Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova

Universitate Tehnica
Facultatea de Construcții, Geodezie și Cadastru

Lucrare de verificare
Disciplina Bazele statului si dreptului
Tema:Incetarea casatoriei

A elaborat: Naval Andrei

A verificat: Ursu Viorica

Chișinău2020
Cuprins:

I. Incetarea casătoriei................................................................................................................................3
1.Notiune................................................................................................................................................3
2.  Încetarea căsătoriei prin moarte sau declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi......4
3. Încetarea căsătoriei prin declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi. Restabilirea
căsătoriei în cazul apariţiei soţului declarat decedat..........................................................................6
1. Divorțul............................................................................................................................................11
1.Divorțul in instanța de judecată......................................................................................................11
2.Divorțul la notar..............................................................................................................................12
3.Divorțul la oficiul stării civile..........................................................................................................13
Bibliografie:.............................................................................................................................................14

2
I. Incetarea casătoriei
1.Notiune.
Prin încheierea căsătoriei persoanele in cauză dobîndesc o nouă stare civilă, acea de soţi,
stare din care decurg o serie de consecinţe stabilite de lege. Căsătoria răspunde anumitor scopuri
și prezintă, din punct de vedere al necesităţilor sociale și al menirii sale, caractere extrem de
variate. Din acest motiv, este dificil să se dea odefiniţie a Căsătoriei, care să satisfacă toate
concepţiile, atît cele juridice, cît si cele religioase, sociale sau de alta natura, cu atît mai mult cu
cît nu exista o definiţie legală in acest sens.
Termenul ,,Căsătorie" are mai multe accepţiuni. În primul rînd, ,,casatorie" înseamnă actul
juridic pe care îl încheie cei care vor sa se căsătoreasca, exprimînd acordul de voinţă al
persoanelor respective. În înțeles de act juridic, Codul familiei foloseşte termenul ,,casatorie" în
mai multe articole care ca spre exemplu face vorbire de "casatoria liber consimţita".
În al doilea rînd, ,,căsătoria" desemnează situaţia juridica, in principiu permanenta,a celor
casatoriți, adică statutul legal al soţilor. În acest sens, spre pilda în Codul familiei se prevede că,
în timpul căsaătoriei, soții au obligaţia de a purta un anumit nume.
Termenul ,,Căsătorie" poate avea și înțelesul de institute juridica, adica ansamblul normelor
juridice care reglementează casatoria.
Avînd in vedere cele ce preced, dintre numeroasele definiţii existente in doctrina juridica
romana privitoare la casatorie, reţinem aceea potrivit căreia: "casatoria este uniunea liber
consimţita intre un bărbat si o femeie, încheiata potrivit dispoziţiilor legale,cu scopul de a
întemeia o familie, si reglementata de normele imperative ale legii."

3
2.  Încetarea căsătoriei prin moarte sau declararea judecătorească a morţii unuia dintre
soţi
Încetarea căsătoriei reprezintă o modalitate de întrerupere relaţiilor de căsătoriei, prin decesul
unui soţ. Conform Codului Familiei, articolul 33 (temeiurile încetării căsătoriei) alineat 1,
căsătoria încetează în urma decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia
dintre soţi. Căsătoria poate înceta şi prin moartea ambilor soţi.
Corelaţia între desfiinţarea, încetarea şi desfacerea căsătoriei
1. Ambele pun capăt raporturilor juridice de căsătorie;
2. În ceea ce priveşte desfacerea şi încetarea căsătoriei, ambele au caracter judiciar.
3. Cererea în desfiinţarea căsătorie este de competenţa judecătoriei de la domiciliul pîrîtului, pe
cînd în cazul desfacerii căsătoriei, competentă este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al
soţilor.
4. Toate 3 dau naştere la alte raporturi juridice. Exemplu: partajul averii; succesiunea legală,
testamentară, alte obligaţii;
5. Atît desfacerea cît şi încetarea căsătoriei presupun existenţa căsătoriei valabil încheiate ale
cărei efecte se sting pentru viitor, dar cauzele sunt diferite.
6. Obligaţia legală de întreţinere între soţi se stinge la data încetării căsătoriei pe cînd în cazul
desfacerii căsătoriei, în anumite condiţii această obligaţie continuă să existe în relaţia dintre foştii
soţi.
7. Dacă în materie de desfiinţare se procedează după regulile de drept comun, în cazul
desfacerii căsătoriei este instituită o procedură specială.
8. Din punct de vedere al efectelor desfiinţarea căsătoriei produce efecte mai ferme decît în
cazul divorţului, înlăturînd efectele căsătoriei atît pentru trecut cît şi pentru viitor, iar efectele
desfacerii căsătoriei se produc numai pentru viitor.
Moduri de încetare a căsătoriei
1. Încetarea căsătoriei prin moartea unuia dintre soţi.
Ea încetează prin decesul unuia dintre soţi, care, de fapt, constituie unul dintre temeiurile
încetării căsătoriei.
Copii concepuţi în timpul căsătoriei, dar născuţi după încetarea acesteia, sunt consideraţi copii
din căsătorie cu condiţia ca naşterea să fi intervenit înainte de a trece mai mult de 300 de zile de
la data morţii soţului.
Soţul supravieţuitor care a luat prin căsătorie numele celuilalt soţ îl menţine şi după încetarea
căsătoriei. Soţul supravieţuitor care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu ca efect al
căsătoriei, nu o pierde la încetarea acesteia chiar dacă este încă minor.

4
Soţul supravieţuitor are vocaţia succesorală în concurs cu rudele soţului decedat. Soţul
supravieţuitor va exercita singur ocrotirea părintească faţă de copiii minori rezultaţi din căsătoria
cu soţul decedat. Soţul supravieţuitor are dreptul de abitaţie asupra locuinţei în care a locuit cu
soţul, dacă nu are altă locuinţă şi aceasta face parte din succesiune.
Pe de altă parte, de la data decesului încetează acele efecte care sunt esenţialmente determinate
de actul juridic al căsătoriei, astfel:
 încetează pe viitor calitatea de persoană căsătorită a soţului supravieţuitor,
 obligaţia de fidelitate nu mai subzistă,
 comunitatea de bunuri încetează la data decesului, iar bunurile dobândite de soţul
supravieţuitor după această dată vor fi, după caz, bunuri proprii, dacă le-a dobândit singur sau
bunuri comune pe cote – părţi, dacă le-a dobândit împreună cu alte persoane.
Comunitatea de bunuri va fi desfiinţată pe calea partajului succesoral.

5
3. Încetarea căsătoriei prin declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi.
Restabilirea căsătoriei în cazul apariţiei soţului declarat decedat
Căsătoria încetează nu numai în urma decesului fizic constatat, dar şi în urma declarării pe cale
judecătorească a decesului unuia dintre soţi. Potrivit art. 40(1) C.F. România, în cazul apariţiei
soţului declarat decedat şi anulării hotărîrii respective a instanţei judecătoreşti, oficiul de stare
civilă poate restabili căsătoria respectivă, la cererea comună a soţilor, dacă celălalt soţ nu a
încheiat o nouă căsătorie.
Această declarare produce aceleaşi efecte ca şi moartea fizică constatată (prin examinarea
cadavrului). Data morţii se consideră aceea stabilită prin hotărârea judecătorească declarativă de
moarte.
Conform articolului 52, Cod Civil, persoana poate fi declarată decedată prin hotărîre a instanţei
de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6
luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a
presupune că a decedat în urma unui anumit accident.
Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni militare poate fi
declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare.
Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărîrea judecătorească
privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care
prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat în urma unui
accident este declarată decedată, instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua
morţii ei prezumate.
2. Desfacerea căsătoriei
În principiu, căsătoria se încheie pe viaţă; totuşi, atunci cînd căsătoria îşi pierde raţiunea de a
continua, oricare dintre soţi ori amîndoi soţii sunt îndreptăţiţi să ceară desfacerea ei. Principiul
libertăţii căsătoriei, potrivit căruia încheierea căsătoriei este expresia consimţămîntului liber al
soţilor, implică şi principiul libertăţii divorţului, ceea ce înseamnă că voinţa soţilor, manifestată
în sensul desfacerii căsătoriei, nu poate fi nici ea ignorată, căsătoria privind în primul rînd şi în
mod nemijlocit pe respectivii soţi. Aceasta explică de ce numai manifestarea de voinţă a unuia
sau a ambilor soţi poate declanşa acţiunea de divorţ.
Divorţul presupune desfacerea căsătoriei printr-o hotărîre judecătorească, la cererea oricăruia
dintre soţi, atunci cînd continuarea acesteia a devenit imposibilă pentru cel care cere desfacerea
căsătoriei sau într-un sens mai larg, cînd unul dintre soţi, efectiv, nu mai doreşte continuarea
acesteia.
Sistemele sau concepţiile privind divorţul
Cu privire la divorţ, există următoarele sisteme (concepţii) :
6
 Sistemul divorţului remediu – conform căruia divorţul intervine în cazul imposibilităţii
continuării căsătoriei, indiferent dacă această situaţie este imputabilă sau nu vreunuia dintre soţi.
Divorţul apare astfel ca un remediu al unei situaţii care nu mai poate continua;
 Sistemul divorţului sancţiune – potrivit căruia divorţul reprezintă o sancţiune pentru culpă
în destrămarea relaţiilor de familie. El se pronunţă la cererea soţului culpabil, cu posibilitatea
reţinerii culpei ambilor soţi;
 Sistemul mixt al divorţului remediu-sancţiune – care îmbină elemente ale celor două
sisteme. Acest sistem a fost împărtăşit de către legiuitorul român.
Modalităţi de desfacere a căsătoriei
Căsătoria se desface prin 2 modalităţi:
a) La oficiul stării civile;
b) Pe cale judiciară.
În primul caz, în baza acordului comun al soţilor care nu au copii minori comuni sau înfiaţi de
ambii soţi, atunci cînd între aceştia nu există litigii referitoare la partaj sau la întreţinerea soţului
inapt de muncă, căsătoria poate fi desfăcută de către oficiul de stare civilă în a cărui rază
teritorială se află domiciliul unuia dintre soţi, cu participarea obligatorie a ambilor soţi.
La cererea unuia dintre soţi, căsătoria poate fi desfăcută la oficiul de stare civilă dacă celălalt soţ:
a. a fost declarat incapabil;
b. a fost declarat dispărut;
c. a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.
Desfacerea căsătoriei şi eliberarea certificatului de divorţ au loc după expirarea termenului de o
lună din ziua depunerii cererii de divorţ. Desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească şi în
cazurile cînd există acordul la divorţ al ambilor soţi, însă unul dintre ei refuză să se prezinte la
oficiul de stare civilă pentru soluţionarea problemei. Instanţa judecătorească va desface căsătoria
dacă va constata că convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sînt imposibile.
Dacă, în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soţi nu-şi dă acordul la
divorţ, instanţa judecătorească va amîna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de
la o lună la 6 luni, cu excepţia cauzelor de divorţ pornite pe motivul violenţei în familie
confirmate prin probe. Dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte şi soţii continuă să insiste
asupra divorţului, instanţa judecătorească va satisface cererea respectivă.
Întocmirea actului de divorţ în baza hotărîrii judecătoreşti
În cazul în care soţii încă nu s-au adresat la oficiul stare civilă, dar s-au adresat în instanţa de
judecată privind desfacerea căsătoriei, actul de divorţ se întocmeşte de către Oficiul Stării Civile,
pe baza hotărîrii judecătoreşti, în termen de 3 zile de la data primirii copiei de pe aceasta. În acest

7
caz, rubricile actului de divorţ se completează, în măsura posibilităţilor, conform hotărîrii
judecătoreşti şi certificatului de căsătorie remis de către instanţa judecătorească.
La adresarea foştilor soţi în vederea primirii certificatului de divorţ, oficiul stare civilă va finaliza
perfectarea actului respectiv. Declaraţia de înregistrare a divorţului sau cererea de completare a
actului de divorţ deja întocmit şi de eliberare a certificatului de divorţ , poate fi făcută verbal sau
în scris. La rubrica „Data desfacerii căsătoriei” din actul de divorţ, conform art.39 din Codul
familiei, se înscrie data de la care hotărîrea judecătorească corespunzătoare a rămas definitivă.
Procedura înregistrării divorţului în baza unei hotărîri judecătoreşti
Înregistrarea actului de divorţ în baza hotărîrii judecătoreşti constituie o modalitate de desfacere
a căsătoriei pe calea judecătorească, cu înregistrarea ulterioară a actului de divorţ la oficiu stare
civilă. Instanţa judecătorească examinează cererea de desfacere a căsătoriei în cazurile în care
soţii au copii minori comuni (inclusiv, adoptaţi), există litigii referitoare la partaj sau la
întreţinerea soţului inapt de muncă.
Căsătoria se consideră desfăcută la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă şi
irevocabilă. Pentru completarea actului de divorţ este necesară prezentarea următoarelor acte:
 cerere privind desfacerea căsătoriei în baza hotărîrii judecătoreşti (F-18)
 hotărîrea instanţei judecătoreşti cu privire la desfacerea căsătoriei, în cazul în care actul de
divorţ nu a fost întocmit anterior;
 actul de identitate;
 confirmarea achitării taxei de stat, stabilită de instanţa de judecată pentru fiecare soţ;
 confirmarea achitării serviciilor pentru completarea actului.
Înregistrarea actului de divorţ se va efectua gratuit în termen de 3 zile de la data primirii copiei
hotărîrii judecătoreşti de către OSC. Completarea actului de divorţ în temeiul hotărîrii
judecătoreşti se va efectua în ziua adresării şi costă 100 lei separat pentru fiecare din soţi.
Desfacerea căsătoriei prin acordul comun al soţilor (la oficiul stării civile)
Potrivit art. 36 alin. l C.F., desfacerea căsătoriei la oficiul de stare civilă se poate realiza în baza
acordului comun al soţilor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
 nu există copii minori comuni sau adoptaţi de ambii soţi;
 nu există litigii referitoare la partaj sau la întreţinerea soţului inapt de muncă.
În cazul în care unul din soţi nu are posibilitate de a se prezenta personal la oficiul stare civilă, în
vederea depunerii declaraţiei comune, manifestarea lui de voinţă poate fi expusă într-o declaraţie
separată, semnătura căruia va fi autentificată în modul stabilit de legislaţie.
Divorţul se înregistrează în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, la expirarea termenului de 1
lună de la data depunerii cererii. Absenţa nemotivată a unuia dintre soţi la înregistrarea divorţului
nu împiedică desfacerea căsătoriei.
8
Căsătoria se consideră desfăcută la data înregistrării actului de divorţ. La depunerea declaraţiei
comune a soţilor privind desfacerea căsătoriei este necesar să prezentaţi următoarele acte:
 cerere privind desfacerea căsătoriei în baza declaraţiei comune a soţilor (F-19D)
 actele de identitate;
 certificatul de căsătorie;
 certificatul de la locul de trai, eliberat de una din instituţiile de exploatare a locuinţelor sau
de primăria satului, comunei sau oraşului – prin care se confirmă că soţii nu au copii minori
comuni şi/sau declaraţia pe proprie răspundere că nu au copii minori comuni;
 confirmarea achitării taxei de stat – 100 lei (se prezintă în ziua înregistrării divorţului);
 confirmarea achitării serviciilor prestate de oficiu stare civilă – 100 lei separat pentru
fiecare din soţi.
Declaraţia comună a soţilor privind desfacerea căsătoriei se depune la Oficiul stare civilă:
 în a cărui rază teritorială sunt domiciliaţi;
 la care a fost înregistrat actul de căsătorie.
Desfacerea căsătoriei la cererea unuia dintre soţi
În conformitate cu art. 36 alin. 2 C.F. căsătoria poate fi desfăcută la oficiul de stare civilă la
cererea unuia dintre soţi dacă celălalt soţ:
 a fost declarat incapabil;
 a fost declarat dispărut fără veste;
 a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.
În primul caz cînd la organul stării civile a fost depusă o declaraţie de desfacere a căsătoriei, la
care se anexează hotărîrea instanţei judecătoreşti de recunoaştere a celuilalt soţ drept
incapabil în urma alienaţiei mintale, funcţionarul oficiului stării civile este obligat sa înştiinţeze
în scris pe tutorele soţului incapabil despre cererea depusă, aducînd la cunoştinţă termenul în
care acesta poate depune reclamaţie referitor la copii, la partajarea bunurilor – proprietate
comună în devălmăşie a soţilor sau la plata pentru întreţinerea soţului incapabil, în cazul apariţiei
litigiilor între soţul reclamant şi reprezentantul soţului pîrît cu privire la copii, la partaj sau la
întreţinerea soţului incapabil, soluţionarea pricinii va fi de competenţa instanţei judecătoreşti.
Dacă la oficiul stării civile se depune cerere de desfacere a căsătoriei pe motivul că celălalt soţ a
fost condamnat la privaţiune de libertate pe termen mai mare de 3 ani, funcţionarul oficiului
stării civile este obligat să-1 înştiinţeze pe soţul condamnat despre cererea depusă şi termenul în
care soţul condamnat poate înainta pretenţii referitoare la plata pensiei de întreţinere, partajarea
proprietăţii în devălmăşie, în cazul apariţiei unor litigii între soţul reclamant şi soţul condamnat
(de exemplu, soţul condamnat înaintează unele pretenţii) acest litigiu urmează să se soluţioneze
de instanţa judecătorească.
9
Măsuri provizorii care se pot lua în procesul de divorţ
Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă masuri vremelnice cu privire la:
 încredinţarea provizorie a copiilor minori. Criteriul după care se va conduce instanţa pentru
a decide în această privinţă, îl constituie interesul minorului.
 obligaţia de întreţinere. Pe timpul procesului de divorţ, cînd relaţiile dintre soţi au încetat în
fapt a fi normale, se ridică problema pensiei de întreţinere pe care un soţ trebuie să o asigure
celuilalt soţ, sau pentru copii minori.
 folosinţa locuinţei.
 alocaţia de stat pentru copii.

10
 1. Divorțul
1.Divorțul in instanța de judecată.
Procedura divorțului pe cale judecătorească diferă in funcție de motivul divorțului, respectiv:

 Prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptata de către
celălalt soț;
 Divorțul din culpa ambilor soți sau culpa exclusiva a unuia dintre aceștia;
 La cererea unuia dintre soți, după o separare in fapt de minim 2 ani;
 La cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibila continuarea
căsătoriei.

1. Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei si indiferent
daca exista sau nu copii minori rezultați din căsătorie.
2. Condiția ca instanța sa se pronunțe in sensul admiterii cererii de divorț este
consimțământul liber si neviciat al soților, in sensul ca aceștia sa fie de acord asupra
tuturor capetelor de cerere: numele purtat de fiecare dintre soț după pronunțarea
divorțului, exercitarea autorității părintești asupra copiilor minori, stabilirea domiciliului
minorilor la unul dintre soți, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare,
învățătura si pregătire profesionala a copiilor,  dreptul părintelui nerezident de a păstra
legături personale cu minorul/minorii,  in situația in care au rezultat copii din timpul
căsătoriei.
3. Divorțul din culpa comuna este situația in care ambii soți își asuma eșecul căsătoriei.|
4. Divorțul din culpa exclusiva a unuia dintre soți este o procedura anevoioasa, in care soțul
reclamant trebuie sa dovedească vina exclusiva a soțului parat in destrămarea căsătoriei.
Aceasta procedura se poate întinde pe mai multe termene de judecata, iar motivele vor fi
făcute publice in hotărârea judecătorească de divorț. Cu toate acestea, soțul nevinovat
care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat sa îl
despăgubească.
De asemenea, daca soțul reclamant solicita desfacerea căsătoriei din culpa exclusiva a
soțului parat, însă din probatoriul administrat rezulta ca ambii soți sunt vinovați in
destrămarea căsătoriei, instanța poate pronunța divorțul din culpa comuna.
Însă exista si varianta in care soțul reclamant formulează cerere de divorț din culpa
exclusiva a soțului parat, iar din probatoriul administrat reiese ca soțul reclamant este
singurul vinovat de eșecul căsătoriei, caz in care acțiunea va fi respinsa ca
neîntemeiata.Va recomandam sa alegeți varianta divorțului din culpa exclusiva a soțului
11
 numai atunci când aveți dovezi care va pot sprijini afirmațiile referitoare la destrămarea
căsătoriei doar din vina acestuia, întrucât exista posibilitatea sa va respingă cererea ca
neîntemeiata. Divorțul la cererea unuia dintre soți, după o separare in fapt care a durat cel
puțin 2 ani se pronunța din culpa exclusiva a soțului reclamant, cu excepția situației când
celălalt soț se declara de acord cu divorțul, iar hotărârea in aceasta situație, se va pronunța
fără a se face mențiune despre culpa soților.
In aceasta ipoteza, trebuie doar sa demonstrați ca sunteți separați de mai bine de 2 ani
neîntrerupți, acest lucru probandu-se cu un martor si cu înscrisuri si nu necesita prezenta
celuilalt soț, fiind suficienta citarea acestuia de către instanța de judecata.
5. Divorțul la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibila continuarea
căsătoriei, este ipoteza in care soțul bolnav alege sa introducă cerere de divorț întrucât
boala de care suferă face imposibila continuarea căsătoriei.

2.Divorțul la notar.
Procedura divorțului pe cale notariala este calea simpla de desfacere a căsătoriei dintre soți,
chiar daca exista copii minori, însă numai atunci când soții ajung la un acord, cu privire la
următoarele elemente:

 Învoiala soților cu privire la numele de familie pe care îl va purta fiecare după încetarea
căsătoriei;
 Exercitarea autorității părintești de către ambii soți
 Stabilirea locuinței minorului/minorilor după divorț, la unul dintre soți
 Dreptul părintelui nerezident de a păstra legături personale cu minorul/minorii,
 Contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătura si pregătire
profesionala a copiilor.
Procedura divorțului prin acordul soților este de competenta notarului public cu sediul
biroului în circumscripția judecat oriei în a cărei raza teritoriala se afla locul încheierii
căsătoriei sau ultima locuința comuna a soților.
Notarul public va înregistra cererea în registrul de divorțuri al biroului notarial, cu condiția ca in
registrul de evidenta a cererilor de divorț să nu mai fie înregistrată o altă cerere de divorț de către
aceiași soți.
In acest sens, notarul public  competent va acorda soților un termen de reflecție de 30 de zile si
se va fixa un termen la care soții trebuie sa se prezinte personal la Biroul

12
notarial. Certificatul de divorț nu va cuprinde nicio mențiune cu privire la culpa vreunuia dintre
soți. Onorariul notarial diferă in funcție de dificultatea cauzei.

3.Divorțul la oficiul stării civile

Înregistrarea actului de divorţ în temeiul declaraţiei comune a soţilor privind desfacerea
căsătoriei are loc  în cazul în care soţii nu au copii minori comuni ( inclusiv, adoptaţi în comun),
nu există litigii referitoare la partaj sau la întreţinerea soţului inapt de muncă.
 
În cazul în care unul din soţi nu are posibilitate de a se prezenta personal la serviciul stare civilă,
în vederea depunerii declaraţiei comune, manifestarea lui de voinţă poate fi expusă într-o
declaraţie separată, semnătura căruia va fi autentificată în modul stabilit de legislaţie.
 
Divorţul se înregistrează în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, la expirarea termenului de 1
lună de la data depunerii declaraţiei. Absenţa nemotivată a unuia dintre soţi la înregistrarea
divorţului nu împiedică desfacerea căsătoriei.
 
Căsătoria se consideră desfăcută la data înregistrării actului de divorţ.
 
La depunea declaraţiei comune a soţilor privind desfacerea căsătoriei este necesar să prezentaţi
următoarele acte:
 

 cerere privind desfacerea căsătoriei în baza declaraţiei comune a soţilor (F-19D) 

 actele de identitate;
 certificatul de căsătorie;
 certificatul de la locul de trai, eliberat de una din instituţiile de exploatare a locuinţelor
(cooperativa de construcţie a locuinţelor, asociaţia de proprietari ai locuinţelor privatizate
sau întreprinderea municipală (orăşenească) de gestionare a fondului locativ) sau de
primăria satului, comunei sau oraşului - prin care se confirmă că soţii nu au copii minori
comuni şi/sau declaraţia pe proprie răspundere că nu au copii minori comuni;
 confirmarea achitării taxei de stat – 100 lei (se prezintă în ziua înregistrării divorţului);
 confirmarea achitării serviciilor prestate de oficiu stare civilă – 100 lei separat pentru
fiecare din soţi.
 
Declaraţia comună a soţilor privind desfacerea căsătoriei se depune la Serviciul stare civilă

13
 
 în a cărui rază teritorială sunteţi domiciliaţi;
 la care a fost înregistrat actul de căsătorie.

Bibliografie:
1. Codul Familiei al Republicii Moldova
2. Dreptul Familei Bucuresti 2012
3. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
4. Convenţia Europeana a Drepturilor Omului

14
15