Sunteți pe pagina 1din 3

Anatomia, fiziologia si patologia pielii

1. Functiile pielii. Absorbtia cutanata.


Se vor avea in vedere urmatoarele:
- Descrierea functiilor pielii (cel putin 4)
- Mecanismul absorbtiei cutanate
- Factorii ce influenteaza absorbtia cutanata.

Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură,
nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în interiorul cavităților respective,
devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care
asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme,
participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un
important rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă
mediul înconjurător cu tot organismul.

Functiile pielii

 funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism (bacterii,


substanțe toxice, radiații)
 funcția termoregulatoare ajuta la menținerea unei temperaturi constante a corpului,
pentru evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin exaporarea evaporarea apei din
sudoare, la o temperatură scăzută pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de
păr prin Musculus arrector pili se zbârlesc pielea având aspectul de piele de găină..
 funcția de apărare față de razele ultraviolete la animale această funcție e realizată de
blană sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe și reflectă cam 50% din
radiații, absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din
piele melanină producând bronzarea pielii, la o expunere extremă la aceste radiații se poate
produce cancerul de piele.
 pielea ca rezervor de celule embrionare această funcție este folosită de chirurgie în
transplanturi.
 funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.
 funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul
înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:
o de durere (fiind până la 200/cm2),
o de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
o termoreceptorii (corpusculii Krause),
o receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),
o receptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale
externe (corpusculii Meissner și celulele Merkel).
Absorbtia produselor cosmetice prin straturile cutanate nu se bazeaza pe o anumita schema
prestabilita. Penetrarea pielii si, in consecinta, eficacitatea unui produs cosmetic, este extreme
de variata, motiv pentru care este nevoie de evaluarea diferitilor factori care o pot influenta,
cum ar fi cel de mai jos:

- starea de hidratare a pielii


- dimensiunea molecule
- deplasarea molecular
- gradul de lipofilie a molecule
- grosimea stratului cornos
- prezenta glandelor sebacee si a foliculilor piliferi
- timpul de actiune a moleculelor pe piele
- cantitatea de produs aplicat
- zona tratata
- varsta individului
- conditii fiziologice
- metabolismul epidermei

Patrunderea substantelor prin piele si in consecinta, prezenta lor in straturile cele mai profunde
ale acesteia este esentiala pentru obtinerea unor rezultate eficiente in cazul produselor cosmetic
care trateaza imperfectiuni, cum ar fi celulita si pielea imbatranita. Scopul utilizarii acestor
produse este acela de a actiona asupra cauzei problemei si nu doar asupra efectelor vizibile la
exterior.

Pielea in sine este o bariera chimica si fizica in calea substantelor exogene, si care, in general, se
opune, din motive defensive la trecerea acestui fel de substante. Stratul cornos, in special, filmul
hidrolipidic si lipidele pielii, se comporta asemenea unei bariere hidrofobe, respingand apa si
moleculele hidrofile, in timp ce moleculele hidrofobe si, in special, cele cu greutate moleculara
redusa, patrund mai usor prin piele: este cazul uleiurilor esentiale, care dupa cum se stie au o
viteza de absorbtie mai mare. Tocmai din acest motiv, un produs hidratant este absolut mai usor
in cazul in care se prezinta sub forma de emulsie si nu sub forma unei solutii apoase. Absorbtia
percutanata este influentata de starea de hidratare a epidermei. De fapt, cu cat stratul cutanat este
mai hidratat cu atat mai usor patrund moleculele hidrofile in straturile profunde. Absorbtia
percutanata apare mai ales datorita mecanismului de difuziune pasiva, pe cai intracelulare sau
datorita unor posibile mecanisme active, pe cale intracelulara.

Exista molecule care accedereaza intervalul de timp, necesar penetrarii transcutanate, in


beneficiul altora: astfel: este demonstrat ca limonenul, fara vreo explicatie a mecanismului
biochimic, faciliteaza penetrarea unor substante, cum ar fi cafeina si escinul. La fel 1,5-
pentanediolul, cu un profil toxicologic foarte scazut, datorita solubilitatii sale in diferite matrici,
favorizeaza penetrarea transcutanata a unor molecule diferite.

Lipozomii ofera multe avantaje: ex. pot transporta atat molecule hidrofile cat si lipofile, prezinta
o afinitate foarte mare cu pielea, sunt biocompatibili si siguri din punct de vedere toxicologic.
Mecanismul de actiune a lipozomilor nu este intru totul cunoscut, si, in special, nu se cunoaste
soarta lor, o data ce au depasit stratul cornos: se presupune ca se disperseaza printre lipidele
pielii, caz in care, eliberarea moleculara ar avea loc in epiderma sau, se mai presupune ca ajung
pana la jonctiunea dermo-eidermica si elibereaza substantele active in derm, sau exista
posibilitatea adaugarii lor la lipidele pielii pentru a forma un depozit de substante active

Ciclodextrinele sunt molecule utilizate pentru modularea transportului substantelor active la


nivelul pielii: sunt de fapt folosite pentru a asigura o eliberare controlata a substantelor active din
cosmetice. Ciclodextrinele sunt oligozaharide de forma cilindrica, de origine naturala, rezultate
in urma degradarii amidonului. O caracteristica a lor este detinerea unui mediu extern hidrofil si
a unui mediu intern mai putin hidrofil, echivalat unui mediu lipofil care permite “incapsularea”
mai multor molecule care sunt ferrite astfel de fenomenele oxidative, ulterior fiind eliberate lent
din aceste legaturi.

Nanotehnologiile, aplicate in prezent in toate domeniile stiintifice, intervin si in cosmetica,


pentru a imbunatati penetrarea substantelor active.

Diferitele molecule, o data ce au ajuns la destinatie, isi indeplinesc functia, care poate fi
stimularea productiei anumitor substante, protejarea microcirculatiei etc. Fitoestrogenii induc
neogeneza de fibre in derm etc.

Nu trebuie sa uitam ca pe langa aspectele pozitive conferite de biodisponibilitatea mai buna a


substantelor active ale unui produs cosmetic exista si un dezavantaj, si anume un risc potential al
substantei in sine. De multe ori, de fapt, nu suntem constienti de riscurile potentiale ale unei
molecule, in special in cazul in care aceasta este noua si cu o putere de penetrare mare – ceea ce
inseamna o sansa mai mare de a intra in circulatia sanguine. Efectele pot fi daunatoare si, prin
urmare, pot aparea modificari fiziologice, cum ar fi: iritatiile, sensibilizare, etc.