Caracterizare de personaj

Nuvela “Alexandru Lăpușneanu” apare în primul număr al Daciei Literare (30 ianuarie
1940). Aceasta are un număr relativ redus de personaje fata de roman, iar accentul cade pe
caracterizarea complexă a caracterului principal. Alexandru Lăpușneanu este personajul
principal, numele lui constituind titlul nuvelei (personaj eponim).

Este un personaj real, cu atestare istorică, înfățișat în timpul celei de-a doua domnii.Este
un personaj romantic excepțional, situate în întâmplări excepționale, având ca surse de
inspirație Letopisețele Țării Moldovei scrise de Grigore Ureche și de Miron Costin. Pe
Lăpușneanu îl caracterizează cruzimea nemăsurată provenită dintr-o ură fără margini el este un
personaj rotund, care evoluează, al cărui portret se întregește pe parcursul diegezei, care nu e
dat în întregime de la început, imprevizibil, ascuns privirii imediate. E viclean, ipocrit, de o
inteligență diabolică, își calcă jurămintele, e cinic și de un umor macabru, atunci cand îi arată
doamnei Ruxandre, piramida de capete drept “ un leac de frică”. Lăpușneanu are o bogată
experiență, încât își dă seama de adevăratele intenții ale lui Moțoc, căruia i se adresează fără
menajamente: “să mă încred în voi? zise Lăpușneanu, înțelegând planul lui…. pe semne gândeați
că eu nu știu zicătoarea moldovenească : Lupul părul schimbă, iar năravul ba.”

O modalitate de construcție a personajului este caracterizarea făcută de narator, realizată

prin expresii ca: “Aceasta dansantă cuvântare” , “a-și dezvălui urâtul caracter” , “dorul lui cel
tiranic” , “vorbele tiranului” , dar acestea sunt puține căci stilul naratorului se caracterizează
prin obiectivitate. Alteori caracterizarea directă este realizată de alte personaje: „bunul meu
domn” , “viteazul meu soț” (doamna Ruxandra), “crud și cumplit este omul
acesta”(Teofan).Cele mai multe trăsături de caracter sunt evidențiate însă prin gesturi, prin
mimică și prin felul de a vorbi.Gesturile și mimica sunt puse în evidență printr-o serie de
expresii ca: “silindu-se a zâmbii”, “ochii scântaiară ca un fulger” , “ochii lui hojma clipeau”,
“azvârli cu mânie” , “răspunse cu sânge rece” etc.

Personajul excepțional situat în situații excepționale ilustrează un destin de

excepție.Comportamentul personajului îi reflectă și el, prin caracterizare indirectă, însușirile, iar
acesta este relevant atât prin momentele de sinceritate, de manifestare firească, cât și de
ipocrizie de disimulare.Prin prezența evolutivă a acestui personaj, prin statutarea lui ca
element pivot al acțiunii, se afirmă în nuvelă una din formele de ficțiune.

Personajul central din nuvela istorică “Alexandru Lăpușneanu” este un personaj complex,
caracterizat de cruzimea exarcebată până la a vedea crima, dorința de putere, abilitatea de a
manipula, plăcerea zicerilor memorabile, ateismul, și “un monstru moral” (George Călinescu).