Sunteți pe pagina 1din 22

Evoluția indicatorilor monetari în luna septembrie 2020

În luna septembrie 2020, baza monetară s-a majorat cu 723,7 milioane lei (1,5 la sută) față
de luna precedentă și a constituit 49 657,8 milioane lei, fiind cu 8,8 la sută mai mare față de
septembrie 2019

Evoluția indicatorilor monetari în luna


august 2020

În luna august 2020, baza monetară1 s-a majorat cu 1 763,8 milioane lei (3,7 la sută) față de
luna precedentă și a constituit 48 934,1 milioane lei, fiind cu 7,0 la sută mai mare față de august
2019.
Diagrama 1.
Evoluția masei mo
netare în luna august 2020 comparativ cu luna precedentă
Masa monetară M02 (Bani în circulație) s-a majorat cu 1 082,4 milioane lei sau cu 4,3 la sută
față de luna iulie 2020 și a constituit 26 501,2 milioane lei, cu 14,1 la sută mai mult față de
august 2019 (diagrama 1).
Masa monetară M13 s-a majorat cu 1 409,9 milioane lei sau cu 3,0 la sută față de luna iulie
2020 și a constituit 47 910,1 milioane lei, cu 14,9 la sută mai mult față de perioada similară a
anului precedent.
Masa monetară M24 s-a majorat cu 1 395,3 milioane lei sau cu 2,1 la sută față de luna iulie
2020 și a constituit 67 809,1 milioane lei, cu 10,5 la sută mai mult față de perioada similară a
anului precedent.
Masa monetară M35 s-a majorat cu 1 189,9 milioane lei (1,2 la sută), fiind cu 11,6 la sută
superioară celei din luna august 2019.

Diagrama 2.
Dinamica depozitelor6, %

* modificare față de perioada similară a anului precedent.


Soldul depozitelor în moneda națională s-a majorat cu 312,9 milioane lei și a constituit 41 307,9
milioane lei, reprezentând o pondere de 57,8 la sută din soldul total al depozitelor, cel al
depozitelor în valută (recalculat în lei) a scăzut cu 205,4 milioane lei, până la nivelul de 30 130,0
milioane lei, având o pondere de 42,2 la sută (diagrama 2).

Soldul cererilor față de economie7 a constituit 46 081,1 milioane lei și a crescut în luna de
raportare cu 586,3 milioane lei (1,3 la sută), ca urmare a majorării cererilor față de economie în
moneda națională cu 684,2 milioane lei (2,3 la sută), în timp ce cererile în valută (exprimate în
MDL) au scăzut cu 97,9 milioane lei (0,6 la sută) (diagrama 3).
De menționat că cererile față de economie în valută, exprimate în USD, au crescut pe parcursul
perioadei de referință cu 2,3 milioane USD (0.2 la sută).

Majorarea soldului cererilor față de economie în moneda națională a fost determinată de


creșterea soldului cererilor față de alte sectoare rezidente (inclusiv persoane fizice) cu 346,2
milioane lei (2,2 la sută), a soldului cererilor față de sectorul societăților comerciale nefinanciare
cu capital majoritar privat cu 347,2 milioane lei (2,9 la sută) și a soldului cererilor față de mediul
financiar nebancar cu 19,2 milioane lei (3,5 la sută), în timp ce soldul cererilor față de sectorul
societăților comerciale nefinanciare cu capital majoritar public a scăzut cu 28,4 milioane lei (3,4
la sută).

Diagrama 3.
Dinamica cererilor față de economie

* modificare față de perioada similară a anului precedent.


Diminuarea soldului cererilor față de economie în valută (exprimate în MDL) a fost determinată
de diminuarea soldului cererilor față de sectorul financiar nebancar cu 22,6 milioane lei (2,6 la
sută), a soldului cererilor față de societățile comerciale nefinanciare cu capital majoritar public
cu 2,8 milioane lei (2,8 la sută) și a soldului cererilor față de sectorul societăților comerciale
nefinanciare cu capital majoritar privat cu 84,4 milioane lei milioane lei (0,6 la sută), în timp ce
soldul cererilor față de alte sectoare rezidente (inclusiv persoane fizice) a crescut cu 11,8
milioane lei (2,6 la sută).

 
1. Baza monetară în sens larg include banii puși în circulaţie de către Banca Naţională a
Moldovei (cu excepția numerarului în casa Băncii Naționale a Moldovei), rezervele bancare în
lei (menţinute în conturile corespondente la Banca Naţională a Moldovei), rezervele obligatorii
în valută, depozitele “overnight” ale băncilor și depozitele la vedere ale altor organizaţii la
Banca Naţională a Moldovei.
2. Banii în circulaţie M0 reprezintă banii în numerar puși în circulaţie de către Banca Naţională
a Moldovei, cu excepția numerarului în casele băncilor şi în casa Băncii Naționale a Moldovei.
3. Masa monetară M1 include banii în circulație (M0) și depozitele  la vedere în lei
moldovenești ale rezidenților.
4. Masa monetară M2 include agregatul monetar (M1), depozitele la termen în lei moldovenești
ale rezidenților și instrumentele pieței monetare.
5. Masa monetară M3 include masa monetară M2 şi depozitele  în valută  exprimate în lei
moldovenești ale rezidenților.
6. Depozitele sunt structurate  pe sectoare instituționale, în conformitate cu Instrucțiunea cu
privire la modul de completare de către băncile licențiate a Raportului privind statistica
monetară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 206-215 din 2 decembrie 2011). Alte
sectoare rezidente includ sectoarele gospodării ale populaţiei (persoane fizice, persoanele fizice
care practică activitate) și instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei.
7. Conform metodologiei FMI, din totalul cererilor față de economie (inclusiv dobânda
calculată la creditele băncilor aflate în proces de lichidare) sunt excluse creditele
nerezidenților, interbancare și creditele acordate Guvernului Republicii Moldova.
Sunt instrumente de analiza a masei monetare. Acestea au
aparut ca o necesitate de o pozitiona si dezvolta indicatorii
legati de masa monetara si circulatia monetara. Masa monetara
se mai creeaza cu ocazia monetizarii unor active monetare (aur,
devize, valute, creante asupra trezoreriei si creante asupra
economiei).
Pentru analiza masei monetare trebuie sa se tina seama de
cursurile flotante ale monedei nationale si valutelor, de somaj,
inflatie, situatia de criza economica, sau de crestere economica.
Monetaristii americani au considerat ca moneda are rolul
hotarator in economie si impart indicatorii monetari in 2 grupe:
a) Indicatori ce determina evolutia monedei;
b) Indicatori ce determina efectele politicii monetare,
indeosebi, asupra economiei.
Acestia sunt: rata dobanzii si agregatele monetare. Rata
dobanzii a functionat multa vreme ca singurul indicator pe baza
caruia se efectua analiza circulatiei monetare. Cresterea
tranzactiilor monetar-valutare a facut ca acest indicator sa
devina insuficient. Actualmente, in lume, atat pe pietele
financiare, dar mai ales in bancile centrale si de emisiune, se
elaboreaza modele foarte complexe de analiza a circulatiei
monetare.
Agregatele monetare se grupeaza in:
a) Moneda primara sau de rezerva sau baza monetara.
A fost creata de Banca Centrala si se determina ca
diferenta intre totalul activului si pasivului bilantului Bancii
Centrale. In fiecare tara, Banca Centrala creeaza moneda in
primul rand prin distribuirea de credit bancilor comerciale,
tezaurului, trezoreriei publice cat si prin rescontarea efectelor
comerciale in conditii de activitate curenta sau in situatii
conjuncturale. Aceste creatii monetare se regasesc in Activul
bilantului Bancii Centrale. Pasivul bilantului exprima volumul si
repartizarea pe detinatori a monedei primare (biletele de banca,
moneda metalica, disponibilitatile tezaurului si ale bancilor
creatoare de moneda scripturala). Combinarea elementelor din
Activul si Pasivul bilantului Bancii Centrale este foarte variata si
constituie unul din motivele pentru care fiecare Banca Centrala
elaboreaza agregate monetare.
b) Moneda ca mijloc de plata, adica masa monetara in
sens restrans.
Ea cuprinde produsele monetare create de Banca Centrala,
de bancile comerciale, de alte institutii financiare.
c) Moneda ca avutie neta; este constituita din produsele
monetare enumerate mai sus, inclusiv activele neutilizate ca
mijloace de plata curente, dar care pot fi transferate relativ usor
in lichiditati.
Agregatele monetare solicita:
Alegerea grupului de active.
Masurarea performantelor fata de evolutia preturilor si a PIB.
Agregarea activelor monetare selectate in functie de obiectivele
circulatiei monetare intr-o perioada data.
Agregatele monetare cuprind atat mijloacele de plata cat si
plasamentele financiare care pot fi transferate relativ usor in
lichiditati.

În temeiul prevederilor art.4 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei obiectivul
fundamental este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
Stabilitatea preţurilor poate fi definită ca o situaţie în care creşterea preţurilor este suficient de
redusă şi stabilă, astfel încât aceasta să nu exercite o influenţă semnificativă asupra deciziilor
economice ale societăţii.
În acest context, Banca Naţională a Moldovei consideră că stabilitatea preţurilor poate fi
cantitativ definită prin rata inflaţiei evaluată prin indicele preţurilor de consum publicat lunar de
Biroul Naţional de Statistică, dat fiind faptul că: (i) publicul larg este informat privind indicele
respectiv şi mai puţin despre alţi indici de măsurare a inflaţiei, (ii) datele privind indicele
preţurilor de consum sunt disponibile în timp util, (iii) nu sunt supuse revizuirilor şi (iv) nu în
ultimul rând, este respectat principiul de separare a intereselor dintre instituţia care colectează şi
calculează indicele respectiv şi instituţia care are ca obiectiv ţintirea ratei inflaţiei.
Pe lângă asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor care este obiectivul fundamental al
politicii monetare, BNM are şi alte obiective macroeconomice secundare, inclusiv asigurarea
creşterii economice şi ocuparea forţei de muncă. Aceste obiective sunt urmărite în măsura în care
ele nu afectează atingerea obiectivului fundamental al BNM.
Asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel redus constituie cel mai
important obiectiv al Băncii Naţionale a Moldovei, deoarece aceasta contribuie la crearea unui
cadru economic relativ stabil care să permită dezvoltarea economică şi asigurarea unui nivel
susţinut al creşterii economice.
În acest context, Banca Naţională a Moldovei consideră că o ţintă joasă, relativ stabilă şi
credibilă a inflaţiei:
 va menţine ratele nominale ale dobânzii la un nivel redus, care vor stimula investiţiile pe
termen lung şi vor permite păstrarea competitivităţii agenţilor economici pe plan intern şi extern;
 va descuraja activităţile speculative şi va consolida stabilitatea financiară;
 va sprijini creşterea economică de durată, crearea locurilor de muncă şi va duce la
creşterea productivităţii, ceea ce va îmbunătăţi calitatea vieţii populaţiei;
 va proteja populaţia cu venituri fixe şi păturile social-vulnerabile, care sunt afectate în
special de rata înaltă a inflaţiei prin erodarea veniturilor din investiţii şi a plaţilor sociale (pensii,
indemnizaţii etc.).

Politica monetară
Asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel redus constituie cel mai
important obiectiv al Băncii Naţionale a Moldovei, deoarece aceasta contribuie la crearea unui
cadru economic relativ stabil care să permită dezvoltarea economică şi asigurarea unui nivel
susţinut al creşterii economice. Pe lângă asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor care este
obiectivul fundamental al politicii monetare, BNM are şi alte obiective macroeconomice
secundare, inclusiv asigurarea creşterii economice şi ocuparea forţei de muncă. Aceste obiective
sunt urmărite în măsura în care ele nu afectează atingerea obiectivului fundamental al BNM.
Pentru asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, BNM va implementa regimul ţintirii directe
a inflaţiei. În conformitate cu ţinta inflaţiei, ca ancoră nominală a politicii monetare de 5.0 la
sută, Banca Naţională a Moldovei va implementa regimul de flotare gestionată a cursului de
schimb fără a avea o ţintă prestabilită a cursului de schimb valutar al leului moldovenesc.
Atingerea ţintei de 5.0 la sută anual va fi efectuată prin intermediul utilizării instrumentului
principal de politică monetară, precum şi a instrumentelor auxiliare de politică monetară. BNM
va dirija condiţiile pe piaţa monetară prin stabilirea de către Consiliul de administraţie a
indicatorului principal pentru piaţa monetară interbancară pe termen scurt – rata de bază.

Casetă tehnică: Agregatele monetare în


Republica Moldova

Casetă extrasă din:

Raport asupra inflației nr.2, mai 2013


 

Agregatele monetare sunt indicatorii utilizaţi pe larg în cazul analizei monetare care presupune
studiul fenomenului de creaţie monetară, dar şi a modificărilor consemnate în structura şi
dimensiunea masei monetare cu efectele ulterioare.

Importanţa agregatelor monetare poate fi justificată prin rolul acestora în calitate de:
- indicator statistico-monetar ce permite măsurarea masei monetare şi explicarea modificării
acesteia în timp ca urmare a influenţelor de natură economică, politică sau socială, ce acţionează
atât pe plan intern, cât şi extern;

- instrument indirect de politică economică pentru atingerea obiectivelor intermediare de politică


monetară (regimul de ţintire a agregatelor monetare).

Având în vedere că, structura şi numărul agregatelor monetare sunt diferite de la o ţară la alta, în
funcţie de gradul de dezvoltare a pieţei financiare şi de situaţia economică a ţării, sunt necesare
criterii comune conform cărora vor fi clasificate aceste agregate. În acest sens, au fost elaborate
standarde la nivel internaţional de către organizaţiile internaţionale, precum ar fi Fondul Monetar
Internaţional sau Banca Centrală Europeană, în baza cărora se fundamentează metodologia de
calcul a agregatelor monetare.

Utilizarea agregatelor monetare presupune definirea conceptuală şi evaluarea cantitativă a


acestor indicatori, luând în consideraţie următoarele particularităţi similare agregatelor monetare
independent de ţară:

1. caracter progresiv al agregatelor după regula că cel mai mic agregat se conţine în toate
celelalte, iar agregatul cel mai mare include toate agregatele mai mici.

2. divizarea acestora conform criteriului lichidităţii, ordinea acestora ne fiind întâmplătoare (spre
exemplu, în cazul Republicii Moldova M0 fiind agregatul cu cea mai înaltă lichiditate, iar M3
fiind format din active cu un grad mai redus al lichidităţii).

3. sunt indicatori de stoc, care de regulă sunt definiţi la o dată anumită (ex. 31 decembrie 2012,
similar graficului nr.1.).

Tabelul nr.1: Definirea agregatelor monetare în Republica Moldova

  M0 M1 M2 M3

Bani în circulaţie X X X X

Depozite la vedere   X X X

Depozite la termen     X X

Instrumentele pieţei monetare     X X

Depozite în valută străină       X


Conform metodologiei elaborate de către BNM, structura masei monetare pentru Republica
Moldova este reprezentată în tabelul nr.1, fiind formată din 4 agregate monetare (spre exemplu,
în Franţa şi Anglia se operează, de asemenea, cu 4 agregate monetare, iar în SUA, acestea sunt în
număr de 6).

În cazul Republicii Moldova, pe parcursul anilor 1994-2008 agregatele monetare au servit o


bună parte de timp ca obiectiv intermediar pentru politica monetară, perioadă în care obiectivul
stabilităţii preţurilor s-a realizat prin intermediul ţintirii agregatelor monetare. Începând cu anul
2009 aceşti indicatori statistico-monetari sunt utilizaţi în analiza economică pentru determinarea
din timp a efectelor inflaţioniste.

Datele din statistica monetară disponibile la sfârşitul anului 2012 reflectă componenţa
agregatului monetar M3 conform graficului nr.1. Cele mai mari ponderi le au depozitele la
termen şi cele în valută străină, deţinând câte 29.0 la sută în M3, restul componentelor având
ponderi mai mici, banii în circulaţie – 27.0 la sută, iar depozitele la vedere –15.0 la sută. În
graficul nr.2. sunt reflectate modificările structurale ale masei monetare pe parcursul anilor
2000-2012. Cele mai semnificative schimbări au survenit în ponderile depozitelor la termen, care
au fost în continuă creştere pe parcursul perioadei observabile, de la 15.7 la sută până la 28.9 la
sută, concomitent cu diminuarea pronunţată a ponderii banilor în circulaţie de la 41.9 la sută la
finele anului 2000 până la 26.7 la sută la 31 decembrie 2012. Reducerea banilor în circulaţie este
o consecinţă a dezvoltării segmentului de piaţă pe care sunt tranzacţionaţi banii electronici, iar
majorarea ponderii depozitelor la termen denotă încrederea deponenţilor în stabilitatea sistemului
financiar bancar al ţării şi dezvoltarea acestui sector în ultimii 10 ani.

Graficul nr. 1. Cota procentuală a componentelor agregatului monetar M3 (31.12.2012)

Graficul nr. 2. Evoluția structurii agregatelor monetare în perioada anilor 2000-2012


 

Prima / Finanţe

https://www.google.md/

 
Finanţe
20.03.2009

Bugetul public naţional reprezintă totalitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

Veniturile bugetului public naţional se formează din impozite, taxe, granturi și alte încasări specificate de legislaţia
în vigoare.

Cheltuielile bugetului public naţional sunt determinate de alocațiile prevăzute de legea bugetară anuală destinate
satisfacerii necesităţilor societăţii pentru acoperirea cheltuielilor social-culturale şi de cercetări ştiinţifice, întreţinerea
aparatului de stat, acoperirea necesităţilor militare, achitarea datoriei de stat, acordarea de subvenţii, dezvoltarea
sectorului economic etc.

Deficitul bugetar reprezintă depăşirea cheltuielilor asupra veniturilor.


Excedentul bugetar reprezintă depăşirea veniturilor asupra cheltuielilor.

Agregatele monetare reprezintă volumele şi structura masei monetare destinate studierii circulației ba-nilor cu
scopul reglementării acesteia. Masa monetară constă din agregatele monetare M0, M1, M2, M3.

М0 = banii în numerar emişi în circulaţie de către Banca  Națională  a Moldovei (BNM),  exclusiv numerarul în casele
băncilor şi casa BNM.
М1 = М0 + depozitele la vedere în monedă naţională.
М2 = М1 + depozitele la termen în monedă naţională.
М3 = М2 + depozitele în valută străină.

Profitul (pierderile) până la impozitare reflectă rezultatul financiar al întreprinderii, obţinut din toate activităţile.

Profitul net – rezultatul financiar obţinut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune, după impozitare.

Creanţele constituie o parte a activelor care trebuie achitate întreprinderii de către alte persoane fizice şi juridice la
un termen anumit.

Datoriile reprezintă surse de finanţare din afară, puse la dispoziţia întreprinderii de către furnizori, terţi etc., care
trebuie achitate la un termen anumit, stabilit conform contractului şi altor acte normative. În componenţa datoriilor se
includ datoriile financiare, comerciale, calculate.

Datorii financiare – datoriile aferente capitalului  atras (credite bancare şi împrumuturi primite de întreprindere de la
persoane fizice şi juridice).

Datorii comerciale – datoriile rezultate din operaţiunile comerciale (datorii faţă de furnizori şi antreprenori privind
materia primă, mărfurile şi mijloacele fixe primite, precum şi pentru serviciile prestate).

Datorii calculate – datorii faţă de alte persoane fizi-ce şi juridice (faţă de personalul întreprinderii, organele
asigurărilor sociale, buget, diverşi creditori).

Criteriile de raportare la sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii sunt determinate conform Legii Republicii Moldova
nr. 179 din 21 iulie 2016 “Cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii”:

a) număr mediu anual de salariaţi (numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune) de pâ-nă la 250, și
b) realizează o cifră anuală de afaceri (venituri din vânzări) de până la 50 de milioane de lei sau deţin active totale
(active imobilizate și active circulante) de până la 50 de milioane de lei.

Lichiditatea – disponibilitate de active suficiente pentru a face față obligațiilor de plată, când acestea ajung la
scadență.      

Rata lichidităţii este un  indicator de lichiditate al întreprinderii, care reflectă gradul de acoperire a obligaţiilor de
plată pe termen scurt cu active circulante.

Rentabilitatea constituie o forma sintetică de exprimare a eficientei economice, care reflectă capacitatea unei firme
de a obţine din activitatea pe care o desfăşoară un profit sau un beneficiu. Rentabilitatea se măsoară prin raportul
dintre rezultatele (un indicator de profit (brut, net, etc.) şi mijloacele (resursele sau capitalurile) utilizate pentru
obţinerea lor.

Prima / Finanţe
Tel. 022 40 30 00
Fax
str. Grenoble, 106, MD-2019 Chişinău, Republica Moldova
Email: moldstat@statistica.gov.md

Copyright © 2020 BIROUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ


Condiții de utilizare

5.2.2 AGREGATELE MONETARE Măsurarea cantităţii de bani nu este un lucru simplu.


Reamintim că banii sunt rezerva de active folosite pentru efectuarea tranzacţiilor. În aşa mod,
cantitatea acestor active este, de fapt, cantitatea de bani din economie. Problema rezidă în faptul
că, în economia contemporaiă, multe tipuri de active simultan exercită toate trei funcţii ale
banilor, iar criterii clare de delimitare dintre banii propriu-zişi şi alte active financiare nu există.
Cu toate acestea, teoria şi practica monetară oferă instrumente de măsurare a masei monetare.
Acestea se fundamentează pe sistematizarea activelor financiare în funcţie de gradul de
lichiditate, în consecinţa, obţinându-se grupe de active financiare similare, nunite agregate
monetare. Agregatul monetar reprezintă un ansamblu de active monetare de diferită structură şi
conţinut ce serveşte ca măsurător al unor fracţiuni sau al totalului masei monetare. De menţionat
că activele financiare, fiind de o largă diversitate, posedă diferit grad de lichiditate. Este evident
ca criteriul grad de lichiditate a activelor este suficient de evaziv, fapt care conduce la obţinerea
de mărimi aproximative. Adoptarea componenţei agregatelor monetare este o competenţă
exclusivă a fiecărei autorităţi monetare naţionale, acestea având în vedere, la stabilirea grupelor
de active incluse în masa monetară, particularităţile economiei naţionale, gradul de dezvoltare a
sectorului financiar etc. Particularitatea definitorie a agregatelor monetare este capacitatea de a
se îmbina unul în altul, precum păpuşile ruseşti: agregatul mai mic este conţinut în agregatul de
talie imediat superioară şi tot aşa, până când agregatul cel mai mare le include pe toate celelalte.
Vom sublinia, în mod special, că fiecare grupă de active monetare adăugată la agregatul monetar
precedent este, în esenţă, o constituentă separată a masei monetare. În cele ce urmează, vom
prezenta sumar conceptul agregatelor monetare, menţionând caracterul didactic al expunerii.
Primul tip de active sunt banii în numerar - suma banilor de hârtie şi a monedei divizionare
emise în circulaţie. Aceste active posedă lichiditate perfectă. Ei pot fi folosiţi liber de persoanele
fizice şi juridice pentru onorarea oricărei obligaţiuni financiare. În perioada inflaţiei accelerate,
banii ca mijloc de rezervă îşi pierd capacitatea lor, indiferent de lichiditatea lor înaltă. Indicele
vizat se notează prin simbolul C (de la engl. cash). Primul agregat, marcat cu M1, dar anume el
mulţi ani a jucat rolul de măsurător dominant al masei monetare, include două tipuri de active
lichide - banii efectivi, în numerar (sau, în contextul analizei date - indicele C) şi moneda de
cont, aflaţi în conturile curente şi depozitele la vedere. Mijloacele băneşti aflate în conturile
curente şi depozitele la vedere pot fi transferate altor persoane sub formă de plăţi, efectuate cu
ajutorul cecurilor sau transferurilor băneşti electronice,

MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

42

sau pot fi uşor şi rapid transformate în bani efectivi. Cu toate acestea, este evident că lichiditatea
lor nu mai este perfectă. Al doilea agregat monetar, M2, include agregatul monetar Ml şi o grupă
de active financiare care provin din capacitatea banilor de a fi mijloc lichid de acumulare a
puterii de cumpărare. Grupa de active financiare vizată include un şir de active, care au valoare
nominală fixată şi capacitatea de a se transforma în bani, în numerar sau în conturi curente pentru
efectuarea plăţilor. Însă, în cele mai dese cazuri, aceste active nu pot fi transferate nemijlocit de
la o persoană la alta. Printre cele mai cunoscute active din această categorie, sunt depozitele la
termen, acordurile de răscumpărare peste noapte, depozitele rambursabile peste noapte (engl.
overnight) etc. Depozitele la termen reprezintă depuneri de mijloace băneşti în instituţiile
bancare pentru o anumită perioadă de timp strict stabilită. Accesul la banii depuşi în depozitele la
termen este posibil numai după expirarea termenului de scadenţă. În caz de retragere anticipată a
banilor, se aplică o penalitate, de regulă, echivalentă cu dobânda deja achitată. Acordurile de
răscumpărare peste noapte reprezintă active lichide pe tennen scurt în formă de acorduri cu
privire la adeziunea companiei sau persoanei fizice de a cumpăra, de la o oarecare instituţie
financiară, hârtii de valoare cu condiţia de a le revinde înapoi a doua zi la un preţ stabilit
anticipat. Diferenţa dintre preţul de vindere şi revindere este egală cu dobânda pentru folosirea
mijloacelor. Depozitele rambursabile peste noapte sunt depunerile care se restituie a doua zi cu
achitarea unei dobânzi stabilite preventiv. După cum se observă, toate aceste active pot fi uşor
utilizate la efectuarea diferitelor tranzacţii, de aceea, ele se includ în calculul masei monetare. Al
treilea agregat monetar, M3, include agregatul M2 şi o grupă de active financiare care provin din
capacitatea banilor de a fi mijloc eficient de investire. Aceste active financiare, de asemenea, au
valoare nominală fixată şi capacitate de a se transforma în bani în numerar sau în conturi curente
pentru efectuarea plăţilor. Însă, de rând cu faptul că nu pot fi transferate nemijlocit de la o
persoană la alta, aceste active nu pot fi rapid transformate în bani. Grupa respectivă înglobează
active mai puţin lichide, cum ar fi depozitele pe termen lung, acordurile pentru răscumpărare
pentru perioade mai lungi decât o noapte, depozitele în valută etc. Depozitele pe termen lung
(certificate de depozite), de regulă, nu pot fi recuperate, deşi sunt adesea negociabile şi pot fi
vândute pe piaţa secundctră. Acordurile de răscumpărare, pentru perioade mai lungi decât o
noapte. În esenţă, sunt identice cu cele pe termen de peste noapte, însă termenul lor este mai
lung. Depozitele în valută, de regulă, sunt la termen, iar pentru obţinerea lichidităţii perfecte mai
este necesară convertirea valutei. Aşadar, cu toate că activele incluse în grupa respectivă posedă
un grad de lichiditate mai jos, acestea cu succes pot fi folosite în efectuarea tranzacţiilor, fapt
care motivează includerea în masa monetară. Însă cu activele incluse în parametrul M3 lista
activelor lichide nu se epuizează. Unele hârtii de valoare - documente de tranzacţii, valori
mobiliare pe termen scurt, obligaţiuni emise de trezoreria publică etc., de asemenea, sunt
apreciate ca suficient de lichide şi respectiv, ca o grupă de active care merită a fi incluse în masa
monetară. Suma acestor active Agregatul M3, fiind suplinit cu activele respective, rezidă într-un
nou agregat, identificat L. Deoarece nu există o poziţie comună privind tipurile de active pentru
includerea în calculul masei monetare, practicile naţionale oferă diferite variante de grupare ale
acestora. Ţara care a progresat în gestionarea sectorului monetar în condiţiile economiei de piaţă
accentuat liberalizată

MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

43
este SUA. Dar şi aici Sistemul Rezervelor Federale, având în vedere diversitatea de interpretări a
indicatorilor masei monetare, calculează cinci variante de agregate monetare, fiecare având
destinaţia sa. Astfel, în SUA, în cadrul masei monetare, elementele sunt regrupate în cinci
agregate:  M1 = numerar în circulaţie (în afara sistemului bancar) şi depozite la vedere;  M2
= M1 + depozite la termen la băncile comerciale;  M3 = M2 + depozite la termen la băncile
populare şi la casele de economii;  M4 = M3 + certificate de depozit negociabile;  M5 = M4
+ certificate de depozit de mare valoare. În Franţa, înainte de crearea UEM, se practicau
următoarele agregate monetare:  M1 = numerar în circulaţie + soldul conturilor la vedere; 
M2 = M1 + plasamente la vedere + conturile de economii pentru locuinţe;  M3 = M3 + active
monetare ale rezidenţilor + depozite la vedere + bonuri de casă+ + certificate de depozit.
Agregatele monetare definite de Banca Centrală Europeană, construite prin integrarea succesivă
a activelor cu caracter monetar, care figurează în pasivul bilanţului consolidat al instituţiilor
financiar-monetare, sunt:  Agregatul monetar restrâns (M1), în care se include: numerarul în
circulaţie (bancnotele şi monedele metalice) şi depozitele overnight constituite la instituţiile
financiar-monetare şi administraţia centrală (poştă sau trezorerie);  Agregatul monetar
intermediar (M2), care cuprinde M1 plus depozitele rambursabile după notificare la cel puţin trei
luni (depozitele de economii pe termen scurt) şi depozitele de scadenţă de maximum doi ani
(depozite pe termen scurt) constituite la instituţiile financiarmonetare şi administraţia centrală.
Agregatul M2 poartă denumireea de cvasimonedă, deoarece include plasamente care pot fi
disponibile în orice moment, cu aplicarea unor restricţii (de exemplu, comisioane, penalităţi,
existenţa unui preaviz de rambursare etc.), dar nu pot servi, în mod direct, la efectuarea plăţilor;
 Agregatul monetar M3, care reprezintă masa monetară în sens larg şi include M2, la care se
adaugă intrumente negociabile, în special operaţiuni de împrumuturi repo, unităţi emise de
fonduri de piaţă monetară, precum şi instrumente de îndatorare cu scadenţă de maximum doi ani,
emise de instituţiile financiar-monetare. Sintetizând, potrivit definiţiei dată de Banca Centrală
Europeană, în structura agregatelor monetare se includ următoarele elemente:  M1 =
numerar în circulaţie + depozite overnight;  M2 = M1 + depozite rambursabile după notificare
la cel mult trei luni + + depozite la termen cu scadenţă de maximum doi ani;  M3 = M2 +
împrumuturi de operaţiuni repo + unităţi ale fondurilor de piaţă monetară + instrumente de
îndatorare cu scadenţă de maximum doi ani. Întrucât, în ultimii ani, în ţările dezvoltate s-a
înregistrat un declin al reprezentativităţii agregatelor monetare şi un rol din ce în ce mai scăzut în
conducerea politicii monetare, Banca Centrală Europeană acordă un loc privilegiat agregatelor
monetare în adoptarea propriilor strategii monetare. Ca structură, masa monetară, sintetizând în
M3, se prezintă conform tabelului 5.2.2.1.

MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

44

Tabelul 5.2.2.1 Structura şi ponderea agregatelor monetare conform Băncii Centrale a Europei
Felul agregatului Componenţa agregatelor

Restrâns

M1 (40%) = moneda fiduciară (numerarul în circulaţie) (7%)+ + depozite la vedere (33%)

Intermediar

M2 (88%) = M1 (40%)+ + depozite la termen < 2 ani (20%)+ + depozitele


rambursabile cu preaviz de 3 luni (28%)

Larg

M3 (100%) = M2 (88%)+ + pensiuni (4%)+ + titluri monetare (6%)+ + titluri de


creanţă cu durata < 2 ani (2%)

În ultimul timp, agregatele monetare naţionale, în concordanţă cu recomandările organismelor


financiare internaţionale, sunt racordate la statistica internaţională. Cu toate acestea, în
continuare, stabilirea numărului şi conţinutului agregatelor monetare diferă de la o țară la alta.
FMI a stabilit câteva linii directoare pentru elaborarea statisticilor financiare internaţionale.
Orientările fondului nu ţin însă seamă de diversitatea sistemelor financiare şi monetare ale
ţărilor. De fapt, FMI identifică trei categorii standardizate ale agregatelor monetare, care pot,
dacă este necesar, să fie descompuse în categorii nestandardizate, pentru a face distincţie între
lichidităţi, potrivit fiecărei ţări: a) bani — numerarul în afara sistemului bancar şi conturile
curente ale agenţilor economici deschise la bancă; b) cvasi-bani - depozitele bancare ale
agenţilor economici; c) altele — mijloace băneşti cu mişcare lentă sau fără mişcare. În practică
masa monetară este evaluată în dublă semnificaţie. În sens îngust, masa monetară este apreciată
prin agregatul monetar M2. În sens larg, pentru evaluarea masei monetare, se foloseşte agregatul
monetar M3. În cercetarea influenţei banilor asupra economiei cel mai frecvent se utilizează
agregatele monetare Ml şi M2. De menţionat că nu există o opinie unică asupra faptului, care
metodă de calcul ai masei monetare este mai bună. Cauza divergenţei opiniilor referitoare la
politica monetară serveşte deplasarea în direcţii opuse a diferiţilor indici ai masei monetare. Însă,
de regulă, aceşti indici se modifică în aceeaşi direcţie şi identic semnalează despre ritmul de
creştere a masei monetare

Indicatorii monetari și financiari includ informații despre ratele dobânzii, randamentele obligațiunilor și
ratele de schimb. Băncile centrale încearcă să exercite influență atât asupra inflației, cât și asupra
cursurilor de schimb, prin controlul politicii monetare - instrumentul lor principal în acest scop este
stabilirea ratelor dobânzii cheie

AGREGATELE MONETARE
Sunt instrumente de analiza a masei monetare. Acestea au
aparut ca o necesitate de o pozitiona si dezvolta indicatorii
legati de masa monetara si circulatia monetara. Masa monetara
se mai creeaza cu ocazia monetizarii unor active monetare (aur,
devize, valute, creante asupra trezoreriei si creante asupra
economiei).
Pentru analiza masei monetare trebuie sa se tina seama de
cursurile flotante ale monedei nationale si valutelor, de somaj,
inflatie, situatia de criza economica, sau de crestere economica.
Monetaristii americani au considerat ca moneda are rolul
hotarator in economie si impart indicatorii monetari in 2 grupe:
a) Indicatori ce determina evolutia monedei;
b) Indicatori ce determina efectele politicii monetare,
indeosebi, asupra economiei.
Acestia sunt: rata dobanzii si agregatele monetare. Rata
dobanzii a functionat multa vreme ca singurul indicator pe baza
caruia se efectua analiza circulatiei monetare. Cresterea
tranzactiilor monetar-valutare a facut ca acest indicator sa
devina insuficient. Actualmente, in lume, atat pe pietele
financiare, dar mai ales in bancile centrale si de emisiune, se
elaboreaza modele foarte complexe de analiza a circulatiei
monetare.
Agregatele monetare se grupeaza in:
a) Moneda primara sau de rezerva sau baza monetara.
A fost creata de Banca Centrala si se determina ca
diferenta intre totalul activului si pasivului bilantului Bancii
Centrale. In fiecare tara, Banca Centrala creeaza moneda in
primul rand prin distribuirea de credit bancilor comerciale,
tezaurului, trezoreriei publice cat si prin rescontarea efectelor
comerciale in conditii de activitate curenta sau in situatii
conjuncturale. Aceste creatii monetare se regasesc in Activul
bilantului Bancii Centrale. Pasivul bilantului exprima volumul si
repartizarea pe detinatori a monedei primare (biletele de banca,
moneda metalica, disponibilitatile tezaurului si ale bancilor
creatoare de moneda scripturala). Combinarea elementelor din
Activul si Pasivul bilantului Bancii Centrale este foarte variata si
constituie unul din motivele pentru care fiecare Banca Centrala
elaboreaza agregate monetare.
b) Moneda ca mijloc de plata, adica masa monetara in
sens restrans.
Ea cuprinde produsele monetare create de Banca Centrala,
de bancile comerciale, de alte institutii financiare.
c) Moneda ca avutie neta; este constituita din produsele
monetare enumerate mai sus, inclusiv activele neutilizate ca
mijloace de plata curente, dar care pot fi transferate relativ usor
in lichiditati.
Agregatele monetare solicita:
Alegerea grupului de active.
Masurarea performantelor fata de evolutia preturilor si a PIB.
Agregarea activelor monetare selectate in functie de obiectivele
circulatiei monetare intr-o perioada data.
Agregatele monetare cuprind atat mijloacele de plata cat si
plasamentele financiare care pot fi transferate relativ usor in
lichiditati.
In raport de modul de includere a diferitelor active
monetare in modelele complexe de analiza, exista urmatoarele
agregate monetare:
a) M1 cuprinde toate mijloacele de plata sub forma
monedei efective cat si depunerile in conturile curente. El se
numeste lichiditate primara si este partea cea mai activa a
monedei. Cu ajutorul acestui agregat se determina viteza de
circulatie si de rotatie a banilor avandu-se in vedere ca M1 este
un stoc iar rotatiile un flux. Astfel , viteza de rotatie arata
numarul de rotatii pe care le realizeaza masa monetara pentru
a servi un anumit numar de acte de vanzare-cumparare. Pentru
a cuantifica operatiunile de vanzare-cumparare se calculeaza
rulajul banesc, respectiv incasarile si platile realizate in decursul
unei perioade:

sau 

unde prima formula este valoarea bunurilor tranzactionate intr-


o anumita perioada iar a doua formula este valoarea bunurilor
tranzactionate la nivelul intregului an.
M1 mai inseamna deci capacitatea monedei de a se cheltui
in totalitate.
b) M2 cuprinde M1 la care se adauga plasamentele la
termen si cele in vederea economisirii. Rezulta deci
ca M2 cuprinde atat lichiditatea primara cat si pe cea
secundara.
c) M3 cuprinde M2 + certificatele de depozit, bonurile de
casa, conturile de economii pe termen mediu , alte titluri emise
de firme pe piata monetara.
d) L este constituit din M3 + titlurile monetar-financiare
emise pe termen lung si mediu si care sunt negociabile.
Exemple de titluri de creanta negociabile sunt: certificatele de
depozit, biletele de trezorerie si alte titluri emise de banci in
baza unor reglementari specifice.
Daca se utilizeaza criteriul lichiditatii, se poate construi
agregatul L, care inglobeaza toate celelalte componente
precedente, la care se adauga titlurile pe termen mediu si lung,
ce pot fi transformate mai lent in lichiditati.
Indiferent de numarul agregatelor utilizate,
componenta M1 a masei monetare este cea mai activa, in
sensul ca intermediaza cel mai mare numar de acte de vanzare-
cumparare din economie.
Analiza elementelor privind masa monetara in circulatie si
structura acesteia, pe baza datelor publicate de statistica
monetara internationala, pune in evidenta faptul ca:
mijloacele banesti, sub forma de lichiditati (M1) detin
aproximativ 60% din masa monetara in Asia; 40% in
tarile din America Latina; 27-28% in tarile
industrializate.
in anul 1990 in SUA s-a urmarit o crestere de 3-7% a
agregatului M2, in Japonia o crestere de 10-12%, in
Germania de 4-6%, iar in Olanda o crestere de 5%.
Utilizarea agregatelor monetare ca obiective intermediare
ale politicii monetare poate fi demonstrata in cazul Romaniei, in
contextul situatiei monetare a anilor 1991 – 1994. In aceasta
perioada, BNR a utilizat M2 ca obiectiv intermediar, urmarind
prin program o crestere a cantitatii de moneda mai mica decat
a PIB nominal, cu scopul de a comprima presiunile inflationiste.
Desi cantitatea de moneda a crescut mai lent decat PIB in
expresie nominala, lichiditatea din sistem nu a reprezentat o
constrangere pentru cresterea preturilor.