Părăușanu Alina

Anul I, Cosmetică

COMUNICAREA NONVERBALA

REFERAT

Comunicarea nonverbală reprezintă un cumul de mesaje, dar care nu sunt exprimate prin
cuvinte şi care pot fi totuşi decodificate, creând înţelesuri. Este un total al reacţiilor pe care le
exprimăm prin: mimică, gestică, postură, modul în care privim, expresia feţei, etc.

Comunicarea nonverbală poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbală

având şi un rol regulator şi de control a acesteia. Ansamblul elementelor nonverbale ale
comunicării este numit şi metacomunicare.
Printre elementele comunicării nonverbale se numără:
 limbajul trupului,
 limbajul spaţiului,
 limbajul vestimentaţiei,
 limbajul timpului,
 limbajul tăcerii,
 limbajul culorii.

LIMBAJUL TRUPULUI
Corpul uman vorbeşte şi uneori spune mai mult decât gura. Unele gesturi sunt înnăscute:
oamenii fericiţi zâmbesc, cei supăraţi au o figură tristă.
Poziţia corpului ne oferă informaţii utile cu privire la disponibilitatea interlocutorului de a
comunica.
Mimica este o altă componentă relevantă a limbajului trupului.

1
 Gesturile, pe de altă parte ne dau indicii tot la fel de importante cu privire la
personalitatea interlocutorului, starea sa de spirit.
Cum învăţăm să descifrăm toate gesturile? Acest lucru e posibil  numai prin antrenament.

LIMBAJUL SPAŢIULUI
În funcţie de spaţiul personal, de distanţa faţă de interlocutor de mărimea camerei,
mobilierul ales, modul în care este amplasat în încăpere putem afla diferite lucruri despre
personalitatea respectivului. Practica arată că fiecare om percepe spaţiul în mod diferit şi că
există diferenţe culturale privind folosirea spaţiului.
* Distanţa personală: zona apropiată 0,5-0,8 m, zona îndepărtată: 0,7- 1,3 m.
* Distanţa socială: zona apropiată 1,2-2 m, zona îndepărtată 2-3,5 m.
* Distanţa publică:  zona apropiată 3,5- 8, zona îndepărtată mai mult de 8 m.
Aceste distanţe sunt mai mari pentru America, Australia, Canada şi mai mici pentru
Europa, Japonia.

LIMBAJUL VESTIMENTAŢIEI
Este cert că trebuie să acordăm atenţie modului în care ne îmbrăcăm şi că prin aceasta
comunicăm ceva celor din jur. Cu atât mai mult cu cât este o componentă a comunicării
nonverbale pe care o putem controla relativ uşor.
Îmbrăcămintea trebuie să fie adecvată activităţii pe care o efectuăm.  Totul trebuie să fie
curat şi călcat.
Este foarte important să te îmbraci potrivit slujbei pe care ţi-o doreşti. În afaceri, este
foarte important să alegi îmbrăcămintea în conformitate cu imaginea pe care dorim să o oferim
pentru a susţine produsul sau serviciul pus la dispoziţia clientului.

LIMBAJUL TIMPULUI
Toţi ne aflăm permanent sub presiunea timpului. Folosirea eficientă a timpului presupune
prezenţa unor trăsături de memorie, flexibilitate, spirit de observaţie, capacitate de efort,
capacitatea de a stabili priorităţi. În funcţie de modul cum ştim să gestionăm timpul, putem
afirma că folosim această resursă pentru a comunica.
Cel ce vrea să-şi utilizeze bine timpul va ţine cont de aspectele următoare:
* Pune pe primul plan esenţialul.
* Alege metodele de lucru care ţi se potrivesc cel mai bine şi care corespund
sistemului şi stilului propriu de lucru.
* Acordă importanţă autodisciplinei.
* Este flexibil.
* Combate rutina.
* Descoperă ritmul organismului său.

2
 LIMBAJUL TĂCERII
A şti să taci e o calitate a omului preţuită din cele mai vechi timpuri. Chiar prin tăcere,
oamenii comunică ceva: aprobare, dezaprobare, discreţie, raţiune, admiraţie, etc.
Apelăm la tăcere atunci când:
* Dezaprobăm anumite opinii.
* Dorim să nu divulgăm un secret.
* Dorim să nu facem rău cuiva.
* Apreciem că timpul poate rezolva o situaţie delicată.
*  Credem că dacă vorbim ne facem duşmani.

LIMBAJUL CULORII
Culorile influenţează şi ele comunicarea.
Ele evidenţiază atitudinea omului faţă de viaţă şi faţă de cei din jur. Fiecare culoare
defineşte personalitatea omului.
Deci trebuie să cunoaştem culoarea care ne caracterizează.
Culorile calde favorizează comunicarea, cele reci o inhibă.

Semnificaţia acordată gesturilor nu se limitează doar la aspecte interpretative. Există

desigur o etichetă a limbajului corporal. Mimica şi gesturile au un rol esenţial în evaluarea
nivelului de educaţie al persoanei.
Fiecare dintre noi este deranjat de gesticulaţiile prea evidente.
Doar câteva dintre expresii „Staţi jos, Vă rog” sau„Faceţi cunoştinţă, Vă rog” sau „Pot să
vă prezint?”, etc. se însoţesc de gesturile corespunzătoare.
Gesturile ar trebui să fie „zgârcite”- o înclinare uşoară a capului (aprobare) este de ajuns.
Nici într-un caz nu se recomandă, fluturatul mânii în faţa celuilalt. Desigur ceea ce spun nu
implică faptul că trebuie să avem o postură ţeapănă. Este vorba doar despre exagerările care se
Majoritatea gesturilor pe care le facem sunt inconştiente, dar transmit aproape perfect
starea sau sentimentele persoanei. Dacă doriţi să deveniţi un comunicator bun trebuie să le
cunoaşteţi, să ştiţi să le descifraţi şi să le utilizaţi. Înainte de a prezenta un dicţionar al limbajului
corporal, vom oferi doar o perspectivă generală sau nişte specificări:
Există trei parametri esenţiali în descifrarea limbajului corporal:
1) indicii (faţa, ochii şi privirea)
2) simboluri (ochi ridicaţi, braţe deschise)
3) semne corporale(surâs, etc.)
Nu există chei ale gesturilor, nu putem descifra gesturile după nişte reguli stricte. Au fost
făcute observaţii şi s-a demonstrat că de fapt, gesturile adulţilor sunt nişte copii diminuate ale
gesturilor infantile. Astfel, nu putem interpreta gesturile de manieră izolată, fiecare dintre ele
semnifică numai în legătură cu alte gesturi, în context. Atunci când observăm limbajul corporal
al unei persoane este necesar să o facem în baza parametrilor expuşi mai sus, dar nu separat, ci
grupat.
Orice comunicare are loc într-un anumit context. Astfel, trebuie diferenţiată atitudinea
3
defensiv-negativă de cea de frig.
Gesturile se raportează la statutul şi rolul social, la vârsta sau sexul celor care le fac. O
femeie va gesticula într-un fel, un bărbat cu totul altfel. Un gest masculin spune una, femeia îl
interpretează altfel. Sunt în fond culturi diferite care ţin de gender sau de generaţie. Fiecare
cultură are gesturile sale specifice.
Secretul comunicării eficiente este să ştim că modul cum comunicăm este mai important
decât ce comunicăm.

Cercetările au dovedit că vocea vorbitorului, tonul si infaţişarea sa sunt responsabile

pentru aproximativ 93% din impactul pe care acesta îl are asupra interlocutorilor, astfel:

 Impactul vizual: 55%. Atitudinea, gesturile, gradul de contact al ochilor,

comportarea în general contribuie la prima impresie pe care interlocutorii şi-o
fac despre noi. Dat fiind faptul că mişcările şi expresia feţei au un efect de opt
ori mai puternic decât cuvintele pe care le folosim, trebuie să le acordăm atenţie
maximă.

 Impactul vocal: 38%. Acelaşi lucru spus cu diferite tonalităţi ale vocii va fi
interpretat în mod foarte diferit de audienţă. Întrucât mai mult de o treime din
impactul asupra celor care ne privesc şi ne aud este dat de voce, trebuie să ne
asigurăm că vocea noastră exprimă exact ceea ce vrem să comunicăm, ba chiar
că mareşte efectul spuselor noastre.

 Impactul verbal (textual): 7%. S-ar putea să ne pară, prin comparaţie cu ceilalţi
doi factori care determină impactul asupra celor cu care comunicăm, că numai
trebuie să acordăm mare atenţie cuvintelor pe care le rostim. Si totuşi, trebuie
să ne gândim că atunci când eşuăm pe plan vizual şi vocal, mesajul ramâne să
fie salvat de cuvinte.

Este clar, că, pentru a transmite mesajele aşa cum dorim şi pentru ca ele sa fie pe deplin
inţelese, trebuie să le insoţim de gesturile, intonaţia şi accentuările potrivite.

Atunci când vorbim, trebuie sa ne convingem ascultătorul că suntem sinceri şi că poate

avea incredere in noi. Putem face acest lucru realizând un acord intre felul cum vorbim şi
aspectul nostru. Indiferent cât de stralucitor este mesajul nostru, dacă nu este considerat credibil
de către receptor, mesajul nu va fi crezut.

De vreme ce acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele, trebuie să ne asigurăm ca cele
două forme de convingere (vorbele si faptele) se potrivesc. Dacă spunem ceva, ânsă prin limbajul
trupului dăm de înteles cu totul altceva, cei care ne observă vor interpreta această neconcordanţă
ca pe un semn al nesincerităţii noastre. În cazul unui conflict între vorbele noastre şi felul în care
ne prezentăm, oamenii tind să aibă mai multă încredere în limbajul trupului decât în cuvintele pe
care le folosim.

4
 Când ne uitam in ochii cuiva (nu la fruntea sa, nici peste umărul său) arătăm că acordăm
importanţă persoanei respective. Acest lucru îl flatează pe ascultătorul nostru şi îi capteză toată
atenţia, dar, mai important, procedând astfel ne creem credibilitate.

Când zambim, oamenii ne văd ca pe o persoană deschisă, abordabilă. Zâmbetul pur

schimbă practic “chimia” creierului şi ne face să ne simţim mai bine. Acest sentiment este
comunicat instantaneu.

Mâinile care “vorbesc” îi implică pe ascultători şi îi apropie de noi, ajutându-i inţeleagă

ceea ce vrem sa exprimăm.

Deşi impactul major asupra celorlalti este dat, în general, de contactul ochilor, de mimica
feţei şi de mişcările făcute cu mâinile, restul corpului poate contribui de asemenea la impresia pe
care o creem.

• Atitudinea. Stând (jos sau în picioare) într-o maniera rigiă putem sugera
autoritatea, atunci când dorim acest lucru. Relaxandu-ne umerii şi încrucişiându-ne picioarele
putem “răpi” din solemnitatea unei ocazii formale, dar în cazul unei ocazii mai neoficiale putem
fi perceput ca fiind o persoana prietenoasă.

• Mişcări involuntare. Mişcările involuntare ale mâinilor şi ale picioarelor pot

dezvălui o serie de emoţii, variind de la dezinteres la teamă. Chiar dacă faţa rămâne imobilă,
braţele încrucişate, unghiile ronţăite sau genunchii legănaţi tradează disconfortul.

Atitudinea corpului constituie un suport sau, dimpotrivă, o negare a cuvintelor noastre.

Fiind constienţi de acest lucru ne vom putea controla cu mai multă usurinţă limbajul trupului.
Folosind unul sau mai multe gesturi pentru a spori efectul cuvintelor pe care le rostim in diferite
situaţii, vom avea rezultate semnificative.

Vocea noastră reprezintă o metoda puternică si eficientă de a capta atenţia celorlalţi şi de

a creea o atmosferă care să-i încurajeze să ne asculte.

Câteva lucruri pe care trebuie să le avem in vedere:

• Intensitatea si tonul. Vocile joase au gravitate şi tind să fie luate mai în serios. O voce
ascutită sau stridentă dă impresia că posesorul ei exagerează sau nu se controlează. Va trebui să
folosim un ton modulat. Acest lucru va indica celor cu care vorbim că ştim ce facem şi le va da
încredere în noi.

• Ritmul. Un tempo moderat păstrează atenţia celorlalţi şi le dă posibilitatea să recepteze

şi să înţeleagă corect mesajul. Dacă ritmul cu care vorbim este prea rapid, oamenii nu vor avea
răgazul să absoarbă ceea ce spunem; dacă este prea lent, vom suna plictisitori, şi oamenii nu vor
mai fi atenţi, dacă suntem ezitanţi, ascultatorii vor deveni în mod inconştient neliniştiţi şi agitaţi.
Ritmul natural al respiraţiei permite auditorului să recepteze ceea ce spunem. E bine să facem din

5
când în când pauze pentru a permite celorlalţi un moment de a reflecta asupra unei parţi a
mesajului înainte de a trece la următoarea parte. Astfel, ei nu numai că vor inţelege mai bine, dar
vor reţine mai mult din mesajul nostru.

• Accentul. Inflexiunile vocii permit accentuarea anumitor cuvinte sau pasaje din relatare.
Prin accentuare trebuie să atragem atenţia ascultătorilor asupra fragmentelor mai importante ale
comunicării noastre.

Ţinând cont de cele de mai sus, cu siguranţă ne vom atinge scopul.

Bibliografie
1. Leancă Viorica , conf. Univ.,dr., Note de curs la disciplina “Curs de comunicare”.
2. Stânea Rodica, lect. univ. dr., “Tehnici de comunicare eficientă-suport de curs.
3. http://colegiuleconomic.rdsbz.ro/comunicarea/nonverbala.htm

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare_nonverbal%C4%83
5. https://flogabriel.wordpress.com/2007/07/23/arta-de-a-comunica1/

6. http://www.incluziunesociala.ro/upls/31_49743_suport_curs_Tehnici_comunicare.pdf