mai mari.

Riscul acestui tip de dobanda este insa substantial, in cazul in care rata de
rambursat dupa aplicarea dobanzii variabile devine mult mai mare decat
pe cea din perioada dobanzii fixe, astfel incat beneficiarul creditului
intampina dificultati in rambursarea acestuia.

Autoritatea de reglementare, BNR, a impuns insa bancilor sa calculeze

gradul de indatorare al clientilor (raportul dintre rata lunara si venituri)
luand in calcul si dobanda variabila, nu doar cea fixa, astfel incat sa se evite
supraindatorarea clientilor.