Introducere

Perioada după 1960 se caracterizează prin transformări profunde în ceea ce

privește cultura română, determinate de spiritul de modernizare adus de noua
generație. În literatura începe Epoca Marilor Clasici, marcată de activitatea marilor
sciitori ai literaturii române cum ar fii Mihai Eminescu, Ion Slavici, I. L. Caragiale
sau Ion Creangă și de activitatea societății literare Junimea în frunte cu Titu
Maiorescu.

Junimismul este cea mai amplă mișcare culturală și ideological din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, societatea Junimea luând naștere la Iași în anul
1863. Curentul a fost puternic influențat de evoluționismul englez și de școala
istorică germană.

După generația pașoptiștilor, Junimea construiește un climat intelectual și

cultural în țară prin ideile promovate de Titu Maiorescu alaturi de alti patru tineri
foarte interesați de progresul culturii române, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi,
Vasile Pogor și Petre P. Carp. Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal și nu s-
a menținut după legile exterioare, fiind nu numai o societate, ci o comunitate de
interese culturale și socio-politice.

Junimiștii și-au împărtășit ideile în toate domeniile culturii românești. Ei

combat latinismul promovat de reprezentanții Școlii Ardelene, susțîn modernizarea
alfabetului latin și a ortografiei fonetice și pledează pentru împrumuturile
neologice, astfel ajutând la dezvoltarea limbii romane.

Dacă vorbim despre educația culturală, junimiștii urmăresc intelectualizarea

publicului, abordând teme variate cum ar fii istoria, filosofia, literatura prin
intermediul unor conferințe („prelecțiuni populare”), având scopul de a familiariza
populația cu ideile din spațiul cultural european.

Cât despre literatura, ei își propun realizarea unei antologii de poezie

românească, eșuând din păcate la acest proiect. Se încurajează scrierea textelor în
limba română, încercând să combată traducerile și mediocritatea prin critica
obiectiva și susținând originalitatea. Acesta a fost domeniul în care Titu Maiorescu
și junimiștii au contribuit cel mai mult, îndrumând scriitorii către principii estetice
clare, au impus exigența, echilibru și măsură față de aceștia.
 Mentorul societăţii „Junimea” a fost Titu Maiorescu, el fiind şi promotorul
criticismului junimist. Că îndrumătorul cultural şi literar al epocii, Maiorescu îşi
desfăşoară activitatea în domeniul limbii, al literaturii şi al criticii, dar şi în cel al
publicisticii.

Opinia/ concluziile

Junimiștii care s-au făcut remarcați în societate au venit din Germania,

Franța, unde au observat cultura din toate punctele sale de vedere, și au decis că
vor produce o schimbare asupra populației romanești. Influența lor asupra
literaturii nu putea fii decât pozitivă, progresistă și chiar revoluționară din anumite
puncte de vedere.

Principiile impuse de junimiști au avut un impact masiv nu doar asupra

culturii românești, dar și asupra întregii societăți pe toate palierele sale. Contestând
modalitatea de înfăptuire a procesului de civilizare în spațiul românesc), junimiștii,
prin spiritul critic și constructiv, au pus bazele restructurării modernității
românești. Până la mijlocul secolului XX, conceptele Junimii au stat la baza
dezvoltării ansamblului cultural românesc. Deși conservatorismul s-a perimat,
principiile culturale au rămas în picioare și au continuat să influențeze cultura.
Singura altă teorie importantă cu privire la evoluția societății a fost cea a
sincronismului, elaborată de E. Lovinescu în perioada interbelică.

Cu toate acestea, în cele din urma efortul depus de Maiorescu, Carp,

Negruzzo și ceilalți s-a năruit odată cu instaurarea regimului comunist care nu
tolerează spiritul critic, că orice regim totalitar dealtfel. Până în anul 1989
societatea românească s-a redefinit pornind de la alte frincipii, cele junimiste fiind
devalorizate și discreditate. Direcția în care se îndrepta junimea era cu totul
benefica țării noastre, astfel apariția unei noi mișcări asemănătoare în ziua de astăzi
ar fii utilă societății romanești.