Ortodontie

1. Obiectivul ortodonţiei și sarcinile disciplinei, organizarea secţiei. Deontologie.
*Obiectivul Ortodontiei: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica, diagnosticul si diverse

metode de tratam anomaliilor dento-maxilare. *Sarcinile ortodontiei:
ameliorarea alinierii dentare si esteticii, a functiei masticatorii si echilibrului
articular, a esteticii faciale, a functiei respiratorii si a starii generale de
sanatate.
*Organizarea sectiei: amplasare in vecinatatea cab stom, asigurarea
fiecarei unitati de lucru un spatiu minim de 8 m2, in conditiile respectarii
principiilor ergonomice si normelor de protectie a muncii.
E binevenita dotarea cabinetului, fotoaparat si softboxuri impreuna cu un
calculator pentru stocarea informatiei in format electronic, examenul
fotostatic, radiografii digitale, diferite software pentru analiza
teleradiografiei, modelele digitale, software pentru set-up
*Deontologie: normele de conduita si obligatiile etice . relatii pacient –
medic, medic-medic, medic-asistenta.
2. Dezvoltarea prenatala a fetei. Cresterea posnatala a scheletului facial.
Creşterea osoasă, în general, şi cea a scheletului facial, în particular, se realizează prin proliferarea
cartilaginoasă la nivelul sincondrozelor sau prin proliferarea la nivelul suturilor, iar osificarea reprezintă
rezultatul minerlizării matricei astfel obţinute. Creşterea facială este influenţată de creşterea bazei craniului,
dar, în acelaşi timp, şi de factorii funcţionali, scheletul facial fiind de origine desmală Dezvoltarea embrionară a
asivului facial se realizează în timpul neurulaţiei din foiţa ectodermică. Partea cefalică apare în săptămîna a IV-
a, în timpul neurulaţiei. Tubul neural se dezvoltă în partea craniană, şi la început, reprezintă 3 vezicule:
prozencefal, mezencefal şi rombencefal. De bază în dezvoltarea encefalului sunt elementele mezodermale,
ectodermale şi mezenchimale. Celulele crestelor neurale migrează şi se diferenţiază, dînd naştere elementelor
faciale.
După dispariţia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun
nazo-bucal are formă de pentagon: • mugurul frontal; • doi muguri nazali
intern; • doi muguri nazali externi; • doi muguri maxilari superiori; • doi
muguri mandibulari
Cresterea maxilarului si a mandibulei sunt dirijate de intecuspidarea dintilor in
segmentul posterior.Acest lucru incepe sa se realizeze prin contactul primilor
molari temporari, incepind cu virsta de 16 ani. Cuspizii actioneaza ca si conuri
de ghidare,aducind dintii in ocluzia corecta.
3. Factorul de baza in cresterea si formarea scheletului facial

2.Factori genetici-ereditari. Factorii genetici sunt responsabili de
diferenţierile constituţionale individuale imprimate în procesul de
concepţie
3.Factori endocrini După naştere rolul glandelor endocrine este mai
demonstrativă. Hormonul somatotrop acţionează asupra cartilajelor de
creştere prin intermediul somatomedinei. El are un rol fundamental asupra
condrogenezei. Alături de hipofiza, tiroida şi epiflza acţionează în toate
perioadele copilăriei. Hormonii tiroidieni predomină asupra osteogenezei şi
asupra condrocitului.
3.Factorii interni ai patologiei diferite afecţiuni cronice digestive, expresie a
unor: insuficienţe, tulburări de digestie sau de absorbţie (mucoviscidoza,
steatoreea, sindrom de malabsorbţie, diaree prin intoleranţă) sunt cauze de
frânare ale creşterii si dezvoltării
4.Factorii exogeni. rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ cât şi
cantitativ (lipide şi glucide în principal au rol 7 energetic; proteinele sunt
predominant substanţe plastice). lipsa din raţia alimentară a unor factori
esenţiali nesintetizaţi (aminoacizi esenţiali, acidul linoleic, vitamine) au
consecinţe grave asupra creşterii. 4.a. Factorii de mediu. deţin de asemenea un
rol important, fiind recunoscută influenţa exercitată în timp asupra creşterii şi
pubertăţii: geografici, dar mai ales de climă caldă şi temperată
5. factorii naturali (aerul, soarele, lumina, apa) , activitatea fizică şi
gimnastica, sportul influenţează favorabil asupra dezvoltării armonioase a
copilului. microclimatul familial, îngrijirile igienice mediul social,
regimul instructiv-educativ au acelaşi rol pozitiv. cei emotivi şi
psihologici au influenţă favorabilă
4.Dezvolarea musculaturii fetei. Mugurii faciali si termenii de dezvoltare .

După dispariţia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun
nazo-bucal are formă de pentagon:
• mugurul frontal;
• doi muguri nazali intern;
• doi muguri nazali externi;
• doi muguri maxilari superiori;
• doi muguri mandibulari
Dezvoltarea musculaturii faciale
• Muşchii masticatori se dezvoltă din musculatura primului arc brahial.
• Musculatura limbii se dezvoltă din volumul (miotomul) muscular
occipital, începînd cu săptămîna a IV-a.
• Corpul limbii se formează pornind de la primul arc brahial.
• Muşchii faciali subcutani apar în săptămîna a IV-a, în porţiunea ventrală şi
laterala ale osului hioid. Treptat, în a V-a săptămînă, se desprind şi se
extind, odată cu ridicarea capului
5.Particularități ortodontice a regiunii maxilo-faciale la nou-nascut.
6.Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post-lacteal. Poziţiile planului post-lacteal .

Ocluzia dinților temporari apare l un an după naștere, odată cu realizarea
contactului dintre incisivii inferiori ș cei superiori. Ocluzia se stabilizează la
1,6 ani, cînd apar primii molari temporari și se produce prima înălțare a
ocluziei.
Dinții teporari post sunt în ocluzie, cuspindul mandibular articulează chiar
înainte cuspidului maxilar corespondent, iar cuspizii mezio linguali ai
molarilor maxilari stabilesc ocluzia în fosa centrală a molarilor mandibulari,
în timp ce incisivii au o poziție verticală. Molarul II temporar este de obicei în
sens mezio sagital mai mare decît cel maxilar, dînd naștere la planul post-
lacteal, un element de o importanța clinica deosebită. Planul postlacteal: in
norma poate fi o linie dreapta acest raportul preluat de mol 1 permanenti
stabileste o ocluzie neutra. Cel in treapta mezializata poate determina o
ocluzie mezializata in dentitia permanenta daca apare o macrognatie sau la
pierderea precoce a mol II temporar cu migrarea mol I perm. In aceeasi
situatie se poate ajunge si la o ocluzie neutra daca mandibula are o crestere
suplimentara timp de 4-6 ani in comparatie cu maxilarului superior. Cel in
treapta distalizata, considerat anormal, conduce la o ocluzie distalizata la
dentitia permanenta.
7.Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.
În perioada dentitie mixte, rapoartele interdentare se modifică paralel cu
procesele de involuție ale dintilor temporari și de dezvoltare ale proceselo
alveolare, ce urmeaza să cuprindă dinții permanenți în erupție.
Ocluzia in dentitia mixta: intre 5-7 ani erupe molarul 1 perm inferior, dupa 6-
12 luni cel superior stabilind raportul de ocluzie normal-cheia de ocluzie
Angle. Cuspid MV a superiorului in foseta MV inf. Mol 1 permanent inferior
migreaza corporal mezial, vertical si V pin la realizarea contactului cu dintii
antagonisti. Initial la eruperea molarului 1 superior se stabileste un angrenaj
cuspid cuspid. Intre 5-8 ani are loc eruptia incisivilor, stabilind limitele M si D
a spatiului disponibil pentru eruptia caninului si premol. Incisivii centrali inf
initial ocupa o poz linguala la presiunea exercitata de limba se aliniaza in poz
corecta. In sens vertical vor veni in contact cap la cap cu marg incizale a
incisivilor centrali temporari sup. Intre 9-11 erupe grupul canininilor si
premolarilor. La mandibula erupe mai intii caninul, apoi premol si mol 2, la
maxilla premol 1 erupe inaintea caninului in locul mol 1 temp.
8. Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică

*Ocluzia in dentitia permanenta: mol 2 perm erup intre 10-12 ani la fete, si 12-
16 ani la baieti. Cei inf erup primii si prin realizarea contactului ocluzal cu
dintii antagonisti produce a 3 inaltare de ocluzie, condilii mand adaptinduse
complet la cele doua versante. In eruptia verticala, mol 2 efectueaza migrare
meziala cu una transversala si erup cu o inclinare palatinala. In migrarea
meziala axul lor se redreseaza si supraf ocluzala devine paralela cu planul
conventional de ocluzie. Migrarea incompleta sau anormala determina
stabilirea unor malocluzii. Formarea completa se incheie cu eruptia celor mol 3
perm .Eruptia mol 3 inf stimuleaza alungirea si largirea arcadei inf prin
resorbtia marg ant a ram ascendent a mand si apozitia pe marg post si pe fata
ext a regiunii angulare, mand deplasinduse in jos si inainte favorizind inaltarea
ocluziei cu reducerea supraocluziei frontale. Inclinarea meziala determina
mezializarea tuturor dintilor ant. Eruptia mol 3 sup poate determina o
vestibularizare a incisivilor lat sup si tendinta de mezializare a dintilor in
absenta dezv proc alv in plan sagital la nivelul suturii palato maxilare.
9. Particularitățile clinice ale malocluziilor transversale.Cauzele ce

induc apariția asimetriei faciale.
Malocluziile in plan transversal fac parte:
Anomaliile de cl II-a Angle :
Malocluziile de cl II/1-a (endognatie sau sindromul de compresiune
maxilara cu protruzie si spatiere dentara;
Malocluzie de cl II/2-a (endognatie sau sindromul de compresiune
maxilara cu inghesuire dentara.
Laterodeviatia si laterognatia mandibulara.
Se oserva un facies adenoidian, caracteristic retrognatic, cu profil
convex.Tegumentele sunt palide,pometii stersi, fanta labiala intredeschisa,
lasa sa se vada incisivii superiori.In actul vorbirii si al surisului se expune
mucoasa gingivala.Incisivii superiori au smaltul uscat ,care si-a pierdut
transluciditatea.Ei sunt proeminenti, spatiati, sprijinindu-se pe buza
inferioara.Buza superioara este subtire si palida, tractionata la comisuri,
ridicata de catre pragul narinar, de care poate fi suspendata. Muschiul
mentalis se prezinta ca o zona hiperactiva la inspectie, prin contractia sa dand
impresia de barbie dubla Caracteristicile arcadei dento-alveolare si ale
ocluziei
In sindromul de compresiune maxilara se produc modificari ale bazei alveolare fata de baza coronara
a arcadei; baza apicala este mica,apexurile se inscriu pe un spatiu redus, formind o zona cu delimitare
neta, creind impresia de “strangulare” a arcadei;baza coronara este larga prin inclinarea
compensatorie a dintilor.
Arcada dento-alveolara isi modifica forma in functie de nivelul
compresiunii, avind aspect de:
Omega (compresiune la nivel premolar);
V (compresiune la nivel incisiv-canin);
U (compresiune la nivel molar;
Trapezoidala (turtire a arcului frontal)
Manifestarile clinice.angle 2/2
Examenul exo-oral. Fata este de tip “ fata redusa”,uneori patrata, cu trasaturi
accentuate ale nasului si ale mentonului.Se mai observa reducerea
dimensionala a etajului inferior al fetei, cu accentuarea santului mentonier; un
profil frecvent concav, cu buzele in contact sau in inocluzie; vizibilitatea
dintilor malpozitionati.Unghiul goniac pare redus.
Examenul endo-oral.Elementele caracteristice sunt: palato-versia celor 2
incisivi centrali ,vestibulo-versia incisivilor laterali superiori, rotatii si ectopii
dentare, marginea incizala a centralilor superiori depaseste planul de
ocluzie.La madibula ,pozitia incisivilor este normala cu o usoara inghesuire
dentara.
Asimentriile faciale sunt rezultatul unei dezvoltari neproportionale a aparatului dento-
maxilar in cele trei directii ale spatiului
Clasificare:
Ocluzia incrucisata;
Laterodeviere mandibulara;
Laterognatie mandibulara
Fratu clasifica:
1. Asimetrii asociate;
2. Asimentrii functionale;
3. Asimentrii morfologice.
10. Particularitățile clinice ale malocluziilor verticale. Etapele de

înălțare fiziologică a ocluziei dentare.
Malocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor
tulburări în plan vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două
arcade dentare antagoniste, conturate și extinse în mod variat.
CLASIFICARE:
1. Ocluzia deschisă dismetabolică: determinată de rahitizm, interesează bazele oaselor.
Ocluzia deschisă dento-alveolară: produsă de interpoziții
Semne extraorale (faciale)
1. fanta labială larg deschisă, dar incisivii superiori nu sunt vizibili
2. buza superioară apare ca fiind scurtată
3. etajul inferior mărit
4. șanțurile nazo-genian și labio-mentonier sunt șterse
5.. nasul are aspect “în șa”
6. profilul este accentuat convex prin prokeilie superioară și poziționarea
posterioară a mandibulei
7. ramul orizontal mandibular prezintă o oblicitate accentuată, cu
prezența ancoșei mandibulare
8. ramul ascendent scurtat
9. unghiul mandibular mărit
10 hipotonia orbicularilor buzelor
Semne orale:
1.Modificări dentare:
- displazii de smalț
- incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson)
- molarii de 6 ani în formă de turn (Moser)
- coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte
2.Modificări la nivelul arcadelor
- procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală
- arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez
- denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară
3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.
4.Modificări de ocluzie:
- inocluzie verticală frontală sau laterală
- proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară
- ocluzie distalizată
ocluzie cap la cap laterală
11. Epidemiologia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.
Anomaliile dento-maxilare provoacă tulburări esenţiale morfologice şi func-

ţionale. au loc modificări faciale pronunţate, disproporţii relevante, de
asemenea tulburări dimensionale ale maxilarelor. aceasta demonstrează
necesitatea însem- nantă, socială a profilaxiei precoce a acestor tulburări şi
acordarea asistenţei ortodontice medicale, precum şi altor asistenţe
complexe medicale.
actulamente anomaliile dento-maxilare sunt în ascensiune.
Studiul epidemiologic al anomaliilor dento-maxilare efectuat de mai mulţi au-
tori din diferite ţări demonstrează că acestă patologie este frecventă şi se
întîlneşte la diferite perioade şi vîrstă. Conform datelor Tiominen M.l.,
Tiominen R.J.(1994, cit. Ф.Я. Хорошилкина [3] ) aceste anomalii se întîlnesc
la 47% copii şi adoles- cenţi finlandezi; în Danemarca [4] — la 45%,
(burgersdijc K.V. et. altera;1991); în Norvegia -37% (espeland l.V., Steenvic
a., 1991); în SUa [3] -35%; în Rusia [5]- 49%; în Ucraina-75% la copii de 3
ani (Udoviţcaia e.V. şi colab., 1983); în Romîn- ia — 41,9% (Şapira), 50-60%
(Cocîrlă şi colab.), 75% (firu şi Rusu) cit. Dorobăţ V., Stanciu D., 2003 [1].
12. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

In evoluţia dinţilor, privită sub aspectul raporturilor sale cumaxilarele, se
disting doua perioade. Prima perioadă cuprindedouă faze: 1) deplasarea in
profunzime a maxilarului (a țesutuluiconjunctiv) şi a elementelor epiteliale,
până la formarea globuluiepitelial, care este mugurele dentar, 2) procesul de
înfundare continuă, dar nu al intregii formațiuni epiteliale; polul său
superior,legat la pedicul, rămâne fix în raport cu maxilarul, iar marginile
cupei cresc in profunzime, pana la constituirea coroanei şi inceputul
formării radacinii.
Dupa Schour si Massler, ciclul eruptiei si uzurii dintilor include patru stadii:
I. eruptia intraosoasă;
Il perforarea mucoasei;
III.ocluzia completă şi începutul
uzurii; IV. eruptia continuă şi
uzura progresiva.
ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dentomaxilar,
asociate cu tulburari funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-
sociale. Deşi anomaliile dento-maxilare (malocluziile) sunt considerate o
problemă de dezvoltare, putem afirma căatát ereditatea, cât şi factorii de
mediu au implicatii importante in acest proces. Cercetarea cauzei unei
anomalii are o importantădeosebită in diagnosticarea ei, deoarece
cunoaştera patogeniei permite aplicarea unui tratament potrivit cazului
clinic.
13.Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
A) ereditate, este posibil ca un copil sa mosteneasca dinti lati pe un
maxilar ingust sau dinti mici pe un maxilar mare. Amestecul de rase si
populatii determina o crestere importanta a incidntei anomaliilor dento-
maxilare,
Caracterele anormale recunosc un determinism ereditar mai ales: ocluzia
adinca, inocluzia sagitala, asimetriile faciale, macro- micrognatiile, ocluzia
deschisa, prognatia mandibulara, deastema, insertiile de fren.
B) malformatiile si maladiile congenitale:
- trisomia 21 sindromul down ( face smongloid, fata
rotunda, plata; microstomie; macroglosie cu aspect de
limba geografica; micognatie, dezvoltare mandibulara
insuficienta cu un aspect de hipogenezie a fetei in
etajele inferior si mijlociu; bolta ogivala.)
La nivelul dintilor se manifesta sub anomalii dentare de numar, volum,
forma (ocluzie inversa, boala paradontala, perturbari in eruptive
dentara)
- sindromul apert ( craniu in turn, hipoplazia maxilarului
superior, prognatia mandibulara, anomalii dentare multiple
se inregistreaza intirzieri mari in dezvoltatea mugurilor
dentari si in eruptia dentara); Semne orale( malocluzii,
dinti supranumerari sau anodontii, dinti neonatali, carii
multiple, dispicatura palatina sau labiala).
- sindromul crouson ( clinic se observa- cresterea
diametrilor vertical si transversal a crniului, hipoplazia
maxilarului superior, endo-infra-retrognatie maxilara cu
ocluzie clasa a 3.)
- Sindromul pierre robin ( hipoplzie mandibulara, glosoptoza,
palat despicat, aspectul cavitatii orale la examenul clinic
este de gura de delfin, profilul facial este de pasare.

C) Factorii de mediu intern si extern care pot determina perturbari in
dezvoltarea normal a fatului sunt : tulburari hormonale materne,
tulburari ale mediului intrauterine(factori chimici sau infectii virale si
bacteriene).
D) Boli infectioase ( luesul congenital- ocluzie deschisa,anomalii dentare
de forma, marime, structura si pozitie, maxilar superior este mai putin
dezvoltat realizind dintii Hutchinson, leziunile dentare consta deobicei
in hipoplazii de smalt) Dupa nastere bolile infectioase pot influenta
dezvoltarea aparatului dento-maxilar, ele se manifesta cu precadere la
nivelul ATM, provocind anchiloza, mai pot aparea artrite suppurate sau
traumatisme, osteomielite, mastoidite sau infectii ale urechii medii.
E) Tulburari endocrine (tulburari privind secretia hormonului de crestere

care duc la aparitia gigantismului in perioada de crestere si a
acromegaliei la adult; hipersecretia hormonului de crestere hipofizar-
gigantismul, hiposecretia-nanismul)
F) Tulburari alimentare(carenta de vitamina D in asociere cu
dezechilibrul metabolic al Ca care dtermina rahitismul)
14.Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.
FACTORII LOCO-REGIONALI
Cresterea craniofaciala, dezvoltarea maxilarelor sunt influențate de starea
functiilor oro-faciale (respiratia, masticația, deglutiția şi fonatia). Funcţiile
aparatului dento-maxilar pot produce anomalii secudare, de adaptare, care
ameliorează sau agraveaza anomalia primara
DEGLUTITIA ATIPICĂ
Trecerea de la modul de deglutitie infantila la deglutitia adultă se realizează pe
la vârsta de 18 luni, prin coborârea limbii, prezenta incisivilor şi alungirea
buzelor. Modificarea mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, dupa
eruptia molarilor 2 temporari. Totuşi, între 6 şi 9 ani, 30% dintre copii
prezintă deglutitie atipică, adică maturizarea deglutiţiei nu s-a produs, limba
continuă sa se interpuna intre arcade, contractia musculaturii periorale se
menţine.
RESPIRAȚIA ORALA
Respiratia este o funcţie biologică comuna aparatului respirator si aparatului
dento-maxilar, care asigură schimburile gazoase. in mod obişnuit, in stare de
repaus sau la eforturi mici, respiraţia normală este cea nazala. In anumite
condiţii, datorită necesitatilor
crescute sau dificultăților de trecere a aerului in totalitate prin cavitățile
nazale, se face apel la respiraţia orala. Aceasta insa nu o poate înlocui in
totalitate pe cea nazala
15.Factori etiologici locali ai anomaliilor dento-maxilare.Descrierea
generala
a) Caria dintilor temporari- influentiaza dezvoltarea aparatului dento-
maxilar prin efectul cariei in sine( caria pe fata ocluzala din zona de
sprijin poate duce la o prabusire a ocluziei din cauza de distructiei
coronare, din acest motiv dintii permanenti nu vor mai avea spatiu
suficint pentru eruptie intre cele doua arcade si astfel va lua nastere o
ocluzie adinca), efectul pierderii precoce a unor dinti prin carie
complicata(tulburari ale partilor moi-insertia frenului pe creasta poate
determina aparitia diastemei).
b) Anomaliile dentare izolate:
c) hiperedontia(moficarea numarului dentar se explica prin
tulburari in odontogeneza cu precadere in faza de proliferare;
celmai frecvent dinte supranumerar este meziodensul situate
pe linia mediana a maxilarului superior, apare practice doar la
max superior, se intilneste meziodensul unic mai rar cel dublu,
triplu, sau cvadruplu, el poate provoca incluzia incisivelor
centrali sau malpozitii ale acestora);
d) anodontie ( cel mai afectati dinti sunt molarii de minte, incisivii laterali, premolarii
2); - anomalii dentare de forma( survin cind perturbarile
procesului de odontogeneza au loc in faza de morfodiferentiere,
din care fac parte: fuziune dentara- unirea a doi sau mai multi
dinti in momentul dezvoltarii mugurilor; concrescenta- unirea
cementara a doi dinti gata formati.)
16..Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare.

Descriere generală.
B) Cauze genetice — o influenta puternica a ereditatii si a caracteristicilor faciale
este usor de recunoscut prin transmiterea tendintelor familiale. ereditate,
este posibil ca un copil sa mosteneasca dinti lati pe un maxilar ingust sau dinti
mici pe un maxilar mare. Amestecul de rase si populatii determina o crestere
importanta a incidntei anomaliilor dento-maxilare,
Caracterele anormale recunosc un determinism ereditar mai ales: ocluzia adinca,
inocluzia sagitala, asimetriile faciale, macro- micrognatiile, ocluzia deschisa,
prognatia mandibulara, deastema, insertiile de fren.
Doua posibilitati apar ca raspuns 1а саигеlе genetice, prima se refera 1а o
disproportie intre dimensiunea dintilor si a maxilarelor care va produce
inghesuire sau spatiere, iar cea de-a doua se refera 1а o disproportie intre
dimensiunea si forma maxilarelor, се1 superior comparativ cu се1 inferior, сееа
се va cauza o relatie ocluzala ( muscatura) improprie.
Una dintre сеlе mai frecvente anomalii de cauza genetica este prognatismul
mandibular. S-a demonstrat ca prognatismul mandibular sever ( о mandibula
excesiv dezvoltata) apare 1а 1/3 din copii care au unul dintre parinti cu aceasta
anomalie sau 1а 1/6 au un frate sau o sora cu aceasta anomalie
17.Profilaxia primara in perioada prenatala a anomaliilor dento
maxilare. Masuri si realizare.
Se adreseaza se adreseaza femeii gravide pentru a crea conditii optime de
dezvoltare a fatului. Se recomanda:
-alimentatie complexa, rationala unde sa predomine alimente lacto-
vegetariene bagate in vitamine
-un echilibru neuro-endocrin cu inlaturarea tuturor cauzelor care ar
putea afecta dezvoltarea fatului
-o nastere normal cu evitarea traumatismului facial det. De aplicarea
forcepsului
18.Profilaxia postnatala a anomaliilor dentomaxilar. Descriere generala
Se adreseaza sugarului, prescolarului si copilului scolar, se face diferentiat in

functie de varsta si de factori care pot actiona asupra Ap dentomaxilar. Se
urmareste realizarea unei stari de normalitatein care sa existe o concordanta
deplina morfo-functionala intre elementele component ale ap dentomaxilar,
acestea fiind rezultatul unui process de modelare continua in legatura directa
cu dezvoltarea generala somatica. Se are in vedere combaterea factorilor
generali, locali sau functionali care prin prezenta lor pot crea conditii
favorabile pentru manifestarea clinica a anomaliei.
Se tine cont de: alimentatia naturala a sugarului, desfasurarea functiilor
(antrenamentul muscular, reeducare functionala, combaterea obiceiurilor
vicioase); asigurarea integritatii arcadelor alveolo-dentare.
19. Rolul alimentatiei nat. a copilului sugar in dezvoltarea si formarea ap dentomaxilar.
Suptul la sanul mamei are un ros deosebit in evolutia normala a ap
DM, asigura stabilitatea unui echilibru al musculaturii faciale, o
tonifiere a acesteia, propulsia mandibulei necesara dezvoltarii sale.
In timpul suptului se realizeaza un raport cap la cap al crestelor alveolare in
reg frontal, premiza pu stabilirea unui raport de acoperire normal al
incisivilor. Daca alimentatia se face cu biberonul se roduce un dezechilibru
muscular labio-genio-lingual cu repercusiuni asupra dezvoltarii directionale a
arcadelor alveolare. De aceea hranirea cu biberonul trebuie sa se adapteze in
asa fel incat sa se apropie sub aspect functional de alimentatia naturala. In
aceste conditii suptul natural este sufficient 8 saptamani.
20.Care sunt fortele exercitate de musculatura peribucala si influenta

acestora asupra sistemului stomatognat. Notiune de miogimnastica.
Obiectivele miogimnasticii la copii de diferite varste
Miogimnastica (antrenamentul muscular) urmareste cresterea functiei musculare
statice si dinamice, cu hipertrofia miofibrilelor, obtinuta prin repetarea frecventa a
anumitor miscari. In cazul deficitului functional se creaza conditia necesara
reechilibrarii tonusului de repaus cat si reeducarii obiceiurilor vicioase
(miogimnastica statica – aplicarea buzei inf peste buza sup; miogimnastica
dinamica – aplicarea varfului limbii in santul vestibular inf, cu deplasari ritmice
spre stanga si dreapta)
Avantaje: ajuta la remedierea obiceiurilor vicioase si la obtinerea unei
articulari fonetice corecte; modificarile in atm permit degajarea miscarilor si
propulsia mandibulei, participarea constienta si active a copilului la efectuarea
exercitiului si supravegherea din partea familiei.
21.Functiile aparatului dentomaxilar. Consideratii generale
A. PRICIPALE
-alimentatia la san a nou-nascutului este principalul mod de alimantare,
act reflex conditionat
-masticatia- act reflex conditionat cu posibilitatea de control voluntary
(prelucrarea mecanica a alimentelor, procesele fizice de insalivatie,
procesele chimice enzimatice) -deglutitia
-fizionomica (mimica)
-fonatia (vorbirea articulate) - functie de integrare sociala. Timpii fonatiei
(tipul 1 – expulzia aerului din plamani, in laringe, producerea sunetului
fundamental cu doua lungimi de unde; Tipul 2 laringian – la nivelul corzilor
vocale superioare, producerea vibratiilor sonore secundare; Tipul 3 oral –
fenomenul fiziologic de conformare a tubului fonetic, articularea fonetica,
definitivarea vocalelor,articularea consoanelor)
B. OCAZIONALE (cu character
fiziologic) - tusea, stranutul, suflatul
C. PARAFUNCTII
-respiratie orala, bruxism
D. CENTRICA
E. EXCENTRICA (interpunerea si suptul degetului, limbii, buzelor, obrajilor)
22.Metode de diagnostic utilizate in disfunctiile sistemului stomatognat la copii.

A. Examenul extra oral al proportiilor dento-faciale si al esteticii faciale
(pozitia naturala a capului, egalitatea etajelor, simetria facial prin aprecierea
relatiei intre linia frenurilor si linia mediana a scheletului, relatia dintilor cu
buzele in sens vertical; convexitatea sau concavitatera profilului, protruzia
buzei si a incisivilor, evaluarea dinamicii mandibulei si a functiei ocluzale in
timpul inchiderii cav. Orale)
B. Examenul endo-oral (statusul dentar al dintilor temporari si evolutia
eruptiei dintilor permanenti; aprecierea anomaliilor dentare, eventuale
procese patologice; prezenta marimea si insertia frenurilor; verificarea
tonicitatii buzelor si obrajilor; volumul si mobilitatea linguala)
C. Functia structurilor orale
-explorarea ATM (pozitia condililor si disfunctie ocluzala; deschiderea
maxima a cav orale)
-explorarea respiratiei (nazala-normala ; orala-obstructii nazale)
-explorarea posturii limbii si aspectul acesteia
-fonatia, masticatia
D. Examenele complementare (OPG, teleradiografia de profil, analiza modelelor)
23.Disfuncțiile masticatorii și influența acestora asupra aparatului dento-maxilar.

Interferențele dentare pot declanșa bruxismul, ce se manifestă prin
scrâșnirea dinților ziua și noaptea. Rezultă reducerea spațiului de inocluzie
cu deplasări permanente ale condililor mandibulari și mobilizări anormale
ale dinților sau ale mandibulei, ce determină leziuni caracteristice ocluziei
traumatizante.
Interferențele dentare pot determina diferite obiceiuri ca: mușcarea limbii, a
buzelor, a obrajilor, a mucoasei labiale, a unui corp străin, sau sugerea limbii,
a buzei ântr-un spațiu interdentar.
În continuare, aceste tulburări funcționale determină leziuni musculare,
articulare sau dentare.
Tulburările masticatorii, ca factori predispozanți în producerea
anomaliilor dento-maxilare intervin în următoarele situații:
- datorită activității insuficiente, musculatura masticatorie și oasele maxilare
sunt parțial dezvoltate, orientarea funcțională a trabeculelor este mai discretă,
parodonțiul oferă o rezistență mai redusă.
- abraziunea fiziologică lipsește, nu se face mezializarea fiziologică a
mandibulei, esupția molarilor permanenți poate stabili raporturi instabile
și nefiziologice.
- lipsa autocurățirii favorizează instalarea proceselor de carie dentară cu
reducerea eficienței masticatorii.
- pierderea precoce a unor dinți determină migrări verticale și orizontale ale dinților.
Anomaliile dento-maxilare constituite pot micșora eficiența masticatorie prin:
- reducerea suprafeței de contact ocluzal în ocluziile distalizate, ocluziile
deschise, ocluzia progenă cu ocluzie sagitală negativă;
- absența efectuării unor mișcări masticatorii, în ocluziile deschise anterioare,
prognațiile mandibulare cu inocluzie negativă, ocluziile încrucișate laterale,
laterognațiile mandibulare;
- limitarea mișcărilor masticatorii prin blocaje în ocluzii adânci acoperite,

malpoziții dentare.
24.Disfuncțiile aparatului dentomaxilar ce duc la compresiune

de maxilar.
Deprinderile vicioase. Acestea acţionează ca factori determinanţi în
producerea sindromului de compresiune maxilară. prin dezechilibrarea
forţelor intra şi extraorale, privind intensitatea, direcţia şi durata de acţiune,
în funcţie de receptivitatea terenului.
Respirului orala. Prin dispariţia triplei închideri orale se angajează un
dezechilibru între unităţile funcţionale musculare care conduce la hipertonia
muşchilor maseter, buccinator, mentalis şi la hipotonia muşchiului orbicular al
gurii (al buzei superioare). Muşchii propulsori sunt hipotoni comparativ cu cei
retropulsori.
Limba coboară, plasându-se in arcada mandibulară. Dezechilibrul dintre
grupele musculare intra- şi extraoralc se manifestă în modificări seheletale:
apare compresiunea de maxilar, distalizarea mandibulei cu restructurări în
ATM şi modificări în ocluzia dentară. În respiraţia orala se modifică starea
dc funcţionalitate a buzelor,
care schimba si comportamentul lingual în statică şi în funcţie
conducând la deglutiţia de tip protruziv. Dcglutifa atipică. Interpoziţia
limbii in actul de degliiliţie intre arcade produce sindromul de
compresiune maxilară paralelă.
Suptul degetului determină compresiune alveolară cu protruzie,
ocluzie adâncă incomplctă.
25.Deglutiţia atipică. Tipuri de deglutiţie. Tulburările în dezvoltarea

aparatului dento- maxilar provocate de deglutiţie atipică.
*Deglutia atipica: reminiscenta comportamentului lingual ca o imaturizare a functiei de
deglutitie. Cauze morfologice: macroglosie, fren scurt, sau obicei vicios.
*Tipuri de deglutitie: deglutitie infantila, deglutitie atipica, deglutitie normala.
*Tulburarile provocate: are loc ruperea echilibrului muschilor limbii,
maseter si orbicular al buzei. Astfel, limba nu mentine contactul cu bolta
palatina. Cind limba se proiecteaza pe incisivi se realizeaza ocluzie in zona
laterala, incisivii fiind vestibularizati. Cind limba e plasata interincisival se
produce hipotonia mushiului maseter si orbicular, muschii mentalis in
hipertonie, are loc intruzia incisivilor cu ocluzie deschisa. Cind limba este in
zona frontala si laterala se formeaza ocluzia deschisa latero-fronto-laterala.
26.Dereglări de respirație. Cauze. Impactul respirației orale asupra
aparatului dento-maxilar. (publicație postat pe Stom.Info)
Deoarece necesitatea de a respira este factorul determinant primar al
poziţiei mandibulei şi limbii, este considerat că modificarea tipului
respirator, aşa ca respiraţia bucală, dar nu cea nazală, poate modifica poziţia
capului, a maxilarelor şi a limbii.
Respiraţia orală poate fi determinată de unele ob- strucţii în teritoriul
O.R.L. (vegetaţii adenoide, deviaţii de sept nazal, polipi nazali, amigdale
hipertrofice etc.)
În timpul respiraţiei bucale, mandibula se coboară împreună cu limba, iar
capul se află într-un grad anumit de extensie. la păstrarea acestor poziţii
induse, ca rezultat se măreşte înălţimea facială şi va avea loc o extruzie a
grupului lateral de dinţi, mandibula se va roti inferio-posterior formînd,
ocluzia deschisă, iar presiunea mărită ca rezultat al tensiunii jugale, poate
produce constricţia maxilarului superior.
Indivizii cu modelul de respiraţie bucală au fost descrişi clasic, ca posedînd
maxila îngustă în formă de „V“ cu bolta palatină înaltă, din cauza poziţiei
joase a limbii prezentă în timpul respiraţiei bucale. (McNamara, 12)
27.Dereglări de fonație. Manifestări clinice. Obiective de tratament. (pag
126, 255 Fratu)
Fonația este un ansamblu de factori fiziologici și neurofiziologici, care
concură la producerea vocii și în particular a vorbirii. Ea face apel la un
ansamblu de mecanisme fiziologice complexele interesând succesiv
plămânii, laringele, faringele, cavitățile nazală, orală și este comandat
direct către sistemul nervos.
Acest proces fiziologic poate să se modifice ca urmare a unei perturbări la
nivelul SNC, sau a organelor periferice și rezultă o disfuncție a fonației.
Această disfuncție are influență asupra creșterii osului și duce la un proces
patologic:
- afectarea centrului motor, paralizie labio-gloso-faringiană congenitală.
- afectarea organelor periferice, mușchii respiratori, laringele, vălul
palatin, limba și buzele.
Acești factori provoacă perturbări sau întârzieri de vorbire.
Manifestări clinice:
= Tulburări laringiene - voce nazonată, rinolalie, voce guturală.
= Defect al punctului de articulare - voce peltică, sigmatismul, mutacismul.
= Anomalii generate de ritm a vorbirii - bâlbâiala, tahilalia, bradilalia.
****Reeducarea fonației defectuoase (metodă de tratament funcțional).
Pentru reeducarea tulburărilor de fonație este necesară colaborarea cu un specialist
logoped, în special în dislaliile (imposibilitatea de a pronunța anumite foneme)
funcționale, unde este evidentă lipsa de coordonare a mușchilor buzelor, obrajilor și
limbii.
* Dislaliile funcționale linguale trebuie corectate prin exerciții de vorbire, ce
constau în citirea unor texte în care predomină fonemele linguale l, r,
vocalele i, e, a, o, și consoanele c, j.
Rinolalia se corectează numai după un tratament complet chirurgical -
ortodontic - fonetic (despicături LMP operate).
28.Tratamentul profilactic și precoce al deglutiției atipice
Este caracteristică perioadei de sugar. Păstrarea ei peste vârsta de 3 ani
poate se aibă repercusiuni defavorabile asupra creșterii direcționale a
arcadelor alveolare și a poziției dinților. Poate să determine proalveolie cu
prodenție sau ocluzie deschisă în funcție de poziția limbii în actul de
deglutiție.
De aceea trebuie să obișnuim copilul cu o deglutiție de tip adult, în care
limba se proiectează în treimea anterioară a bolții palatine, asigurând
stimularea centrelor osteo genetice de la nivelul suturii intermaxilare pentru
o dezvoltare în lățime.
Aceste exerciții se fac zilnic și pot fi asociate cu aparate ortodontice: scutul
retroincizal sub forma unui grilaj de sârmă așezat pe o placă palatină ce
împiedică propulsia limbii în timpul deglutiției.
Pe placa palatină se poate modela o bilă din acrilat care dirijează vârful
limbii spre bolta palatină în timpul deglutiției.
29.Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii. (249 Fratu)

***Obiceiurile orale induc anomalii dento-maxilare şi sunt dependente de frecvenţa,
intesitatea şi durata acţiunii obiceiului. Se consideră, de alt fel, că eliminarea
obiceiurilor vicioase constituie unul din cele mai valoroase servicii
ortodontice interceptive. Asocierea reeducării funcţionale la tratamentul cu
aparate ortodontice scurtează durata tratamentului şi micşorează pericolul
recidivelor.
Este necesar aplicarea măsurilor de profilaxie cât mai timpuriu, încă din
perioada de graviditate.
1.Profilaxia prenatală, femeia gravidă, crearea condițiilor optime pentru
dezvoltarea normală a fătului. Se recomandă o alimentație complexă, un
echilibru neuro-endocrin, o naștere normală (cu evitarea traumatismului
facial). Sfatul genetic!
2.Profilaxia postnatală. Se referă la sugar, preșcolar, școlar…se face
diferențiat în funcție de vârstă și de factorii care în diverse perioade pot
acționa asupra ADM. Combaterea factorilor generali, locali sau funcționali
care pot favoriza anomaliile.
* Alimentația naturală a sugarului - de menționat ca este foarte important.
Terapia medicală generală - admin. de Vitamine, săruri minerale, tonice
generale. Alimentație ce stimulează calcifierea.
Desfășurarea funcțiilor - Desfășurarea normală a tuturor funcțiilor ADM
30. Obiceiurile vicioase. Noțiune. Clasificare. Combaterea obiceiurilor vicioase bucale.

Aparate ortodontice indicate în dependență de vârsta pacientului (pag 130-135 Fratu)
Oviceiurile vicioase sunt acte, gesturi ânsușite spontan de subiect, practicate
ân mod consecvent, pe o durată îndelungată a existenței, cu o anumită
frecvență, ritmicitate și intensitate și care în perioada dezvoltării ADM, în
corelație cu alți factori pot genera sau agrava anomaliile dento-maxilare.
Se cunosc 3 categorii de obiceiuri vicioase:
- Obiceiuri de postură vicioasă ale corpului, capului și mandibulei în timp
de veghe, în timpul somnului sau a activităților.
- Obiceiuri de sugere ale degetelor, buzelor, diverse obiecte.
- Obiceiuri de interpoziție a limbii sau a unor obiecte pe care le mușcă.
Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forțele musculare
antagoniste, determinând o dezvoltare neproporțională a elementelor
scheletice pe care se inseră.
Pentru reeducarea deglutitiei indicam copilor så inghitä cu varful

limbil aplicat pe palat si se insistä ca apartinatorii sa urmareasca
respectarea acestei indicati la fiecare alimente. Daca este
necesarå aplicarea unui aparat sub forma unei pläci palatine, se
confectioneazã un mic bombeu din acrilat pe portiunea mijlocie a
fetei tustruite a pláçii, cu indicatia ca la fiecare deglutitie vårful limbi
sa fie aplicat pe acest bombeu. In cazurile rebele se
confectionează un scut lingual anexat unei pläci palatine Scutul
este construit din un grilaj de sârmă de viplä, modelat in dreptul
spatiului de inocluzie verticală. Acesta reprezintă un obstacol
mecanic de care se loveste limba in tendința de a se interpune
intre cele două arcade dentare
Reeducarea se face prin gimnastică respiratorie: copilul va efectua

in fiecare dimineată, cu geamul deschis, inspiratii şi expiratii
profunde pe nas. Treptat numărul exercitilor va creşte si vom indica
practicarea lor şi in conditii de efort. Pentru respiratorii bucali
nocturni este indicatà confectionarea unei pläci vestibulare (placa
vestibulară Hotz perforată) care reprezintă un obstacol mecanic
pentru trecerea aerului prin cavitatea bucala. Pentru ca actiunea
placii vestibulare så nu fie brutala printr -o deconditionare bruscă şi
greu de suportat, placa vestibulară va fi prevăzuta initial cu câteva
orifici care vor fi obturate pe rând, la interval de 2-3 luni, cu acrilat
autopolimerizabil. Placa va fi purtată noaptea, copilul obişnuinduse
cu ea în aproximativ 3 såptamáni
Sugerea degetului -placă vestibulara cu sau fară tetină, gutiere acrilice cu

tepi, aparat cu opritor pentru limbã, arcuri linguale fixate cu inele sau cape
pe molari şi prevázute cu pinteni scurți.
Poziția posturală in timpul somnului
-Pozitia cu capul in extensie poate favoriza obiceiul de a tine gura deschisa
şi respiratia orală iar, -Pozitia cu capul in flexie poate favoriza propulsia
mandibulei. Pozitii anormale ale limbii în repaus:
-limba poate fi protractată datorită hipertrofiei cronice a
amigdalelor sau -poate avea o pozitie joasă, anterioară.
Se recomandă exercitii de miogimnastică a limbii şi se pot folosi scuturile linguale.
Aspirarea sau muşcarea buzei - Poate determina sau intreține o
protruzie a incisivilor superiori, o retruzie a inferiorilor, ocluzii
deschise.
Se recomandă:
-exercitii de miogimnastică statică aplicarea buzei inferioare peste buza superioară;
-exercițiu de miogimnastică dinamică aplicarea vârfului limbii in şantul
vestibular inferior, cu deplasări ritmice spre stânga şi dreapta;
-aplicarea unei plăcute vestibulare partiale.
31.Rolul integrității arcadelor dentare în profilaxia postnatală a anomaliilor

dentomaxilare.
O deosebită atentie merită şi pierderea frecventa a dinților temporari, care
reprezintă 13,7% din totalul cazurilor de extracție prematură la copii. Extractile
in general sunt mai frecvente la maxilarul inferior, cu o influentă asupra
dezvoltärii dimensionale.
Pierderea prematura a dintilor temporari are rasunet asupra dezvoltärii aparatului
dento-maxilar prin lipsa stimulului functional şi prin complicatiile pe care le
produc. Urmärile sunt in functie de valoarea functională a dintelui.extras, vårsta
la care s-a fåcut
Extractia prematurà a dinților temporari din zona de sprijin laterală duce la
incetinirea ritmului de creştere a maxilarului, deplasarea dintilor vecini breşei,
cu inclinarea axelor dintilor şi blocarea mişcarilor mandibulare, extruzia dinților
anatagonişti impreună cu rebordul alveolar până ce vor intâlni mucoasa
rebordului alveolar antagonist
In situatiile clinice când extracția dentara este inevitabila, pentru evitarea complicatiilor, majoritatea autorilor
sunt de acord cu aplicarea unor aparate pentru mentinerea spațiului (mentinătoarele de spațiu)
32.Impactul cariei dentare și a complicațiilor ei asupra dezvoltării aparatului

dentomaxilar.
Carile aproximale la dintii temporari sau definitivi determinä pierderea punctelor

de contact şi mezializarea dintilor vecini, cu apariția punctelor de contact
premature, a disfuncților ocluzale şi a malpozitilor dentare consecutive. Cariile cu
distructii ale suprafetei ocluzale favorizeaza extruzia dintilor antagonişti, blocarea
ocluziei, malpoziti dentare la distanta, in diagonalá. Integritatea dentitiei
temporare poate fi alterată prin procese carioase şi prin exfolierea precoce a
dintilor sau extractia lor prematură, adică inainte de perioada normală de
inlocuire.
Dacă caria este localizată pe fetele proximale ale dinților din zona de sprijin se
micsorează diametrul mezio-distal.al arcadelor.dentare. Prin distrugerea
punctelor de contact se favorizează mezializarea dintilor, cu consecinte
defavorabile asupra eruptiei dintilor definitivi din zona laterală, determinate de
eruptia mezială a molarului 1 permanent.
Prin distrugerea fețelor ocluzale ale dinților se favorizează extruzia dintilor
antagonişti şi denivelarea planului ocluzal. In privinta tratamentului, este absolut
necesară restabilirea morfo functionala cât mai devreme a dinților cariați din
zona laterală prin obturați corecte, coroane de invelis sau inele circulare. Dacă
zona de sprijin formată din molarii şi caninii temporari se mentine până la eruptia
celorlalti dinti, există garantia că dintii permanenti au suficient loc pentru eruptie.
O atentie deosebita se acordă păstrării integrități coronare a molarilor 1
permanenti, prin măsuri eficiente de igienă orală. Măsurile de profilaxie a cariei
dentare vor cuprinde: -alimentația rațională;
-igiena orală; asanarea cavității orale;
-fluorizarea precoce
33.Asimetria facială. Noțiune. Cauzele ce duc la apariția asimetriei faciale.
Asimetriile faciale in perioada dentiției temporare şi a dentitiei mixte

au un caracter disfunctional (laterodeviatii mandibulare) şi sunt datorate
lipsei de atritie a cuspizilor caninilor sau prezentei unor interferente
laterale.
Corectarea lor se realizează prin:
-şlefuiri selective ale cuspizilor.caninilor temporari şi indepărtarea
interferentelor ocluzale, asigurandu-se libertatea mişcărilor mandibulei;
-reechilibrarea tonusului. muscular, eventual indepărtarea ticurilor de
laterodeviatie prin: exerciții de mobilitate musculară (o masticație
viguroasă), aplicarea unei plăci palatine cu gutiere cuspidate care sã
conducă mandibula in poziție corectă.
34. Motivele prezentarii pacienților la medicul ortodont. Descrierea anticedentelor heredo-
colaterale si personale.
In messenger
35.Examenul exobucal al pacientului ortodontic. Profilul facial.
In aprecierea fetei se evidențiază orice defect genetic sau expresia partialà a

oricarui alt defect. In acest scop se vor efectua másuratori antropometrice
pentru stabilirea proportilor faciale şi aprecierea modificarilor de creştere in
timpul dezvoltärii, un loc important ocupându-l determinarea relației intre
înălțime şi lațime.
Examinarea in norma frontală urmăreşte:
*pozitia naturală a capului;
*egalitatea etajelor,
*simetria facială prin aprecierea relației între linia frenurilar şi linia mediană
a scheletului;
*relația dinților cu buzele in sens vertical, aprecindu-se prezenta sau absenta
incompetentei labiale.
Analiza profilului evaluează:
*raporturile proportionale ale maxilarelor in planul antero- posterior
al spatiului;
*convexitatea sau concavitatea profilului;
*protruzia buzei şi a incisivilor;
*proportile faciale verticale şi marimea unghiului planului mandibular

evaluarea dinamicii mandibulei şi a funcției ocluzale in tirmpul inchideri
cavitații orale.
36.Examenul endobucal al pacientului ortodontic. Studiul ocluziei statice.

= Examenul mucoasei şi al parodotiului - inspecția frenurilor – cu precizarea
tipului de inserție (joasă, medie, înaltă) și a lățimii acestora (subțire, mediu,
gros)
- un fren gros cu inserție joasă poate fi responsabil de prezența unei diasteme -
un fren lingual scurt determină o poziție joasă a limbii care poate conduce la
instalarea unei prognatism mandibular (prin presiune excesivă la nivelul
dinților inferiori) sau tulburări de vorbire
- se precizează dacă există modificări patologice la nivelul mucoasei orale-
culoarea gingiei: normal – roz pal; patologic poate fi roșie, ce reflectă o gingivita
acută de placă (igienă deficitară), gingivită hormonală pubertară sau de culoare
albicioasă (anemie)
- textura gingiei: normal – aspect de coajă de portocală; roșie lucioasă =
inflamație - conturul gingival: normal – ataşament gingival cu papile normale; în
inflamație apare un contur denivelat şi papilele interdentare detașate - gradul de
igienă, prezența tartrului, prezența pungilor parodontale (la copii pungile sunt
false, prin proliferarea gingivală înspre incizal)
- prezenţa la nivel gingival a unor abcese sau fistule (complicații frecvente în
dentaţia temporară)
- examenul bolții palatine – o boltă palatinală adâncă denotă o dezvoltare
insuficientă a maxilarului în sens transversal; prezenţa unui torus palat în
dezvoltat denotă o osificare precoce a suturii mediopalatine (centrul de creștere a
maxilarului în sens transversal, care este activ până la aprox. 21 de ani); la acești
pacienți expansiunea maxilară se obține greu.
- examenul limbii – cu precizarea dimensiunii (microglosie, normoglosie,
macroglosie), poziției (joasa sau înaltă), dacă limba are aspect candidozic, limbă
geografică
Examenul dentar: Pe lângă vârsta dentară și prezența afecțiunilor odontale,
pierderile precoce ale dinţilor temporari, în ortodonție se pune accent pe
următoarele aspecte:
- numărul dinților: hipodonție sau hiperdonție/ dinți supranumerari
- malpozițiile dentare:
- rotații (distorotații, meziorotații)
- versii dentare (distoversii, mezioversii) - labiopoziții, linguo/palatopoziții
dentare
- ectopii dentare - variații de morfologie sau dimensiune - de exemplu: incisiv
lateral nanic, macrodonţie unidentară, dinte baroc-molari, ,,dinte dublu'' fuziune
sau geminaţie
- forma arcadelor: în dentaţia permanentă, ideal este parabola la maxilar și
elipsă/semielipsă la mandibulă; formele patologice fiind în forma de U, V
(maxilar îngust), omega (constricție în zona premolară), trapez (incisivii superiori
în linie dreapta), M, W. în dentaţia temporară forma arcadelor este de semicerc;
orice abatere de la această formă este considerată patologică.
37.Examenul musculaturii și al funcțiilor aparatului dento-maxilar .

Examenul musculaturii presupune fie palparea acestora, fie testarea tonicității acestora
prin diferite tehnici și acordarea unor calificative (hipotonie, normotonie, hipertonie)
Tehnicile de palpare - palparea prin rulare – se realizează cu ajutorul indexului și al
policelui - palparea plată – perpendicular pe direcția fibrelor musculare - palparea prin
pensarea mușchiului - palparea declanșatoare – prin palparea unui mușchi există
posibilitatea declanșării unei dureri locale sau cu iradiere. Pentru a putea preciza
tonicitatea musculară, examinatorul roagă pacientul să efectueze o mișcare, care
presupune implicarea mușchiului examinat. Examinatorul trebuie să se opună mișcării
respective cu ajutorul degetelor și să resimtă o rezistență. Această tehnică este subiectivă,
însă este mai exactă decât palparea intraorală a unor grupe de mușchi. Dacă pacientul nu
opune rezistență, mușchiul este considerat hipoton. Dacă aceasta este foarte mare,
mușchiul este considerat hiperton. Restul situațiilor sunt considerate normale,
musculatura fiind considerată normotonă.
Funcțiile aparatului dento-maxilar
- Funcția respiratorie
Se apreciază simetria narinelor și contracția mușchilor narinari. Prin
compresia narinelor și a rapidității revenirii acestora la normal se poate
preciza dacă pacientul este respirator oral; revenirea lentă a narinelor indică
prezența unui respirator oral. -Fonația
-Deglutiția
-Masticația
-Fizionomia
38.Examenul dinamicii mandibulare. Fiziologia cinematicii mandibulare.

La efectuarea diferitor functii sub actiuinea muschilor mobilizatori ,
mandibula va solcita deplasari in diverse directii , in dependenta de functie
E.Costa in raport de cele doua relatii fundamentale mandibulocraniene , de
repaus fiziologic relativ (postura ) si de ocluzie , grupeaza miscarile
mandibulare in doua categorii
1)miscari care incep si revin in pozitia de ocluzia centrica , caracteristice
pentru fazele actului e masticatie ;
2) miscarile care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relativ (postura)
caracteristice pentru alte functii (fonatia si a.)
La miscarile ce incep dn pozitia mandibulei de rapus fiziologic relativ se
mai adauga miscarea de ridicare si revenire in pozitia initiala.
Examenul clinic a dinamicii mandibulare se reduc la efectuarea prin inspectie
regiunii ATM , palparea si ascultatia articulatiei , caracterul deschiderii si
inchiderii gurii , , care pot si limitate cu sau fara devieri de la linia mediana.
Gradul de deschidere deviere laterala a mandibulei va fi determinat prin
masurarile dintre unghiurile incisive ale incisivilor centrali superiori si inferior
39.Indicele facial și aprecierea lui. Tipuri de creștere facială.
Indexul morfologic facial. I = inaltimea faciala / latimea bizigomatica *100
Tipurile de facies: caucazian sau mediteranian : larg , cu tendinta spre brahignatie;
nordic : alungit si ingust
asiatic : cu pometi largi si plati
negroid : cu buzele groase si protruzie
hipereuriprosop, euriprosop : fata scurta (79-83,9)
mezoprosop: fata medie( 84-87,9)
leptoprosop , hiperleptoprosop : fata lunga ( 88-89,2)
40.Examenul fotografic. Interpretarea fotografiei de profil

Examenul fotostatic reda imaginea profilului fetei si caracteristicele
scheletului acestuia, stabileste simetria fetei, reprezinta un document in
urmarirea eficientei tratamentului cu importanta didactica si stiintifica. Se
realizeaza 3 fotografii: una din norma frontala, din norma laterala dreapta,
una de suris in semiprofil sau de fata. Fotografia se face la o distanta de 60-70
cm, cu iluminarea egala a cimpului.
Fotografia de profil: pune in evidenta poz sagitala a max, proportia etajelor, aspectul de
divergenta faciala, treapta buzelor, se evidentiata concavitatea sau convexitatea in etajul
inf, relatia intermaxilara. Se traseaza urmatoarele planuri: planul Frankfurd-porion
orbitale(orizontal), planul Simon-orbito frontal, planu Dreyfuss-nazo
frontal(perpendiculare pe frankfurt, spatiul dintre ele=cinpul de profil=13-14, 15-17mm).
Dupa dreyfus- 3 tipuri de profil(drept, concav, convex)Profil ideal-punctul subnazal-pe
verticala ce trece prin nasion, pogonion cuatnat-mijlocul cimpului de profil,gnation
cutanat-inaintea planului orbitar simon.
Schwarz descrie 9 variante:
-profil drept: retruziv, mediu, protruziv
-profil convex: retruziv, mediu, protruziv
-profil concav: retruziv, mediu, protruziv
41.Examenul radiologic cu film intraoral. Varietăți.

Exam Rg in ortodontie: ajuta la completarea si elucidarea unui diagnostic,
stabilirea unui plan de tratament, verificarea eficientei tratamentului. In
practica ordotontica se utilizeaza Rg cu film intraoral: dento alveolo dentara,
cu film ocluzal (muscat), Rg cu film exooral: panoramica simpla,
ortopantomografia, teleradiografia.Incidenta endoorala cu film ocluzal
(Simpson): se foloseste pentru dintii inclusi si cei ectopici, pentru aprecierea
corecta a poz coroanei in sens vestibulo oral. Incidenta Simpson este
deplasata lateral fiind perpendiculara pe planul de ocluzie si centrata pe
elementul de radiografiat. Dezavantajul ei este faptul ca in cazul incluziilor
bilaterale necesita 2 clisee.
42.Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Elemente de diagnostic ortodontic

Ortopantomografia: se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin
proiectie desfasurata pe una si aceeasi pelicula a ambelor arcade dentare in
ocluzie centrica, stare de postura a mand sau la o deschidere maxima a gurii.
Centrarea aparatului dentomax se face arbitrar, ca reper e luat max sup.
Aprecierea:
-se evidentiaza structura maxilarului sup mai clar decit cea mand, cu
suprapunerea imaginii cor dintilor inf peste cor dintilor sup. In plan
transversal se poate urmari pozitionarea liniilor interincisivale, concordanta
de sincondroza mentonierea si a spinei nazale ant. In plan vertical gradul de
supraacoperire cit si a inocluziei
-se poate aprecia simetria dezv celor doua articulatii, structura parodontala
sunt puse in evidenta la ambele maxilare cu exceptia zonei ant
-determinarea dimensiunilor relative a ram mand, deschiderea unghiului
mand, modelul de crestere condilian, cudura canalului mand, aspectul
simfizei mentoniere. Densitatea osoasa.
43.Teleradiografia. Definiție, tehnica de realizare, tipuri .

Teleradiografia: metoda de Rg cu film exooral, imaginea cefalometrica este
rezultatul proiectiei unui vol pe un plan, imagine ce rezulta marita si
deformata fata de obiectul real. Folosesc profilul drept si au ca plan de
referinta orizontala de la Frankfurd.
Evidentiaza tulb de dezv in plan vertical si sagitla a masivului facial. Sunt
3 tipuri: de profil, de fata si axiala, ultimele doua fiind auxiliare. Punctele
principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital,
corespunde rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant
-spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po
la trecerea partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
Planurile:
-cranial de la sella la nasio
- de la Frankfurd: porion orbitale
-palatinal: spina naz ant si spina naz post
-ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi centrali
-plan mandibular: menton gonion.
Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul
Frankfurd trebuie sa fie paralel cu podeaua, pacientul nemiscat.
44.Tomografia computerizată în ortodonție.

• CT traditional foloseste un fascicul liniar ingust in forma de evantai in
jurul pacientului obtinand, pe rand, cate o sectiune axiala prin fiecare
rotire. Pentru a obtine imaginea unei sectiuni anatomice, sunt necesare
foarte multe rotatii - ceea ce inseamna expunere mare la radiatii.
• Prin tomografia computerizata cu fascicul conic, in locul unui fascicul
ingust in forma de evantai, se foloseste un fascicul "in forma conica"
pentru a obtine intregul volum intr-o singura rotire in jurul capului
pacientului, ceea ce rezulta intr-o expunere mult mai mica la radiatii.
• Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) ar trebui să fie
tehnica imagistică de elecție pentru o evaluare ortodontică corectă și
completă
• Cel mai important argument pentru utilizarea de rutină a CBCT în
ortodonție este exactitatea geometriei imaginii.
• Spre deosebire de imaginile 2-D, prin CBCT se obține un raport de 1: 1
al geometriei imaginii, ceea ce permite măsurători liniare și unghiulare
exacte
• Calitatea imaginilor CBCT permite ortodontului să analizeze
tridimensional oasele, dinții (chiar și dinții neerupți) și țesuturile moi
• Precizia de măsurare a țesutului dur și moale pe imaginile CBCT permite

stabilirea mult mai completă și exactă a diagnosticului și planificarea
tratamentului.
• Cu ajutorul acestor imagini 3-D se poate evalua mult mai simplu și mai
exact: calitatea și cantitatea osului alveolar (atât componența corticală
cât și cea spongioasă), statusul parodontal al pacienților, dinții
(inclusiv dinții neerupți și cei supranumerari) și relația dinților cu
structurile adiacente, precum și statusul morfologic și funcțional al
articulației temporomandibulare.
• CBCT permite clinicianului să evalueze volumul osului alveolar
spongios și poziția rădăcinii în raport cu corticala osoasă
• Aceste informații ajută ortodontul să își stabilească limitele mișcării
ortodontice, astfel ca tratamentul ortodontic să nu inducă resorbția
radiculară sau afectarea iatrogenică a parodonțiului
45. Analiza cefalometrică. Punctele cutanate și scheletale.

Cefalometria este una din primele metode utilizate in ortodontie si ar putea
fi definita drept “efectuarea de masuratori ale extremitatii cefalice”.
Din cefalometrie s-a dezvoltat odata cu progresele in domeniul radiologiei , o
alta metoda –metoda radiologica – pentru a analiza relatiile craniofaciale.
Anazila cefalometrica a teleradiografiei inseamna evaluarea rapoartelor
dintre aceste puncte si reperele cefalometrice , localizate anterior pe
teleradiografie.
Conditia pentru o analiza de succes a teleradiografiei este o radiografie
calitativa buna si localizarea exacta a punctelor cefalometrice pe
teleradiografie.
46.Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica

ortodontică.
*Analiza dupa Steiner: descrie fata pacientilor dupa relatia max cu mand,
folosind punctul B pentru aprecierea poz mentonului. Clasifica anomaliile
scheletice in functie de valoarea unghiului ANB care e folosit ca diferenta
intre unghiurile SNA si SNB. -ocluzia cl I corespunde unghi ANB de +2
( norma 0-4 grade) -ocluzia cl II ungiul ANB peste 4,5
-ocluzie cl III unghi ANB cu valoare negativa.
*Analiza dupa Ricketts: determina unghiul facial si axul facial in conformitate
cu valorile lor determinind tip dolicocefalic, meziocefalic si brahiocefalic.
*Analiza Tweed:
-unghiul FMA=25(+-3): planul mandibular cu orizontala de la Frankfurd,

determina inaltimea faciala
-unghiul FMIA=67 (+-3): ax incisivilor inf cu orizontala de la Frankfurd,
retrodentia, prodentia
-unghiul IMPA=88(+-3): ax incisivilor inf cu planul mandibular.
*Analiza dupa Sassouni cu ajutorul ei putem determina tipul profilului, clasa
alveolara si denota echilibrul de dezvoltare in lungime a corpului mandibular
fata de baza craniului. *Analiza dupa McNamara-lungimile efective medio-
faciale si mandibulare. Se apreciaza pozitia maxilarului superior de baza
craniului, evaluarea tesuturilor moi, aprecierea raportului maxilar-mandibula,
pozitia incisivilor superiori cu maxilarul, pozitia incisivilor inferiori cu
mandibula, aprecierea mandibulei cu baza craniului
47.Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar.

Electromiografia, miotonometria, palatografia.
Electromiografia este un examen complementar utilizat p/u a confirma dignosticul clinic
al disfunctiilor muscular ca factor etiologic I producerea anomaliilor denti-maxilare.
EMG ofera date despre intrarea in contractie a muschilor, durata, intensitatea si modul
intesitatii contractiei. Pe baza EMG efectuata dupa tratament putem aprecia daca
corectarea anomaliei a fost insotita si de o reechilibrare neuromusculara, care sa asigure
stabilitatea rezultatelor obtinute.
Diagnosticul EMG cuprinde
diagnosticul general al echilibrului sau dezechilibrului contractiilor
muscular pe ansamblu
-diagnosticul particular al tipului muscular in functie de clasa de
malocluzie -diagnosticul auxiliary in cazul asimetriilor muscular
intriseci.
Se efectueaza pentru urmatorii muschu: buccinators, mentalis, orbicularul buzelor,
fascicolul anterior al muschiului temporal, fascicolul superficial al muschiului maseter,
muschiul milohidian.
Secunosc 3 trasee EMG;
-simplu-contractie usoara
-traseu intrmediar sarac sau bogat in potentiale electrice-medie
-traseu bogat in potentiale electrice-contractie maximal
Miotonometria: investigarea tonusului muscular modificat in raport
schimbarile de functie ale sistemului stomatognat si cele motorice ale
mandibulei. Se realizeaza cu ajutorul tonometrului Szirmai compus în esenţă
dintr-o tijă cu resort elastic pentru compresiune şi un cadran pentru cifre.
Determinările se fac în repaus şi în contracţie funcţională sau comandată,
presiunea exerchându-se perpendicular pe masa musculară.
Palatografia: se apreciaza contactul dintre limba si palatul dur.
48.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale, instrumentele,

tehnica de securitate a muncii.
Amplasarea laboratorului este de dorit să fie în vecinătatea cabinetului
stomatologic atât pentru îmbunătățirea colaborării cât și pentru ușurarea
comunicării dintre medic și tehnician.
În interiorul laboratorului, compartimentarea trebuie să asigure pentru fiecare
unitate de lucru un spațiu minim de 8 m2, în condițiile respectării principiilor
ergonomice. Instalațiile electrice, de apă, gaz, vapori trebuie izolate
corespunzător.De asemenea, orice deviație de la traseul principal necesită
robinet separat.
Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă centrală de lumină de
800-1000 lux, amplasată în vederea asigurării pe cât posibil a lucrului fără
umbră.
Suprafețele din laborator trebuie să permită curățirea și dezinfecția facilă
prin metode uzuale (detergenți, soluții dezinfectante, ultrasunete, radiații,
UV).
Temperatura în incintă trebuie să se situeze între 21-23 0C, în condițiile
unei umidități relative a aerului de 40-60%.
Zgomotul trebuie să se situeze sub 55 dB în cazul unor activități care
necesită o concentrare mai mare și sub 70 dB în condițiile activităților
simple, de rutină. Laboratorul de tehnica dentara ar trebui
compartimentat astfel:
1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor(machetelor) de
lucru. Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest
compartiment este:
a) masuta vibratoare
b) aparat soclare (soclator)
c) generator de aburi
d) aparat gaurire a modelelor (pindex)
e) aparat pentru mixarea sub vacuum a maselor de ambalare si
silicoanelor pentru dublare(vacuumalaxor)
masa de tehnica dentara cu 2,3
posturi; fiecare post va avea in
dotare:
- sistem iluminare cca 700 lux ;
- spray aer comprimat
- instalatie aspiratie praf
- micromotor electric de 40 000rot/min cu actionare la pedala (montata
la nivelul genunchiului)
- spatula electrica pentru ceara
2. Compartimentul de turnare.
3. Compartimentul de modelaj.
4. Compartimentul de cerami
Personalul din laboratoarele dentare va purta echipamentul de protecție
corespunzător lucrărilor ce se efectuează și condițiilor de muncă
respective.Astfel, tehnicienii dentari vor fi echipați cu halate albe, costume
de lucru sau salopete.
Este recomandată vestimentația și încălțămintea separată pentru locul
de muncă, respectiv pentru activitatea din afara serviciului.
49.Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare.

*Miscari de versiune (inclinare): cind o forta se aplica pe un dinte care nu este impiedicat sa
basculeze. Cor si rad se deplaseaza simultan dar in sens invers. Pres exercitata asupra cor impinge
dintele in sens opus fortei. Se form o zona de compresie la acest nivel, apoi la nivel apical.
*Miscare de gresiune: in plan orizontal-M, D, V, O; n sens vertical-ingresiuni sau egresiuni; oblic
pentru a deplasa numai rad. In gresiuni orizontale dintele se deplaseaza paralel cu axul sau lung,
forta e repartizata egal pe toata supraf rad de partea presiunii si ramine slaba. Ingresiunea se face in
acelasi sens cu ocluzia. Egresiunea se face in sensul eruptiei dentare.
*Miscare de rotatie: in jurul ax mare rad. Daca rad e rotunda, rotatia implica o glisare intre rad si
alv.
*Miscarea de torque: deplasarea dintelui in sens VO, cor fiind mentinuta in loc. Forta e repartizata
pe toata supraf rad de partea pres.
50.Forța ortodontică. Definiție, clasificarea forțelor ortodontice.

Importanța forței optime în deplasările dentare în funcție de planul
de referință.
În tratamentul ortodontic, forţele sunt împărţite după natura lor în forţe
artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale:
forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din
care sunt realizate aparatele ortodontice: oţeluri inoxidabile pentru arcuri,
materiale elastice (inele de cauciuc), şuruburi ortodontice.
forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii
orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare
antagoniste. Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii
parodontali, articulari, pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocârlă).
Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate, se pun în discuţie 3 aspecte:

• ritmul de aplicare
• intensitatea forţei
• rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică.
Din punct de vedere al ritmului de acţiune, este foarte important cuplul
„durată de acţiune-durată de repaos”.
Există 3 tipuri de forţe:

→forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune şi de
repaos, fiind generate de aparate mobile, activatoare, dispozitive extraorale,
aparatul acţionând doar o parte din zi. Dispozitivele extraorale se poartă în
timpul nopţii generând forţe ortodontice puternice, dar perioada de inactivitate
de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei întrerupte să se
reia.
→forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu

perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor. Forţa importantă pe
parcursul activării, diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a
dintelui.
→forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul
deplasării dintelui, nu solicită reactivări frecvente. Sunt forţe lejere ce nu
provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea
tisulară. Folosite cu discernământ fără a provoca presiuni localizate, permit
cea mai favorabilă deplasare ortodonticăAvantajele forţelor continue provin
din faptul că, odată declanşate, procesele restructurării osoase sunt şi
întreţinute.
După intensitatea forţei, există:
→forţe mici, lejere ce nu depăşesc 30-40 g/dinte monoradicular. Ligamentul
parodontal este presat, nu strivit, iar vasele sanguine sunt încă vizibile. În
aproximativ 24 - 48 de ore, de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă
presiunii, apar mieloplaxe şi începe resorbţia directă de os alveolar, iar în
spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid.
→forţe mari, sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit între dinte
şi peretele alveolar: vasele sanguine sunt comprimate, iar ligamentul
parodontal devine acelular şi hialin în aparenţă..
La o presiune egală, fiecare individ reacţionează diferit în funcţie de
caracteristicile sale individuale:
rigiditatea substanţei fundamentale
intercelulare gradul de mineralizare şi
maturizare a osului rezistenţa mecanică a
ţesuturilor
51.Tipurile de deplasare dentară. Efectele negative ale deplasărilor dentare

-Versia coronara-deplasarea unui dinte dat de o forta simpla, aplicata la
nivelul coroanei centrul de rotatie al deplasarii fiind mai aproape de apex decit
de centrul de rezistenta. Se produce ori de cite ori o forta se aplica pe un dinte
care nu este impiedicat sa basculeze. Coroana exercitata de aparat impinge
dintele in directie opusa
-Versia radiculara-deplasarea se face cu ajutorul dispozitivelor fixe
complexe. Centrul de rotatie se situeaza undeva la nivelul coroanei
-Translatia-este deplasarea indusa de un sistem de forte, a carei rezultanta se plaseaza la nivelul centrului
de rezistenta, iar centrul de rotatie este nedeterminat
-Egresia-deplasarea indusa de forta verticala cu actiune in sensul eruptiei dintelui. Ea poate fi pura sau
asociata la un grad diferit de versie coronara linguala sau vestibulara
-Ingresia-se poate asocia cu o versie vestibulara sau linguala. Se efectueaza in acelasi sens cu ocluzia,
solicitind parodontiul in sensul in care seste mai bine organizat pentru a rezista. Este deplasarea care opune
maximum de rezistenta din partea dintelui
-Rotatia-deplasarea indusa este o rotatie a coroanei in jururl marelui ax, punctul de plecare fiind indiferent.
Daca radacina este rotunda, rotatia implica doar o glisare intre radacina si alveola, cu o participare osoasa
aproape nula, dar cu participare fibroasa masiva. Toate fibrele sunt intinse, frinind deplasarea, fara insa a-si
modifica structura.
-Miscarea torque-este o deplasare a radacinii in plan vestibulo-oral, in timp ce coroana dintelui se
mentine pe loc. Este o miscare de gresie progresiva. Deplasarea este mai usor de realizat cind se aplica o
forta oblica in raport cu axul mare al dintelui
Efectele negative ale deplasarii dentare

-Mortificarea pulpei , ca urmare a aplicarii unor forte de intensitate mare si
cu actiune prelugita mai ales pe dintii cu apex inchis.
- Rezorbtie radiculara mica pe partile laterale ale radacinii in timpul actiunii ortodontice
, aceste rezorbtii se refac dupa incetarea fortei ortodontice.
Rezorbtie radiculara apicala pot aparea la dintii care au suferit miscarii de translatie sau care in timpul
deplasarii s-au sprijinit cu apexul pe corticala palatenala sau vestibulara a osului alveolar , aceasta impune
oprirea deplasarii pentru a permite refacerea cu cement secundar a apexului dentar
52.Restructurările tisulare la deplasarea orizontală şi verticală a
dinţilor în tratamentul ortodontic.
*Reactiile lig paradontal: daca forta plicata pe dinte e mai mare decit
presiunea sangvina din interiorul capilarel are loc colapsul vaselor cu
expulzarea singelui in tesuturile vecine, apoi ies din parodontiu fluidele
interstitiale, celulele dispar din spatiu periodontal si are loc o hialinizare.
*Reactiile fibrelor parodontale:
-tensiunea fibrelor: fibrele de colagen sunt elastice in cazul cind sunt grupate
in smocuri, astfel la actiunea fortei ele putin cite putin se alungesc.
-compresia fibrelor: de partea opusa aplicarii pres, are loc prin
reorganizare la nivel molecular.
*Resorbtia osoasa: la nivelul zonei de compresiune creste nr de cel
conjunctive in lig si apar osteoclastele care prin activitatea lor enzimatica
distrug osul.
*Apozitia osoasa: sub act tractiunii os nou se depune pe supraf int a alv.
*Hipercementoza: in tractiuni sau la dinti fara antagonisti.Poate duce la
anchiloza dintelui.
53.Zonele de crestere ale maxilarului superior si inferior

Mandibula –este un os mobil cu crestere encondrala la ambele capete si o
crestere intramembranoasa intre extremitati, care ocupa cea mai mare parte a
osului. Cresterea si modificarea fomei ariilr de fixare a muschilor si dintilor
sunt controlate mai mlt de functiile musculare si ale dintilor, decit de
cartilajele intreseci sau de factor osteogenetici. Zone de crestere:
-la nivelul cartilajului condilian, influentind crestere verticala si
orizontala, respectiv crestere anteropost. A intregii mandibulii.
-la nivelul apofizii coronide, incizurii sigmoide si regiunii unghiului
mandibulei, unde are loc o crestere apozitionala, sub act. Musculaturii
ridictorii
-alungireea mand. Prin resrbtii modelante ale ramurii ascendenten in partea
anterioara si apozitii pe mg posterioara.
- os alveolar- creste in sus , in exterior,cu rol de a mentine si stabili relatii
interacrcadice si a comformatiei faciale de ansamblu.creste modelanta la
nivelul periostului sub forma de resorbtie pe fata interna a andibulei si
apozitie pe cea externa.
Complexul nazo maxilar
Suturile, septul nazal, suprafetele periostale, ap. Alveolara- constituie
mecanismul de crestere.
Crestere verticala este determinata de activitatea :suturile
nazofrontomaxilara- frontaL, sistem zigomato-maxilar si cranio -facial –
zona laterala.
Crestere transversala: se realizeaza prin activitatea sistemului sututral medio-
sagital perimaxilar, dar si prin apozitie-resorbtie a osului, si sub tractiunea
fortelor transmisa la dinti laterali.
Crestere sagitala- se realizeaza de sistemele perimaxilare, si de suturile
incisivo-canina si palatina transversa din bolta palatina. Sutura incisivo
canina contribuie la dezvoltarea maxilei, se oblitereaza in 1/3 externa la
1,5-2 ani,1/3 medie la 7-8 ani, 1/3 interna la maturitate. In ultima
perioada de crestere arcul dentar maxilar se deplaseaza ant. La nivelul
incisivilo cu 2,5 mm, iar la nivelul molarilor cu 5 mm.
54. Amprenta în ortodonţie. Materiale. Instrumente.Amprentadigitala

Materialele amprentare: in ortodontie cel mai des sunt folosite alginatele –
Stomalgin, Altex. Mai rar se folosesc materialele siliconice-Sielast,
Dentaflex, Optosil, Silaplast. *Instrumente: lingura amprentara, cele mai
bune retentii ofera lingurile cu gauri care asigura zone de retentie intinse si
repartizarea pe toata lungimea portamprentei.
-inf: se aseaza pe port post peste zonele retromolare dupa care se culca incet peste arc. -
sup: urmarim sa nu basculeze pe bolta palatina iar zona tuberozitara sa fie bine cuprinsa.
55.Clasificarea materialelor de amprentare folosite in

ortodontie.
*Elastice: -hidrocoloizii reversibili: Gelin, Dentacol,
Coltoloid
-hidrocoloizi ireversibili alginate : Stomalgin, Altex, Zelex, Ypen, Elastic, Kromopan
-elastomeri de sinteza siliconice: Sielast, Dentaflex, Reprosil,
Xantopren, Optosil, Silaplast.
56.Aparatul ortodontic. Definitie. Clasificarea aparatelor ortodontice.

Aparat ortodontic-dispozitive care se aplica pe dinti. Alveole , maxiare, cu
scopul de a influenta cresterea si dezvotarea aparatului dent-maxila sau de a
preveni si a corecta anomalie.
*Dupa modul de agregare la arc dentara:
1)mobilizabile: dispozitive fixate la arcada dentara cu ajutorul elementelor
de ancorare, indepartate si repuse de pacient.
-2)mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub actiunea
muschilor mobilizabili (activator, bionator, ap Frankel)
3)-fixe : fixate prin cementare sau lipire (colaj).
*Dupa Tipul fortei
-mecanice (active): actioneaza cu fortele ortodontice chiar si cind aparatul
dento-maxiar nusi exercita functie.
-functionale: au capacitatea de a modifica activitatea musculara,
transformindo in forta ortodontica.
-de contentie (pasive): mentin rezultatul dupa tratament.
-mixte cu proprietati mecanice, dar si functionale.
Dupa sediul zonelor de sprijin si a aplicarii fortelor:
-intraorale
-extraorae
-intra-extraorale
Dupa materiale din care se confectioneaza
-plastice (gutiere)
-Metalice(ap. Fixe)
-Mixte (placi, aparate functionale)
57.Pierderea precoce a dintilor. Definitie. Aparate indicate pentru

restabilirea integritatii arcadei dentare.
Pierdere precoce- pierderea dintilor timporari mai mult de 1 an inaintea
schimbului fiziolgogic.
Aparate profilactice cu rol de mentinator de spatiu interdentar pot fi
cnstructii protetice fixe sau mbile. Mentinatori de spatiu fix sunt
confectionati in metal, iar dintii limetrofi bresei servesc sprinjin. Ancorare se
face cu ajutorul coroanelor si inelelor.Mentinatoare mobile permit
mentinerea spatiului cu restabilirea functiei sistemului stomatogneat, grabesc
rezorbtia osului si stimuleaza eruperea dintelui. Ele nu se extind pe suprafata
vestibulara a rebordului oso, pentru a nu impiedica crestere in sens vertical si
sagital, si nu dispun de croste pentru a evita influenta nociva. Sunt readoptate
periodic (6 luni) in dependenta de situatie clinica.
58). Aparatele ortodontice mobilezabile. Definiţie. Avantaje şi
dezavantaje. Elemente de ancorare.
Aparate ortodontice mobilizabile: sunt dispozitive care se mentin in
cavitate bucala datorita elementelor de ancorare, pot fi inlaturate si de
pacient, si de medic. Avantaje:
1. transmit fortele ortodontice nu numai prin intermediul dintilor dar si
prin mucoasa si oasele maxilare, datorita ca baza acopera o parte mare din
suprafata.
2. anuleaza suprasolicitare dintilor, sprijininduse atit pe dinti cit si pe paradontiul
3.baza extinsa da posibilitate inserarii mai multor elemente de actiune,
realizind simultan mai multe obiective
4. purtare intermitenta ofera tesutului osos perioada de repaus pentru stabilizare in timp
6. pemite igiena bucala riguroasa
7. nu impedica efectuare tratamentelor odontale
8. unele elemente de actiune (ex:surub) pot fi activate de copii
9. tehnica de confectionare usoara
10. simplu de reparat
11. cost redus in mparatie cu alte
aparate
12. Dezvantaje:
1. Din cauza ca pot si usor indepartate, exista risc de nepurtare regulata a acestora
2. Alergii la acrilat –aparitia modificarilo la nivelul mucoasei
3. Posibilitate deformarii elementelor la o manevra incorecta.
Elemente de ancorare:
-Stal
-Schartz
-adams
-jackson
- in delta
Ancorare s epoate realiza in 4 puncte, in 6 puncte ( in trapez ), in triunghi
(3 puncte). Toate sunte alcatuite din 3 componente: 1)ansa- zona de
contact cu dinte.,2)bucla-portiune elastica , care depaseste zona retentiva
petru scoatere aparatului,3) zona de retentie, ce se fixeaza la baza
aparatului.
59.)Elemente active ale aparatelor ortodontice mobilizabile.

Elementele active sunt responsabile pentru aparitia fortelor ortodontice.
1)Arcurile (actioneaza direct asupra dintilor)
-Vestibular(-scurt, -lung, -Roberts,-cu bucle inverse): componente;1)Arcul
central, 2) 2 bucle de activare (Activare se face o data la 7-14 zile, prin
stringerea buclelor, si slefuirii placi palatine 1-1,5 mm la nivelul frontalilor)
2)arcul coffin (actioneaza prin intermediul placii) estealcatuit de o
curba sub forma de lira, cu doua prelugiri, anse de retentie in placa. Limita
posterioara – suprf. distala molarului 6, ant. Mg meziala a premolarului. Intre
anse -2 mm , si distanta fata de mucoasa 2 mm, pentru a nu o leza. Se
confectioneaza din sirma 1,2 mm. Pentru o eficienta mai mare, placa se
rascroieste pina la limita meziala a molarului 6.Largeste predominant anterior
arcada.. Activare se face la 10-14 zile, max. cu 1 mm.)
3) Arcul oral in diapazon si in 8- deplasare in sens mezio-distal
4) arcul in S- deplasare vestibular si in sens mezio-distal
5)arcul in ciupearca- vestibularizare, 2 componente : curbura
principala din fata rala a incisivilor, si 2 bucle de activare in S.
6)Surubul ortodontic- dispozitiv mecanic ce indeparteaza 2
suprafete perpendculare pe axul surubului, la rotatie 320 de grade- 0,6, 1
mm de departare. Activare rotatie la 90 grade o data in saptamina. In functie
de zona de departare si zona de sprijin se stabileste sectiunea placii( median,
paramedian, in L, in Y, trapez). Componente: -2 rame laterae ce s
eindeparteaza,-2 tije de ghidaj,- cilindru filetat, cu perforatii pentru
introducerea cheii.
60.). Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje.

Aparatele ortodontice mobile-cnstructie ortodontica lipsita de elementele
de ancorare, care se mentine in cav. Buc. Datorita fortelor musculare.
Avantaje:
5. transmit fortele ortodontice nu numai prin intermediul dintilor dar si
prin mucoasa si oasele maxilare, datorita ca baza acopera o parte mare din
suprafata.
6. anuleaza suprasolicitare dintilor, sprijininduse atit pe dinti cit si pe paradontiul
7.baza extinsa da posibilitate inserarii mai multor elemente de actiune,
realizind simultan mai multe obiective
8. purtare intermitenta ofera tesutului osos perioada de repaus pentru stabilizare in timp
13. pemite igiena bucala riguroasa
14. nu impedica efectuare tratamentelor odontale
15. unele elemente de actiune (ex:surub) pot fi activate de copii
16. tehnica de confectionare usoara
17. simplu de reparat
18. cost redus in mparatie cu alte
aparate
19. Dezvantaje:
4. Din cauza ca pot si usor indepartate, exista risc de nepurtare regulata a acestora
5. Alergii la acrilat –aparitia modificarilo la nivelul mucoasei
6. Posibilitate deformarii elementelor la o manevra incorecta.
61.Activatorul Andrezen-Haupl. Elementele componente. Indicaţii.

Activaruleste conceput pentru a se adpta ocluziei, atunci cnd mandbula si dentitia
temporara sunt intro pozitie psterioara.
*Indicatii in dentitie mixta:
1. -clasa I pentru corectarea anomaliilor in sens vertical si a proalveolodontiilor sup;
2. -clasa II in special gr II/1 si a laterodeviatiilor;
3. -clasa III pentru corectarea prognatiilor mand functionale in asociere cu
tractiunile extraorale;
4. -corectarea obiceiurilor vicioase;
5. -conducerea eruptiei dentare, realizarea unei ocluzii normale si
reechilibrare musculara.
*Elem componente:Placa sup si inf unite intre ele prin masa acrilica
interocluzala. 1)placa superioara ce acop bolta palatina si fata orala
arcadei cu elemente: a) arc
palatinal tip Coffin din sirma de otel elastica, 1,2 mm; b)un arc Vestibular din
sirma fixat prin cele doua extremitati retentive in baza placii superioare, cu
doua bucle de activare si are curbura principala in contact cu fata Vestibulara
a incisivilor.
2)placa inf: a)planul inclinat reprezentat de partea sa anterioara mai
ingrosata, inclinare din jos in sus si dinapoi inainte; B)aripioarele
paralinguale,continuarea bazei dincolo de coletuldentar
62.Reglatorul funcţiei Frankel. Elementele componente. Varietăți.

Frankel foloseste principiile deglutitiei. Aparatul lui este un fel de aparat de gimnastica
ce stimuleaza functiile normale, eliminand capcana buzelor. Toti dinii sunt separati,
pentru ca arcurie sa patrunda interdentar.
Elem componente:
-elem acrilice: 2 scuturi vestibulare, 2 pilote labiale sup.
-elem din sirma:arcuri (vestibular, lingual, palatal, pe canini) Arc V pe supraf
V a incisivilor inf care face leg cu scuturile V; suportul din sirma care poate fi
alc dintro sirma continuua sau 3 segm adiacente si care realizeaza conexiunea
pelotelor labiale sup cu scuturile V; un arc L sup care sprijina la nivelul
cingulumului incisivilor sup; un arc palatinal care pleaca de la nivelul
scuturilor V traverseaza palatul pe partea opusa inapoia ultimului mol prezent
pe arc; crosete ocluzale de sprijin in zona molara mand cu rol de impiedicare a
eruptiei mol1 inf; crosete de sprijin maxilare in ocluzii inverse frontale care
permit deschiderea ocluziei pentru realizarea saltului articular. *Tipurile de
regulatoare:
-tip 1: utilizat in compresiunea maxilara cu clasa I cu ocluzie neutra, retruzia

incisivilor inf si protruzia celor sup, in ocluzia adinca.(scuturi laterale, pelote
labiale inferoare, arc V, P, Canin, Lingual)
-tip 2:in clasa II/2 (ocluzia acoperita), au 2 arcuri orale. (scuturi laterale,
labiale, arc palatal, arc lingual)
-tip 3: clasa III in dentitie mixta si permanenta timpurie; pentru reducerea
musculara dupa corectia chirurgicala a prognatiei mand anatomice. Pilotele
sunt la arc sup.
pelote in locul de subdezv (scuturi laterale, lbiale, masa acrilica interocluzala,
arc palatal, retroincizal superior, lingual, vestibular)
63.Bionatorul Balters. Elementele componente. Varietăți. Indicaţii de utilizare.
Este un aparat orthodontic mobil.Modalitatea principal de actiune a aparatului

Balters consta in revenirea la normal al activitatii limbii(static si dinamic)si
dirijarea ei spre zonele deficitare.Concomitent sunt inhibate fortele
concentrice ale complexului muscular labio-jugal (in hiperactivitate si
stimulate cele in hipotonicitare.)Prin ocluzia construita aparatul asigura
repozitionarea mandibulei creand spatiul necesar pentru activitatea limbii.
Bionatorul Balters este un activator de volum redus,usor de confectionat si de
purtat de catre pacient o perioada indelungata de timp.In functie de anomaliile
tratate ,
Balters a conceput 3 tipuri de aparate:
Tip 1 –este indicat in anomalii caracterizate prin maxilar ingustat cu
protruzia dintilor frontali superiori(compresiune de maxilar cu
protruzie),ocluzie distalizata(clasa2/1),cu pozitie joasa si posterioara a
limbii.Componenta acrilica a aparatului este redusa fata de activatorul
classic:placa lingual ingusta a a arcadei alveolare manddibulare,2 pelote
palatine in care retentioneaza arcul palatal si arcul vestibular,masa acrilica
interocluzala la nivelul careia se fac slefuiri selective.
Elementul principal este arcul palatinal,din sirma de vipla de 1,2 mm,care
determina limba sa ia o pozitie anterioara si superioara,prin care se stimuleaza
dezvoltarea maxilarului superior si mezializarea mandibulei.Arcul vestibular
cu doua bucle orizontale (pina la nivelul premolarilor)indeparteaza actiunea
centripetal a muschilor buccinatori si stimuleaza inchiderea fantei labiale.
Tip2-este un aparat standart,exceptind zona frontal unde se prezinta un ecran
acrylic de protective a regiunii incisive de actiunea limbii.Este indicat in
ocluzia deschisa functional cauzata de deglutitia atipica cu interpunerea limbii
intre arcadele dentare.
Tip3-un aparat standart inversat la care arcul palatinal are convexitatea
orientata spre anterior dirijind astfel limba carte pozitia superioara si
posterioara a boltii palatine,arcul vestibular este plasat la nivelul incisivilor
inferiori,baza acrilica este situate la distant de fata lingual a arcadei alveolare
inferioare.Aparatul are drept scop reorientarea pozitiei limbii care urmeaza sa
stimuleze dezvoltarea predominant a maxilarului superior.Este indicat in
malocluziile de clasa 3 caracterizata prin pozitia anterioara si inferioara a
limbii.Bionatorul va fi purtat permanent cu exceptia meselor.
64.Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

Se bazeaza pe teoria fixitatii molarului prim permanent superios, avand drept
criteriu realtiile mezio-distale ale acestuia cu M1 inferior permanent. Aceasta
clasificare- relatia mandibule fata de maxila.
-clasa I: raport neutral al molarilor primi, o relaţie sagitală normală a
maxilarelor.Modificările doar în regiunea frontală. Din această clasă fac
parte anomalii unidentare sau de grup frontal, angrenări inverse, ocluzii
deschise, ocluzii acoperite, inghesuiri, spatieri, diastema.
-clasa II: rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimînd o poziţionare
posterioară a manidibulei faţă de maxilar.
subdiviz 1:tip resp oral,un maxilar îngust şi alungit,frontalii în
protruzie,ocluzie adinca in acoperis.
subdiviz 2: tip respirator nazal, retruzie a frontalilor sup, ocluzie adinca acoperita.
-clasa III: rapoarte de mezializare la nivelul molarilor şi ocluzie inversă frontală.
65.Clasificarea germană a anomaliilor dento-maxilare.

Bazata pe teoria ca factorii etiologici, in aceleasi conditii, dau nastere la aceleasi forme
de anomalii. Le-a incadrat in 6 sindroame.
*In sens transversal:
-sindrom compresiei de maxilar: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
-sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.
*In sens vertical:
-sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis
(II/1 Angle), ocluzie prabusita(ca urmare a pierderii dintilor in reg lat).
-sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
*In sens sagital:
-sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala
(poz distala a mand).
-sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali:
angrenari inverse a unui sau doi dinti in urma schimbarii poz lor, progenie
de conducere fortata, progenie falsa ca rezultat al subdezv max sup,
progenie adevarata-hiperdezv mand.
66.Clasificarea franceză a anomaliilor dento-maxilare.

Pe baza terminologiei franceze adoptate de F.D.I Chaupe propune o
clasificare a anomaliilor dento-maxilare pe criterii morfo-functionale si
etiopatogenice,in trei clase:
Clasa 1-Anatomice- tulburari de forma si dimensiune a bazelor osoase,
determinate de factori generali
prognatie,retrognatie,endognatie,exognatie,supragnatie,infragnatie.
Clasa 2-Functionale- urmare a devierii miscarii de inchidere a mandibulei
Clasa 3-Anomaliile proceselor alveolare, dentare- sistemului dentar pot fi
anomalii de numar ,forma,volum ale dintilor care,de regula,sunt ereditare
sau congenitale. (in mare parte genetici)
67.Retrognația maxilarului inferior. Etiologie. Clinică. Diagnostic. Tratament.
*Retrognatie max inf: patologie ereditara sau dobindita caracterizata prin

subdezvoltarea mand.
*Etiologia: alimentare nerationala a mamei in timpul sarcinei, traume
intrauterine sau la nastere, pierderea precoce a dintilor, intirzierea schimbului
ocluziei timpurii pe cea permanenta, in sd Roben, dereglari a sistemului
endocrin, respiratie orala, obiceiuri vicioase, factorul ereditar.
*Clinica: deformari faciale, deformarea septului nazal, exooral aspect de cioc
de pasare, etajul inf este micsorat. Endooral : malocluzie de clasa II/1 dupa
Angle cu distalizarea ocluziei, incisivii sup sunt in protruzie, maxilarul sup
este ingustat in fora de V, prezenta ocluzia adinca in acoperis, prezenta
treapta sagitala.
*Diagnostic: exam fotostatic, de modele, teleradiografia de profil, ortopantomografia
*Tratament: in cazuri grave tratam chirurgical plus ortodontic.
-aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.
-tehnica fixa: edgewise, Begg, arcul drept, sistem lingual,
-contentie: ap Howley, retainer lingual, trainer.
68.Tortopoziţia dentară. Definiţie. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.

Tortopozitie: anomalie dentara de rotație a dintelui in jurul axului său între 90o
și 180o.
Poate duce la tulb ale relatiei dento alv, tulb de ocluzie, a dinamicii
mand si tulb fizionomice.
*Diagnostic : in baza exam clinic si Rg.
*Tratament: ortodontic cu aparate fixe sau mobilizabile, sau mixt chirurgical-ortodontic.
69.Anomalii dentare de formă şi structură. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.

*Anomalii de forma:
- macrodentie:marirea in volum; microdentie:micsorare in volum;
-fuziunea dentara:unirea a 2 dinti la nivelul strict coronar, strict radicular
sau corono radicular cu dezvoltarea initial separata;
-germinatia:diviziune incompleta a unui dinte, apare cu o cor bifida cu singura
radacina si camera pulpara; -dens in dinte-rezulta din invaginarea epiteliului
amelar intern, mai des la nivelul incisivului lat sup;
-taurodontia: prezenta unei camere pulpare mari cu dimensiuni exagerate cu
tendinta de largire spre apex, forma dintilor e modificata prin prezenta de
cuspizi suplimentari carabeli (palatinal pe mol 1 sup), Bolk (vest pe mol 2 inf
permanent), Zuckerkandel ( vest pe mol 2 temporar);
*Anomalii de structura:
-amelogeneza imperfecta: displazia smaltului de origine genetica. Se formeza
un smalt cu deficienta si o imperfectiune calitativa. Smaltul este rugos, cu
depresiuni si cute, poate fi fragil
-dentinogeneza imperfecta:culoarea cor transparenta sidefie sau maronie,
transluciditate crescuta, smaltul se fractureaza usor.
-odontodisplazia: afecteaza un cadran, eruptie intirziata, smaltul
hipoplastic si hipomineralizat, dentina cu canalicule anormale, pulpa
fibroasa radacina oprita din evolutie.
-hipoplazia de smalt: defecte in formarea smaltului, sub forma de pete
albe opace cu santuri sau leziuni intinse. Apare inaintea eruptiei dintilor.
-discromii dentare: coloratia dentara care poate fi generalizata sau localizata,
in fluoroza-alb cretos, tetraciclini-galbeni, maladia capdepont-maroniu s.a.
70.Anomalii dentare de număr. Varietăți. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.
*Varietati: hipodentie (lipsesc pin la 6 dinti), oligodentie ( lipsa mai mult

de 6 dinti), anodontie(lipsesc toti dintii), hiperdontie ( mai multi dinti).
*Anodontiile: pot fi partiale, intinse, subtotale, totale. Clinic-prezenta unui
dinte temporar peste termen normal de eruptie, absenta dintelui permanent.
Rg: lipsa dintelui permanent din maxilar. Anadontia de incisiv lat poate duce
la ap diastemei, apar dezechilibre ocluzo articulare. In anadontii extinse ,
subtotale si totale tablou clinic a edentatului.
Tratament: in anodontii partiale se poate inchide spatiu prin migrarea zonelor
lat, in alte cazuri mentinerea spatiului pin la finisarea procesului de crestere si
tratament protetic.
*Dinti supranumerari: pot aparea ca dinti care respecta morfologia unui anumit tip dentar (dedublare) sau forme
atipice. Pot erupe complet in cav buc sau pot ramine incluzi in max. mai des la max sup in reg frontala. Cind
sunt inclusi pot produce anomalii a dintilor prezenti pe arc, blocarea dintilor aflati in eruptie cu dereglarea
relatiilor dentare. Cind sunt erupti in cav buc produc incongruente in reg vecine afectind echilibrul fizionomicsi
psihicul bolnavului.
Tratament: germectomia sau extractia dentara urmata de supravegherea tenta a cresterii. Cind sunt complicatii:
tratament chirurgical urmat de ortodontic.
71.Anomalii dentare de volum. Definiție. Varietăți. Criteriul de determinare a macrodonției

Anomaliile dentare de volum sînt:
- macrodentie:marirea in volum;
- microdentie:micsorare in volum;
*Macrodentia: anomalie de dezvoltare dentara caracterizata prin volum
marit a unui sau la mai multi dinti, poate fi localizata sau generalizata
creeaza dificultati in armonizarea relatiei dento alveolare, inghesuiri
dentare primare. Este expresia tulb produse in per de morfodiferetiere,
individualizarea formei unitatii dentare prin nr centrilor de crestere marit si
activitatea intensa a acestora. Diferentiem forma usoara-dinte in forma de
cui, faras, clapa de pian, bilobat , sau adevarate monstruozitati-dinte in
perdea rezultat din sudarea celor 4 incisivi. Tratament: remodelare,
tratament protetic, in forme grave-extractii dentare.
*Criteriu de determinare: macrodentie absoluta cin suma latimii coronare a
4 cuspizi sup e de 35 mm si mai mult, iar a celor inf e de 27 mm si mai
mult. Cind vol coroanei dentare e de 1,5 ori mai mare decit norma.
72.Tulburări în erupţia dentară. tratament.

*Tulburari de eruptie dentara: -eruptia precoce: cu 1,5-2 ani inainte de termenii norma, la dintii
temporari cu 4 luni. -eruptia tardiva: cu 1,5-2 ani mai tirziu de termenul norma, la dintii
temporari cu 4 luni. *Cauzele: boli genetice ca sd Down, dereglari metabolice si de alimentatie,
rahitismul, dereglari endocrine, infectii contagioase. Local: resorbtie
patologica, procese inflamatorii a parodontiului apical, obstacole locale ca
limitarea spatiului, tumori, dinti supranumerari.
*Tratament: mentinator de spatiu in eruptia tardiva a permanentilor,
aplicarea ap fixe cu tractiune, extractii dentare in caz de lipsa de spatiu.
73. incluzia dentar.Definitie. Aspecte clinice. Tratamentul curativ al incluziei dentare.
*Incluzia dentară
Este o anomalie dentară de erupție caracterizată prin rămânerea unui
dinte complet format în interiorul osului maxilar, mult după vârsta sa
normală de erupție.
-tulburări în dezvoltarea maxilarului

-pierderea secundară a spațiului prin migrări dentare
-obstacole în calea erupției dintelui
-factori ce țin de dinte
-cauze generale
Cauze care țin de dinte:
– poziția foarte înaltă a mugurelui dentar (este incriminat factorul genetic). Apare deobicei la canin
– dintele nu este normal conformat cu malformații coronare, cingulum foarte
mare sau dintele este cudat corono-radicular
– modificarea axului de erupție
– pierderea potențialului de erupție. Acesta se poate relua odată cu puseele de creștere
*Din punct de vedere evolutiv poate fi:
- totală (completă), atunci când dintele inclus se află în întregime intraosos
parțială (incompletă),
totalitate de os
După gradul de severitate, apreciat pe radiografia panoramică și reprezentat
de distanța în mm până la planul de ocluzie, poate fi:
-ușoară, distanța mai mică de 12 mm
-medie, distanța între 12 și 15 mm
-severă, distanța mai mare de 15 mm
Incluzia dentară poate fi:
- intraosoasă
-intramucoasă
- parțială
Poate să se producă la oricare tip dentar, iar numărul poate fi variabil, de la unul la mai mulți dinți.
Cei mai interesați dinți sunt: molarul 3 (mai frecvent cel inferior), caninul superior, premolarii
2 inferiori, incisivii centrali superiori.
* Tratamentul ortodontic al dinților incluși
cuprinde 3 etape: 1. obținerea spațiului necesar
evoluției dintelui inclus
2. descoperirea chirurgicală și ancorarea dintelui
3. tracționarea și alinierea dintelui pe arcadă
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de eruptie

tratament chirurgical cu descoperirea si degajarea dintelui completat cu tratament
ortodontic pentru dirijarea evoutiei dintelui cu alinierea pe arcada si intrarea in
functionalitate.
74.Ectopia dentară. Tratamentul curativ al ectopiei dentare.

* Este o anomalie dentară de sediu care se referă la erupția dintelui în
vestibul sau în oropoziție (dintele părăsește arcada).
Unii autori folosesc termenul de ectopie doar în situațiile clinice în care dintele a erupt în afara liniei
arcadei, respectiv spre vestibular.
Poate fi un simptom intrun sindrom (compresiunea de maxilar, incongruente
dento alveolara primara, retrognatia mand), produsa de o malpozitie a mugurelui
dentar de cauza primara sau locala (blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui
poate fi inalta, medie sau joasa. Tulb produse sunt de ordin fizionomic si de
dinamica a mand. *Tratament: ortodontic sau mixt chirurgical ortodontic.
Tratamentul curativ depinde de:
-forma clinică a anomaliei, vestibulară/orală
-vârsta pacientului
-cauzele care au determinat anomalia
-deficitul de spațiu
Dacă există spațiu, dar persistă obstacolul – se îndepărtează obstacolul și se
asigură alinierea dintelui ectopic.
Dacă nu există spațiu – se creează prin metode ortodontice conservative:
- expansiune transversală
- expansiune sagitală prin avansarea grupului incisiv sau prin distalizare sau ambele
- combinații ale acestora
Când deficitul este mare se recurge la extracția unui dinte permanent,
situat cât mai aproape de focarul de incongruență.
75. Transpoziţia dentară. Tratamentul transpoziţiei dentare.

Transpozitia dentara este o anomalie de poziţie a dinţilor care se materializează
prin inversarea poziţiei a doi muguri dentari vecini.
Cei mai frecvent interesaţi dinţi sunt reprezentaţi de caninii superiori, care îşi pot
schimba locul pe arcadă cu incisivii laterali, situaţi anterior sau, cel mai des, cu
primii premolari, localizaţi distal, posterior. De cele mai multe ori, inversarea
mugurilor dentari se produce încă din timpul formării acestora, din perioada de
embriogeneză
* Forme clinice
– Transpoziție completă când fiecare dinte este aliniat pe arcadă. Apar
tulburări fizionomice în transpozitia IL-C și contacte premature în
transpoziția C-PM1
– Transpoziție incompletă – dinții situați unul în dreptul celuilalt, cel mai frecvent
linia arcadei trecând printre ei
– Transpoziția doar a coroanelor sau doar a rădăcinilor
Tratament:cind nu perturba grav functia fizionomica si functia de dinamica a
mand este tolerata ca atare. interventii de remodelare artificiala sau tratament
protetic.
76. Entopia dintilor. Definitie. Cauze. Clinica. Diagnostic. Tratament.
*Entopia dentara: eruptia dintelui in oropozitie-dintele paraseste arcada. Poate fi
un simptom intrun sindrom (compresiunea de maxilar, incongruente dento
alveolara primara, retrognatia mand), sau entitate produsa de o malpozitie a
mugurelui dentar de cauza primara sau locala (blocade in calea dintelui). Pozitia
dintelui poate fi inalta, medie sau joasa. Tulb produse sunt de ordin fizionomic si
de dinamica a mand.
* Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie de fond
a sindromului. Cind e entitate clinica tratamentul depinde de pozitia si gradul
de dezv a dintelui, patul osos, relatia cu dintii vecini, existenta spatiului starea
de sanatate a rc dentare, echilibrul ocluzo articular. Tratament ortodontic sau
mixt chirurgical ortodontic.
77.Anomaliile tesuturilor moi.Varietati si impactul lor asupra apar d-m.diagnostic.trat
*Fren lingual scurt: poate fi cauza malocluziilor si provoaca defectul vorbirii.
Frenoplastia. *Insertia frenului buzei sup pe creasta poate determina disarmonia
dento alv de tipul deastemei, bridele si cicatricele sunt veritabile obstacole in
calea dezv proceselor dento alv si ocluzale. *Macroglosia: macrognatia mand.
*Tratamentul: chirurgical.
78.Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele. Manifestările clinice.

Definiţie: Dizarmonia dento-alveolară reprezintă nepotrivirea dintre
dimensiunea dinţilor şi dimensiunea arcadelor alveolare.
Această incongruenţă este considerată a fi o consecinţă a reducerii
neproporţionale a arcadelor alveolare (mai rapidă) şi a dinţilor (mai lentă)
în cursul filogenezei.
Tabloul clinic al anomaliei este cunoscut în literatura de specialitate ca:

-“dizarmonie dento-maxilară” ( Cauhepe) ;
-“malocluzie Clasa I “ (Angle) ;
-“bază - alveolară prea mică pentru dimensiunea dinţilor” (Korkhaus) ;
-“disarmonie dento-alveolară cu incongruenţă şi spaţiere dentară” (Firu).
Dizarmonia dento-alveolară (DDA) se prezintă sub două forme clinice:

1.DDA cu înghesuire - caracterizată prin dinţi cu dimensiuni prea mari în raport cu dimensiunea osului
alveolar;
2.DDA cu spaţiere dentară - apar arcade cu spaţii interdentare (treme şi
diasteme) caracterizată prin volum dentar mai mic decât dimensiunile oaselor
alveolare.
DIZARMONIA DENTO-ALVEOLARĂ CU ÎNGHESUIRE
Prezintă următoarele forme clinice :
-primară: de etiologie genetică (ex: macrodonţia, dd supranumerari), SI > 34
mm, semnele precoce prin care se manifestă fiind rizaliza patologică şi
eliminarea precoce a dd temporari.
- secundară: de etiologie disfuncţională, secundară altei anomalii în care
perimetrul disponibil se reduce prin tulburări de creştere direcţională
(endoalveolie, retroalveolie, infraalveolie, dd supranumerari),
înghesuirile apărând ca o consecinţă a acestor modificări iar rezolvarea lor
este condiţionată de rezolvarea anomaliei.
-tranzitorie: a. se instalează prin prezenţa simultană pe arcadă a incisivilor permanenţi mai mari decât
temporarii şi a molarilor temporari mai mari decât premolarii, rezultând uşoare
înghesuiri dentare dacă o proalveolie compensatoare nu permite alinierea
corectă; se poate autorezolva prin folosirea spaţiului liber din zona de sprijin
dacă aceasta este păstrată şi ordinea de erupţie este favorabilă;
b. prin discordanţa între ritmul de maturaţie scheletică şi dentară în sensul întârzierii osoase relative; se va
rezolva cu ocazia unui nou puseu de creştere osoasă.
Cauze mecanice şi traumatice

pot încetini sau orpi creşterea osoasă (influenţa anchilozei TM asupra
creşterii mandibulare); traumatismele osoase la copii pot determina o
oprire bruscă a creşterii.
79.Metode de creare a spatiului in arcada dentara.Tratamentul

inghesuirii dentare.
*Crearea spatiului: expansiune de maxilar utilizind aparate mobile activ
mecanice, functionale sau aparate fxe, asociate cu extractie dirijata sau slefuirea
dintilor deciduali. Disjunctia maxilara indicata cind ingustarile dentare au loc la
nivelul bazelor osoase si a planseului nazal.
*Tratament inghesuiri dentare: diverse metode, expansiune, distalizarea zonelor
laterale, masuri ortodontice de dirijare si slefuire, chirurgical extractii dentare.
Terapia de dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali.
In inghesuiri usoare are loc o autoreglare
datorita cresterea proesului alv odata cu eruptia dintilor, cresterea bazelor osoase
si spatiul oferit la schmbul zonei laterale. Este nevoie de o supraveghere
minutioasa a acestor proese.
80.Diastema. Varietăţi clinice. Etiologia. Clinica. Tratamentul.

*Diastema: prezenta unui spatiu
interincisival.
*Varietatile clinice si etiologia:
-forma de diastema cu cor incisivilor paralele: fren inserat pe creasta, anadontii de incisivi lat.
-forma cu cor divergente: insuficienta de spatiu la nivelul bazei osoase.
-forma cu cor convergente: meziodens neerupt sau un odontom.
*Manifestări clinice:
În formele grave incisivii centrali pot să folosească pentru alinierea lor din
spațiul rezervat incisivilor laterali, ceea ce determină incronguența de zonă.
Fonația este afectată prin prezența vocii siflante.
Funcția estetică este afectată.
*Etiopatogenie
frenul buzei
superioare
fibromucoasă
abundentă sept fibros
meziodensul
anodonția de incisiv
lateral
canini incluși orizontal care presează pe
apexurile incisivilor ereditatea
*Tratamentul cuprinde trei etape:

îndepărtarea chirurgicală a cauzei
deplasarea ortodontică a dinților
contenție
*Tratament: diastema poate fi tranzitorie si se poate autoregla in urma eruperii

dentare. Diastema produsa de factor local impune tratamentul cauzal
(frenotomia)si tratament ortodontic.Aparat orthodontic cu arc oral in diapason-
actioneaza asupra dintilor producind deplasarea lor in sens mezio-distal.
81. Tulburări în erupţia dentară. Cauze. Metodele de diagnostic şi de tratament.
Un proces atipic de erupție poate fi legat de cronologia erupției dentare.

Variațiile cronologice ale erupției se referă la erupția întârziată și la cea precoce sau prematură și
pot afecta unul sau mai mulți dinți.
Erupția întârziată este mai puțin frecventă în dentiția primară și de cele mai multe ori nu are
efecte clinice importante. În cazul dinților temporari, erupția poate fi considerată întârziată, atunci
când  se desfășoară cu întârziere de mai mult de 6 luni peste media vârstei limită de erupție. În
acest caz, este indicat să vă adresați medicului dentist.
Afecțiuni generale care au fost asociate cu erupție întârziată sunt rahitismul, luesul congenital,
rubeola prenatală, tuberculoza mamei gravide, anomalii cromozomiale – sindromul
Down (trisomia 21), sindromul Turner ș.a.
Sunt două moduri prin care se explică întârzierea erupției dentare:
– Primul este asociat cu maturarea/dezvoltarea dentară târzie. În acest caz, atât dezvoltarea, cât și
erupția dentară sunt normale, doar că ambele procese se desfășoară cu întârziere.
– Al doilea mod este cazul în care formarea unității dentare este armonioasă, dezvoltarea
rădăcinii dentare corespunde cu vârsta copilului, dar dintele nu poate erupe , întrucât calea sa de
migrare este întreruptă de anumite obstacole. Așadar, dintele se poate forma în totalitate, dar
rămâne blocat în os, inclus (mai ales la dinții definitivi).
IMPORTANT: pentru a avea certitudinea că am întâlnit un caz de erupție întârziată, trebuie să

facem diagnostic diferențial cu agenezia (lipsa congenitală a unuia sau a mai multor muguri
dentari), cu ajutorul unui examen radiologic.  O radiografie panoramică face posibilă evaluarea
potențialelor probleme de erupție și ocluzie, pentru că permite vizualizarea mugurilor dentari și a
poziției acestora în os.
Erupția precoce, adică cea care se întâmplă înainte de vârsta normală, în dentiția de lapte se
întâlnește cel mai des atunci când mugurele dentar este situat superficial sub gingie. A fost, de
asemenea, întâlnită în caz de hipertiroidism și pubertate precoce.
Erupția prematură nu se suprapune cu termenul de erupție precoce, pentru că acest caz implică
dinți imaturi, care stagnează în stadiul de mugure. Dinți erupți prematur sunt considerați dinții
natali și neonatali.
Dinții natali erup în timpul vieții intrauterine și la naștere sunt prezenți pe arcadă. Acești dinți au,
de obicei, indicație de extracție.
Dinții neonatali apar în primele 30 de zile de viață din cauza dezvoltării accelerate a germenilor
dentari (foliculita expulzivă CAP DE PONT). Aceștia pot produce, în timpul suptului,
traumatisme mamelonului mamei, de aceea în timpul alăptării peste ei sunt aplicate gutiere
speciale din cauciuc moale.
Dinții temporari pot să erupă cu anumite anomalii: de număr (dinți supranumerari sau anodonții
izolate), de formă (bigeminație), de poziție (rotații), de structură (distrofii).
82.Malocluzia de clasa I Angle. Etiopatogenie, varietăți clinice, metode de diagnostic.

Se caracterizează prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel
cuspidul mezio-vestibular al molarului superior de 6 ani articulează cu primul
șanț mezial intercuspidian al molarului de 6 ani inferior (cheia de ocluzie a lui
Angle). În această clasă se încadrează toate anomaliile situate mezial de molarul
de 6 ani.
Etiopatogenie, varietăți clinice
: Varietatile clinicede anomalii:

Subdiviziunea I: malocluzii ale unui numar redus de dinti, datorită unor cauze
locale; intârzieri in erupția dintilor permanenti prin persistenta dintilor
temporari; pierderea prematură a dintilor temporari sau permanenti, care va
produce migrarea mezială, distală, verticală; macrodentie, microdentie; dinti
supranumerari; anodonția partială; incluzia dentarä; diastema produsă de un fren
anormal; prodentia şi proalveolia determinată de obiceiuri vicioase; inocluzia
verticală determinată de deglutitia infantilă.
Subdiviziunea II: inghesuirea dintilor frontali, carei cauza este incongruența dintre
mărimea dintilor şi a maxilarelor. Subdiviziunea III : protruzia (proalveolie
prodentie) provocată de obiceiurile vicioase (sugerea policelui, deglutitie infantilă,
respirație orală) şi se referă la grupe de dinti in anomaliile de pozitie; retruzia
bimaxilară când există o retroalveolie şi retrodentie provocate de o hipertonie a
buzelor
Metode de diagnostic (ex clinic,functional,paraclinic)
In anomaliile de Clasa I nu apar modificări, dar dinamica mandibulară şi poziţionarea
mandibulei in ocluzie trebuie verificate, deoarece anomaliile dentare de poziţie pot
modifica drumul de inchidere şi poziţionare a arcadei mandibulare.
Elemente clinice la care trebuie de atras atentia:
Incongruenţa dento-alveolară(inghesuire,mobilitate,malpozitii etc)
Prezenta Diastemei
Prezenta Ocluziei deschise funcţionale, Ocluzia deschisă scheletală:
Anomaliile sagitale( ca angrenajele inverse )
Anomaliile transversale (ocluzii lingualizate,inversate unilaterale,blocarea
miscarilor mandinulare cu abraziune dentara etc)
Anomaliile sistemului dentar( ca anodontia, dinti supranumerari)
Anomaliile dentare de formă
Anomaliile dentare de volum(macrodontii de ex)
Anomaliile dentare de poziţie.
Examenul funcţional. Medicul cercetează: Examenul dinamic al ocluziei:-
poziţia de postură a mandibulei;-examinarea mişcării de propulsie;- examinarea
mişcării de lateralitate.
Examenul grupelor musculare:- orbicularii buzelor;- limba;- obrajii;- muşchii
ridicători;- muşchii coboratori-muşchii propulsori;- muşchii retropulsori.
Se vor aprecia pozitia de repaus, tonusul, funcţia şi parafunctiile musculaturii orofaciale.
Examene paraclinice:
I.Examenul fotostatic:
1. Fotografia de faţă; forma feţei;
simetria;proporţionalitatea etajelor faciale; - aspectul
buzelor şi relaţia lor;
2. Fotografia de profil
-trasarea campului de profil şi aprecierea profilului; tangenta gurii;
II. Studiul de model
Medicul cercetează şi identifică:. Formula dentară. Tipul de dentiţie. Varsta dentară Modificări unidentare:
versiune,
gresiune, rotaţie.Modificări de grup dentar: sens sagital, transversal, vertical. Modificări de formă ale arcadelor
dentare.Analiza ocluziei: la cele trei repere: incisivi, canini, molari
Ortopantomg
rafia
Teleradiograi
a.
83.Malocluzia de clasa II/1 după Angle. Definiție. Etiologie. Tablou clinic.
Clasa a II-a cuprinde ocluziile in care mandibula are o pozitie distalizată, cu cel
puțin dimensiunea unui cuspid (3-4 mm), cuspidul mezio-vestibular al primului
molar superior afländu-se inaintea şantului intercuspidian al primului molar
inferior.
Angle divide această clasa in doua subdiviziuni:
Subdiviziunea 1 ingustarea arcadelor dentare superioare cu asociată cu
proalveolodontia frontalilor, asociata cu inocluzie sagitală frontală, mentonul este
retras şi respiratie orală (anomalie cls. Il/1) ( sau malocluzie cu raporturi
distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.)
Malocluzia de clasa II/1 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu protruzie si spatiere dentara)
=un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, proceselor
alveolare si dintilor fata de planul medio-sagital ,protruzia procesului dento-
alveolar reflectata in ocluzie prin decalaj sagital (inocluzie sagitala, ocluzia
distalizata) si o posibila ocluzie adanca, rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie
mandibulara;
Etiopatogenie
I. Ereditatea → maxilar ȋngust ȋncă de la naştere
Hotz – apariţia anomaliei la vârste fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu sau funcţionali
II. Factorul constituţional – tipul dolicocefal : maxilar ȋngust
III. Factori generali de dezvoltare – carenţe ȋn metabolism : rahitism – producerea unui os cu o structură
slabă,
fragil, care se deformează sub acţiunea forţelor musculare funcţionale, mai
vulnerabil la acţiunea unor practici, cum sunt obiceiurile vicioase.
IV. Factori locali de dezvoltare
• ȋn viaţa intrauterină → presiuni ale membrelor fătului asupra masivului facial
• fibroame uterine → asimetrii faciale ale nou-născutului
• post-natal → cicatrici chirurgicale după intervenţii ȋn anomaliile congenitale.
VI. Obiceiuri vicioase. şi modificări ȋn ocluzia dentară.
2) Respiraţia orală 2) Deglutiţia atipică 3) Sugerea degetului 4) Muşcarea buzei inferioare.
Manifestări clinice
• morfologie facială diversă – expresie a variabilităţii răspunsurilor
tiparelor de creştere şi a reacţiilor compensatorii
• facies adenoidian (ȋngustarea nasului şi narinelor, procheilie, proalveolodenţie, boltă palatină ȋnaltă)
• tip facial leptoprosop (faţă ȋngustă, alungită – dezvoltare transversală redusă)
• profil convex prin menton retras (Gn – poziţie: posterior faţă de planul orbito-frontal Simon)
• tegumente palide, pomeţi şterşi
• incompetenţă labială ( ! factor major de recidivă)

• ȋn vorbire, surâs se expune mucoasa gingivală - “gummi smile”
• incisivii superiori sunt proeminenţi, spaţiaţi, se sprijină pe buza inferioară;
au smalţul uscat care şi-a pierdut transluciditatea
Arcadele dentare
► arcada superioară - aspect normal sau poate fi modificat, dacă se
asociază cu : dizarmonie dento-alveolară,protruzia grupului incisiv superior,
retruzia grupului incisiv inferior sau prodenţia ambelor grupuri
► arcada inferioară - modificări verticale datorită suprapoziţiei grupului frontal
) bolta palatină
• adâncă → forme foarte adânci = “bolţi gotice” – frecvent asociate cu un torus palatin proeminent
3) ocluzia – relaţii distalizate la nivel molar, canin,frontal ♦ ocluzie adâncă
♦ uneori ocluzie deschisă
4) poziţia joasă şi posterioară a limbii – menţine mandibula ȋn poziţie distală
raport bază alveolară – bază coronară
Baza apicală – mică
Baza coronară – largă
6) parodontal – la nivelul regiunii incisive : tartru; sângerare; recesiuni parodontale.
7) tulburări A.T.M.
Funcţia masticatorie – dificultăţi ȋn actul inciziei ► Funcţia respiratorie
hipotonie uni- sau bilaterală a muşchilor narinari…uneori, obstacole ȋn testele inspir – expir
► Funcţia musculară
hipotonia buzei superioare
hipertonia buzei inferioare, muşchiului mentonier.
► Deglutiţia – comportament lingual de tip protruziv, expresie a necesităţii
de adaptabilitate la decalajele sagitale şi verticale existente.
84.Malocluzia de clasa II/1 după Angle. Diagnostic diferențiat. Obiective de tratament.

inferior.
Subdiviziunea 1 ingustarea arcadelor dentare superioare cu asociată cu
proalveolodontia frontalilor, asociata cu inocluzie sagitală frontală, mentonul este
retras şi respiratie orală (anomalie cls. Il/1) ( sau malocluzie cu raporturi
distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.)
Malocluzia de clasa II/1 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu protruzie si spatiere dentara)
=un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, proceselor
alveolare si dintilor fata de planul medio-sagital ,protruzia procesului dento-
alveolar reflectata in ocluzie prin decalaj sagital (inocluzie sagitala, ocluzia
distalizata) si o posibila ocluzie adanca, rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie
mandibulara;
Diagnostic pozitiv
Patognomonic :
●profil convex prin menton retras
●raporturi C,M distalizate
●posibilitatea unei propulsii ample a mandibulei
- Aspect facial
- Examenul modelului de studiu → decalaje transversale şi sagitale
- Examenul radiologic
Diagnostic cutanat : profil convex
Diagnostic diferential:
x Malocluzie de clasa II/2: retroinclinarea dintilor frontali, supraocluzia, baza
apicala mare comparativ cu cea coronara, etiologie ereditara;
x Macrodontia: SI corelata cu indicii de dezvoltare a arcadelor alveolare si a fetei;
x Meziopozitia: se fac masuratori pe model si teleradiografie;
Obiective de tratament
► mezializarea mandibulei
► expansiunea arcadei superioare
► nivelarea planului de ocluzie
► retruzia grupului incisiv superior

► decondiţionarea obiceiurilor vicioase
85.Malocluzia de clasa II/2 Angle. Definiție. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.

inferior.
Subdiviziunea 2 cuprinde retrodentia frontalilor superiori şi inferiori cu
supraocluzie frontală, ocluzie adâncă acoperită (anomalie cls. 2/2) sau
malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocuzie adâncă acoperită. In
ambele subdiviziuni, ocluzia distalã poate fi unilaterală sau bilaterală.
Malocluzia de clasa II/2 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu inghesuire
dentara)
=sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor PM si M prin retrodentie cu
supraacoperire a grupului incisiv si inghesuiri;
Etiopatogenie – ereditara – datorita unei rate mari de crestere a suturii incisive;
- retrodentia cu supraacoperire = datorita raportului bazelor osoase maxilare, datorita
decalajului bazelor scheletale maxilare mare; cu cat retruzia I superiori este mai
mare decat protruzia I inferiori devine mai mare supraacoperirea;
Tablou clinic:
x Aspect facial: etaj inferior normal sau frecvent mai mic, sant labio-mentonier
accentuat, menton proeminent, buze subtiri, ocluzie labiala ferma cu planul plasat
in pozitie inalta pe coroana I superiori, nas proeminent datorita retroinclinarii;
x Examen endooral:Modificare a bazei apicale a arcadei dento-alveolare si a
celei coronare: baza apicala>baza coronara;Arcadele pot avea forma de
trapez;Inghesuirea dentara poate varia de la forme usoare-grave dar cu aspect
tipic;IC superiori pot fi verticali, uneori in palatopozitie marcata;IL
vestibuloversati cu rotatie M peste coroana centralilor;C in vestibulopozitie;I
inferiori in retro sau proinclinare;Grade de abraziune pe fata palatinala a
superiorilor si pe fata vestibulara a I inferiori;Tulburari parodontale ca si o
consecinta a dezechilibrelor morfofunctionale scheletale (ocludarea I superiori in
parodontiul inferiorilor si a celor inferiori in bolta palatina); Ocluzia afectata in
diverse grade de supraacoperirea grupului incisiv: angrenaje inverse PM
unilaterale sau bilaterale si distalizarea in zona laterala;Relatia de postura a
mandibulei– drum de inchidere normal; miscari de lateralitate imposibil de
efectuat in formele grave;tip masticator tocator cu o activitate puternica a
muschilor ridicatori ai mandibulei;- reducerea diametrelor PM sau M, accentuarea
curbei Spee;
Dezvoltarea bazelor scheletale crestere faciala de tip anterior; baza maxilarului
este mare, compensata prin inclinarea dentara, unghi marcat corono-radicular al
IC; inaltimea antero-inferioara a fetei (Nsa-Gn) este mai mica, unghiul planurilor
maxilare (M-Nsa-Nsp) mai redus decat normal, unghiul goniac este mai mic desi
poate fi si normal
*Tratament: -aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.; -tehnica fixa: edgewise, Begg, arcul drept,
sistem
lingual, ; -contentie: ap Howley, retainer lingual, trainer.
a. Tratament etiologic: combaterea obiceiurilor vicioase, a respiratiei
orale,slefuirea cuspizilor neabrazati, adaptarea functionala
b. Tratament simptomatic:- obiectiv major – armonizarea celor 2 arcade (superioara si inferioara) cu obtinerea
unor
rapoarte de ocluzie functionale si stabile);- obiective specifice:- mezializarea mandibulei- corectarea rapoartelor
de
ocluzie si nivelarea planului de ocluzie- rezolvarea altor anomalii asociate cu
retrognatia mandibulara (ex: maxilar ingust, retruzie, protruzie, inghesuiri
dentare)
Mijloace terapeutice in functie de varsta pacientului:
-in dentatia temporara:exercitii de miogimnastica pt muschii pterigoidieni
externi,mijloace de constrangere si convingere pentru combaterea obiceiurilor
vicioase,masticatie activa care sa solicite propulsia (muscarea alimentelor,
fructelor, zarzavaturilor),miogimnastica respiratorie si controlul inchiderii fantei
labiale,slefuirea selectiva a cuspizilor neabrazati a caninilor si molarilor temporari
care favorizeaza conducerea fortara spre distal ,trainere,placuta vestibulara totala
cu scut labial realizata pe baza unei ocluzii de constructie cu mandibula
mezializata,placuta vestibulara partiala;
-in dentatia mixta –se prefera monoblocul mai ales in faza I; placa
palatinala Schwartz prevazuta cu diferite elemente dar si cu un platou retroincisiv
inclinat; are si un efect secundar de protruzie a incisivilor inferiori; - in dentatia
permanenta - aparate ortodontice fixe poliagregate cu tractiuni elastice
intermaxilare de clasa a II-a care sa produca mezializarea mandibulei, inelul
elastic mergand de la caninul superior la M1 inferior;
Contentia este lunga, reprezinta jumatate din durata tratamentului activ si se
face cu ultimul aparat utilizat sau activatorul, placuta palatina si placuta
linguala sau arcul lingual;
86.Malocluzia de clasa III Angle, forma falsă. Etiologie. Tablou clinic. Tratament
Clasa a III- se caracteriz prin mezializarea primilor molari permanenti

inf, in raport cu cei superiori: cuspidul vestibulo-mezial al molarului
inferior va fi situat in dreptul cuspizilor celui de al 2-lea premolar
superior sau şi mai mezial. In majoritatea cazurilor, frontalii inferiori
se află inaintea celor superiori.
(Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani
respectiv poziționarea reperului inferior mezial față de cel superior.)
Și aici se pot descrie două subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată uneori
cu proalveolie și prodenție, consecință unei creșteri mandibulare în
raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și neuro-
endocrini. /Sau malocluzie de clasa a III-a prin exces de dezvoltare
mandibulara ( prognatism
mandibular adevarat )
-subdiviziunea 2 –în care există un fals prognatism mandibular,
rapoartele meziale ale ocluziei datorându-se nedezvoltării maxilarului
superior, ca o consecință a factorilor generali sau a celor locali. /Sau
malocluzie clasa a III-a prin deficit de crestere maxilara ( prognatism
mandibular fals)
Etiologie
In aparitia malocluziilor de clasa a III-a este incriminat factorul genetic , ereditarea
jucand un rol foarte mare in stabilirea dimensiunilor mandibulare. Factorul
functional poate determina la randul lui un decalaj intermaxilar invers pe structuri
apparent de dimensiuni normale care in timp se pot anatomiza. Astfel o ocluzie
inversa frontala , un tic de propulsie mandibulara, sugerea degetului II si III , o
relatie ocluzala , pot sa determine in momentul inchiderii gurii o propulsie
mandibulara cu realizarea decalajului intermaxilar invers. Or ‘ in timp structurile
de baza ( baza maxilarelor ) care initial au fost de dimensiuni normale, se modifica
sub actiunea factorului functional , anomalia anatomizandu-se.
Tablou clinic
Maxilarul inferior poate fi dezvoltat in exces sau poate fi ghidat in cadrul
raporturilor de ocluzie intr -o pozitie anteriora. Fata aplatizata , cu obrajii infundati
, cu profil concav, prin deplasarea punctului Nsa inapoia planului Dreyfuss sau
prin deplasarea punctului Gn inaintea planului Simon. Buza superiora este
infundata si , de obicei , in raport invers cu cea inferioara; unghiul format prin
tangenta dusa la nivelul gurii este sub 10 0 din cauza retragerii buzei superioare sau
a avansarii buzei inferioare.
Prin avansarea mandibulei , la examenul endobucal se pune in evidenta o arcada
alveolara coronara. Ocluzia este mezializata si inversa frontal sau totala , cu sau
fara inocluzie sagitala inversa.
Pacientul poate prezenta incongruenta dento-alveolara si inocluzie
vertical.Pacientul prezinta tulburari fizionomice. Tulburarile functiei masticatorii
sunt in acest caz pe prim plan.Pacientii nu exercita decat miscari de ridicare si
coborare ale mandibulei in timpul masticatiei cu eficienta scazuta a actului
masticator , datorita reducerii unitatilor masticatorii.
Interesarea parodontala la acest subiect prezinta modificari determinate de
parasolicitarea zonei laterale si lipsa de solicitare a zonei frontale.
In functie de gravitatea acestei anomalii , interesarea functionala a structurilor A.T.M. este diferita.
*Tratament: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale, corectarea ocluzie in plan
transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
Obiectivele de tratament se caracterizeaza prin inversarea modelului de dezvoltare
si anume stimularea dezvoltarii sagitala a maxilarului superior si franarea
dezvoltarii sagitale a maxilarului inferior.
Odata obtinut saltul articular trebuie obtinuta si de o supraocluzie frontal care sa garanteze stabilitatea
rezultatului.
In final acest rezultat trebuie mentinut pana la varsta la care dezvoltarea mandibulei a fost incheiata.
87.Malocluzia de clasa III Angle, forma adevărată. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.
Clasa a III- se caracteriz prin mezializarea primilor molari permanenti
inf, in raport cu cei superiori: cuspidul vestibulo-mezial al molarului
inferior va fi situat in dreptul cuspizilor celui de al 2-lea premolar
superior sau şi mai mezial. In majoritatea cazurilor, frontalii inferiori
se află inaintea celor superiori.
(Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani
respectiv poziționarea reperului inferior mezial față de cel superior.)
Și aici se pot descrie două subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată
uneori cu proalveolie și prodenție, consecință unei creșteri mandibulare
în raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și neuro-
endocrini. /Sau malocluzie de clasa a III-a prin exces de dezvoltare
mandibulara ( prognatism
mandibular adevarat )
-subdiviziunea 2 –în care există un fals prognatism mandibular,
rapoartele meziale ale ocluziei datorându-se nedezvoltării maxilarului
superior, ca o consecință a factorilor generali sau a celor locali. /Sau
malocluzie clasa a III-a prin deficit de crestere maxilara ( prognatism
mandibular fals)
Etiologie
In aparitia malocluziilor de clasa a III-a este incriminat factorul genetic , ereditarea
jucand un rol foarte mare in stabilirea dimensiunilor mandibulare. Factorul
functional poate determina la randul lui un decalaj intermaxilar invers pe structuri
apparent de dimensiuni normale care in timp se pot anatomiza. Astfel o ocluzie
inversa frontala , un tic de propulsie mandibulara, sugerea degetului II si III , o
relatie ocluzala , pot sa determine in momentul inchiderii gurii o propulsie
mandibulara cu realizarea decalajului intermaxilar invers. Or ‘ in timp structurile
de baza ( baza maxilarelor ) care initial au fost de dimensiuni normale, se modifica
sub actiunea factorului functional , anomalia anatomizandu-se.
Tablou Clinic:
Tulburarile scheletate prezente in anomalie pot sa fie spectaculoase. Astfel
mandibula este in general de dimensiuni mult marite cu un ram vertical scurt si
ram orizontal marit de volum . Condilul are o crestere in sus si inapoi, mentonul
este “ puternic “ , marit de volum , fara sant labio-mantonier , cu un maxilar
superior scurtat , plasat distal pe baza craniului, eventual cu etaj inferior marit,
toate acestea cel mai adesea in cadrul unei rotatii de tip posterior. La modificarile
de mai sus , procesele alveolare si dintii pot sa participle compensator si anume
printr -o proalveolodentie superioara sau retroalveolodentie inferioara.
Relatiile de ocluzie se caracterizeaza prin rapoarte mezializate la nivelul zonelor
laterale si inverse frontale mergand pana la realizarea in plan transversal a unei
ocluzii inverse totale.
Profilul este concav, treapta buzelor este inversata , fata lata cu
aspectul pometilor infundat si sant labio mentonier sters. Daca
adaugam la aceastea aspectul zambetului pacientului cand se
evidentiaza ocluzia inversa frontala ,se pot evalua prejudiciile
estetice. Absenta ghidajului anterior si a contactelor interdentare corecte duc
foarte devreme la afectarea ATM.
*Tratament: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor
verticale, corectarea ocluzie in plan
transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
Obiectivele de tratament se caracterizeaza prin inversarea modelului de dezvoltare
si anume stimularea dezvoltarii sagitala a maxilarului superior si franarea
dezvoltarii sagitale a maxilarului inferior.
Odata obtinut saltul articular trebuie obtinuta si de o supraocluzie frontal care sa garanteze stabilitatea
rezultatului.
In final acest rezultat trebuie mentinut pana la varsta la care dezvoltarea mandibulei a fost incheiata.
Un prognatism mandibular de tip genetic va fi mult mai rezistent la tratament decat unul de etiologie
functioanala.
88.Malocluzia de clasa III Angle, forma adevărată. Etiologie. Tablou clinic.

Tratament.
89. Termenii de eruptie dentara a dintilor temporari
Incisivi centrali sup 6-8 luni; Incisivi laterali 8-12 luni; Canini 16-20 luni;
Molarul I 12-16 luni; Molarul II 20-30 luni.
permanenti
Molarul 1 5-6 ani ; Incisivi centrali 6-8 ani; Incisivi laterali 8-9 ani; Caninii 10-
11 ani; Premolarul I 9-10 ani; Premol 2- 11-12ani; Molarul 2- 12-13 ani; mol 3-
variaza.
90.Tratamentul ortodontic interceptiv. Noțiuni generale. Obiectivele

tratamentului interceptiv la copii de diferite vârste.
Prin ortodonţie interceptivă se înţelege surprinderea unor forme incipiente sau
uşoare de anomalii dento-maxilare prin depistări active şi instituirea unor
măsuri prin care se previne instalarea malocluziei adevarate sau se reduce
tratamentul ortodontic la unele măsuri simple.
Tratamentul interceptiv cuprinde un ansamblu de măsuri şi mijloace
instituite în vederea opririi cursului dezvoltării unei abateri de la normal.
Se bazează pe depistarea precoce a micilor variaţii ale tiparului normal de
dezvoltare. Unele dintre aceste variaţii sunt abia perceptibile, în timp ce
altele, mai accentuate, se pot uneori corecta spontan.
Majoritatea tratamentelor interceptive se practică in dentaţia
temporară.Intervenţia in dentaţia temporară duce la suprimarea obstacolelor în
dezvoltarea normală a aparatului dento-maxilar şi la menţinerea sau restaurarea
funcţiilor normale ale acestui aparat .
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI INTERCEPTIV
depistarea dezechilibrelor scheletale minore, îndepărtarea agenţilor
determinanţi, asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare şi menţinere a
relaţiilor normale, dimensional şi direcţional, între bazele maxilarelor şi
baza caniului:
depistarea dereglărilor în perioada de exfoliere a dinţilor temporari şi de erupţie a dinţilor permanenţi;
depistarea dezechilibrelor ocluzo-articulare şi reechilibrarea ocluziei;
tratamentul obiceiurilor vicioase şi reechilibrarea funcţiilor.
ocluziile încrucişate şi ocluziile inverse frontale;pierderea precoce a
dinţilor temporari cu închiderea spaţiului;persistenţa incisivilor
temporari, care interferează cu erupţia normală a permanenţilor;dinţii
în malpoziţie care induc tipare greşite ale închiderii mandibulei;toate
obiceiurile care provoacă funcţii
anormale sau perturbă dezvoltarea
ocluziile distalizate; ocluziile deschise prin interpunerea limbii sau sugerea degetelor.
extracţia incisivilor temporari persistenţi sau a dinţilor in malpoziţie;
Terapia interceptiva contribuie la combaterea celor trei mari
riscuri patologice ale copilariei, menţionate de marele pediatru R.
DEBRE:
bolile infecţioase, tulburarile de nutritie; tulburările psiho-somatice.
In mare parte se urmareste suprimarea obiceiurilor bucale care duce
adesea la revenirea spontană la normal a aparatului dento-maxilar, dacă
această suprimare se produce în jurul vârstei de 3 ani;reeducarea
funcţională, cu referire la deglutiţia atipică şi la comportamentul lingual
anormal( cu aparate simple , care favorizează poziţionarea corecta a
limbii sau care suprimă placerea de sugere a limbii)Metodele de
reeducare neuromusculară vizând instalarea unei noi imagini
reflexeExtracţia incisivilor temporari persistenţi sau a dinţilor in
malpoziţie. Corectarea ocluziei inverse frontale începând de la vârsta de
18 luni cu aparat soulet besombers. Aparatele mobile sau mobilizabile
pentru rezolvarea ocluziilor
încrucişate;

Ortodontie

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ortodontie

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Obiectivul ortodonţiei și sarcinile disciplinei, organizarea secţiei. Deontologie.

*Obiectivul Ortodontiei: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica, diagnosticul si diverse

3. Factorul de baza in cresterea si formarea scheletului facial

4.Dezvolarea musculaturii fetei. Mugurii faciali si termenii de dezvoltare .

6.Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post-lacteal. Poziţiile planului post-lacteal .

8. Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică

9. Particularitățile clinice ale malocluziilor transversale.Cauzele ce

10. Particularitățile clinice ale malocluziilor verticale. Etapele de

11. Epidemiologia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

Anomaliile dento-maxilare provoacă tulburări esenţiale morfologice şi func-

12. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

13.Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

palat despicat, aspectul cavitatii orale la examenul clinic

este de gura de delfin, profilul facial este de pasare.

E) Tulburari endocrine (tulburari privind secretia hormonului de crestere

14.Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

16..Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare.

18.Profilaxia postnatala a anomaliilor dentomaxilar. Descriere generala

Se adreseaza sugarului, prescolarului si copilului scolar, se face diferentiat in

20.Care sunt fortele exercitate de musculatura peribucala si influenta

22.Metode de diagnostic utilizate in disfunctiile sistemului stomatognat la copii.

23.Disfuncțiile masticatorii și influența acestora asupra aparatului dento-maxilar.

- limitarea mișcărilor masticatorii prin blocaje în ocluzii adânci acoperite,

24.Disfuncțiile aparatului dentomaxilar ce duc la compresiune

25.Deglutiţia atipică. Tipuri de deglutiţie. Tulburările în dezvoltarea

29.Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii. (249 Fratu)

30. Obiceiurile vicioase. Noțiune. Clasificare. Combaterea obiceiurilor vicioase bucale.

Pentru reeducarea deglutitiei indicam copilor så inghitä cu varful

Reeducarea se face prin gimnastică respiratorie: copilul va efectua

Sugerea degetului -placă vestibulara cu sau fară tetină, gutiere acrilice cu

31.Rolul integrității arcadelor dentare în profilaxia postnatală a anomaliilor

32.Impactul cariei dentare și a complicațiilor ei asupra dezvoltării aparatului

Carile aproximale la dintii temporari sau definitivi determinä pierderea punctelor

33.Asimetria facială. Noțiune. Cauzele ce duc la apariția asimetriei faciale.

Asimetriile faciale in perioada dentiției temporare şi a dentitiei mixte

35.Examenul exobucal al pacientului ortodontic. Profilul facial.

In aprecierea fetei se evidențiază orice defect genetic sau expresia partialà a

*proportile faciale verticale şi marimea unghiului planului mandibular

36.Examenul endobucal al pacientului ortodontic. Studiul ocluziei statice.

37.Examenul musculaturii și al funcțiilor aparatului dento-maxilar .

38.Examenul dinamicii mandibulare. Fiziologia cinematicii mandibulare.

40.Examenul fotografic. Interpretarea fotografiei de profil

41.Examenul radiologic cu film intraoral. Varietăți.

42.Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Elemente de diagnostic ortodontic

43.Teleradiografia. Definiție, tehnica de realizare, tipuri .

44.Tomografia computerizată în ortodonție.

• Precizia de măsurare a țesutului dur și moale pe imaginile CBCT permite

45. Analiza cefalometrică. Punctele cutanate și scheletale.

46.Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica

-unghiul FMA=25(+-3): planul mandibular cu orizontala de la Frankfurd,

47.Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar.

48.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale, instrumentele,

49.Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare.

50.Forța ortodontică. Definiție, clasificarea forțelor ortodontice.

Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate, se pun în discuţie 3 aspecte:

Există 3 tipuri de forţe:

→forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu

51.Tipurile de deplasare dentară. Efectele negative ale deplasărilor dentare