Baltagul

-argumentare-

Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori romani ai sec. al XX-lea. Opera
sa cuprinde o diversitate de specii literare : povestiri , nuvele si romane. Temele
esentiale ale creatiei sadoveniene sunt: istoria (“Fratii Jderi”, “Neamul Soimanestilor”),
viata satului romanesc (“Baltagul”, “Hanu Ancutei), natura (“Imparatia apelor”, “Tara
de dincolo de negura), conditia umana (“Locul unde nu s-a intamplat nimic”).
Romanul “Baltagul” a aparut in anul1930 si a fost scris in numai 17 zile. Autorul
porneste de la balada populara “Miorita” din care alege ca moto versurile “Stapane,
stapane/ Mai cheama s-un cane” si ii dezvolta nucleul epic in 16 capitole.
Tema centrala a romanului este cautarea si cunoasterea adevarului, iar actiunea se
petrece la cumpana dintre sec. al XIX-lea si al XX-lea, infatisand lumea patriarhala a
satului moldovenesc de la munte si schimbarile de care incepe sa fie cuprinsa
comunitatea rurala. Acestei teme i se subordoneaza motive ca : trashumanta, femeia
justitiara, cainele credincios, comuniunea om-natura.
Titlul romanului este simbolic, deoarece baltagul semnifica, deopotriva, atat arma
cu care Nechifor Lipan a fost ucis cat si cea cu care se face dreptate, unealta crimei si a
pedepsei.
Firul epic al romanului se poate rezuma usor: Nechifor Lipan, oier instarit din
Magura Tarcaului, sotul Vitoriei, pleaca la Dorna sa cumpere oi pe care sa le duca apoi
la iernat. Ingrijorata de indelungata absenta a sotului, Vitoria pleaca pe urmele lui,
reusind sa-i descopere pe ucigasi si sa-i pedepseasca.
Romanul este opera epica in proza, de mare intindere, preponderent narativa, cu o
actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflicte puternice si numeroase
pesonaje, oferind o imagine ampla a vietii.
“Baltagul” a fost receptat ca:
- roman monografic- oglinda unei lumi patriarhale in care sunt prezentate viata,
obiceiurile si traditiile muntenilor.
- roman mitic- preluare si dezvoltare a motivelor principale din balada “Miorita”
(conflictul economic intre ciobani urmat de moartea unuia dintre ei ).
- roman initiatic- Gheorghita se maturizeaza treptat prin experientele acumulate
- roman politist- urmarirea circumstantelor unei crime, pt descoperirea si
pedepsirea faptasilor
Fiind roman, “Baltagul” este o creatie epica in care autorul isi exprima indirect
sentimentele prin intermediul actiunii si al personajelor. Firul central al actiunii este
alcatuit din drumul Vitoriei insotita de Gheorghita (pregatirile pt plecare, nunta si
botezul intalnite in drum , gasirea osemintelor, pedepsirea ucigasilor).
 Actiunea romanului este lineara dar se desfasoara pe mai multe planuri narative: al
prezentului si al trecutului. Exista actiuni retrospective: relatarile Vitoriei despre viata
alaturi de Nechifor, realizate prin monologul interior, refacerea traseului strabatut de
Lipan, din marturisirile oamenilor.
Romanul are o actiune complicata, cele 16 capitole sunt structurate in 3 parti, in
care se afla momentele subiectului. Partea intai constituita din capitolele I-VI cuprinde
expozitiunea si intriga. “Baltagul” se deschide cu o anecdota caracterologica despre
nasterea neamurilor. Acest text precede expozitiunea in care prezinta o seara de toamna,
cand Vitoria sta singura pe prispa si toarce. Autorul fixeaza locul actiunii- satul Magura
Tarcaului si timpul- toamna tarziu, spre sfarsitul lui noiembrie. Tot in expozitiune apare
si o schita de portret fizic a Vitoriei, personajul principal. Intriga este determinata de
hotararea Vitoriei de a pleca in cautarea sotului.Partea a II-a cuprinde capitolele VII-
XIII in care se prezinta desfasurarea actiunii. Drumul Vitoriei este anevoios, asemenea
unui labirint. Pleaca la drum spre Dorna, trec Bistrita si fac popas de noapte la Bicaz.
Trec prin Calugareni, Farcasa, Borca unde asista la o cumetrie, iar la Cruci la o nunta.
In tara Dornelor refac drumul celor trei ciobani de existenta carora aflasera,
indreptandu-se spre Neagra, Brosteni, Borca, Sabasa si de aici peste muntele Stanisoara
ajung in Suha. Partea a III-a – capitolele XIV-XVI include punctul culminant si
deznodamantul. Vitoria care gaseste osemintele sotului intr-o prapastie, indeplineste
cerintele datinei crestine. Praznicul se desfasoara sub lumina soarelui in asfintit,
incheind simbolic moartea mioritica si lungul drum al eroinei. Reconstituie momentul
crimei si ii supune pe ucigasi la un adevarat razboi psihologic, ceea ce il uimeste si il
infurie pe Calistrat Bogza. Acesta, lovit de Gheorghita cu baltagul si atacat de cainele
Lupu isi recunoaste vina. Ilie Cutui este arestat. In final, Sadoveanu o infatiseaza pe
Vitoria cu planurile de viitor.
Fiind roman, Baltagul cunoaste o mare mobilitate in timp si spatiu, derulandu-se
de toamna, cand Nechifor pleaca la Dorna si pana primavara, cand Vitoria si Gheorghita
ii descopera ramasitele pamantesti. Spatiul naratiunii este vast , cuprinzand atat
tinuturile de munte de la Magura Tarcaului, zona Dornelor cat si cele de campie, la
Cristesti in baltile Jijiei. Modul de expunere predominant este naratiunea care se imbina
cu descrierea, dialogul si monologul interior. O alta trasatura a romanului este numarul
mare de personaje. Se detaseaza personajul principal, Vitoria Lipan. Eroina este
caracterizata complex, fiind exponent al unei colectivitati arhaice, intruchipare umana a
tot ceea ce inseamna inteligenta, tenacitate, fidelitate conjugala, credinta in Dumnezeu,
intuitie pusa in slujba aflarii adevarului. Pe langa Vitoria si Nechifor, sunt prezente atat
personaje secundare: Gheorghita si Minodora precum si personaje episodice.
Romanul “Baltagul este una dintre capodoperele sadoveniene si ale prozei romanesti
datorita conciziei, dinanismului actiunii si armoniei compozitionale.