Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galați

Prezentarea metodelor activ- participative

de predare-învățare
Profesor: Barna Iuliana

Studentă: Donici(Țurcan) Cristina

Chișinău, 2020
 Aplicarea metodei ,,Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat” porneşte de la premisa că informaţia  dobândită
anterior de către elevi trebuie valorificată atunci când se predau noile cunoştinţe şi presupune parcurgerea a
trei paşi: inventarierea a ceea ce ştim (etapa „Ştiu’), determinarea a ceea ce dorim să învăţăm (etapa „Vreau
să ştiu”) şi reactualizarea a aceea ce am învăţat (etapa „Am învăţat”).
Voi prezenta un model de utilizare a metodei menţionate anterior, într-o lecţie deLimbă și literatură
română, la clasa a XI-a, subiectul: „Romantismul în spațiul național”, ținând cont că Romantismul în
spațiul universal a fost studiat anterior la Literatura universală
Etapa”Ştiu”: Se împarte clasa în grupe a câte 4-5 elevi şi fiecare grupă îşi va alege un reprezentant care
va nota pe fişă cele stabilite de membrii grupului.
Se prezintă pe tablă/planşă tabelul cu rubricile: „Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat“, iar elevii realizează
tabelul pe fişa de lucru.
Știu Vreau să știu Am învățat

La început, se cere elevilor să  noteze în tabel tot ceea ce ştiu despre tema ce urmează a fi
discutată, apoi fiecare grupă va citi de pe fişă ceea ce a notat. Împreună cu cadrul didactic, elevii
vor stabili ce ar trebui să fie notat în tabel la rubrica „Ştiu” şi completează apoi pe tablă.
Știu Vreau să știu Am învățat
Este un curent literar-artistic
Apare în Franța în secolul
XVIII
Reflectă subiectiv realitatea
Apare ca reacție de raspuns
la raționalismul Iluminismului
Promovează libertatea
creației

Etapa „Vreau să ştiu”: Elevii sunt solicitaţi  să formuleze întrebări despre ce ar dori să mai afle
legat de tema propusă, despre lucrurile de care nu sunt siguri sau lucrurile despre care ar vrea să
cunoască ceva nou. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc a tabelului, atât la tablă, cât şi
pe fişe.
Știu Vreau să știu Am învățat
Este un curent literar-artistic În ce domenii se manifestă în
Țările Române?
Apare în Franța în secolul În ce perioadă apare pentru
XVIII prima data în spațiul national?
Reflectă subiectiv realitatea Care sunt principiile estetice
ale curentului
Apare ca reacție de raspuns Care este contextual istoric
la raționalismul Iluminismului de apariție a mișcării în Țările
române
Promovează libertatea Care sunt reprezentanții și
creației precursorii curentului
 Etapa „Am învăţat”: După predarea conţinutului, se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat
elevii în etapa anterioară şi pe care le-au trecut la “Vreau să ştiu”. Se reia fiecare întrebare şi se notează
răspunsurile aflate în timpul predării noului conţinut în coloana a treia.

În încheierea lecţiei, pentru a se realiza feed-back-ul, elevii revin la schema S/V/A şi decid ce au ştiut la
începutul lecţiei, ce au vrut să înveţe pe parcursul ei şi ce au învăţat din lecţie. Se realizează astfel o
învăţare autentică şi durabilă prin asimilarea unor cunoştinţe noi şi restructurarea activă a unor scheme
mentale.

Metoda exercitiului
Definiție: Executarea conştientă şi repetată a unor operaţii cu scopul dobândirii unei deprinderi
automatizate sau semi-automatizate, care vizează activitatea educativă, se numeşte „exerciţiu”. Exerciţiul
stimulează şi menţine în formă anumite funcţii mentale sau motrice. Este binecunoscut caracterul de
generalitate al metodei, acesta fiind utilizat şi la matematică, fizică, chimie, educaţie fizică etc.
În ceea ce priveşte lingvistica, avem exerciţii de analiză fonetică, lexicală, morfologică, sintactică,
stilistică. În interiorul acestora există şi alte clasificări: exerciţii lacunare, sau de completare, constructive,
de analiză a cazurilor, de analiză a funcţiilor, de recunoaştere etc
Este necesar ca fiecare elev să experimenteze operaţiile de analiză gramaticală ale unui substantiv,
adjectiv, adverb, verb etc., în totalitatea categoriilor gramaticale pe care le au aceste părţi de vorbire.
Descoperirea si prezentarea desfăşurată a tuturor semnificaţiilor gramaticale pe care le comportă un
cuvânt este resimţită de către elevi ca fiind un exerciţiu analitic de o mare putere formativă în sensul
ordonării logice a gândirii. Ei vor putea determina care sunt categoriile gramaticale, caracterul de sistem
ale acestora şi vor putea descoperi care sunt regulile analizei înseşi.
Obiectivele formative ale metodei exerciţiului, după Vistian Goia, sunt:
– să fixeze cunoştinţele teoretice relativ la un capitol, categorie morfologică, sintactică, ortografică,
de punctuaţie etc.;
– să creeze abilităţi de transpunere a acestora în practică;
– să dezvolte deprinderea de muncă independentă a elevilor;
– să dezvăluie profesorului eventualele lipsuri în cunoştinţele teoretice ale elevilor;
– să stimuleze capacităţile creative ale acestora, făcând pasul de la operaţii mentale la structuri
operaţionale;
– să înlăture „uitarea”, tendinţele de interferenţă (confuzia);
– să mijlocească transferul cunoştinţelor morfo-sintactice de la un capitol la altul, de la o structură la
alta a fenomenului gramatical (2002, 137).
Exemple: (în baza a 2 strofe din poezia ”Lacul” de M. Eminescu)
1.Precizeaza doi termeni din câ mpul lexical al naturii.
…………………………………………………………..
2.Numește două figuri de stil din prima strofă .
……………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………..
3.Stabilește mă sura primelor două versuri:…………………………………………………..
 4.Menționează două tră să turi ale genului liric prezente in textul dat.
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
5. In scurta bibliografie prezenata mai jos , a celebrului autor al versurilor date, s-au
strecurat trei greseli. Identifica-le si corecteaza-le.
Mihai Eminescu s-a născut la Bucuresti la 15 ianuarie 1859. Este al cincilea din cei 11 copii ai
căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al
Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botosani şi
Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii
şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O,
rămîi").

Metoda cubului presupune munca în grup, de aceea întreaga clasă de elevi va fi divizată în grupuri a
câte 4-6 elevi, fiecare dintre acestea fiind aşezată în jurul unei mese de lucru. Conducătorul va arunca,
rând pe rând, pe fiecare masă, un cub, pe faţetele căruia să scrie: „Compară”, „Descrie”, „Asociază”,
„Argumentează”, „Analizează”, „Numeşte”.
Acestea constituie sarcinile didactice pe care, ulterior, profesorul le concretizează:
a. Compară personajele din fabulă cu oameni reali.
b. Descrie personajele: a) câini, b) utili, c) amici.
c. Confruntă situaţia celor doi câini cu cea a doi amici care nu s-au văzut demult.
d. Argumentează că textul e o naraţuine identificând: a) naratorul, b) personajele, c) acţiunea.
e. Caracterizează personajele fabulei, construind graficul T.
f. Numeşte modurile de expunere, utilizate de autor în text.
După expirarea timpului rezervat pentru pregătirea sarcinii, câte un reprezentant din fiecare cele şase
grupuri prezintă rezultatul grupului său, iar ascultătorii fac notiţe.

Metoda problematizării declanşează activitatea independentă, gândirea şi efortul intelectual, oferă

posibilitatea de a căuta soluţii proprii, e un proces cognitiv activ, care solicită aplicarea întregului
potenţial intelectual, ingeniozitatea şi capacitatea de muncă independentă.
Iată două exemple de întrebări problematizante la această temă:
1. Care sunt motivele ce l-au determinat pe A. Donici să apeleze la simbolica animalelor (la alegere)?
2. Ce s-ar fi întâmplat, dacă boierul l-ar fi luat în curte pe Dulău, nu pe Juju?
Metoda problematizării poate evolua într-o conversaţie euristică, în care predomină comunicarea
orală iniţiată de profesor, orientată special pentru activizarea gândirii logice a elevilor, a unor operaţii
necesare în procesul de descoperire şi de valorificare a cunoştinţelor şi a capacităţilor conform
obiectivelor instituţionalizate la nivelul curriculei şcolare. Diversitatea întrebărilor oferă o gamă largă de
formulări. Miron Ionescu propune următoarea tipologie:
 

Tipul întrebării Caracteristici Exemple

Frontală Adresată tuturor Cum se explică faptul că A. Donici
participanţilor. apelează la „ajutorul” animalelor?
Directă Adresată unui anume elev. „X”, prin ce argumente susţii că
fabula e o naraţiune.
Inversată (nedirijată) Primită de la un participant Participantul:
şi returnată acestuia. „Ce s-ar fi întâmplat dacă Juju
 nu avea să fie remarcat de boier”.
Conducătorul: „Tu ce părere ai?”.
De releu sau de Întrebare pe care o Conducătorul: „Z a abordat o
contemplare adresează participantul problemă foarte interesantă. El susţine
conducătorului, acesta o repune că uneori câinii se comportă ca
altui participant. oamenii. Ce părere ai în această
privinţă?”.
De revenire Întrebare pe care Z şi-a expus părerea că Juju e un
conducătorul o pune, reluând o neobrăzat. Poate fi reeducat acest
idee expusă anterior de un căţeluş?
participant.
Imperativă O cerere categorică şi Rezumaţi textul. Explicaţi
necondiţionată. comportarea personajelor.
De controversă Răspunsuri ce par Lichelele, de felul lui Juju, se nasc
contradictorii. sau se formează?

Bibliografie:
*** - Predarea interactivă centrată pe elev (modul pentru dezvoltarea profesională a personalului
didactic), Editura Educaţia 2000+, Bucureşti, 2005
Pintilie M.,  „Metode moderne de învăţare- evaluare”, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002