Sunteți pe pagina 1din 9

Proteze unidentare

Caracteristici:
1. restaurează morfofuncţionalitatea unui singur element dentar;
2.proteze de mare precizie;
3. au un volum redus și se obțin după parcurgerea riguroasă a unui
flux tehnologic
Clasificare:
1. După volumul țesuturilor dentare restaurate >coroane de acoperire
>coroane de substitutie

2.Dupa aspectul estetic: a) proteze unidentare fizionomice


-coroane polimerice
-ceramice
-mixte
b) proteze unidentare nefizionomice
c) proteze unidentare mixte parțial
fizionomice
3. După indicațiile clinice
 pentru reconstrucția coroanelor dentare distruse
 pentru protecția dinților expuși la fracturi;
 pentru corectarea morfologiei coroanelor abrazate si reechilibrarea
ocluzală;
 pentru corectarea anomaliilor
 pentru imobilizarea dinților parodontotici;
 pentru pregătiri preprotetice
4. Dupa tehnologie:
 proteze fixe turnate
 proteze obținute prin polimerizare
 sinterizare (ardere, ceramizare)-pentru restaurările ceramice
 turnare–polimerizare – restaurări mixte metalo-acrilice sau
metalocompozite
 alte tehnologii mai puțin utilizate

5. După raportul cu parodonţiul marginal


a) supragingivale
b) juxtagingivale
c) subgingivale
6. După durata de utilizare:
a) provizorii
b) de durată

1. Confecționarea unei structuri protetice


metalice.
Coroana metalică turnată

Rezistența caracteristică a aliajelor metalice a determinat de sute de ani


utilizarea lor frecventă pentru confecționarea restaurărilor protetice dentare
Obținerea unei coroane ștanțate prin ambutisare din tablă de 0,20-0,25
mm,
a avut o perioadă de glorie până la perfecţionarea tehnicilor de tumare
Componenta metalică a restaurărilor metalo-ceramice poate fi obținută
astăzi prin metode moderne cum ar fi galvanizarea, sinterizarea sau
frezarea
computerizată dintr-un bloc de metal. Totuși la ora actuală cea mai utilizată
metodă folosită pentru obținerea unei
coroane metalice sau a componentei metalice a unei proteze mixte metalo
-fizionomice este reprezentată de topirea și turnarea unui aliaj prin tehnica
cerii
pierdute. Tehnica presupune confecționarea unei machete din ceară.
Macheta astfel ambalată este încălzită în scopul îndepărtării cerii și al
obținerii unei cavități din masa de ambalat de formă și dimensiune egală
cu cea
a viitoarei restaurări, cavitate care poartă denumirea de tipar. În această
cavitate
se toarnă aliajul metalic topit, care prin răcire capătă forma modelată din
faza de
machetare.

2.1 Coroana de înveliş metalică

Coroana de înveliş metalică a reprezentat cea mai uzitată formă de


tratament prin proteze unidentare
Indicaţiile coroanelor de înveliş metalice se pot grupa în două
categorii:
1)In scop de refacere morfofunctionala si profilactica
2)Indicatii protetice

A.Prepararea dintilor:

- În vederea acoperii cu o coroană dintele se transformă într-un bont


coronar.
- bontul are forma unui trunchi de con cu baza mare cervical
-suprafeței ocluzale i se păstrează morfologia
- limita cervicală se poate situa subgingival, juxtagingival sau
Supragingival
- în ’’chanfrain” sau „en conge”.Şlefuirea realizează un prag la nivel
cervical.
Amprentarea și confecționarea modelului se fac conform tehnicilor
prezentate anterior.

B. Macheta
Macheta coroanei cu grosime totală
Macheta viitoarei coroane prezintă raport de contact intim cu modelul
bontului dentar pe toate suprafeţele lui.
Tehnici pentru obţinerea machetei:
a. Tehnica răcirii gradate se realizează astfel:
- izolarea bontului
- ceara albastră pentru inlay este topită într-o lingură de laborator
- bontul cu partea coronară este scufundat în ceară topită pentru câteva
secunde;
- timpul de scufundare este dependent de calităţile fizico-chimice ale cerii,
de temperatura ei;
- în jurul bontului se formează un strat solidificat de ceară cu grosimea de
0,30-0,40mm;5
- primul strat reprezintă o capă cu pereţi uniform de groși;
- forma definitivă a machetei se obţine prin depunerea cerii, picătură cu
picătură
b. Tehnica prin picurare se caracterizează prin:
- izolarea bontului la nivelul părţii coronare după tehnicile obiţnute de
izolare;
- depunerea cerii fluide, picătură cu picătură ăn mod progresiv, pe toate
feţele bontului cu ajutorul spatulei, până se ajunge la un volum ușor mărit
faţă
de cel ale unei coroane dentare;
- modelarea feţelor este efectuată prin răzuirea cu spatula din aproape în
aproape.
c. Tehnica de obţinere a capei prin ambutisarea unui disc din
material plastic.Fabricile producătoare de materiale dentare
comercializează o
trusă compusă din : discuri de material plastic de 0,15-0.20mm grosime, o
pensă
specială şi o chiuvetă dintr-un material siliconic.
Tehnica se caracterizează prin:
-Realizarea capei
-Adaptarea cervicală şi forma finală a machetei se realizează cu ceară
topită
, care se picură pe faţa ocluzală şi pe feţele laterale. Prin radiere se redă
morfologia în raport cu marfologia normală a dintelui în cauză, cu dinţii
vecini
şi dinţii antagonişti.
d. Tehnica de obţinere a machetei prin adiţie după concepţia şcolii
gnatologice.Această tehnică se realizează astfel:
- Modelele sunt montate în articulator.
- Macheta incepe cu realizarea feţei ocluzale.Se picură ceară pentru
localizarea vârfului cuspizilor şi a crestelor marginale , conturând astfel ,
faţa
ocluzală a machetei, după care urmează inserția crestelor sagitale şi
esenţiale, cu
delimitarea şanţurilor şi fosetelor.
- feţele laterale sunt modelate în raport cu morfologia dinţilor vecini,
înscriindu-se în configuraţia generală a arcadei.
După această concepţie, relieful feţei ocluzale este cuspidat în funcție de
rapoartele ocluzale statice dar și dinamice.
Coroanele turnate cu grosime totală prezintă următoarele caracteristici:
-feţele interioare ale coroanei sunt în contact cu bontul dentar :
-pereţii laterali au dimensiuni mari şi neuniforme;6
-între feţele interioare ale coroanei și feţele bontului dentar apare forţa de
fricţiune care-i determină cea mai eficientă stabilitate;
-îndepărtarea de pe bontul dentar este efectuată cu dificultate prin tăierea
feţei ocluzale şi vestibulare;
-confecţionarea este obţinută prin consum mare de material
-indicaţia majoră o reprezintă dinţii laterali cu dimensiuni reduse în sens
cervico-ocluzal.

Macheta coroanei cu grosime dirijată:

Macheta acestei coroane prezintă următoarele particularităţi: pereţii laterali


sunt cu dimensiuni egale de 0,30 mm; contactul cu bontul modelului este
numai
în zona coletului pe înălţime de 2 mm
Aceasta machete utilizeaza urmatoarele tehnici:
>Tehnici ce utilizează elemente prefabricate
>Tehnica ce utilizează folia de ceară calibrate
>Tehnica ce utilizează un model duplicat din masă de ambalat

C. Ambalarea
Ambalarea este etapa de laborator în care macheta este acoperită
în totalitate de un material refractar numit masă de ambalat.
Masa de ambalat pentru aliajele metalice reprezintă un complex de
substanţe care în faza lor de plasticitate sunt folosite pentru acoperirea
machetei
şi realizarea după întărire a unui înveliş refractar, rigid, rezistent la şoc.
Obiectivul tuturor tehnicilor de turnare este de a se obţine după macheta
de
ceară o piesă protetică fără porozităţi, cu structură omogenă, adaptată cu
precizie
la preparaţia dintelui.

Macheta înainte de ambalare este pregătită astfel:

Suprafaţa este curăţată prin periaj cu o perie moale pentru îndepărtarea


resturilor de ceară şi degresată.
Sunt fixate tijele de turnare. Tija de turnare are rolul să creeze canalul prin
care curge aliajul fluid în
cavitatea tiparului. Diametrul tijei este dependent de volumul tiparului.
Diametrul minim
pentru o coroană este de 1,7 mm, dimensiunea optimă este de 2,5 mm.
Dimensiunea corespunzătoare a tijei diminuează posibilităţile de apariţie a
porozităţilor în piesa turnată. Este esenţial ca diametrul tijei de turnare să
fie cu dimensiuni mai mari
decât dimensiunile celei mai mari secţiuni transversale a machetei de
ceară. Crearea unui rezervor de aliaj fluid va contribui la eliminarea acestui
gen
de porozitate. Istmul reprezintă porţiunea cuprinsă între suprafaţa
machetei şi cea a bilei
de contracţie. Diametrul istmului este de 2,5-3 mm şi are ca principal scop
posibilitatea curgerii metalului din bila de contracţie-rezervorul de metal
fluid
spre tipar cînd metalul prin răcire a devenit mai vâscos, mai puţin fluid.
Aşezarea tijelor de turnare este importantă pentru obţinerea unor piese
turnate complete (în totalitate). Tija este aşezată pe suprafaţa machetei în
locul
cel mai gros, dar nu într-o zonă unde se modifică morfologia, pentru a
diminua
sursele de apariţie a porozităţilor. Înainte de ambalare, macheta se
pensulează sau pulverizează cu un agent de
degresare. Surplusul se îndepărtează imediat pentru a împiedica
scăderea
temperaturii machetei prin evaporarea agentului. Dacă aceste
surplusuri nu se
îndepărtează, este posibil ca masa de ambalat să nu facă priză
totală în aceste
zone, cu efecte secundare nedorite asupra piesei turnate.

Teoria expansiunii şi a compensaţiei

Confecţionarea structurilor metalice nu este o ştiinţă foarte exactă, dacă ne


gândim să asociem diferitele variabile reprezentate prin fazele clinico–tehnice
(prepararea dintelui, amprentarea, materialele de modele, macheta de ceară,
ambalarea, turnarea) însă, în prezent, suntem în posesia unor cunoştinţe
asupra
proprietăţilor materialelor folosite şi asupra efectelor acestora în procesul
tehnologic.

Sunt utilizate cele trei tipuri de expansiuni ale maselor de


ambalat:

 expansiunea de priză
 expansiunea higroscopică
 expansiunea termică
Ambalarea propriu-zisă:

Tehnica ambalării într-un singur material în doi timpi


Această tehnică este cea mai utilizată la ora actuală si a fost imaginată în
dorinţa de a se obţine o expansiune optimă a cavităţii tiparului, atât în faza de
priză cât şi termică care să compenseze în totalitate contracţia aliajului la
solidificare. Indicaţia nu are limite, poate fi utilizată pentru toate tipurile de
structuri metalice.

MITRAN BOGDAN
GRUPA 11