Cutremurul de Pamint este unul din cele mai inspamantatoare si distrugatoare fenomene ale

naturii de pe Terra. Potentialul enorm de distrugere se datoreaza energiei cutremurului, care la un

seism deosebit de puternic este de zece-douazeci de mii de ori mai mare decat energia primei bombe
atomice aruncate peste Hiroshima.

 Originea cutremurelor:

Distributia geografica neuniforma a

seismelor pe suprafata Terrei isi gaseste
explicatia in teoria placilor tectonice.
Conform acesteia, invelisul extern rigid al
Pamantului este format din cincisprezece
placi tectonice mobile, de 60-100 km
grosime, pe unele dintre care se afla si
continentele. Aceste placi litosferice
“plutesc” pe astenosfera, stratul de
suprafata semitopit al mantalei
Pamantului, si sub actiunea curentilor de convectie din manta se deplaseaza extrem de lent, cu o
viteza de pana la 12 cm pe an. Unele placi se imping reciproc, iar in anumite locuri o placa aluneca
si coboara sub o alta placa, penetrand la adancimi cu temperaturi si presiuni inalte unde se topeste
consumandu-se. Altele se indeparteaza una de alta, spatiul dintre ele fiind completat cu magma
solidificata, care ulterior formeaza crusta noua. Unele blocuri imense de crusta terestra aluneca unul
fata de altul.
La marginile dintre placi miscarea este franata de forta de frecare dintre ele, astfel ca in aceste
locuri se acumuleaza tensiuni enorme. Atunci cand rocile care intra in contact se rup sau aluneca
brusc, se produce o degajare sub forma de unde seismice a energiei acumulate, adica se produce
cutremurul propriu-zis. Intensitatea acestuia depinde de suprafata de rupere, de adancimea la care se
produce si de natura rocilor.

 Undele seismice

Energia eliberata brusc de un cutremur se raspandeste in toate

directiile, formand undele seismice.
Pe masura indepartarii de locul perturbatiei initiale, energia se
repartizeaza pe tot mai multe particule − efectele seismului sunt tot
mai mici la distante mai mari. Undele seismice sunt un "amestec" de
unde longitudinale si transversale.

 Producerea undelor seismice

Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior sub
forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa radiaza
sub forma unui val. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a pamantului, iar undele superficiale se
deplaseaza la suprafata acestuia. Undele superficiale – uneori denumite unde lungi sau mai simplu,
referat.clopotel.ro
unde L – sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor, deoarece cauzeaza
cele mai intense vibratii. Undele superficiale se propaga din undele interioare care ajung la
suprafata.

Se face distinctia intre doua tipuri principale de unde interioare:

1. Unde primare (longitudinale), denumite si unde P sau unde de comprimare, se propaga cu o

viteza de aproximativ 1 pana la 5 mile pe secunda (1.6 pana la 8 kilometri/secunda), depinzand de
materialul prin care se deplaseaza. Aceasta viteza este mai mare decat cea a altor unde, astfel incat
undele P ajung inaintea celorlalte la o anumita suprafata. Ele se pot deplasa prin substante solide,
lichide si gazoase, si astfel vor patrunde prin scoarta pamantului.
Atunci cand se deplaseaza prin roca, undele pun in miscare particule
minuscule de roca, inainte si inapoi, indepartandu-le si apropiindu-le,
pe directia pe care circula unda. Aceste unde ajung de obicei la
suprafata sub forma unei bufnituri bruste.
2. Unde secundare (transversale), denumite si unde S sau unde de
taiere, ajung la suprafata putin in urma undelor P. In timp ce aceste
unde sunt in miscare, ele deplaseaza in afara particule de roca,
impingandu-le perpendicular cu calea undelor. Astfel rezulta prima
perioada de ondulare asociata cutremurelor. Spre deosebire de
undele P, undele S nu se deplaseaza direct prin pamant. Ele circula
doar prin materiale solide, astfel incat sunt oprite de stratul lichid din
interiorul pamantului.

Ambele feluri de unde interioare se deplaseaza de-a lungul Globului Pamantesc, si pot fi
detectate pe partea opusa punctului din care a plecat cutremurul. In mod constant se produc unde
seismice foarte slabe care se deplaseaza de-a lungul planetei.
Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor aparute intr-o suprafata de apa – ele misca
suprafata pamantului in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de obicei cele mai mari pagube deoarece
miscarea undei zguduie temeliile edificiilor create de om. Undele L sunt cele mai lente dintre toate,
astfel ca cea mai intensa zguduire se produce la sfarsitul cutremurului.

 Analiza originii cutremurului

In timp ce viteza exacta a undelor P si S variaza in functie de

compozitia materialului prin care se deplaseaza, raportul dintre
vitezele celor doua unde va ramane relativ constant in orice
cutremur. Undele P se deplaseaza in general de 1,7 ori mai rapid
decat undele S.
Folosind acest raport, seismologii pot calcula distanta dintre
orice punct de pe suprafata pamantului si epicentrul cutremurului,
mai exact punctul unde vibratiile isi au originea. Seismologii
reusesc acest lucru prin intermediul seismografului – un aparat
care inregistreaza undele. Pentru a afla distanta dintre seismograf si
epicentru, seismologii trebuie sa cunoasca de asemenea si
momentul in care au ajuns vibratiile. Pe baza acestor informatii, ei pur si simplu noteaza cat timp a
trecut intre aparitia celor doua unde iar dupa aceea verifica un tabel care le arata distanta pe care
undele au parcurs-o, bazandu-se pe intarzierea undelor.

referat.clopotel.ro
 Adunandu-se aceste informatii din trei sau mai multe puncte, se poate localiza epicentrul, prin
procesul numit trilateratie. Acest proces consta in desenarea unei sfere imaginare in jurul locatiei
fiecarui seismograf, cu punctul de masurare drept centru si raza egala cu distanta masurata (notata cu
X) de la acel punct pana la epicentru. Aria cercului reprezinta toate punctele aflate la X mile
departare de seismograf. Atunci epicentrul trebuie sa se afle undeva pe aceasta sfera. Daca sunt
desenate doua sfere, pe baza informatiilor provenind de la doua seismografe diferite, se va obtine un
cerc bidimensional in punctul de concurenta al sferelor. Deoarece epicentrul trebuie sa se gaseasca in
aria ambelor sfere, toate punctele epicentrale posibile sunt localizate pe cercul format prin
intersectarea acestor doua sfere. O a treia sfera va intersecta doar de doua ori acest cerc, stabilind
drept posibile doar doua puncte de epicentru. Si deoarece centrul fiecarei sfere se afla pe suprafata
pamantului, iar unul dintre aceste puncte posibile se va gasi in a
er, ramane o singura locatie logica pentru epicentru.
Energia eliberata in focarul unui cutremur se propaga in toate directiile prin unde seismice de
volum si de suprafata. Din undele seismice de volum fac parte undele longitudinale P si transversale
S. Cele mai rapide sunt undele P care strabat zonele lichide si solide din interiorul Pamantului.
Miscarea particulelor se produce in acelasi mod ca si in undele sonore, adica prin comprimari si
dilatari succesive ale mediului pe directia propagarii undei. In rocile tari se propaga undele S, in care
particulele mediului se deplaseaza perpendicular pe directia de propagare a undei. Viteza undelor P
este de 1,73 ori mai mare decat a undelor S, ambele fiind dependente de densitatea rocilor prin care
se propaga.
Pe suprafata libera a Pamantului se propaga undele Love si Reyleigh, care se formeaza prin
reflexia repetata a undelor de volum in straturile geologice superficiale. Undele de suprafata au
viteza mai mica si la un cutremur puternic fac de cateva ori inconjurul Pamantului. Acest fapt
permite statiilor seismice sa inregistreze cutremure care se produc chiar si pe partea opusa a
Globului. Diferenta dintre momentele de sosire la o statie seismica a undelor S si P serveste la
determinarea distantei epicentrale. Desi undele seismice provoaca numeroase distrugeri si pierderi de
vieti omenesti, anume ele au oferit informatii pretioase despre structura interna a Pamantului.

 Intensitatea cutremurelor

Intensitatea cutremurelor este reprezentata in diferite scale. Cele mai des utilizate sunt:
-scala Richter, care exprima logaritmic energia eliberata la o anumita distanta epicentrala, este o
scala logaritmica ce se exprima in numere zecimale cuprinse intre 1-9
-scala Mercalli modificata, care descrie intensitatea cutremurului prin observarea efectelor sale in
epicentru.


Instrumentarea seismica

Pentru inregistrarea cutremurelor s-au construit seismografe speciale, care inregistreaza direct
acceleratia, viteza sau deplasarea terenului pe trei directii: Nord-Sud, Est-Vest si pe verticala.
Seismografele moderne genereaza semnale electrice, care se amplifica de mii sau chiar milioane de
ori si se inregistreaza pe hartie sensibila, banda magnetica sau suport digital. In urma prelucrarii
referat.clopotel.ro
acestor inregistrari care se numesc seismograme, se determina parametrii cutremurelor: timpul
producerii, momentele de sosire a undelor, coordonatele geografice ale epicentrului, adancimea
focarului, magnitudinea etc.
Monitorizarea seismica globala este realizata de o retea de statii seismice, in care intra si retelele
nationale ale multor tari. Informatia despre producerea unui cutremur este transmisa la centrele
mondiale: Centrul Euromediteranean, Franta; Centrul International Seismic din Newbury, Anglia;
Centrul Informational al CSI din Obninsk, Rusia.
Pentru fiecare zona seismica sunt alcatuite cataloage ce cuprind informatii despre cutremurele
produse, inclusiv cele care au avut loc cu mult inainte de existenta instrumentelor de inregistrare. Cel
mai vechi catalog este cel chinezesc (3000 ani) si japonez (1600 ani). Cataloagele cutremurelor
pentru zona noastra au fost elaborate de seismologii romani C. Radu, L. Constantinescu si V. Marza
si contin date incepand cu anul 984.
Aceste cataloage sunt utilizate in studiul relatiilor dintre seismicitate si geologia planetei, la
alcatuirea hartilor seismice, la evaluarea hazardului seismic pe teritoriul unor tari, la evaluarea
riscului seismic al constructiilor etc.

 Magnitudinea si intensitatea

Puterea unui cutremur este caracterizata prin magnitudinea sau intensitatea acestuia exprimata in
grade. Deoarece puterea cutremurului variaza intr-un interval foarte larg, Charles Richter a introdus,
in 1931, scara logaritmica a magnitudinilor care-i poarta numele si care e bazata pe masurarea
amplitudinii maxime a undelor seismice inregistrate. Cresterea magnitudinii cu o unitate corespunde
cresterii amplitudinii undei de 10 ori. Din punct de vedere matematic, scara magnitudinilor nu are o
limita superioara, insa practic limita ei superioara e determinata de rezistenta rocilor. Cele mai
puternice cutremure care s-au produs in epoca masurarilor instrumentale sint cele de pe continentul
american: cutremurul din Chile, 1960 (magnitudinea 9,5) si din Alasca, 1964 (M = 9,2).
Majorarea magnitudinii cu o unitate corespunde cresterii de 31 ori a energiei seismice. Astfel,
energia cutremurului din Vrancea din 10 noiembrie 1940 (M = 7,4) a fost de aproape 1000 ori mai
mare decat energia seismului produs la 28 aprilie 1999 (M = 5,4), cel mai important din ultimii ani si
care s-a resimtit destul de bine si in Republica Moldova.
Energia seismica ce se degaja in focarul cutremurului difera de energia seismului de la suprafata
Pamantului. Spre deosebire de magnitudine, intensitatea seismului, exprimata si ea in grade, are la
baza gradul de actiune a oscilatiilor subterane asupra diferitelor constructii si obiecte, asupra
oamenilor. De fapt, pentru oameni pericolul il reprezinta nu insesi oscilatiile seismice, ci urmarile
acestora: avarierea cladirilor, gazoductelor si liniilor electrice, deformarea suprafetei terestre,
alunecarile de teren etc.

 Seismicitatea in Romania

Romania este o tara seismica, anual producandu-se cca. 500 de cutremure, dintre care in ultimele
doua secole 50 au avut magnitudinea de peste 5 grade pe scara Richter. Teritoriul Romaniei este
afectat in proportie de peste 50% de seisme puternice sau moderate. In raport cu Japonia insa,
cantitatea de energie seismica eliberata anual este de 400 de ori mai mica. Studiul seismicitatii a dus
la conturarea mai multor regiuni epicentrale: vranceana, fagaraseana, banateana etc. Dintre acestea,
cutremurele vrancene sunt singurele de tip intermediar (cu adancimi situate sub 170 km). Ele
elibereaza periodic cea mai mare cantitate de energie, provoaca cele mai mari distrugeri si se resimt
pe areale ce se extind pana la Moscova si Marea Egee.

referat.clopotel.ro