Organizarea disciplinei

(acronim PAC)

Ce? Curs Laborator

28 ore 14 ore

Câte ore/ 3 ore/ săptămână 1 oră/ săptămână

săptămână? Obs: 2 ore/ 2 săptămâni

Cât timp? 10 săptămâni 14 săptămâni

Unde? A106 Electro SPM 225D
Cu cine? S.l. Hannelore S. l. H. FILIPESCU
FILIPESCU S. l. Florina POP
 Organizarea evaluării

• Tipul evaluării: examinare distribuită – ED

- 2 lucrări scrise, la jumătatea și la sfarșitul
semestrului;
- ponderea lucrărilor scrise este de 50%
fiecare;
- 2 examinatori;
- întrebări din materia parcursă + 1 problemă
aplicativă, la fiecare lucrare scrisă;
• Ponderea activităților practice (laborator)
este 1/3 din nota finală.
Capitolul 1
Moduri de reprezentare în tehnică
1. Reprezentarea în proiecţii ortogonale
(2D),
2. Reprezentarea “în perspectivă” !!!! 2D,
3. Modelarea spaţială (3D).
100

40

60
 1. Reprezentarea în proiecţii ortogonale 2D
• Principiile geometriei descriptive,
• Mai mu l t e i ma g i n i a l e u n u i o b i e c t s u n t
obţinute ca proiecţii ortogonale pe mai multe
plane de proiecţie.
• Imaginea redă complet forma şi dimensiunile
100

oricăror obiecte, oricât de complicate ar fi

acestea.
• Observatorul trebuie să combine imaginile
plane în mintea sa, pentru a înţelege corect
40

forma obiectului reprezentat.

60
• Desenele au un grad ridicat de abstractizare,
includ multe convenţii de reprezentare.
• Observatorul are nevoie de cunoşti nţe
specifice.
2. Reprezentarea în perspectivă
!!! 2D
• Simulează în planul desenului
imaginea spaţială a obiectului.
• Nu este 3D, ci 2D.
• Alegerea potrivită a axelor de
coordonate.
• Cea mai folosită: reprezentarea
izometrică.
• Intuitivă; înţeleasă uşor de către un
observator neexperimentat, şi care nu
deţine cunoştinţe de specialitate,
• Obiectele cu formă complicată, nu pot
fi redate complet.
3. Modelarea spaţială 3D
• Numai cu ajutorul
calculatorului.
• Rezultatul reprezentării: model
virtual, creat într-un spaţiu
virtual 3D.
• Caracteristici geometrice,
fizice: volum, densitate, masă,
momente de inerţie, centru de
masă, etc.
Redă cu fidelitate obiectul real.
• Modelul poate fi privit din diferite puncte ale spaţiului
virtual, în mai multe imagini redate simultan, poate fi
colorat, umbrit, iluminat, suprafeţele pot primi texturi
specifice unor materiale reale.
• Prin combinare şi modificare, se pot crea forme
complexe.
 Istoria CAD - Computer-aided design
Primul instrument de schițare apare în anul 1962,
atunci când calculatorul este utilizat pentru realizarea
calculelor inginerești în grafică, practic acesta fiind
considerat începutul erei CAD.
Planşeta electronică permite înlocuirea
instrumentelor tradiţionale cu cele electronice.

Sistemul SKETCHPAD,
1962, Massachusetts
Institute of Technology.

Operația de schițare se realiza pe ecranul

computerului cu un instrument optic (optical PEN).
3D, modelare, modele solide
Modele 3D actuale în inginerie:
parametrice şi bazate pe caracteristici
Modelarea bazata pe caracteristici
Feature - based modelling/ design

• Metoda utilizează elemente

de formă similare celor care
sunt generate în timpul
procesului de fabricaţie, în
urma unei operaţii tehnologice
simple;

• Caracteristicile apropie
modelele CAD de obiectele
reale.
 Modelare parametrică și bazată pe
caracteristici

• Caracteristicile sunt definite ca forme parametrice

asociate cu atribute precum:
- parametrii geometrici:
lungime, lățime, adâncime etc.
- poziția și orientarea,
- toleranțele geometrice,
- proprietățile materialelor,
- referințele la alte caracteristici.
 Modelare parametrică și bazată pe
caracteristici

• Caracteristicile oferă, de asemenea, acces la

procesele de producție conexe și la modelele de
resurse.
• Caracteristicile formează o bază pentru conectarea
CAD cu aplicațiile de fabricație și pentru
organizarea bazelor de date în proiectare.
• Modelarea parametrică bazată pe caracteristici este
adesea combinată cu geometria solidă binară
pentru a descrie pe deplin sistemele de obiecte
complexe din inginerie.
Definiţia unei caracteristici de formă
în modelarea 3D
Prima caracteristică definită poartă denumirea de
caracteristică de bază.
 Parametrizarea
• Înlocuirea în model a dimensiunilor numerice prin
parametri cu denumiri literale.
• Modelul este generic.
• Pentru a vizualiza un model generic pe ecran, fiecare
parametru primește o valoare numerică concretă.

35 h

b
60 L
20
Avantaje - model parametric

• Modificarea valorii unui parametru implică

modificarea automată a geometriei
modelului.

h=35 h=35

L=60 L=90
b=20 b=20
Exemplu de piesă parametrizată
Specificarea parametrilor

se poate realiza:

• Direct, independent, de la tastatură (1);

• Relaţii, formule de condiţionare,

ecuaţii (2); alfa  24 * beta  4mm
• Tabele (3).
Parametrii introduși de la tastatură

Direct, independent, simplu;

L = 80

b = 16

h = 48
Parametri introduși prin ecuații, formule
Folosirea tabelelor pentru parametri
 Sinteză curs 1
• De ce reprezentări grafice în inginerie?
– Limbajul grafic este internațional, sintetic, eficient.
• Tipuri existente de reprezentări grafice în inginerie;
– Proiecții ortogonale - 2D
– In perspectivă - !!!2D
– Modele spațiale - 3D.
• Ce tip se foloseste azi în domeniul tehnic?
– Modelul parametric și bazat pe caracteristici - 3D
• Specificul reprezentărilor grafice actuale:
– Folosirea caracteristicilor de formă în construcția modelului,
– Parametrizarea.
Capitolul II: Partea I
Ce este o piesă?
Principiul modelării;
Arborele de caracteristici;
Exemplu pentru principiul modelării;
Succesiunea pașilor la modelare;
Analiza modelului, corecții necesare;
Avantaje ale modelării pieselor
folosind caracteristici;
Obținerea documentației 2D
 Ce este o piesă?

• Toate produsele industriale sunt

ansambluri, formate din mai
multe componente.

• O piesă este componentă de

bază a unui ansamblu, care
nu se mai descompune în
entități mai simple.
3
Principiile construirii modelelor
Orice constructie de model 3D începe de
regulă prin realizarea unui contur plan (schiță),
care printr-o deplasare (translație sau rotație)
devine formă de bază.

Primul contur se va desena pe unul dintre

planele existente la pornirea aplicației.
Urmatoarele forme bazate pe contur se vor
construi pe planele de coordonatate inițiale, pe o
față a piesei sau pe un plan ajutător.
Conturul plan desenat trebuie sa fie:
- închis
- corect și complet definit
4
Principiul modelării
Modelul este:
– generat pas cu pas
– afișat cronologic, așa cum se
reflectă în arborele de
caracteristici
– este păstrat pentru a fi revăzut şi
modificat în orice moment.

Arbore de caracteristici
“Features tree”

5
Arborele de caracteristici
• Structură:
– alfanumerică,
– organizată
arborescent,
– care redă
succesiunea pașilor
în crearea modelului;
• Este sincronizat cu
geometria;
• Se salvează în același
fișier cu geometria.

6
Cum se utilizează metoda de modelare
• Utilizatorul alege ce caracteristică doreşte să
creeze;
• Sistemul cere utilizatorului introducerea
parametrilor independenți
• şi calculează singur pe cei dependenți, bazat pe
aplicarea constrângerilor sau a pozițiilor relative
ale caracteristicilor.

7
 Important!

• modelarea demareazǎ cu forme simple,

conceptuale, cu detalii minime, în
conformitate cu filozofia “forma înaintea
mǎrimii” (“shape before size”).
• pentru susţine idea proiectantului şi pentru
justifica o soluţie inginereascǎ logicǎ, sunt
disponibile constrângeri geometrice şi
dimensionale, ecuaţii şi relaţii
parametrice.
8
 Modelarea pieselor
implică următorii paşi:

1) Stabilirea formei de bază a piesei şi

construirea schiţeiimplică
Modelarea pieselor 2D din care va
următorii paşifi(1):
creată forma de bază;
9
 (2) Constrângerea şi dimensionarea
schiţei, prin utilizarea constrângerilor
geometrice şi dimensionale şi…;
… şi, opţional,
(3) a relaţiilor dimensionale dintre
parametri;

11
 (4) Realizarea caracteristicii
de bază a piesei
- prin operații
aplicate schiței 2D:
– extrudare,
– revoluție,
– translatare a
profilului pe
o traiectorie
sau
– unire a mai
multor
profiluri.

12
(5) Adăugarea altor caracteristici
parametrizate :

• Adăugarea altor
caracteristici
parametrizate,
treptat, prin
identificarea
relațiilor dintre
caracteristici şi
dezvoltarea
modelului pentru
întreaga piesa.
13
(6) Adăugarea altor și altor
caracteristici parametrizate :

... până cand

piesa capătă
forma dorită.

Numarul de
caracteristici
nu este limitat.

14
Analiza modelului:

• Analiza modelului de piesă din diferite

puncte de vedere inginereşti, urmată de
corectarea şi îmbunătăţirea modelului dacă
este necesar;
• Etapă obligatorie!

15
Obținerea documentației grafice 2D:

Pentru
documentarea
obiectului
reprezentat, i se
realizează proiecțiile
2D potrivite:
- vederi,
- secțiuni,
- detalii, etc.
16
 Apropie modelul de obiectul
real obținut prin fabricație;
Avantaje
ale modelării
pieselor cu Îmbunătățește propagarea
2D modificărilor în (prin) model;
ajutorul
caracteristicil
or
Se bazează pe relația
părinte-copil (parent-child)
în moștenirea proprietăților.
17
Clasificarea caracteristicilor de
formă pentru modelul unei piese

1. Caracteristici obţinute prin schiţare.

2. Caracteristici plasate direct

3. Caracteristici de lucru (de referinţă):

18
 1. Caracteristici obţinute prin schiţare -
Sketched features

• sunt acele caracteristici care, pentru

a fi generate, necesită una sau chiar
mai multe schițe prealabile
• Extrudare,
• Revoluţie,
• Loft,
• Sweep

19
 2. Caracteristici plasate direct
Placed features

• sunt caracteristici de finisare a formei Dress-up

features, aplicate Applied features
• se creează direct pe piesă, fără o schiţă
prealabilă.
• Rotunjire (racordare),
• Teşire,
• Gaură,
• Shell (perete subţire)
• Filet interior sau exterior
• Model (Pattern).
20
 3. Caracteristici de lucru
(de referinţă):

• Caracteristicile de lucru sau de referinţă:

reprezintă elemente ale piesei care-l ajută
pe proiectant în gândirea geometriei piesei,
fără a avea corespondent fizic pe obiectul
real.
• linii de referință,
• puncte,
• etc.
21
1. Caracteristici obţinute prin schiţare

Acele Extr
caracteristici udar
care, pentru ea
a fi generate, Revoluția
necesită una
Sw
sau chiar eep
mai multe
schițe
prealabile.
Loft

22
Capitolul II: Partea II
 1. Caracteristici obţinute prin schiţare -
Sketched features

• sunt acele caracteristici care, pentru

a fi generate, necesită una sau chiar
mai multe schițe prealabile
• Extrudare,
• Revoluţie,
• Sweep,
• Loft

2
Extrudarea
•Este dezvoltarea în adâncime a unui profil plan
schiţat.
•Echivalentă cu deplasarea după o linie a unei
schițe plane, linie care nu face parte din planul
schiței.

3
 Extrudarea

• Pereţii laterali ai
extrudării pot fi
verticali în
raport cu schiţa

• sau cu înclinare.

4
Extrudarea
• Materialul poate fi adăugat sau îndepărtat.

5
Extrudarea
• Profilul schițat se poate dezvolta în adâncime:
§ de o singură parte a planului pe care este realizat

§ sau de ambele părți ale planului,

§ cu aceeași valoare (simetric) ori cu valori diferite.

6
Extrudarea
¡ Se poate realiza și după o direcție oblică față de
planul profilului schițat;
¡ In acest caz, e obligatoriu să fie precizată
direcția de extrudare.

7
Revoluţia
• Se poate realiza cu adăugare de material sau…

• cu îndepărtare de material.

8
Revoluția
• Axa de rotaţie poate fi o muchie a schiţei, sau o linie
exterioară, un segment coplanar cu schiţa.

Axa≡ Axa= linie exterioară

muchie profilului schițat, coplanară
cu acesta

• Axa nu trebuie să intersecteze suprafaţa ce se rotește.

NU! Axa nu are voie să taie

profilul schițat!!
9
Revoluţia
• Se poate realiza cu adăugare de material sau…

• cu îndepărtare de material.

10
 Revoluția
• Se poate realiza de o singură parte a planului
profilului schițat, sau de ambele părți ale acestui
plan, simetric sau nesimetric.

Exemplu de
revoluție de
ambele părți
ale planului
schiței

11
 Sweep

Schiţa plană închisă şi traiectoria (schiţă plană deschisă) de translatare

Translaţia
unui profil
închis schiţat
12

4 6

pe un plan în 3

lungul unei
curbe
necoplanare
cu primul
profil schiţat.
Caracteristica de tip 12
“Sweep” rezultată
Sweep, forma traiectoriei

Schiță plană deschisă Schiță plană închisă

Schiță spațială deschisă Schiță spațială închisă

13
 Sweep
• Se poate realiza cu adăugare de material sau cu
îndepărtare de material.

14
Loft (corp multisecțiune)

• Îmbină mai multe schiţe plane necoplanare.

2 schiţe ce urmează să fie; Crearea caracteristicii “Loft”; Caracteristica “Loft”

unite obţinută prin unirea15
schiţelor
Loft
• Îmbină mai multe schiţe plane necoplanare.

16
 Loft
Poate fi realizat cu:
• adăugare de material,
• sau cu îndepărtare de material.

17
 Loft
• Punctele de închidere convenţionale şi sensurile de
parcurgere ale tuturor secţiunilor trebuie să fie pe aceeaşi
parte a corpului generat.

18
Exemplu de loft

19
Crearea schițelor

- O schiţă este profilul Schiţele pot fi 2D sau

unei caracteristici, 3D; cele 2D sunt
create într-un plan de
schiţare predefinit.

la început figura schițată poate să

nu aibă nici o dimensiune precisă,
se pot modifica valorile
dimensiunilor în orice moment.

20
Etape pentru realizarea schițelor
- Alegerea corectă a planului de schiţare,

- Construcţia unei schiţe care arată

proporţional cu figura cerută!

DA NU

21
Etape pentru realizarea schițelor
• Păstrați schițele simple!
Uitați caracteristicile geometrice nefuncționale, ca „fillet”
sau „chamfer”! Detaliile vor fi adăugate ulterior.
– Mai ușor să modificați,
– Mai ușor să prevedeți comportamentul!

DA!
NU!
- Stabilizarea figurii realizate prin adăugarea mai întâi a
constrângerilor geometrice şi apoi a
constrângerilor dimensionale !!!

- Verificarea corectitudinii schiţei (Sketch Solving

Status)
22
“Codul culorilor”
Daca ar fi să sintetizam informațiile oferite de
Sketch Solving Status am putem rezuma
diagnozele oferite după un “Cod al Culorilor” care
se prezintă astfel:

23
Mediul de schitare SKETCH
• Oferă spațiul și instrumentele necesare pentru a desena
schițe ale caracteristicilor modelului solid.
• În general, prima schita trasată pentru a începe modelul
este numită schiță de bază, care poate fi transformată
într-o caracteristică de bază.
• Schita este cerința de bază pentru a crea caracteristica
de bază a oricărui model solid.

la început figura schiţată poate sa nu aibă nici o dimensiune

precisă, se pot modifica valorile dimensiunilor în orice moment.

24
Elementele utilizate la crearea schiţelor
„brute” (primare, elementare)

1 2 3
de contur: de referinţă: elemente de
puncte de lucru, construcţie
linii, arce, cercuri, (ajutătoare) care
plane de lucru,
elipse, asistă la crearea
axe de lucru,
schiţei.

25
Îndrumări în crearea schițelor

• Nu suprapuneți pofilele!!!
• Geometria să descrie o regiune închisă.
• Intersecția între figurile geometrice sau pofilele deschise
nu este permisă.
• Stabilizați figura prin adăugarea mai întâi a
a constrângerilor geometrice (1)
şi apoi
a constrângerilor dimensionale (2)

NU!
NU!

26
Exceptie!!!

Modelarea profilelor de grosmie mica

27
 • O schiță trebuie să fie constrânsă pentru a
avea un comportament previzibil în cazul
modificării geometrice. Aplicarea
constrângerilor va anula gradele de
libertate ale elementelor din schiță.
• Sunt posibile două tipuri de constrângeri:
Constrângerile
schiţei - geometrice
- dimensionale.
• În aplicarea constrângerilor, este esențial
să se aleagă cele potrivite, nu contează
doar numărul.
• Nu supraconstrângeri!
28
Constrângerile geometrice

• Se referă la poziţia
relativă şi orientarea
entităţii în raport cu
altă entitate, cu o
caracteristică de
lucru sau sistemul
curent de
coordonate al
schiţei.

29
Constrângeri geometrice
Denumire Interpretare
Fix Un punct fix în modelul spaţial, orice modificare în lungimea elementelor ţine
coordonatele punctului neschimbat.
Orizontal O linie paralelă cu axa X.
Vertical O linie paralelă cu axa Y.
Acelasi X două puncte având aceeaşi coordonată X.
Acelasi Y Două puncte avand aceeaşi coordonată Y.
Egal Două linii sau arce de aceeaşi lungime, două cercuri cu aceeaşi rază.
Coincident Două linii terminate în puncte alăturate sau un punct situat pe o curbă
Concentric Coincidenţa centrului a două cercuri, arce, elipse
Coliniar Două linii sau axele a două elipse plasate pe aceeași dreaptă suport.
Perpendicular Două linii, curbe sau axele a două elipse aşezate la 90° una faţă de alta.
Paralel Două linii sau axele elipsei aşezate paralel una cu alta
Tangent Doua curbe care au aceeaşi pantă în punctul în care se intersectează.
Simetric Două linii sau curbe aşezate simetric faţă de o axă de simetrie, care poate fi o axă
specială, axa sistemului de coordonate, sau o muchie liniară deja existentă.
Punct de mijloc Un punct se află pe mijlocul unui segment sau al unui arc
30
Constrângerile dimensionale

• Impun mărimile
elementelor descrise
în schiță: lungimi,
distanțe, raze,
diametre, unghiuri,
laturi.

31
 Constrângerile dimensionale
• Pot fi valori
numerice constante
sau rezultatele
ecuațiilor, ori valori
din tabele.

32
Capitolul II: Partea III

Caracteristici plasate
Caracteristici aplicate direct
(Applied features) Elemente
sau de formă
Caracteristici plasate utilizate
în
(Placed features)
realizarea
sau modelelor
Caracteristici de finisare a formei de piese
(Dress-up features)
 Subiecte abordate

Definiție generală a categoriei

Enumerare tipuri

Prezentare detaliată pentru fiecare tip:

definiție, parametri de intrare,
specificare a locului unde se aplică pe model,
particularități.
3
 Elemente de formă care pot fi create direct
pe piesă, fără realizarea unei schițe prealabile.

• Enumerarea tipurilor:
• Rotunjire (racordare),
• Tesire,
• Shell (perete subtire),
• Gaurire (este in acelasi timp o caracteristica
bazata pe schita)
• Filet interior sau exterior,
• Inclinarea peretilor laterali,
• Modele de caracteristici (Mirror, Pattern)

4
 Rotunjirea unei muchii (Filet)
Definitie : inlocuirea unei muchii obtinute la
intersectia a doua fete cu o suprafata cilindrica
sau tronconica, racordata cu fetele care au format
muchia.
R 10

40

100
60

Singurul parametru de intrare este raza de rotunjire.

Se specifica de asemenea muchia vizata.
5
• Pot fi selectate mai multe muchii printr-o
singura comanda.
• Toate muchiile vor fi rotunjite cu aceeasi raza.
• Toate rotunjirile dintr-o aceeasi comanda
vor forma o singura caracteristica.

Raza de rotunjire poate fi oricand modificata.

Daca printr-o comanda, au fost selectate spre rotunjire

mai multe muchii, modificarea se va produce pe toate
muchiile.
• Muchiile din zona convexa
sunt rotunjite prin indepartare de material.

• Muchiile din zona concava

sunt rotunjite prin adaugare de material.

Muchie din zona

concava

Muchie din zona

convexa

7
Rotunjire cu raza variabila

8
Selecţie individuală Selecţie faţă

9
Tesirea (Chamfer)
Definitie : inlocuirea unei muchii obtinute la
intersectia a doua fete
cu o suprafata plana, de latime mica, care face
un anumit unghi cu
fiecare fata adiacenta.

10
 Teșirea: parametri

Doi parametri de intrare:

– distanța și unghiul de
teșire,
sau
– cele două distanțe de
la vechea muchie la
muchiile noi care
delimitează teșirea.

11
Ambii parametrii ai tesiri pot fi oricand
modificati.

Tesire originala

Modificare unghi

Modificare distante

12
Daca intr-o aceeasi comanda, au fost selectate
spre a fi tesite mai multe muchii, tesirea se va
produce pe toate muchiile respective cu
aceeasi parametri.
Se genereaza o singura caracteristica.

La modificarea parametrilor tesirii, se modifica

toate tesirile realizate intr-o aceeasi comanda. 13
• Muchiile din zona convexa
sunt tesite prin indepartare de material.

• Muchiile din zona concava

sunt tesite prin adaugare de material.

Muchie din zona

concava

Muchie din zona

convexa

14
Peretele subtire (Shell)
Definitie :
inlocuirea unui volum plin cu o forma de cavitate in
forma de recipient sau sertar, marginita de un perete
subtire de grosime constanta.
Parametri:
• grosimea
peretelui
spre interior
• grosimea
peretelui
spre exterior.

Obs: valoarea grosimii peretelui

este data de suma celor doi
parametri de intrare. 15
Shell: mod de obtinere:

16
Shell: particularități
• Opțional, una din cele două grosimi de perete poate fi nulă.
• Daca nu se înlătură nici o față, rezultă un corp monobloc
închis pe toate fețele și gol în interior. Un astfel de corp se
poate fabrica prin tehnologii de printare 3D (rapid
prototyping).
Exemple:
1 față 2 fețe 3 fețe
îndepărtată îndepărtate îndepărtate

17
 Shell…
• Calculul grosimii de perete:
– grosime interioară diferită de zero (10 mm),
– grosime exterioară zero:
– dimensiunile inițiale se regăsesc pe exteriorul corpului
rezultat:

Prof. univ. Dr. ing. Lia DOLGA 18

Filetul (Thread)
Definitie :
spira elicoidala aplicata pe suprafata exterioara
sau interioara a unui cilindru sau a unui trunchi
de con.

19
Parametri filet:

20
Gaurire (Hole)
Definitie:
Gaurirea este operatia care are ca scop obtinerea
unor gauri in material plin.
Este o caracteristica aplicata care se bazeaza si pe
schita, pentru o pozitionare precizata a centrului
gaurii.

21
Tipuri de gauri (Hole)

Simple Tapered Counterbored Countersunk Countedriled

22
 Inclinarea pereților laterali (Draft)
• Definiție:
modificarea unghiului pe care îl
fac pereții laterali ai unei forme
cu normala la o anumită
suprafață, care este
considerată element neutru.

• Parametri:
– unghiul de înclinare,
– elementul neutru,
– direcția de împingere.

23
Inclinarea pereților laterali
• Aria elementului neutru nu se modifică.

24
Capitolul II: Partea IV

Modele de caracteristici
 .
Caracteristici aplicate direct:
Rotunjire, Tesire, Shell (perete subtire),Gaurire,
Filet interior sau exterior, Inclinarea peretilor
laterali
Modele de caracteristici:
• Mirror;
• Pattern

2
Caracteristici aplicate direct
Modele de caracteristici

Definiție generală a categoriei

Enumerare tipuri

Prezentare detaliată pentru fiecare tip:

definiție, parametri de intrare,
specificare a locului unde se aplică pe model,
particularități.
3
 Definitie generala a categoriei:

O caracteristică compusă care

Modelul de rezultată prin multiplicarea unei
multiplicare caracteristici anterioare sau a unui
întreg grup de caracteristici anterioare
dupa o anumită regulă.

4
 Modele de caracteristici:
Oglindirea
• Definiție: multiplicarea prin simetrie se realizeaza față de
un plan sau o față a modelului.
• Parametru: elementul față de care se realizează
oglindirea.
Oglindirea unui
corp fata de un
plan permite
obținerea a
două porțiuni
independente de
material într-un
același corp
Caracteristica iniţială Caracteristica oglindită 5
 Modele de caracteristici:
Modelul circular
• Definiție: multiplicarea pe un
cerc sau arc de cerc a unui
set de caracteristici.
• Parametri: diferite combinații,
incluzând numărul de
exemplare, unghiul total sau
unghiul dintre 2 exemplare
succesive, în plus, elementul
de referință în jurul căruia se
realizează multiplicarea. 6 găuri străpunse
obținute prin
multiplicare 6
Modelul circular

Toate exemplarele
rezultate prin
multiplicare formează
o singură
caracteristică.

7
Modele de caracteristici:
Modelul rectangular

Definitie:
Caracteristica
obținută prin
multiplicarea unui set
de caracteristici în
rânduri și coloane-
pe două direcții.

8
Modele de caracteristici:
Modelul rectangular
Particularități
• Parametri: combinații de
valori pentru fiecare direcție
de multiplicare, pentru a
evidenția numărul de
exemplare, distanța totală și
distanța dintre două obiecte
succesive, elementul de
referință pe fiecare direcție,
sensul de multiplicare dupa
fiecare direcție.
9
Modele de caracteristici:
Modelul rectangular
Particularități

Rândurile și/ sau coloanele

pot fi rotite sub un anumit
unghi față de elementul de
referință.
Rândurile sunt paralele între
ele; la fel și coloanele.

Toate exemplarele rezultate

prin multiplicare formează o
singură caracteristică. 10
Scalare (Scaling)
Scalarea fata de un punct de referinta (corpul este scalat
in intregime cu factorul de scara indicat)

Se poate redimensiona, de
asemenea, un corp în raport
cu o față sau un plan rezulta
un corp asemanator, dar cu
forma modificata. 11
Ordinea de lucru în modelarea
pieselor

 Modelarea formei de bază (neapărat bazată

pe schiță/e);
 Crearea altor forme din categoria celor
bazate pe schițe – extrudare, revoluție,
sweep, loft-;
 Draft-uri (înclinări ale unor fețe față de
suprafețe de referință);
 Rotunjiri, teşiri;
 Perete subțire (Shell).

12
Ordinea de lucru în modelarea pieselor
Exemplu

1 2
3
1

4 5 2

4
Prof. univ. Dr. ing. Lia DOLGA 13
5
 Calcul volume
R 10

40

100
60
V = 60x100x40 = 240000 mm3 V = 60x100x30 +
50x100x10 +
(3.14x100)/4 x 100
= 237850 mm3

14
Capitolul II: Partea IV

MODELAREA PIESELOR
PRIN METODA
PARAMETRICĂ ȘI BAZATĂ
PE CARACTERISTICI

Modele de caracteristici
 Caracteristici de lucru
Elemente de (Work features)
formă utilizate în
realizarea sau
modelelor de
Caracteristici de
piese
referinţă (Reference
features)

2
 Caracteristici de lucru
Work features

Definiție generală a categoriei

Enumerare tipuri

Prezentare detaliată pentru fiecare tip:

definiție, parametri de intrare,
specificare a locului unde se aplică pe model,
particularități.
3
Caracteristici de lucru, definiție,
particularități

▪ Reprezintă elemente ale piesei care ajută

proiectantul în gândirea geometriei piesei.
▪ Sunt valoroase în definirea elementului sau a
planului simetric, a axelor de simetrie, a
planului de secționare pentru o vedere, a unui
punct de referință important.
▪ Nu au corespondent fizic, nu pot fi “fabricate”,
nici palpate.

4
Clasificare

Puncte Axe/ Linii Plane

de lucru de lucru de lucru
(de (de (de
referinţă) referinţă) referinţă)

Caracteristici
de lucru
(de referinţă) 5
Punctul de lucru (Work point)

• Definiție: Un punct creat cu scopul de a

poziționa mai târziu, în raport cu acesta, alte
elemente 2D sau 3D necesare în crearea
modelului.
 Punctul ajutător se realizează în spațiul 3D!!!

6
Punctul de lucru (Work point)

7
 Punctul de
lucru din
Se poate
NU spațiul 3D
raporta la o
TREBUIE este vizibil
Este de construcție
SĂ FIE în acest
asemenea dintr-o schiță
CONFUND spațiu, dacă
vizibil în plană, cât și o
AT cu un nu s-a
schițe. altă construcție
punct dintr- exprimat
din spațiul
o schiță! explicit
tridimensional.
opțiunea de
ascundere.

Punctul de lucru, particularități

8
Punctul de lucru
Metode de creare: cele clasice în geometria 3D:
- prin specificarea celor 3 coordonate în raport cu o
anumită origine; această origine nu trebuie sa fie
neapărat originea sistemului global de referință, ci poate
fi orice punct la alegerea proiectantului.
Punct
ajutător
(x, y, z)

Origine

9
 - pe un plan: pe lângă indicarea
planului, se specifică originea și
cele două coordonate pe plan ale
punctului.
Metode de - pe o curbă: se precizează curba și
creare a distanța față de unul din capetele
curbei;
unui punct
de lucru - pe o suprafață: se precizează
suprafața și punctul de origine pe
suprafață, față de care se va
preciza poziția punctului.
- centrul unui cerc / unei sfere: se
indică cercul sau sfera.
10
Exemple

11
Plane de lucru

Procesul de modelare implica uneori necesitatea

utilizarii unor plane de schitare altele decat cele
implicite sau cele rezultate de fete ale volumului
modelat (realizarea canalelor de pana pe arbori,
executarea unor gauri pe volume sferice,
executarea unor alejaje care nu sunt
perpendiculare pe suprafata ce trebuie gaurita.

12
Posibilitati de creere a planelor de
lucru:

1, 2, 3, 4,5,6,7

13
Linia de lucru (Work line)
Posibilitati de creere a planelor de
lucru:

1. Crearea unui plan la o distanta (offset)

fata de un plan existent:

14
2. Crearea unui plan paralel fata de
un plan existent și care trece printr-
un punct dat:

15
3. Crearea unui plan la un anumit unghi
fata de plan dat:

16
4. Crearea unui plan prin trei puncte:

17
5. Crearea unui plan care trece
prin două linii:

18
6. Crearea unui plan care trece
prin punct și linie:

19
7. Crearea unui plan
tangent la suprafață:

20
Axe de lucru

Diferite metode pentru a crea linii:

• Punct-punct
• Punct-direcție
• Unghi / normală curba
• tangentă la curbă
• normală la suprafață
• bisectoare

21
Realizarea nervurilor
(Stiffener)

(Caracteristica bazata pe schita)

22
Capitolul III: Partea II

Reprezentari bidimensionale
ale modelelor parametice
si bazate pe caracteristici
 1.1
Principiile 1.4 1.9
graficii Crearea Reprezentari 2D
generative sectiunilor pentru ansambluri
2D

1.2
1.5
Definirea 1.10
Crearea
formatului virtual Tiparire
Reprezentari 2D de hartie
detaliilor

pentru modele
1.6
parametrice 1.8 Inscrierea 1.11
si bazate pe Chenarul dimensiunilor Grafica 2D
si indicatorul pe
caracteristici reprezentarile 2D
interactiva

1.7
1.3
Notatii
Crearea
pe
vederilor 2D
reprezentari 2D

2
1.1. Principiile graficii generative 2D;
Generalitati
 Imaginile 2D sunt generate de program
in raport cu un model 3D deja deschis;

Utilizatorul specifica: Programul propune:

- tipul imaginii,
- directia privirii,
- pozitia pe foaia virtuala,
- eventual scara de
reprezentare;
- reprezentarea 2D solicitata,
pentru care utilizatorul poate
opera modificari inainte de
generarea ei efectiva;

⚫ Pe fiecare imagine 2D programul poate genera

dimensiunile care provin din parametrii dimensionali
ai modelului. 3
1.1. Principiile graficii generative 2D;
Asociativitatea imagine 2D – obiect 3D

 Fiecare imagine 2D are asociat un link cu

modelul;
 Modificarile de forma ale modelului 3D se
reflecta asupra imaginii 2D;
 Optional, se poate asigura si asociativitatea
inversa: o modificare a valorii unei cote
parametrice pe reprezentarea 2D va
conduce la modificarea dimesiunii modelului
3D;
 Ruperea linkului conduce la inghetarea
reprezentarii 2D si pierderea asociativitatii
cu modelul 3D. 4
1.2. Definirea formatului virtual de hartie;
Marimea formatului
 Orice nou fisier 2D necesita la inceput definirea
formatului virtual de hartie (Drawing Sheet);
 Pe baza standardelor asociate (ISO, ANSI, etc),
programul propune marimi standard (A0, A1, A2,
A3, A4, etc.) in pozitia X sau Y:

Y
X

Landscape Portrait
5
Obligatoriu:
Deschiderea modelului pentru care dorim
reprezentarea bidimensionala.
Se selecteaza “Drafting”

6
Se activeaza foaia de desen Drawing sheet
si se selecteaza iconita Front View ;

Se selecteaza o suprafata plana dorita de pe

modelul 3D, se pozitioneaza, iar pozitia validata
devine implicit vederea din fata;

7
1.2. Definirea formatului virtual de hartie;
Standardul asociat
 Pe baza standardului asociat (ISO, ANSI,
etc), programul cunoaste tipurile de
elemente grafice adecvate (tipuri de linii,
moduri de dispunere a cotelor, a
proiectiilor).
 Unui format i se asociaza in mod unic un
singur standard;
 Utilizatorul poate defini “standarde” proprii,
pe care le poate salva si aplica ulterior.
Aceasta operatie necesita experienta si
responsabilitate. 8
Se selecteaza

9
1.2. Definirea formatului virtual de
hartie; proprietatile unui format virtual
 Fiecare format devine un obiect in fisier, si
ca urmare are asociate o serie de
proprietati (marime, scara, sistem de
dispunere a proiectiilor, standard asociat,
etc.) si un nume;
 Numele si proprietatile pot fi modificate
oricand.
 Obiectul de tip format virtual de hartie
este vizibil in arborele de specificatii
(browserul din stanga zonei grafice).

10
1.2. Definirea formatului virtual de
hartie; Scara de reprezentare

 Fiecarui format virtual i se asociaza o

scara generala de reprezentare, la
alegerea utilizatorului;
 Toate imaginile generate vor rezulta in
mod implicit la aceasta scara;
 Scara de reprezentare poate fi modificata
ulterior pentru intregul format sau
individual, pentru o anumita imagine 2D.

11
1.2. Definirea formatului virtual de
hartie; Seturi de formate
 Intr-un acelasi fisier pot fi adaugate oricate
noi formate virtuale, de diferite marimi si cu
diferite scari asociate.
 Pentru formate multiple, standardul asociat
este uzual acelasi, dar poate fi modificat,
astfel incat diferite formate virtuale sa aiba
asociate standarde diferite.

12
13
1.3 Vederi 2D;
Tipologie in functie de directia privirii
 Vederea din fata (Front view);
 Vederi proiectate - proiectii (Projection
view);
 Vederi auxiliare (Auxiliary view);
 Vederi izometrice (Isometric view);
 Alte tipuri de vederi 2D;
 Vederi intrerupte si partiale.

14
15
1.3. Vederi 2D; Vederea din fata
 Se genereaza de obicei prima;

 Pentru generare, utilizatorul precizeaza modelul

3D si directia privirii.

 Pozitia ei este absolut independenta pe format,

fiind stabilita de utilizator;

 In mod logic, e unica pe un format, dar comanda

poate fi folosita repetitiv, pentru a genera oricate
astfel de vederi;

 Existenta mai multor vederi din fata este lipsita16de

sens in general si trebuie evitata.
1.3. Vederi 2D; Proiectii
 Daca exista cel putin o vedere anterior creata, se
pot defini in raport cu aceasta proiectii
ortogonale (din stanga, dreapta, sus, jos, spate);
 Unele medii de modelare permit si crearea
proiectiilor pe directie izometrica;

 Prin simpla pozitionare a cursorului in raport cu

vederea aleasa ca referinta (vederea-mama),
programul intuieste care proiectie ortogonala/
izometrica trebuie generata;

 Este esential standardul asociat formatului

virtual, pentru identificarea proiectiilor in functie
de dispunerea lor: din standard programul
deduce daca sa aplice sistemul european sau 17
sistemul american de dispunere a proiectiilor.
Sistemul european
de dispunere a proiecţiilor

l
A – proiecţie din faţă
B – proiecţie de sus
L
C – proiecţie din stânga
D – proiecţie din dreapta
E – proiecţie de jos
F – proiecţie din spate
Sistemul american
de dispunere a proiecţiilor
1.3. Vederi 2D – curs 8;
Proiectii și legatura cu vederea mama
 Proiectiile își pătrează alinierea cu
vederea “mama”; la deplasarea vederii
mama se deplasează adecvat și
proiecția;
 Proiecțiile moștenesc de la vederea
“mama” proprietățile de tip scară de
reprezentare, muchii afișate, tipologie a
liniilor, etc.

20
1.3. Vederi 2D;
Vederi auxiliare
 Se definesc după direcșii specificate la
alegerea utilizatorului;
 Se folosesc mai rar;
 Programul indica directia privirii prin
sageti;

21
1.3. Vederi 2D;
Vederi izometrice

 Sunt foarte practice si intuitive;

 Se recomanda existenta unei vederi
izometrice pe fiecare format virtual;
 Scara vederii izometrice poate fi
diferita de a proiectiilor ortogonale;
 Directia privirii este aleasa de utilizator,
principiul izometric fiind aplicat de
catre program în crearea vederii pe
direcția aleasă.

22
1.3. Vederi 2D:
Vederi întrerupte și vederi parțiale
(locale)
 Ca și în tehnica manuală,
în cea generativă de
realizare a vederilor 2D,
se pot crea vederi
intrerupte, care sa
înlăture formal din vedere
o portiune a obiectului;

 De obicei, ele se obțin

dintr-o vedere clasică,
dupa crearea acesteia,
prin specificarea zonei de
înlăturat. 23
1.3. Vederi 2D:
Vederi întrerupte și vederi parțiale
(locale)

 Vederile partiale (locale)

redau doar o parte din
obiect, fara a se confunda
cu detaliile, doarece
respecta scara generala
de reprezentare pe
format;

24
25
1.3. Vederi 2D:
Proprietati

 Obiectul de tip vedere (view) este vizibil

în arborele de specificații (browserul din
stanga zonei grafice).

 Orice vedere are un nume și un set de

proprietăți, modificabile ulterior creării
ei.

26
1.4. Crearea sectiunilor 2D;
Tipologia sectiunilor
 Imaginile 2D pot fi și secțiuni de diferite
tipuri;
 După partea din model redată:
⚫ totală;
⚫ parțială (break out view); semisectiunea;
 După profunzime:
⚫ cu vedere (Section view);
⚫ propriu-zise (Section, sau Section cut);
 După forma suprafeței de secționare:
⚫ offset (plane sau în trepte);
⚫ aliniate (frânte).
27
28
 1.4 Secțiuni 2D;
Metoda de creare

 Se indica traseul de sectionare sau planul

după care se solicita generarea secțiunii;
 In unele medii de modelare secțiunea se
crează ca și imagine nouă, în altele se
obșine prin transformarea unei vederi deja
create.
 Utilizatorul poate alege sensul privirii in
functie de suprafața de secționare.
 Scara la care rezulta sectiunea este cea a
imaginii de referinta.
29
 1.5 Detaliile ca imagini 2D;
Principiul de creare
 Detaliile au rolul de a
reda la scara marită o
porțiune dintr-o vedere
sau o secțiune deja
existentă;
 Pe o imagine existentă
pe format (vedere,
sectiune), se delimiteaza
granita zonei de detaliere
si apoi se plaseaza
imaginea de detaliu pe
format. 30
1.6 Inscrierea dimensiunilor pe
reprezentarile 2D;
Tipuri de dimensiuni ce pot fi inscrise
 Tipuri de dimensiuni:
⚫ parametrice; generate (provin din
parametri, din constrangerile dimensionale
prin care s-a construit modelul);
 se pot genera prin program, odata cu
generarea imaginii, sau ulterior.
 se pot inscrie manual, prin comanda
adecvata aplicata de catre utilizator.
⚫ de referinta;
 se inscriu manual.
31
32
1.6 Înscrierea dimensiunilor pe
reprezentările 2D;
Aspectul elementelor folosite
 In functie de standardul asociat formatului,
programul aplica anumite reguli ce vizeaza
aspectul si plasarea dimensiunilor pe
format;
 Utilizatorul poate modifica aceste proprietati
pentru oricare din dimensiunile inscrise;
 Pentru dimensiunile de tip raza, diametru,
diametru de filet, programul inscrie “singur”
prefixul adecvat;
 La dimensionarea tesirilor, se pot aplica
conventiile uzuale. 33
34
 1.6 Inscrierea dimensiunilor pe
reprezentarile 2D; Asociativitatea cu
modelul 3D
 Pe reprezentarile 2D se inscriu totdeauna
valorile reale ale dimensiunilor, indiferent de
scara de reprezentare.
 Oricare dimensiune inscrisa pe o reprezentare
2D este asociativa cu elementul dimensionat de
pe modelul 3D;
 La modificarea dimensiunii modelului 3D, se
modifica si valoarea dimensiunii din desenul 2D;
 Exista si asociativitatea inversa: se poate
modifica o dimensiune parametrica pe formatul
virtual, iar modelul asociat se modifica adecvat
prin program. 35
1.7 Notății pe reprezentările 2D

 Pe formatele virtuale pot fi adaugate

notatii textuale, tabele, tolerante
geometrice, simboluri de rugozitate, alte
simboluri grafice si notatii negrafice
utilizate in reprezentarile grafice
ingineresti;
 Si pentru acestea se aplica reguli definite
in standardul asociat formatului.

36
37
 1.8 Chenarul și indicatorul

 Pe un nivel distinct, de obicei un layer special,

pe orice format virtual se pot adauga un chenar
si un indicator;
 Acestea pot fi predefinite, preluate din modele
deja existente, sau pot fi create in timpul
elaborarii reprezentarii 2D a unui model spatial;
 In indicator se pot prelua informatii din cadrul
setului de proprietati asociate modelului 3D sau
formatului virtual 2D (nume realizator, nume
model, scara de reprezentare, data crearii, data
actualizarii, materialul, masa neta, etc.);
 In indicator se pot insera imagini de tip logo de
firma. 38
39
1.9. Tipărirea copiilor hard ale
reprezentărilor 2D
Exista facilitati multiple, care permit
tiparirea usoara si rapida a formatului
virtual la scara sa naturala sau la alte scari,
in intregime sau partial.

40
1.10 Grafica 2D interactiva

 Pe formatele virtuale se poate lucra si in

regim interactiv, prin comenzi de desenare
clasice de tip 2D (asemanator cu crearea
schitelor);
 Daca nu exista un model 3D deschis,
formatul 2D nu permite decat grafica
interactiva.
 Tehnica este de tip “planseta electronica”.
 Se aplica si in acest caz standardele
specifice.
 Se pot crea reprezentari parametrice, ca si in
schite; la modificarea valorii parametrului,
acestea se modifica automat. 41
Cum selectam formatul 2D ?

Se activeaza foaia de desen Drawing sheet si se

selecteaza iconita New View ;
Se selecteaza o pozitie pe format, aceasta devenind implicit
vederea din fata;

42
 Capitolul IV

MODELAREA ANSAMBLURILOR
Desene 2D pentru ansambluri
 Inevitabilitatea ansamblurilor
• Foarte rar un produs = o singura piesa;

• Marea majoritate a produselor au mai multe

componente, având deci structura de ansamblu.

• Aceasta structura este impusa de funcția

produsului.

2
De ce Ansamblu
și nu
Structură Mono-Bloc?

• Diferitele componente necesită diferite

materiale;
• Ca mono-bloc e greu să își facă funcția;

• Fabricarea și întreținerea sunt mai simple

dacă produsul este realizat din elemente
simple.

3
Elementele esențiale pe care le pune în
evidență modelatorul de ansambluri:
– componentele
ansamblului;
– ierarhia componentelor;
– legăturile dintre
Grade de
componente, numite libertate

constrângeri de
asamblare;
– modul de montare;
– spațiul necesar
funcționării ansamblului.
Fixat
Constrângerile de asamblare
• Sunt poziţii relative:
– ale unui element geometric (faţă, muchie, vârf, axă,
plan de referinţă, etc.) de pe o piesă
– în raport cu un element geometric (faţă, muchie, vârf,
axă, plan de referinţă, etc.) de pe o altă piesă din
anasamblu.
• Constrângerile de asamblare limitează o parte din
mişcările unei componente în raport cu altele;
– numărul maxim al mişcărilor posibile-numărul gradelor
de libertate- este 6 (3 translaţii, 3 rotaţii);
– numărul minim al gradelor de libertate este 0 (piesa este
fixată în mediu, nu se mişcă în nici un fel);
– un ansamblu nu permite componente libere, adică
având 6 grade de libertate;
– cel puţin o piesă din ansamblu este fixată în mediu,
adică este fixă.
Constrangeri de asamblare
• Constrângere faţă plană
pe faţă plană, cu vectorii
normali la suprafeţe în
sensuri opuse:

• Mişcări posibile: două

translaţii – în planul de
asamblare -, o rotaţie – în
jurul normalei comune la
planul de asamblare.

• Mişcări blocate: o
translaţie – după normala
comună la planul de
asamblare -, două rotaţii.
 Constrangeri de asamblare…
• Constrângere faţă plană pe faţă plană, cu
normalele la suprafeţe în sensuri identice:

• Mişcări posibile: două translaţii – în planul de

asamblare-, o rotaţie – în jurul normalei comune
la planul de asamblare.

• Mişcări blocate: o translaţie – după normala

comună la planul de asamblare.
 Constrangeri de asamblare…

• Constrângere faţă plană pe faţă plană, cu

vectorii normali la suprafeţe la un unghi
specificat diferit de zero:

• Mişcări posibile: toate

translaţiile, două rotaţii

• Mişcări blocate: o
rotaţie, cea care
modifică unghiul.
 Constrangeri de asamblare…

• Constrângere axă pe axă (axele

sunt coliniare):

• Mişcări posibile: o translaţie (în

lungul axei comune), o rotaţie (în
jurul axei comune);

• Mişcări blocate: două translaţii (în

lungul axelor din planul
perpendicular pe axa comună),
două rotaţii (în jurul axelor din
planul perpendicular pe axa
comună).
Constrangeri de asamblare…

• Constrângere tip
suprafaţă plană tangentă
la suprafaţă curbă:

• Mişcări posibile: două

translaţii, două rotaţii.

• Mişcări blocate: 1
translaţie, 1 rotaţie.
 Constrangeri de asamblare…
• Constrângere de tip muchie
liniară pe muchie liniară, cu
ambele muchii pe aceeaşi dreaptă:

• Mişcări posibile: o translaţie (în

lungul muchiei comune), o rotaţie
(în jurul muchiei comune);

• Mişcări blocate: două translaţii (în

lungul axelor din planul
perpendicular pe axa comună),
două rotaţii (în jurul axelor din
planul perpendicular pe axa
comună).
Constrangeri de asamblare…

• Constrângere de tip vârf

pe vârf:

• Mişcări posibile: nicio

translaţie, toate rotaţiile;

• Mişcări blocate: toate

translaţiile, nicio rotaţie.
Particularitati ale modelelor de ansamblu

• Pe baza modelelor de ansambluri, se pot

crea:
• Scene: reprezintă diferite ipostaze ale unui
anumit ansamblu, posibil explodate, cu
componente deplasate pentru a sugera
succesiunea la montaj, sau cu anumite
componente nevizibile.
• Animaţii: reprezintă succesiuni de imagini de
tip film, create pentru a prezenta mai sugestiv
modelul ansamblului, modul în care se
montează şi/ sau modul în care funcţionează.
Particularitati ale modelelor de ansamblu

Scene ale unui model de ansamblu

Metodologii de proiectare
a ansamblurilor
• Un ansamblu poate să includă orice
număr de componente.
• 3 metodologii de proiectare, în funcție de
ordinea temporală în care sunt elaborate
componentele:
➢ Bottom Up
➢ Top Down
➢ Middle Out

15
 Metodologia Bottom Up
• Demarează prin proiectarea reperelor
individuale,
• Continuă prin realizarea proiectelor
pentru subansambluri,
• Ansamblul se proiectează ultimul;
• Este indicată pentru proiecte mici și
pentru echipe de proiectare cu membri
puțini.

16
 Metodologia Top Down

• Se realizează mai întâi structura ansamblului, pornind de

la ansamblul general, apoi se detaliază componentele,
terminând cu piesele;
• La inceput, piesele sunt reprezentate doar prin simboluri
sau prin nume;
• In etapele următoare ale procesului de proiectare se
adaugă detalii, se proiectează reperele;
• Indicată pentru proiecte mari și pentru proiectarea
conceptuală;
• Coordonatorul de proiect generează proiectul de
ansamblu și apoi membrii echipei realizează detaliile;
• Modul natural de a proiecta un ansamblu, modul în care
mintea umană concepe produsul.
17
Metodologia Middle Out
• Combinație între Top down și Bottom up;

• Utila când majoritatea pieselor sunt deja proiectate

în proiecte anterioare și pentru actualul ansamblu
trebuie realizate numai o parte din componente;
• Cea mai flexibila metodologie;
• Beneficiază din plin de existenta componentelor
tipizate, standardizate sau deja proiectate; se
creează proiecte noi numai pentru funcțiile
ansamblului neacoperite încă prin componente. 18
Desene 2D pentru ansambluri

• includ şi tabelul de componenţă, pe lângă

indicator;
• pot fi adaugate automat liste de
componente, de materiale, cataloane.