Absorbtia si biodisponibilitatea pe cale cutanata

Farmacologia este stiinta care studiaza interactiunile dintre medicamente si

organism.

Conform O.M.S. medicamentul este o substanta sau produs destinat sau utilizat
pentru studierea sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice in
interesul subiectului caruia i se administreaza.

Conform O.M.S. biodisponibilitatea este cantitatea de substanta activa absorbita si

mai este definita ca si cantitatea de substanta activa eliberata absorbita si care
ajunge la locul de actiune manifestndu-si efectul terapeutic. In sinteza aceasta
exprima cantitatea de substanta activa precum si vitez cu care aceasta este cedata
de medicament organismului la locul de actiune manifestandu-si efectul biologic.

Medicamentele se administreaza intr-un anume loc bine definit (la nivelul tubului
digestiv prin inghitire, sub-cutanat sau intramuscular prin injectie etc.), dar sunt
destinate sa actioneze cel mai adesea in cu totul alt loc decat cel in care au fost
administrate (ficat, inima, creier etc.). Este evident ca medicamentele parcurg un
anume drum in organism. Drumul parcurs de medicamente in organism incepand cu
absorbtia, continuand cu distributia, si terminand cu eliminarea lor este studiat de o
parte a farmacologiei numita farmacocinetica.

Absorbtia medicamentelor reprezinta procesul prin care acestea parasesc locul

administrarii pentru a patrunde in sange si este un parametru esential pentru
alegerea caii de administrare a medicamentelor. Medicamentele liposolubile si cele
cu dimensiuni mici ale moleculelor se absorb bine indiferent de calea de
administrare, cu conditia sa nu fie inactivate la locul administrarii. Absorbtia este cu
atat mai buna cu cat la locul administrarii realizeaza o concentratie mai mare,
suprafata de absorbtie este mai mare si vascularizatia este mai bogata.

Căile de administrare pot fi clasificate, în primul rând, în căi naturale și artificiale

(cele parenterale, care necesită utilizarea perfuziei sau a injecțiilor).[4]
Căi naturale

 Oral - administrare prin cavitatea bucală

 Bucal - administrare între gingii și obraz
 Sublingual - administrare sub limbă
 Ocular - administrare la nivelul mucoasei oculare
 Auricular - administrare la nivelul urechii externe
 Respirator, inhalator, nazal - - administrare la nivelul aparatului respirator
 Intrarectal - administrare la nivelul rectului
 Intravaginal - administrare la nivelul vaginului
 Uretral - administrare la nivelul uretrei
 Cutanat - administrare la nivelul pielii
Căi artificiale

 Căile parenterale

Calea cutanată este utilizată mai ales pentru terapie locală, dar în ultimul timp în
urma numeroaselor studii de biofarmacie, tehnologie farmaceutică, în afară de
formele care acţionează la suprafaţa epidermului s-au obţinut şi forme cu acţiune
profundă prin utilizarea bazelor de unguente emulsive A/U) şi chiar unguente
diadermice prin utilizarea bazelor de unguent tip emulsie U/A.

Calea cutanată prezintă următoarele avantaje:

- aplicare netraumatizantă, uşoară;

- medicamentul este administrat la locul de acţiune etc.

Dezavantajele utilizării căii cutanate sunt:

- pătrunderea nedorită a unor substanţe medicamentoase în mediul intern;

- sau fenomene de hipersensibilizare.

Formele utilizate cutanat sunt: soluţii, suspensii, emulsii, linimente, spray-uri,

sisteme adezive, pudre şi sisteme terapeutice transdermice S.T.T.

Utilizarea caii pentru actiune locala in afectiuni dermatologice (antipruriginoase,

antiinflamatoare, antimicrobiene, antifungice) pentru actiune reflexa (efecte generale
benefice), actiune generala, forme moderne transvernice cu eliberare programata si
prelungita. . Locul absorbtiei este in principal la nivelul epiteliului unistratificat de la
nivelul foliculilor filosi si glandelor sebacee.

Factorii specifici pot fi dependenti de medicamente avand un coeficient de

partaj lichide-apa, cel mai bine sunt absorbite substantele la care este preponderat
caracterul lipofil. Coeficientul de partaj stratul cornos al epidermei si vehiculul formei
farmaceutice. Un alt factor in constituie dependenta de organism fiziologici avand
grosimea stratului cornos si locul absorbtiei la nivelul diferitelor segmente ale
organismului (debitul sangvin cutanat, hidratatrea pielii, varsta) si patologici,
integritatea pielii, inflamatiile si arsurile pielii.

Factorii favorabili de absorbtie sunt definiti de masajul local care produce

vasdilatatie locala si comprimarea folicului pilot cu expulzia sebumului facilitand
patrunderea in foliculi a substntei medicamentoase, pansamentul ocluziv, leziunile
epidermei.

Substantele absorbite sunt gazele, substantele volatile, organie, liposolubile cu

greutate moleculara mica.
 Ca si forma farmaceutica pot fi solutii apoase si uleioase, emulsii, unguente,
creme sau geluri si pot fi adminisrate sub forma de comprese, badijonari, fretii, ungeri
sau bai.

Mihai Viorica

AMG an I