Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. „Iar în acel timp Bogdan, voievodul românilor din Maramureş, adunând în jurul său pe
românii din aceldistrict, trecu [Carpaţii] pe ascuns în ţara Moldovei, supusă coroanei regatului ungar (...)
şi cu toate că a fostlovit de mai multe ori de armata regelui, sporind numărul locuitorilor români, acea ţară a
crescut [devenind] un stat.” (Ioan de Târnave, despre întemeierea Moldovei)
B. „Faptul că noul principat [Moldova] întemeiat de Bogdan [voievod] s-a putut extinde rapid până la
Nistruşi până la «Marea cea Mare» se explică prin aceea că el se află pe marele drum comercial, care lega
Galiţiade Marea Neagră; în cazul de faţă, drumul a fost acela care a creat statul. (...) Moldova a fost creată ca
statunitar în urma emigrării micii nobilimi româneşti din Maramureş (...) ; [trecând Carpaţii] războinicii
aceştia victorioşi au găsit pe domeniul cucerit [alături de români] rămăşiţele stăpânirii tătare, ( . . . ) pe
urmaşii cumanilor şi alanilor (…) elemente străine a căror prezenţă era datorată dezvoltării schimbului de
mărfuri şi acomerţului, care au făcut din capitala Suceava, ca şi din portul de pe Nistru, Cetatea Albă, puncte
importanteale unei mari căi de transport şi de întrepătrundere economică.” (Gh. Brătianu, despre
constituirea statelor medievale)
A. „Întrucât voi sunteţi legaţi de Majestatea Sa [sultanul] prin legături de prietenie şi deoarece ştiţi bine
căţara Moldovei constituie proprietatea [sultanului], că voievodul Petru [Rareş*] (...) este rob imperial,
numitprin puterea sa în această ţară, şi că supuşii săi plătesc tribut şi îndeplinesc alte obligaţii faţă de
SublimaPoartă [Imperiul Otoman], orice atac asupra acestei ţări echivalează cu un atac asupra ţărilor
puternicului[sultan] şi constituie o ofensă faţă de Majestatea sa”. (Scrisoarea lui Ibrahim Paşa
către Sigismund I, regelePoloniei, 1531)*a condus Moldova, între 1527-1538 şi 1541-1546
B. „Voievodul Moldovei [Petru Rareş] a spus că, împreună cu toţi oamenii din ţara de sub stăpânirea sa, şi-
apus în gând să nu se mai supună împăratului turcilor, ba chiar să-şi răscumpere libertatea sa,
cu puterea şi armele, din pricină că acela şi-a încălcat credinţa faţă de el”. (L. Şimanschi, Petru Rareş)