ROLUL

ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAREA LIMBAJULUI

ÎN DEZVOLTAREA UNEI EXPRIMĂRI CORECTE ŞI NUANŢATE

Prof. PIPP, Stamatoiu Ancuta,

Gradinita cu P.N. Nr.7, Motru - Gorj

Sensul etimologic al conceptului “comunicare” ( in latina “comunicare” inseamna

“ a se asocia “) ,implica ,in general,prezenta unei relatii, respectiv stabilirea unor legaturi
intre doua sau mai multe entitati.In mod curent limbajul este definit ca un instrument de
comunicare interumana .Vorbirea poate fi asemuita ca o “unealta” care i-a dat omului
posibilitatea sa acumuleze si sa stocheze cunostinte.
Obiectivul major al comunicarii educationale realizate in procesul de invatamant
este formarea si dezvoltarea capacitatilor generale de comunicare, de relationare cu
semenii si cu madiul din care fac parte.
Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a
comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile , gandurile,ideile,
ceea ce va constitui o baza in activitatea si viata sociala de mai tarziu. De aici decurge
necesitatea insusirii vorbirii in mod sistematic in cadrul gradinitei.
In procesul instructiv-educativ ,prin intermediul limbajului se realizeaza
transmiterea cunostintelor,largirea orizontului cu noile prezentari. Deci ,limbajul poate fi
privit din doua puncte de vedere : pe de o parte ,ca mijloc de comunicare si, pe de alta
parte ,ca mijloc de cunoastere .
Copilul foloseste vorbirea in fiecare zi, in fiecare clipa a vietii sale pentru
formularea cerintelor , trebuintelor , a bucuriilor ,in organizarea vietii si activitatii
lui.Insusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu
cei din jur in forme superioare , poate ajunge la cunoasterea tot mai deplina a realitatii
obiective .
Imposibilitatea de a comunica prin limbaj ar produce o stagnare in dezvoltarea
personalitatii copilului, ar modifica relatiile lui cu oamenii , cu realitatea inconjuratoare
,l-ar singulariza si impiedica in mare masura sa participe la o activitate sau alta .
La varsta prescolara mica in activitatile de educarea limbajului si comunicarii,
ponderea o au activitatile de povestire a educatoarei si de repovestire a copiilor, in care se
folosesc planse ,carti ilustrare, jetoane ori cuburi cu imagini din povesti pentru a respecta
caracterul situativ al prescolarului si caracterul concret al operatiilor sale mentale.
In anii urmatori, sub influenta exercitiilor impuse de activitatile desfasurate , a
comunicarii, are loc o asimilare rapida a actiunilor concrete si fixarea in plan mental a
unor scheme de operare ce permit renuntare la suportul material . In procesul de
comunicare cu ceilalti ,copilul transmite ceea ce a vazut si auzit ,ceea ce a trait , a facut si
a gandit. Astfel se constituie limbajul contextual, care este mai inchegat si mai coerent.
Este evidenta , la varsta prescolara si functia de orientare sociala a limbajului :
copilul se adreseaza unui interlocutor cu care poate sustine o conversatie . El isi regleaza
comportamentul in functie de ceea ce interlocutorul ii comunica , dar si in functie de
atentia ce i se acorda . Prescolarul este guraliv , dornic sa comunice cu adultii, iar lipsa
constanta a atentiei din partea acestora, de cele mai multe ori are efecte negative aspra
personalitatii copilului (devine negativ , timid, se inchide in sine ori se manifesta violent)
In activitatea de comunicare cu copiii educatoarea trebuie sa se asigure ca vorbele
sale vor fi bine receptionate de copii si sa respecte anumite cerinte:
- sa-si exerseze o dictie corecta ;
- sa se pozitioneze optim fata de copilul caruia i se adreseaza sau fata de grupa ;
- sa capteze interesul copiilor (privindu-i,zambindu-le,atentionandu-i verbal ori
prin gesturi, mimica);
- sa creeze o atmosfera placuta , propice comunicarii ;
- sa manifeste siguranta in tot ceea ce spune ;
- sa-si formuleze frazele cu claritate logica ;
Povestirile educatoarei au un mare rol in dezvoltarea vorbirii copiilor.Eficienta
acestora in dezvoltarea vorbirii nu depinde numai de continutul celor povestite, ci si de
felul in care se capteaza atentia copiilor, de vocea firesca , nuantata si blanda a
educatoarei, de mimica si gestica si de felul in care sunt pusi copiii in situatia de a
intrebuinta expresiile noi , de a reproduce episoade sau povestirea.
Voi prezenta pe scurt rolul fiecăreia dintre acestea.
Prin poveşti pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare atât ale limbii populare, cât şi
ale celei literare, ei însuşindu-şi expresii precise, uneori poetice, formule stereotipe specifice,
diverse forme flexionare, sau grupări sintactice care dezvoltă vorbirea corectă a copilului.
Prin conţinutul lor plin de învăţăminte, povestirile contribuie la formare unor trăsături pozitive de
voinţă şi caracter, la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Povestirile copiilor au darul de a –i deprinde pe aceştia să-şi exprime cu uşurinţă gândurile,
să redea în mod inteligibil şi cursiv o poveste, o întâmplare trăită, auzită sau imaginată; prin acest
gen de activităţi se pun bazele psihologice ale gândirii creatoare şi creativităţii verbale, stimulând
capacitatea de exprimare verbală sub aspectul fluidităţii, flexibilităţii, originalităţii.
Compunerea unor povestiri dupa un sir de ilustratii contribuie la dezvoltarea
vorbirii , a fluentei si creativitatii verbale . Punand mereu copilul in situatia de a rezolva
probleme el face apel la limbaj ,il vom obisnui sa gandeasca , sa gaseasca raspunsuri la
intrebari.
Povestirile copiilor , fie libere ,fie create de ei constituie un exercitiu eficient de
educare a limbajului si de antrenare a proceselor intelectuale , dar si a exprimarii
indepndentei in vorbire .
Prin intermediul imaginii copilul primeste un mesaj , se exprima asupra lui , il
comunica .In acest scop , copilul, inainte de toate trebuie deprins cu “cititul”imaginilor,
trebuie invatat sa recunoasca anumite simboluri picturale , pentru a descifra cuvantul ,
pentru a ajunge la mesajul transmis , Dupa aceasta limbajul lor devine mai bogat ,
relatiile de comunicare mai active , jocurile de creatie mai bogate in continut .
Lectura după imagini sau convorbirea după ilustraţii solicită intens reprezentările
copiilor, experienţa lor de viaţă, capacitatea şi potenţele de a folosi independent
cunoştinţele dobândite. Influenţa lecturilor după imagini nu se limitează doar la
dezvoltarea limbajului, ci reclamă eforturi de gândire, de atenţie, le solicită memoria şi
imaginaţia, având o mare contribuţie la dezvoltarea tuturor celorlalte procese psihice.
Importanţa convorbirii constă în aceea că ajută la formarea unui complex de
deprinderi de exprimare corectă necesar copilului atât în vorbirea uzuală, cât şi în
activitatea şcolară. Astfel, el se va deprinde să asculte întrebarea, să răspundă când este
solicitat, să asculte răspunsurile celorlalţi şi să intervină pentru a le corecta, să-şi
ordoneze întreaga qachiţie informaţională pentru a răspunde adecvat întrebărilor
educatoarei.
Poezia este o operă de artă care intră în sfera literaturii pentru copii dacă are un
conţinut cognitiv accesibil şi o formă artistică rafinată, in care sunt concentrate aspectele
cele mai variate ale artei literare.
Poezia contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere a copilului, la formarea şi
consolidarea unor noţiuni primare despre familie, natură, mediu social. Poeziile pot fi un
stimul şi un suport pentru celelalte activităţi. Memorizarea exersează şi stimulează
gândirea, memoria, imaginaţia, contribuind la formarea personalităţii copilului preşcolar.
Dar cea mai mare contribuţie o are poezia la dezvoltarea vocabularului, prin modelul
oferit de limbajul poetic, acesta devenind mai bogat, mai nuanţat.
Jocul didactic este mijlocul cel mai eficient de dezvoltare a capacitatilor de
comunicare verbala , deoarece el asigura o participare activa , atractiva si deconectanta
.Se stie ca prin joc copilul pune in actiune toate poosibilitatile sale, toate potentele sale
intelectuale , fizice, morale . Jucandu-se ei comunica intre ei si astfel isi dezvolta
limbajul, se ssocializeaza si isi definesc personalitatea .
Jocul didactic îmbină într-un tot unitar şi armonios atât sarcini specifice jocului,
cât şi sarcini şi funcţii specifice învăţării. Este cel mai eficient mijloc de instruire şi
educare la vârsta preşcolară, fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi. Jocul facilitează atingerea scopului informaiv,
formativ-educativ, exercitând o puternică influenţă asupra copilului în vederea pregătirii
sale pentru şcoală.
Jocul antrenează intens copilul în stimularea şi exercitarea vorbirii în direcţia
propusă, fără ca el să conştientizeze acest efort şi contribuie la cultivarea independenţei în
vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea orală.
Am organizat jocuri didactice atat in cadrul activitatilor comune cat si in cele la
libera alegere ca : “Ce este si ce faci cu el (ea) ?” , Cand se intampla si de ce?”, “Spune
cum este?”, “Cunosti povestea?”, “Prin ce se aseamana?”, “Jocul contrariilor” ,”Spune
mai departe” .Reluate sub diferite forme aceste jocuri contribuie la activizarea si
imbogatirea vocabularului si obisnuinta copilului de a se exprima corectin propozitii si
chiar fraze.
 Pentru ca munca mea sa fie cat mai eficienta ,am cautat sa corectez vorbirea
copiilor , felul de exprimare si prin exercitiile individuale , avand astfel posibilitatea sa
apreciez nivelul limbajului si sa intervin pentru completarea si corectarea unor greseli .
Pentru ca un copil sa-si insuseasca limbajul , trebuie sa i se vorbeasca . Fiecare
clipa trebuie exploatata pentru a-i pune pe copii in situatia de a povesti sau dialoga .
Limbajul fiind implicat in toate activitatile formative ale gradinitei , participarea
activa a prescolarilor la toate actiunile constituie adevarate exercitii de comunicare .
Închei prin a spune că activităţile de educare a limbajului , dacă sunt bine planificate şi
desfăşurate, duc la integrarea cu succes a preşcolarilor la şcoală, dezideratul major al activităţii
grădiniţei.

BIBLIOGRAFIE:
“ Metode de învăţământ”, Ioan Cerghit , EDP, Bucureşti, 2005.
“ Teoria şi metodologia instruirii”, EDP, Bucureşti, Venera Mihaela Cojocariu

(2004) .